Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Pastorala
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Pagina Pastorală

 

 

O pledoarie pentru predicare

de Cosmin Pascu

Cosmin PascuPredicarea sau proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu a devenit o povară pentru mulţi, şi asta nu datorită predicării eficiente (căci asta este rar întâlnită în bisericile locale), ci datorită nepregătirii sau al nenumăratelor consecinţe des întâlnite în rândul predicatorilor. Doresc să înţelegem, că pe parcursul acestui articol nu vom dezbate modalitatea prin care Dumnezeu lucrează în domeniul predicării, ci despre responsabilitatea pe care păstorul sau predicatorul trebuie să o aibă faţă de Dumnezeu, de Scriptură şi de adunarea înaintea căruia Cuvântul este proclamat. Mai jos doresc să privim asupra unor responsabilităţi în predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Responsabilitatea pregătirii

Sunt extrem de deranjat şi dezamăgit de faptul că unii păstori vin înaintea bisericii locale fără ca aceştia să se fi pregătit cu o predică eficientă şi sistematizată contextului biblic sau al textului predicat. În acelaşi timp, cred că este o mare dezamăgire când un păstor copie piedicile altor păstori fără a menţiona sau afirma că ceea ce predică nu este creativitatea proprie. Mai mult, o astfel de acţiune este incorectă şi dăunătoare bisericii locale şi păstorului ei. Nu putem venii înaintea bisericii predicând predici ce nu se leagă de ascultător. Responsabilitatea păstorului, pe lângă alte responsabilităţi, este de aş organiza timpul alocat pentru a pregătii mesajul ce trebuie proclamat la serviciile divine. Păstorul trebuie să înţeleagă că membrii bisericii locale aleg să vină la Casa lui Dumnezeu pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu fiind predicat inteligent, sensibil, relaţional şi biblic. Atunci când un păstor vine nepregătit înaintea bisericii, acesta dezonorează poziţia la care a fost chemat. In acelaşi timp, o mentalitate ca şi aceasta Îl dezonorează pe Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu nu este un obiect de joacă, ci o sabie cu care inimile răzvrătite sunt câştigate şi prin care, omul câştigat este ajutat să ajungă la desăvârşire în Cristos Isus. În alte cuvinte, atunci când ignorăm importanţa pregătirii predicilor biblice şi contemporane, alegem să-i îndepărtăm pe oamenii răzvrătiţi de Cristos şi alegem să oprim procesul dezvoltării şi creşterii în Cristos a fiecărui membru sau ascultător care intra pe uşile bisericii locale. Pledoaria mea, faţă de orice slujitor, este de a înţelege că pregătirea sa este crucială şi definitivă pentru mesajul proclamat şi ascultător. continuare aici...

Nu maritati Biserica cu lumea!

de Laurentiu Balcan

Suntem in plina campanie electorala.

Episodul de la Dumbraveni, cand Conferinta a devenit la un moment dat o taraba electorala,  mi-a  reamintit ceea ce “prevestisem” cu cateva luni in urma. Avertizam atunci ca tot mai multe partide politice isi vor indrepta atentia asupra bisericilor evanghelice. Si nu m-am inselat. “Inteleptii lumii” au realizat ca suntem o forta pe care nu o mai pot neglija.

Pe fondul absenteismului de la vot, orice comunitate religioasa devine o prioritate a politicienilor. Se napustesc asupra nostra pentru a ne “cersi” votul, fara rusine si fara scrupule. Asa se face ca, in luna Noiembrie, tot mai multi pastori vor avea invitati “de seama” la amvoanele bisericilor lor, candidati la functia de senator sau deputat, de la diferite partide politice.

In momentul in care de la amvoanele bisericilor noastre se lanseaza mesaje electorale, fratilor, pentru Numele lui Dumnezeu, inseamna ca ceva e in neregula cu sistemul nostru de valori. Ne sunt virusate valorile. Ne este infectata spiritualitatea. Ne este sfidat Templul. Transformam Casa Domnului intr-o pestera de talhari, in loc s-o impodobim cu sfintenie. Devenim o sala de spectacole in care actori ieftini si corupti  isi prezinta numerele mizerabile de corectitudine si seriozitate. continuare aici...

Principii versus Porunci

 

Conducatorii scolastici si religiosi ai timpului nu L-au considerat pe Domnul Isus un teolog veritabil. Din punctul lor de vedere Inazarineanului" Ii lipsea cu desavirsire "sistemul" obisnuit de porunci si de legi. Aceasta a fost cauza pentru care fariseii si carturarii nu I-au primit "invatatura":   
"Cum are omul acesta invatatura, caci n-a invatat niciodata !" (Ioan 7:15)

In anumite cercuri scolastice de azi si chiar in anumite biserici, Domnul Isus n-ar fi considerat "teolog" din aceleasi motive. Invataturile expuse de Invatatorul din Nazaret i-au uimit pe carturarii tuturor veacurilor, tocmai prin faptul ca ele nu s-au pierdut niciodata in lucruri abstracte. Vorbirea Lui era cu desavirsire practica - legata de realitatile vietii de fiecare zi, urmarind cu staruinta dezvoltarea unui caracter sanatos, printr-o largire continua a capacitatii de a-L cunoaste pe Dumnezeu si de a trai in partasie cu El. Invatatura Lui s-a bazat mereu pe "principii" aplicabile la viata cotidiana, transformind-o pe aceasta in vietuire la nivelul familiei eterne.

 

Dumnezeu a hotarit ca omul sa fie pus in miscare de PRINCIPII iar nu de PORUNCI.

 

Ca sa te supui unei porunci nu ti se cere o inteligenta deosebita. Trebuie sa faci doar ceea ce ti se spune si... pina si catelusul meu este in stare de o asemenea isprava. El vine cind il strig, sta cind ii spun..., si asa mai departe.

 

Cu totul alta este situatia cind este vorba despre un principiu. Pentru asa ceva se cere o inteligenta superioara - inteligenta de natura mentala si se mai cere o mare doza de curaj moral. Oricit de straniu ar parea, multi oameni prefera sa traiasca minati de porunci, caci se cere mai putin efort, mai putina gindire si mai ales pentru ca nu se cere nici un pic de responsabilitate.

Inainte ca pacatul sa intre in lume, nu existau porunci, ci toate lucrurile functionau conform diferitelor PRINCIPII, subordonate la rindul lor unuia singur: aceluia al slujirii reciproce in dragoste. Dupa rascoala lui Satan, in economia lumii si-a facut aparitia un alt PRINCIPIU si anume acela al "EGOISMULUI". Omul a fost pus fata in fata cu aceasta noua realitate si Dumnezeu l-a pus in pozitia de a alege intre cele doua principii, conform cu preferinta lui libera. Totusi, pentru a-l ajuta sa aleaga bine, Dumnezeu ii daduse deja omului citeva situatii si realitati care sa-l invete cite ceva din principiile trairii in partasia divina.

V-ati gindit vreodata ca cea dintii zi intreaga pe care a trait-o omul pe pamint, a fost ziua de odihna? De multe ori noi ne aducem aminte doar de porunca: "Sase zile sa lucrezi..., dar ziua a saptea este ziua de odihna" (Exod 20:10,11), fara sa tinem seama ca in planul divin, ca intr-o profetica referire la lucrarea mintuitoare a lui Hristos, omul a fost destinat sa intre "intr-o odihna ca cea de Sabat". Aceasta prima zi pe care a trait-o Adam, a fost declarata "Ziua Domnului" si aceasta realitate trebuia sa-l invete un PRINCIPIU etern, anume ca Dumnezeu este mai inainte de toate lucrurile si ca inchinarea catre El este cea dintii responsabilitate a omului.

 

Un alt gest pe care L-a facut Dumnezeu pentru a-l invata pe Adam principiile existentei in partasia divina, a fost acela al interzicerii accesului la pomul cunoasterii. Aceasta interdictie trebuia sa-l faca pe om sa inteleaga ca pozitia pe care i-a acordat-o Dumnezeu in natura creata, este aceea de slujitor privilegiat, dar nu de proprietar. Ca proprietar, Adam ar fi avut dreptul sa faca tot ce pofteste, ca slujitor insa exista intotdeauna anumite restrictii.

 

Chiar si cele zece PORUNCI date de Dumnezeu evreilor, n-au fost in ele insele decit zece PRINCIPII revelate pentru calauzirea si prezervarea poporului ales. Totusi, evreii le-au transformat repede in niste porunci reci si rigide, caci nu erau decit un popor scos de curind de sub robia egipteana. Psihologia lor de sclavi a denaturat oferta lui Dumnezeu. Nefiind invatati sa gindeasca liberi, ei au confundat principiile divine cu legile Egiptului si asa se face ca la venirea Domnului Isus, mii de ani mai tirziu, iudeii erau carturari in ceea ce priveste "slova" legii, dar complet straini fata de continutul inimii lui Dumnezeu. Ei au stiut sa multiplice poruncile legii incorsetind toate manifestarile vietii intr-un formalism rigid, dar n-au avut priceperea sa adinceasca Legea si sa patrunda "spiritul" ei. In felul acesta evreii n-au implinit cerinta Legii, ci s-au multumit sa ramina la lucrurile exterioare. Dumnezeu le spusese: "Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte... " (Iosua 1:8), in intentia de a-i indemna sa patrunda sensul adinc al poruncilor, adica PRINCIPIILE divine care au stat la temelia Legii.

Cind a venit Domnul Isus, poporul era pierdut in "labirintul" datinilor. Mai marii religiosi ai timpului cultivasera o adevarata "jungla teologica si juridica" pe care poporul de rind n-o mai putea pricepe. In fata acestei realitati, Invatatorul a cautat incet, incet, sa-i scoata din "imperiul PORUNCII", invatindu-i mereu cum sa traiasca dupa PRINCIPII: "Caci va spun ca daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor". (Matei 5:20)

 

Lucrarea facuta de Domnul Isus a avut o dubla insemnatate:

a. Ea a subliniat importanta Legii.
   "Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii... " (Matei 5:17)

b. Ea a subliniat greseala evreilor.
   " ...am venit nu sa stric, ci sa implinesc". (Matei 5:17)

Exista doua posibilitati de a gresi fata de Lege: una este sa ignori total Legea si aceasta Domnul Isus nu putea sa faca, caci El venea in numele Celui care se descoperise pe Sine prin darea Legii, iar cealalta este sa aplici gresit Legea si Domnul Isus a venit ca sa-i invete pe oameni "spiritul Legii": PRINCIPIILE.

 

De exemplu, El ne-a adus aminte de PORUNCA: "Sa nu ucizi !", dar le-a atras atentia ca PRINCIPIUL acestei porunci este mult mai adinc, mergind pina la radacina faptei si evaluind gindirea: "Dar eu va spun ca oricine se minie pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecatii". (Matei 5:21,22) Exista multe feluri in care putem "ucide" pe cineva, chiar lasindu-l in viata. Vorbirea de rau, dusmania si dispretul sint judecate de acelasi PRINCIPIU ascuns in PORUNCA impotriva uciderii. Intr-o alta ocazie, cind a fost rugat sa identifice care este cea mai mare PORUNCA, Domnul Isus le-a raspuns dindu-le doua PRINCIPII pe care se bazeaza toate PORUNCILE: "Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau, ...si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." (Matei 22:37)

 

Uneori se pare ca si Biserica de astazi cade in aceeasi gresala de a sublinia importanta PORUNCILOR in dauna insusirii PRINCIPIILOR. Aceasta se intimpla din cauza ca oamenii asculta mult mai usor de PORUNCI decit de PRINCIPII, iar pentru cei ce-i indrumeaza este mult mai comod sa emita reguli noi, decit sa munceasca cu fiecare, invatindu-i principii si cladind caractere.

 

Iacov defineste religia adevarata ca pe o aplicare de principii: "Religiunea curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati de lume." (Iacov 1:27)

 

Ca sa intelegem si mai bine frumusetea si simplitatea trairii conform PRINCIPIILOR, este necesar sa ne uitam la relatia care exista intre ele si PORUNCI, subliniind diferentele care exista intre ele:

 

1. O PORUNCA sau o regula are o aplicare specifica si este impusa cu ajutorul unei (unor) sanctiuni prevazute. Un PRINCIPIU este independent de circumstante si imprejurari si nu poate fi nicaieri impus asupra altora. Superioritatea PRINCIPIULUI este evidenta prin faptul ca el respecta libertatea persoanei si trebuie "trait", nu "impus" din afara.

 

2. O PORUNCA sau o regula este limitata la un scop imediat. Un PRINCIPIU este etern si universal si ne trimete in lumea realitatilor divine.

 

3. O PORUNCA sau o regula este intotdeauna supusa imbunatatirilor, amendamentelor si chiar eliminarii. Un PRINCIPIU nu poate fi schimbat niciodata. El se manifesta doar diferit, in situatii diferite, pentru a raspunde la solicitari diferite.

Situatiile se schimba - PRINCIPIILE ramin mereu aceleasi. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, in lumea creata de El, noi sintem dotati cu capacitati fizice, mentale si morale. Aceste capacitati trebuiesc dezvoltate pentru a da nastere unui produs final intangibil, dar real, numit in cuvinte omenesti "caracter". Acest caracter este singurul lucru pe care il vom lua cu noi cind vom pasi din lumea aceasta in cea viitoare.

Trasaturile caracterului nostru se pot dezvolta numai in exercitarea libertatii noastre de alegere - o alegere intre aplicarea sau neaplicarea PRINCIPIILOR divine la situatiile particulare in care ne aflam fiecare. In cazul acestui proces se cer: o gindire profunda, o decizie morala si o consecventa neabatuta. Aceste trei deprinderi formeaza baza si climatul de crestere a "omului de caracter".

 

Dumnezeu ne-a destinat sa fim "oameni de caracter" si de aceea ne-a facut oameni liberi care sa ne putem recunoaste capacitatile incredintate si sa le dezvoltam spre slava Celui ce ni le-a incredintat. Ne-a facut personalitati in stare sa-I intoarca lui Dumnezeu ceva din dragostea cu care El ne iubeste, membri potentiali in familia cereasca, chemati in viitor sa-si dea partea lor de contributie la fericirea cereasca. Ca sa-si implineasca acest destin, omul trebuie sa-si recunoasca originea divina si sa-si asume pozitia pe care Dumnezeu I-a dat-o prin creatie: ca administrator peste toate lucrurile create. Pozitia de administrator implica hotariri care trebuiesc luate si actiuni care trebuiesc intreprinse si de aceea Dumnezeu I-a dat omului PRINCIPII mari si minunate, pe care trebuie sa le inteleaga, sa si le insuseasca si in numele carora trebuie sa actioneze.

 

(Prelucrare dupa: "Principles to live by", de Mel Rees)

 

Courtesy of www.roboam.com

sus

Ce este nou?

 

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate