Pastorala

Arhiva

Contact

Despre noi

Link-uri

Pastorala

Pagina Pastorală

Click pe titluri pentru articolul complet

Atanasie cel Mare a fost baptist! (P)

de Marius Cruceru

Dacă este să luăm în seamă ce a spus despre Tradiţie, a gîndit exact ca un baptist.

Sînt mai multe modele referitoare la înţelegerea tradiţiei, a Tradiţiei, predaniei şi a tensiunilor dintre tradiţie şi Scriptură.

Există lucrări scrise de teologii care vin din ambele spaţii şi din spaţiul ortodox-catolic, al bisericior tradiţionale şi din spaţiul protestant.

Unul dintre textele fundamentale referitoare la tradiţie este un text scris de Atanasie cel Mare, text care conţine una dintre cele mai clare definiţii ale Tradiţiei,

“Să vedem şi predania cea de la început şi învăţătura şi credinţa Bisericii universale, pe care a dat-o Domnul, au propovăduit-o apostolii şi au păzit-o Părinţii. Pe ea s-a întemeiat Biserica şi cel ce cade din ea nu mai este şi nu se mai numeşte creştin …..şi că aceasta este credinţa Bisericii, poţi afla din aceea că, Domnul trimiţînd pe apostoli, a pus-o pe ea Treimea ca temelie a Bisericii….Iar apostolii, mergînd, aşa au învăţat. Şi aceasta este propovăduirea întregii Biserici de sub cer.”

Dumnezeul care se tupilează (fragment) – Matei 6:1-18

de Marius Cruceru

Discreţia în viaţa religioasă este una dintre cele mai grele încercări pentru creştinul autentic. Tentaţia de a ne compara cu ceilalţi, dorinţa după apreciere, imaginea de sine aceştia sînt zei care cer pe altarul jertfe puturoase, de un miros neplăcut Domnului.

Vizibilitatea în viaţa religioasă este ispita subtilă pe care cel rău o foloseşte petru cei care trec de păcatele grosiere, este ispita din partea dreaptă. De ea suferă “cei buni”, “cei ireproşabili”, cei mîndri. Cînd faceţi milostenie, dacă se face strigare, veţi da mai mult.

Dacă te retragi numai tu cu Dumnezeu în cămăruţă, căutîndu-l în spatele cutiei de milă, acolo unde nu te vede nimeni, s-ar putea ca inima ta rea să scoată la iveală că în singurătate plăteşti mai puţin pentru milă.

Cînd te rogi, ascunde-te în cel mai strîmt şi de negăsit loc, în cămara cu alimente, în beci sau … acolo unde nu se aşteaptă nimeni să te găsească pentru aţi auzi şi vedea neprihănirea.

Modele prin care biserica esueaza(2)

Biserica ta s-ar putea sa nu fie biserica daca:

	Nu ai auzit niciodata acolo cuvantul “pacat”;
	Ai auzit cuvantul “pacat” dar el este redefinit precum “greseala”;
	Nu iti poti aduce aminte cand ai auzit ultima data cuvantul “Isus” sau ‘Christos” in mesajele ascultate acolo;
	Mesajul “de Paste” nu este despre Inviere ci despre noile oportunitatii pe care le poti avea in viata, sa o iei de la inceput;
	In zilele de sarbatoare nationala mesajele sunt despre cat de buna e tara ta;
	In alte duminici mesajele sunt despre cat de bun esti tu;
	Sunt mai multe clipuri video decat rugaciuni;
	Oamenii nu canta in timpul inchinarii colective, doar privesc…
	Sunt mai multi bani acordati in bugetul bisericii pentru reclama despre biserica, decat misiunii;
	“Grupurile mici”, intalnirile intre familii din timpul saptamanii sunt orientate pe activitati sportive si calatorii de placere si nu pe sluijire sau studiu biblic;
	Membralitatea la biserica este doar o alta forma de a recruta voluntari;
	Te intalnesti cu oamenii de acolo doar duminica dimineata;

Daca identifici cateva din aceste puncte in locul in care obisnuiesti sa “mergi” in scopul inchinarii inaintea lui Dumnezeu, atunci locul acela s-ar putea sa fie un centru de reprezentatii sprituale, un club social de influenta crestina dar nicidecum – biblic vorbind – o biserica.(prelucrare JCWilson)

GLORIA DOMNULUI CARE ARE SĂ VINĂ: Descoperirea lui Hristos în Vechiul Testament

de Edmund P. Clowney

În California de sud, unde zăpada se poate vedea doar pe vârfurile munţilor distanţi din San Bernadino, Moş Crăciun se dă pe o sanie, efigia sa iluminată de plastic urmând nasul cel roşu al lui Rudolph peste acoperişurile unei ferme spaniole. Moş Crăciun poate fi văzut şi în magazine şi pe proprietăţi private, unde corectitudinea politică a interzis trecerea, de sigur, oile şi boii sunt alăturaţi de Donner, Blitzen, Rudolf, Lion King, Pocahontas şi Mickey Mouse. În ciuda acestora la Vanity Fair Mall muzica liniştită de fundal încă mai include melodiile „Hark the Herald Angels Sing” şi „O Come Let Us Adore Him”.

Isus Hristos însă nu este redus la muzica de fundal în vremea noastră. El a fost născut în istorie; el domneşte acum peste istorie ca Domnul cel înviat. El nu este acea „realitate virtuală” a distracţiilor digitale şi nici fantezia miturilor multi-culturale, ci prima şi ultima realitate: Dumnezeul cel viu, personal şi întrupat. El este Alfa şi Omega: Cuvântul creator care are ultimul cuvânt, căci atunci când va reveni, noi nu vom sta înaintea unui juriu ci înaintea unui Judecător. Istoria umană nu poate cuprinde gloria sa, dar noi avem nevoie de dimensiunea adâncă a istoriei Scripturii pentru a o dezvălui.

În prima dimineaţă de Paşte, când Isus mergea, nerecunoscut, cu Cleopa şi cu un alt tovarăş, el nu le-a înlăturat îndoielile şi temerile lor prin a spune „Cleopa!” aşa cum a spus el „Maria!” în grădină. Ei aveau nevoie să ştie mai mult decât faptul învierii – ei se depărtau de faptul mormântului gol şi de prezenţa îngerilor raportată de femei. Ei aveau nevoie să înţeleagă însemnătatea sa: slava lui Isus Hristos care a fost câştigată prin suferinţa lui. Cât de nebuneşte au eşuat ei să pătrundă ceea ce era mesajul Scripturii.

Isus, prin urmare, începând cu cărţile lui Moise şi ale profeţilor, le-a explicat din toate Scripturile lucrurile despre el însuşi (Luca 24:27). El nu era doritor să-i arate lui Cleopa că era oarecum viu, din moment ce într-o şansă din univers se poate întâmplă orice. Vestea cea bună nu este că a fost o înviere. Vestea bună este că „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:3,4).

Originea şi autoritatea Bibliei

de J.L Dagg, D.D.

I. Originea

Pentru că suntem fiinţe raţionale, dorinţa de a cunoaşte este una firească. În copilărie, pentru că fiecare obiect nou ne trezeşte interesul, ne întrebăm cine l-a creat; şi odată cu trecerea anilor, suntem însoţiţi de aceeaşi curiozitate, care ne încurajează să căutăm izvoarele înţelepciunii mereu accesibile. Oamenii neînţelepţi pot privi cu indiferenţă lucrările lui Dumnezeu şi pot ignora realizările iscusinţei umane, fără a examina originea lor;însă oamenii chibzuiţi nu pot reacţiona lipsiţi de aversiune faţă de primele principii ale naturii lor. Între chestiunile care au revendicat dintotdeauna omului un mai mult timp de reflecţie, reclamând şi respectul nostru, Biblia rămâne pe primul loc. Vechimea ei, veneraţia de care a fost şi este înconjurată de către o mare parte a omenirii, cât şi influenţa pe care a exercitat-o în mod evident asupra comportamentului şi fericirii persoanelor sunt îndeajuns, dacă nu în a deştepta emoţii înălţătoare, să ne atragă cel puţin curiozitatea şi să ne stârnească dorinţa în a-i cunoaşte originea şi adevăratul caracter.

Suntem fiinţe morale. Biblia ni se revelează ca un ghid pentru comportamentul nostru. Emblema pe care o vom folosi este aceea că, Scriptura se constituie ca cel mai înalt standard al eticii, neadmiţând nici o schimbare a fermităţii sale. Aşadar, suntem nevoiţi să examinăm temeliile acestui standard.

Nota: Cititi continuarea articolelor prin a face click pe titlul albastru al acestora. Materialele sunt pe site-ul Vox Vocis, o diviziune a Vox Dei Ministries

sus

Abonare gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!