 |
 |

















|
 |
Pagina Pastorală
Click pe titluri pentru articolul complet
Atanasie cel Mare a fost baptist! (P)
de Marius Cruceru
Dacă este să luăm în seamă ce a spus despre Tradiţie,
a gîndit exact ca un baptist.
Sînt mai multe modele referitoare la înţelegerea tradiţiei, a
Tradiţiei, predaniei şi a tensiunilor dintre tradiţie şi Scriptură.
Există lucrări scrise de teologii care vin din ambele spaţii şi din
spaţiul ortodox-catolic, al bisericior tradiţionale şi din spaţiul
protestant.
Unul dintre textele fundamentale referitoare la tradiţie este un
text scris de Atanasie cel Mare, text care conţine una dintre cele
mai clare definiţii ale Tradiţiei,
“Să vedem şi predania cea de la început şi învăţătura
şi credinţa Bisericii universale, pe care a dat-o Domnul, au
propovăduit-o apostolii şi au păzit-o Părinţii. Pe ea s-a întemeiat
Biserica şi cel ce cade din ea nu mai este şi nu se mai numeşte
creştin …..şi că aceasta
este credinţa Bisericii, poţi afla din aceea că, Domnul trimiţînd pe
apostoli, a pus-o pe ea Treimea ca temelie a Bisericii….Iar
apostolii, mergînd, aşa au învăţat. Şi aceasta este propovăduirea
întregii Biserici de sub cer.”
Dumnezeul care se tupilează (fragment) –
Matei 6:1-18
de Marius Cruceru
Discreţia în viaţa religioasă este una dintre cele
mai grele încercări pentru creştinul autentic. Tentaţia de a ne
compara cu ceilalţi, dorinţa după apreciere, imaginea de sine
aceştia sînt zei care cer pe altarul jertfe puturoase, de un miros
neplăcut Domnului.Vizibilitatea în viaţa religioasă este ispita subtilă pe care cel
rău o foloseşte petru cei care trec de păcatele grosiere, este
ispita din partea dreaptă. De ea suferă “cei buni”, “cei
ireproşabili”, cei mîndri. Cînd faceţi milostenie, dacă se face
strigare, veţi da mai mult. Dacă te retragi numai tu cu Dumnezeu în cămăruţă, căutîndu-l în
spatele cutiei de milă, acolo unde nu te vede nimeni, s-ar putea ca
inima ta rea să scoată la iveală că în singurătate plăteşti mai
puţin pentru milă.
Cînd te rogi, ascunde-te în cel mai strîmt şi de negăsit loc, în
cămara cu alimente, în beci sau … acolo unde nu se aşteaptă nimeni
să te găsească pentru aţi auzi şi vedea neprihănirea.

Modele
prin care biserica esueaza(2)
Biserica ta s-ar putea sa nu fie biserica daca:
 |
Nu ai auzit niciodata acolo cuvantul “pacat”; |
 |
Ai auzit cuvantul “pacat” dar el este redefinit
precum “greseala”; |
 |
Nu iti poti aduce aminte cand ai auzit ultima
data cuvantul “Isus” sau ‘Christos” in mesajele ascultate acolo; |
 |
Mesajul “de Paste” nu este despre Inviere ci
despre noile oportunitatii pe care le poti avea in viata, sa o
iei de la inceput; |
 |
In zilele de sarbatoare nationala mesajele sunt
despre cat de buna e tara ta; |
 |
In alte duminici mesajele sunt despre cat de bun
esti tu; |
 |
Sunt mai multe clipuri video decat rugaciuni; |
 |
Oamenii nu canta in timpul inchinarii colective,
doar privesc… |
 |
Sunt mai multi bani acordati in bugetul bisericii
pentru reclama despre biserica, decat misiunii; |
 |
“Grupurile mici”, intalnirile intre familii
din timpul saptamanii sunt orientate pe activitati sportive si
calatorii de placere si nu pe sluijire sau studiu biblic; |
 |
Membralitatea la biserica este doar o alta
forma de a recruta voluntari; |
 |
Te intalnesti cu oamenii de acolo doar duminica
dimineata; |
Daca identifici cateva din aceste puncte in locul
in care obisnuiesti sa “mergi” in scopul inchinarii inaintea lui
Dumnezeu, atunci locul acela s-ar putea sa fie un centru de
reprezentatii sprituale, un club social de influenta crestina
dar nicidecum – biblic vorbind – o biserica.(prelucrare
JCWilson)

GLORIA DOMNULUI CARE ARE SĂ VINĂ:
Descoperirea lui Hristos în Vechiul Testament
de
Edmund P. Clowney
În
California de sud, unde zăpada se poate vedea doar pe vârfurile
munţilor distanţi din San Bernadino, Moş Crăciun se dă pe o sanie,
efigia sa iluminată de plastic urmând nasul cel roşu al lui Rudolph
peste acoperişurile unei ferme spaniole. Moş Crăciun poate fi văzut
şi în magazine şi pe proprietăţi private, unde corectitudinea
politică a interzis trecerea, de sigur, oile şi boii sunt alăturaţi
de Donner, Blitzen, Rudolf, Lion King, Pocahontas şi Mickey Mouse.
În ciuda acestora la Vanity Fair Mall muzica liniştită de fundal
încă mai include melodiile „Hark
the Herald Angels Sing”
şi „O
Come Let Us Adore Him”.
Isus
Hristos însă nu este redus la muzica de fundal în vremea noastră. El
a fost născut în istorie; el domneşte acum peste istorie ca Domnul
cel înviat. El nu este acea „realitate virtuală” a distracţiilor
digitale şi nici fantezia miturilor multi-culturale, ci prima şi
ultima realitate: Dumnezeul cel viu, personal şi întrupat. El este
Alfa şi Omega: Cuvântul creator care are ultimul cuvânt, căci atunci
când va reveni, noi nu vom sta înaintea unui juriu ci înaintea unui
Judecător. Istoria umană nu poate cuprinde gloria sa, dar noi avem
nevoie de dimensiunea adâncă a istoriei Scripturii pentru a o
dezvălui.
În
prima dimineaţă de Paşte, când Isus mergea, nerecunoscut, cu Cleopa
şi cu un alt tovarăş, el nu le-a înlăturat îndoielile şi temerile
lor prin a spune „Cleopa!” aşa cum a spus el „Maria!” în grădină. Ei
aveau nevoie să ştie mai mult decât faptul învierii – ei se depărtau
de faptul mormântului gol şi de prezenţa îngerilor raportată de
femei. Ei aveau nevoie să înţeleagă însemnătatea sa: slava lui Isus
Hristos care a fost câştigată prin suferinţa lui. Cât de nebuneşte
au eşuat ei să pătrundă ceea ce era mesajul Scripturii.
Isus,
prin urmare, începând cu cărţile lui Moise şi ale profeţilor, le-a
explicat din toate Scripturile lucrurile despre el însuşi (Luca
24:27). El nu era doritor să-i arate lui Cleopa că era oarecum viu,
din moment ce într-o şansă din univers se poate întâmplă orice.
Vestea cea bună nu este că a fost o înviere. Vestea bună este că
„Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost
îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni
15:3,4).

Originea şi autoritatea Bibliei
de J.L Dagg, D.D.
I. Originea
Pentru că suntem fiinţe raţionale,
dorinţa de a cunoaşte este una firească. În copilărie, pentru că
fiecare obiect nou ne trezeşte interesul, ne întrebăm cine l-a
creat; şi odată cu trecerea anilor, suntem însoţiţi de aceeaşi
curiozitate, care ne încurajează să căutăm izvoarele înţelepciunii
mereu accesibile. Oamenii neînţelepţi pot privi cu indiferenţă
lucrările lui Dumnezeu şi pot ignora realizările iscusinţei umane,
fără a examina originea lor;însă oamenii chibzuiţi nu pot
reacţiona lipsiţi de aversiune faţă de primele principii ale
naturii lor. Între chestiunile care au revendicat dintotdeauna
omului un mai mult timp de reflecţie, reclamând şi respectul
nostru, Biblia rămâne pe primul loc. Vechimea ei, veneraţia de care
a fost şi este înconjurată de către o mare parte a omenirii, cât şi
influenţa pe care a exercitat-o în mod evident asupra
comportamentului şi fericirii persoanelor sunt îndeajuns, dacă nu în
a deştepta emoţii înălţătoare, să ne atragă cel puţin curiozitatea
şi să ne stârnească dorinţa în a-i cunoaşte originea şi adevăratul
caracter.
Suntem fiinţe morale. Biblia ni se
revelează ca un ghid pentru comportamentul nostru. Emblema pe care o
vom folosi este aceea că, Scriptura se constituie ca cel mai înalt
standard al eticii, neadmiţând nici o schimbare a fermităţii sale.
Aşadar, suntem nevoiţi să examinăm temeliile acestui standard.

Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora. Materialele sunt pe site-ul Vox Vocis, o
diviziune a Vox Dei Ministries
sus |
|
 |

Abonare gratuita! |
|
DE CITIT!!!! |
|
|
 |