Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Pastorala
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


Pagina Pastorală

 

 

» Creşterea Bisericii – Cauze umane şi divine II

de Paul Negrut

 

In al doilea rand, daca oamenii sunt atrasi de programele religioase care-i fac sa se simta bine, atunci aspectele care creaza discomfort trebuiesc eliminate.

 

Omul de pe strada nu se simte bine daca i se spune ca este pacatos, asa ca nu se mai vorbeste despre pacat.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se vorbeste despre pocainta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre pocainta.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se cere sa traiasca o viata sfanta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre sfintenie.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i vorbeste despre judecata, asa ca nu se mai vorbeste despre judecata.

Omul de pe strada nu se simte bine cand se vorbeste despre iad, asa ca nu se mai vorbeste despre iad.

 

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se spune ca Isus Hristos a murit pe cruce pentru pacatele lui, asa ca nu se mai vorbeste nici despre cruce.

 

Imnele bisericesti canta aceste doctrine si omul de pe strada nu se simte bine cand le aude, asa ca nu se mai canta imnele.

 

Omul de pe strada se simte bine cand i se vorbeste despre fericire, dragoste, imagine de sine, prosperitate, sanatate, cum sa scape de frica, de stress, de boala, etc., si prin urmare predicile trebuie sa dezvolte aceste teme.

 

Imnele trebuiesc inlocuite cu cantece care vorbesc despre dragoste si fericire pentru ca omul sa le asculte cu placere. Daca omul nostru este obisnuit cu spectacolul si cu discoteca, liturghia bisericeasca trebuie inlocuita cu spectacolul,  divertismentul si discoteca pe placul clientului. Daca clientii vin din lumea rock-ului, rapp-ului sau hip-hop-ului, Biserica trebuie sa le ofere muzica rock, rapp sau hip-hop dupa dorinta fiecaruia.

 

Aceasta abordare considera ca Biserica este o agentie religioasa care trebuie sa-si satisfaca clientii. Customer service - este deviza acetei orientari. Clentul satisfacut va reveni din nou, si Biserica trebuie sa fie pregatita pentru a-i satisface asteptarile. Concurenta altor agentii religioase obliga sa fii mereu pregatit cu oferte noi pentru a nu pierde clientii actuali si potentiali. Argumentul este zdrobitor: Biserica creste!

 

Din punct de vedere sociologic totul merge bine. Ramane doar o singura intrebare: Unde este Dumnezeu in tot acest demers?

 

Raspunsul este simplu: Nu este nevoie de El! Liderul religios contemporan isi zideste biserica lui si concurenta nu il va birui.

 

Suveranitatea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este inlocuita cu suveranitatea liderului. Calauzirea Duhului este inlocuita de calauzirea expertilor in sondaje de opinie angajati de lider.

 

Convingerea Duhului cu privire la pacat, judecata si neprihanire este inlocuita cu interesul produs de reclama ofertelor religioase. Convertirea lucrata de Duhul Sfant prin proclamarea Evangheliei este inlocuita cu multumirea clientului ale carui asteptari au fost satisfacute. Maturizarea spirituala care duce la statornicie este inlocuita cu diversitatea ofertelor religioase pentru toate gusturile.

 

Vorbind despre asemenea vremuri, A.W. Tozer, considerat ca fiind un profet al secolului douazeci,  a afirmat in urma cu zeci de ani: „Cand Duhul lui Dumnezeu pleaca dintr-o Biserica, oamenii simt nevoia de distractie!”

 

Oare se va mai putea intoarce acest fel de crestinism la Hristos? Este limpede ca acest fel de crestinism nu are temelie biblica si nu reprezinta Biserica adevarata. Vorbind  despre Biserica adevarata, Domnul si Capul Bisericii a spus: „Eu voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei Mortilor nu o vor birui” (Mat. 16:18).

 

Biserica zidita de Hristos este dupa chipul Lui, pe baza invataturilor Lui, cu metodele Lui si pentru slava Lui. In Biserica adevarata, partea umana participa in ascultare si smerenie la lucrarea harului divin care aduce crestere spirituala si numerica. In aceasta Biserica este slavit Domnul, nu omul. Aceasta Biserica va trece biruitoare peste orice valuri de ratacire si va ajunge la destinatie ca Mireasa a Domnului Domnilor si a Imparatului Imparatilor. A Lui sa fie slava in vecii vecilor!


»
Acan, o parte din noi

 

de Ciprian Musat

 

(21 martie, dimineata – Iosua 7-9)

 

Ce victorie! În tabăra lui Israel răsunau cântece de biruinţă, se înalţau jertfe de mulţumire şi se întărea încrederea în viitorul luminos prescris din vremuri străbune. Ierihonul, măreaţa cetate era de acum vecină cu colbul pustiei iar zidurile măreţe zăceau întinse în arşiţa soarelui. Printre dărâmăturile mânjite de sânge şi arse de foc, glasul blestemului lui Iosua prinse formă şi, preluat de ecoul istoriei, se pierdu hăt, departe, în negura vremurilor ce îşi aşteptau rândul.

 

Era victorios şi Acan. În seara bucuriei, când Ierihonul încă fumega,  stătea şi el alături de ceilalţi şi chefuia lângă focul din tabără. Victoria lui era dublă şi în fiecare minut îi zbura gândul la frumuseţile ascunse în pământul din mijlocul cortului său. Ce lovitură de maestru dădu, ce bine reuşise să se descurce! Nimeni nu îl văzu cărând argintul, aurul şi mantaua iar de acum putea să stea liniştit, avea viitorul asigurat. Fusese câteva secunde “deştept” dar nu ştia că “deșteptăciunea” aceasta avea secundele numărate. Încălzit de foc, bucuros de izbânda poporului său şi de-a dreptul fericit datorită isprăvii  sale, Acan se prinse în jocul victorioşilor.

 

Nopţii bucuriei îi urmă însă, inevitabil, dimineața deznădejdii. Iosua, conducătorul care îndrăznise să treacă Iordanul avea să bea şi el din paharul plin al amărăciunii. Cu mintea la cei câţiva viteji pe care îi pierduse înaintea Ai-ului, cetatea ce nu se lăsă cucerită, terifiat de efectul înfrângerii asupra poporului său şi de-a dreptul îngrozit de tăcerea inexplicabilă a cerului, Iosua merse înanintea Chivotului şi se prăbuşi. Greutatea care îi apăsa pe inimă îl făcu să vorbeasca febril, rostind cuvinte pe care diplomatul Iosua ar fi putut să le schimbe, să le îndulcească, să le transforme. Vorbi însă, şi fiecare cuvânt era o lacrimă, fiecare propoziţie, un strigăt de disperare.

 

“Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit…” fu răspunsul unui Dumnezeu care îl iubea şi pe Iosua, neînfricatul conducător de oşti, şi pe generalul falimentar. Cum? Păcat? Adică bucuria din serile trecute, strigătele de victorie şi petrecerile ce au ţinut până în zori doar au mascat urâţenia păcatului, au tăinuit faţa scabroasă a neascultării?

 

“Cel mai mare dușman al succesului de mâine este succesul de astăzi” spunea Rick Warren. Atunci când trăieşti din plin succesul, sufletul tău celebrează “vârful de munte” pe care ai ajuns iar în vale încă fumegă zilele de ieri în care răsăritul părea departe, este timpul să îţi ascuţi simţurile şi să te pândeşti îndeaproape. Nu este băutură mai ameţitoare ca succesul şi nici sicriu mai întunecat precum culcuşul victoriei. Acolo, beţi de fericire, deplin încrezători în ceea ce suntem şi ceea ce facem, acolo, în momentele în care pare că până şi soarele s-a oprit pentru a ne admira, acolo Acan din interiorul nostru are deja dosită în sân mantaua de şinear iar din buzunare îi curge argintul.

 

L-au târât pe Acan afară din tabără şi peste nimicnicia lui, peste victoria de moment şi şmecheria ascunsă au ridicat o movilă de pietre. Putea să se deschidă pământul şi să-l înghită, putea fi aruncat într-o peştera sau pur şi simplu ars pe rug… au ales însă să-l transforme într-o piatră de aducere aminte pentru toţi cei care consideră succesul de moment mai preţios decât ascultarea, şmecheria mai de dorit decât umila credinţă.

 

» Mormantul gol

de Ciprian Musat

(19 martie, seara – Marcu 16)

Era dimineaţa devreme. Îndepărtatul  soare abia reuşea să alunge coşmarurile nopţii când pe cărarea ce ducea spre cimitir se iviră femeile. Mergeau cu pas grăbit, capul plecat şi urechea ciulită. Se temeau că vor fi recunoscute şi învinuite de partizanat cu Învăţătorul din Nazaret, că vor fi acuzate de sfidare a puterii religioase, că… dar dragostea pentru Cel ce le mângâiase inimile le-a împins afară din ascunziş şi le-a obligat să se îndrepte spre mormânt. Măcar atât să facă, să îndeplinească cele scrise de datină şi se vor ascunde iarăşi. Înviere? Nu, învierea nu intra în planurile din acea dimineaţă pentru că ea nu a fost crezută nici o clipă.

Era dimineaţă devreme şi soarele se urca triumfător pe boltă. În cămăruţele lor, ascunşi de umbre şi cu sufletul răvăşit stăteau ucenicii. Când femeile plecară spre grădină nici unul dintre ei nu se găsise vrednic să le urmeze, să le asigure paza, să le lumineze drumul. Stăteau încrâncenați şi fiecare pas de pe stradă îi speria; se vedeau luaţi, legaţi, biciuiţi şi omorâţi şi viaţă nu li se păru niciodată mai dragă. Au văzut în El un eliberator, o voce a mulţimii năpăstuite, un profet dar acum toate speranţele trecutului se întorceau asupra lor ca vulturii de pradă, gata să îi sfâşie.  Era dimineaţă dar “noaptea” continua să îi învăluie.

Sunt ore care par făcute din săptămâni şi săptămâni ce par croite din ani. Sunt momente în care am vrea ca totul să se sfârşească repede  sau măcar  să adormim şi să ne trezim la altă realitate; momente în care tot ce ne înconjoară pare să comploteze împotriva noastră şi propria conştiinţă se transformă în avocat al acuzării. Am vrea să fugim şi să ne ascundem dar pământul este prea mic şi soarele fără putere, orice speranţă pare utopie şi orice mângăiere este de gheaţă. În astfel de momente viaţa ne dă extemporal neanunţat şi noi nu credem că vom mai ieşi întregi din sala de examen.

Ucenicii trăiau astfel de momente în care nimic nu mai putea fi sperat, totul părea spulberat şi aruncat în vânt. Petru îşi plângea într-un colţ trădarea, Ioan făcea planuri pentru încă un membru în familie iar fiii lui Zebedei îşi căutau mrejele. Cristos fusese un vis frumos plătit prea scump şi terminat prea repede.

La buza mormântului îi aştepta însă vestea bună care le va schimba definitiv viaţa. Peste umbra eşecului lor se va aşeza victoria, peste nimicnicia vieţii tărăte se va revărsa slava Împărăţiei viitoare, peste lipsa lor de sens va turna Dumnezeu adevărata semnificaţie.

Momentele dificile din viaţă ne obligă la un inventar amănunţit: unde şi cum am greşit, care sunt scăzămintele şi lecţiile neînvăţate, unde am alunecat şi mai ales ce avem de făcut? Nu de puţine ori tindem să numărăm banii care ne-ar putea salva, relaţiile ce ar putea interveni şi oamenii care ne sunt datori. Alergăm spre orice rază de speranţă şi refuzăm să ne considerăm falimentari chiar dacă orice zbatere provoacă răni şi mai adânci, efecte şi mai dureroase.

Atunci este însă timpul să ne oprim, să ne încălţăm sandalele şi dimineaţa, când soarele încă alungă demonii nopţii, să ne îndreptăm paşii spre mormântul gol. El este girantul vieţii care merită trăită, întâia lecţie a creştinismului. Viaţa adevărată începe cu un mormânt gol: mormântul LUI!

» Disputa publica dintre doi prooroci evrei (1)

de Daniel Lucescu

Cartea proorocului Ieremia consemneaza o confruntare istorica dintre acesta si Hanania . Un capitol exceptional (capitolul 28) cu o lectie aplicabila oricarei dispute care s-ar putea incinge intre proorocii adevarati si cei falsi,dintre invatatorii falsi si cei adevarati,intre frati mincinosi si frati reali. Este o disputa cu un final dramatic in care falsul a fost dezvaluit prin eliminarea fizica a purtatorului sau de cuvant „…si proorocul Hanania a murit chiar in anul acela …”(vers 17).

Oare exista o convetuire pasnica intre crestinul fals si cel adevarat asa cum pare sa arate imaginea crestinismului contemporan?. Daca exista o disputa unde se poate vedea aceasta , cum arata ea astazi? Orice disputa asupra adevarurilor biblice este de o asa anvergura incat sa delimiteze sau sa califice adevarul sau adevaratul invatator sau prooroc si cel fals ? Numai disputa dintre invataturile emanate de conducatorii religiilor aflate in lumea de astazi pot fi calificate drept singurele dispute dintre adevar si minciuna.? Diferentele dintre cretinism si hinduism sau ateism sau agnosticism sau budism sau islam sau oricare religie sau credinta existenta astazi in lume poate fi perceputa de majoritatea crestinilor ca o lupta intre cei care detin adevarul unic si si ceilalti care sunt „mai multe adevaruri nici un adevar”.
 

Acesta este falsul grosolan usor de recunoscut de un crestin fara prea mult efort. dar oare depunem noi efortul care ni-l cere statutul de ucenici ai lui Hristos in a dibui falsul, pe cei care „ se prefac in apostoli ai lui Hristos”(2Cor 11:13-15) sau sa „cercetam duhurile” (1Ioan4:1-4)sau sa ne”pazim de proorocii mincinosi” pentru ca”ei vin la” noi deghizati „in haine de oi,dar pe dinlauntru sunt niste lupi rapitori”(Matei 7:15-19).

In atmosfera aceasta triumfalista sustinuta fals uneori de mijloacele moderne de comunicare mai poti sa ai tupeul ca si crestin de rand sa arati cu degetul spre ceea ce este fals cand acel „lup” pastoreste o „megabiserica” sau are blogul cu cel mai mare trafic sau a scris carti cu cel mai mare tiraj sau apartine unei dinastii de lideri religiosi faimosi, sau a dovedit un succes extraordinar cand in cativa ani a ajuns de la un post de televiziune la tramnsmisia prin satelit in intreaga lume? Sau te poti gandi la cei care sustin ca ei sunt „turma mica” ca nu ai de ce sa pui la indoiala veracitatea invataturilor lor ?

Si totusi crestinul nominal, laicul,neinvatatul are o raspundere mare fata de el insusi cel putin. Trebuie sa cearna, sa judece cu creierul spiritual, sa fie instanta suprema prin cugetul luminat de Duhul Sfant care sa emita sentinta care sa condamne ceea ce este fals si sa incorporeze in viata personala numai ceea ce este adevarat.

Ma tem ca un mare pacat al crestinismului contemporan si nu numai al lui este atitudinea aceasta de om care nu se baga in disputele dintre adevar si fals pentru ca EL CRESTINUL nu vrea s a judece pe nimeni, pentru ca nu-i treaba noastra sa ne batem capul, pentru ca avem consiliu superior bisericesc si ei hotarasc ce este fals si ce este adevarat., cine este adevarat slujitor si cine nu este . Da ei au datoria sa pazeasca „turma lui Dumnezeu” (Fapte 20:28-31) dar indiferent daca EI o fac sau nu EU, CRESTINUL trebuie sa ma comport responsabil fata de mine insumi cel putin, prin a ma asigura ca nu am inghitit ceva nimicitor sau ca ma las manipulat de un lup deghizat in oaie.

„Bagati de seama sa nu va insele cineva” sunt cuvintele Mantuitorului pentru un ucenic care este activ, care transpira nu numai luand notite intr-o biserica confortabila cu toate dotarile . Sunt pentru un crestin care nu se lasa intimidat de monitoarele mari cu imaginea unui predicator care se comporta ca o vedeta ci care are o inima mai aleasa si a carui „… judecata s-a deprins prin intrebuintare sa deosebeasca binele si raul…”(Evrei5:14).

Pentru un crestin responsabil cel mai important este sa fie cu Isus in ucenicie printr-o partasie zilnica, prin citirea Bibliei si rugaciune,care in final califica si-i antreneaza mintea si spiritul; pentru a detecta falsul si minciuna . (va urma lectia istorica a disputei dintre Ieremia si Hanania).

sus

Ce este nou?

 

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate