Arhiva Contact Despre noi Link-uri

 Pastorală

 

 

 

 

 


Numai cine luptă poate sărbători victoria!

 

de Viorel Iuga

 

Zilele acestea am avut mai multe frământări. Mă gândeam dacă mai are rost să scriu şi să postez. Mă gândeam dacă are rost să mă implic în organizarea unui meeting pro-familie. Mă gândeam dacă mai are rost să îi motivez pe alţii să organizeze, să participe şi să se exprime. Teoretic ştiam că are rost, dar ca mulţi alţii mă întrebam dacă vor mai veni oamenii, dacă vocile noastre chiar sunt luate în serios de cineva.

În mijlocul acestor frământări, am decis să mă gândesc la ce ştiu mai bine, la Domnul Isus. Ce ar face El? Ar mai transmite El oamenilor un mesaj pro-familie? Ar mai cere El ca familia să fie împreună? Ar continua să suţină că fiecare copil trebuie crescut de părinţi? Când gândul mi s-a îndreptat în direcţia aceasta, răspunsurile au venit imediat. Domnul Isus a fost pro-familie şi a continuat să transmită acest mesaj în mod permanent. El nu a despărţit copiii de părinţi şi nici nu a încetat să spună adevărul. Fie că a fost ascultat sau nu, El a spus ceea ce îi cerea Tatăl. Da, Mântuitorul a fost prezent acolo unde trebuia şi de fiecare dată când trebuia. El era acolo de dragul Tatălui, al oamenilor şi pentru că dorea să îşi împlinească bine misiunea.

Eşti cumva în situaţia mea? Te întrebi dacă mai are rost să te implici în organizarea unui meeting sau să participi la un meeting pro-familie? Răspunsul meu pentru mine şi pentru tine este categoric DA. Are rost pentru pentru tine şi pentru alţii. Are rost pentru conştiiinţa ta, pentru relaţia ta cu Dumnezeu, pentru familia ta, pentru copiii şi nepoţi tăi, pentru familiile care suferă, pentru unitatea cu ceilalţi creştini, pentru mesajul care trebuie transmis societăţii civile şi pentru multe altele.

Vă îndemn pe toţi să ne întărim mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi. Vă chem să ne rugăm şi acolo unde este posibil să ne implicăm. Să ne unim şi pe 16 Aprile să transmitem un mesaj ceresc cu rezonanţă mondială.

Dumnezeu continuă să iubească familia. Să o iubim şi noi şi să ne deschidem gura pentru ea. Domnul Isus a stat pe cruce pentru toţi, inclusiv pentru copiii noştri. Să nu îi lăsăm pe mâna altora. Să îi păstrăm lângă noi şi să îi creştem în învăţătura Evangheliei. Mântuitorul a biruit perseverând! Să îl imităm deoarece numai cine luptă poate sărbători victoria!

Ps. Întoarcerea lui Ezechiel în familie a fost un semn de la Domnul!
 

Sursă articol: http://www.baptist-tm.ro/numai-cine-lupta-poate-sarbatori-victoria/

 


Gata mereu de luptă! Shalom... dar cu degetul pe trăgaci

de Cătălin Vasile

De fiecare data cand ajung in Israel imi fac cateva fotografii cu soldatii IDF (Israel Defense Forces) si asta am facut si ieri la granita cu Iordania. Ceea ce este foarte impresionant este ca desi soldatii IDF sunt sub o presiune si un pericol continuu ei sunt mereu cu zambetul pe buze, prietenosi in relatia cu turistii si intotdeauna cu degetul pe tragaci.

Mi-am adus aminte de textul biblic din Efeseni 6:10-18 in care suntem sfatuiti sa fim la fel de pregatiti SPIRITUAL, bine echipati si gata de lupta. Noi nu luptam singuri..ci Dumnezeu este cel ce lupta impreuna cu noi.

Redau mai jos textul din Epistola lui Pavel catre Efeseni 6:10-18

“Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în* puterea tăriei Lui.

Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor† întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.

Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate* cu râvna Evangheliei păcii.

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul* credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii”

Sa aveti o zi de lupta binecuvantata !

 

Sursă articol şi continuare: http://www.baptist-tm.ro/gata-mereu-de-lupta-shalom-dar-cu-degetul-pe-tragaci/

 


Defăimători și defăimați/șarpe și Creator

de Valentin Făt

Cine este tatăl tuturor defăimătorilor, calomniatorilor și denigratorilor din toate timpurile? Genesa 3 ne oferă răspunsul: șarpele cel vechi, diavolul! Asistăm în acest capitol la ispitirea primilor oameni. Cum va reuși șarpele să îi facă să cadă, să calce în picioare și să nesocotească porunca Făcătorului lor? Denigrându-l.

În cadrul dialogului pe care îl inițiază, șarpele Îl portretizează pe Creator ca un veritabil ucigător al bucuriei. Ca unul care, rău intenționat, îl privează pe om de anumite bucurii și privilegii. Odată ce caracterul Creatorului a fost subminat, Cuvântul Său a fost călcat în picioare.

De prisos să mai amintesc că aceeași strategie, diavolul o folosește cu succes și azi. Azi nu îl mai folosește pe șarpe, ci adeseori, pe…”frați.” Trist este, peste măsură de trist chiar, să vezi că e plin netul de ”frați” care s-au specializat în aruncarea cu noroi. Dacă nu există noroi, acesta poate fi produs la cererea clientului. Nici nu trebuie să ai țintă prea bună: noroiul e ușor de produs, iar numărul de aruncări la țintă nu este limitat ca la jocurile serioase. Eșecul unui astfel de demers este practic imposibil.

Iată câteva aspecte pe care nu ar trebui să le uităm:

Cei care denigrează, se încolonează, fie că recunosc, fie că nu, în spatele celui care a inventat și înregistrat practica și care continuă să o folosească. (vezi Iov, cartea profetului Zaharia etc.)

Următoarele două vin de la Ravi Zacharias și le citez aproximativ. Spune el că atunci când arunci cu noroi în alții te murdărești pe mâini. Mai mult însă, în procesul producerii noroiului…..pierzi terenul de sub tine!

Încă ceva: lui Dumnezeu nu îi plac denigratorii. Cei mai mulți se erijează în vajnici apărători ai adevărului, dar asta se cheamă autoînșelare. Denigrarea și adevărul nu fac niciodată casă bună. Denigrarea este mai degrabă soră cu minciuna și aparține aceluiași inventator celebru. Aș îndrăzni să spun chiar că Dumnezeu se identifică ușor cu denigrații: a fost primul și la fel I S-a întâmplat și Fiului Său! Dacă te afli deci în această categorie a calomniaților și denigraților, încurajează-te cu faptul că aparții unei categorii selecte!

 

Sursă articol şi continuare: http://www.baptist-tm.ro/defaimatori-si-defaimati-sarpe-si-creator/

 


Iosua - tip prefigurativ al Domnului Isus (partea 3)

de Ionel Tuţac

7. Iosua este tip prefigurativ al Domnului Isus prin încredinţarea de responsabilităţi ucenicilor
 

Valoarea unui lider se observă şi din modul în care dă responsabilităţi ucenicilor săi. Iosua a învăţat cum să încredinţeze responsabilităţile celor din echipa sa de la mentorul său Moise. Aşa că înainte de a cuceri Ierihonul a trimis 2 tineri să o viziteze pe curva Rahav pentru a obţine informaţii noi despre atmosfera din cetate.
Ierihonul, principala cetate a Canaanului, era situată la capătul sudic al Văii Iordanului. Era o cetate istorică, destul de prosperă. Era cetatea finicilor, locul unde se produceau cele mai fine parfumuri. Singurul om de încredere al evreilor în această cetate era o femeie de moravuri uşoare. Trimiterea iscoadelor era o măsură pregătitoare invaziei. Potrivit scriitorului american William MacDonald: “Gestul său nu a însemnat absenţa credinţei la Iosua, ci s-a înscris în strategia militară. Spionii nu au fost trimişi ca să cerceteze toată ţara, cum se procedase cu câţiva ani înainte, ci doar să observe terenul înaintea armatei, asemenea unor cercetaşi”12.

Ucenicii lui Iosua au aflat informaţii preţioase de la o femeie păcătoasă, dar care era impresionată de minunile pe care le-a făcut Dumnezeul lui Israel. Când solii trimişi de împăratul Ierihonului au întrebat-o pe Rahav unde sunt spionii, ea a răspuns că aceştia au părăsit oraşul. Biblia nu elogiază minciuna ei, dar laudă credinţa ei. Fapta ei a fost numită o lucrare a credinţei pentru că şi-a riscat viaţa pentru poporului lui Dumnezeu. Ea credea în suveranitatea şi puterea lui Dumnezeu, iar mai târziu o găsim în genealogia Domnului Isus (Matei 1:5). Funia roşie pe care a pus-o la fereastra casei i-a salvat viaţa. Ea simbolizează sângele Domnului Isus vărsat pe lemnul crucii.

Asemeni lui Iosua şi Domnul Isus a încredinţat responsabilităţi ucenicilor Săi. El i- a trimis pe aceştia, câte doi, să vestească Evanghelia, să vindece bolnavii, să stea de vorbă cu păcătoşii (Marcu 6:7, Luca 10:3). Când aceştia s-au întors şi i-au raportat Mântuitorului succesul pe care l-au avut, Domnul Isus le-a amintit că cea mai mare lucrare ar trebui să fie legată de obţinerea Canaanului ceresc.

Înainte de a se înălţa la cer, Isus le-a dat ucenicilor următoarea responsabilitate: “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-I să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:19-20).

8. Iosua este tip prefigurativ al Domnului Isus prin cucerirea ţării


Râul Iordan (în ebraică Nahar Ha Yarden- ןדריה רהנ גניתפר) este principala apă curgătoare a Israelului, având o lungime de 320 km. Izvorăşte din Munţii Libanului, trece prin Marea Galileii, traversează deşertul Degania şi apoi se revarsă în Marea Moartă. Lăţimea medie este de 27-45 m, iar adâncimea este de 1,5-3,5 m. El este amintit în Sfânta Scriptură de peste 150 de ori şi reprezintă , alături de Marea Galileii, principala sursă de apă dulce din regiune. “Iordanul este deosebit de important, atât din punct de vedere religios, cât şi cultural. În Tanakh –“Biblia evreilor”- râul Iordan este menţionat de mai multe ori ca sursă a fertilităţii Israelului. Acesta este locul prin care Iosua şi triburile Israelului au traversat spre Ierihon, cât şi locul multor războaie biblice”13.

Prin Iordan au trecut soldaţii lui Iosua purtând chivotul legământului. Când aceştia au intrat în apă s-a produs un miracol- apele de sus s-au oprit, iar cele din vale s-au scurs în Marea Moartă. Astfel evreii au trecut Iordanul pe uscat. Locuitorii Ierihonului, inclusiv Rahav, au aflat despre acest miracol. Minunea a fost opera lui Dumnezeu, iar scopul a fost demobilizarea canaaniţilor. Odată cu trecerea Iordanului, evreii au pus piciorul în Ţara Făgăduinţei, devenind astfel proprietarii acestui petec de pământ.

Iordanul a fost important nu doar pentru Iosua, ci şi pentru Domnul Isus. Aici Fiul lui Dumnezeu a fost botezat de către Ioan. Aici s-a coborât Duhul Sfânt, în chip de porumbel, peste Domnul Isus, confirmând că lucrarea pe care o va face este una dumnezeiască. Iar acest miracol al pogorârii Duhului Sfânt a fost văzut de toţi cei prezenţi. După trecerea Iordanului, Dumnezeu le-a poruncit evreilor să ia din mijlocul râului 12 pietre, câte una pentru fiecare seminţie, şi să înalţe un monument. Potrivit lui William MacDonald: “…Monumentul memorial a fost înălţat la Ghilgal ca amintire permanentă pentru generaţiile viitoare despre felul cum a oprit Dumnezeu în chip miraculos apa Iordanului, pentru ca israeliţii să treacă pe uscat de cealaltă parte a râului14”.

Pietrele au o simbolistică aparte. Ele reprezintă durabilitatea, stabilitatea, permanenţa. Prin ridicarea acestui monument, Iosua a transmis un mesaj clar nu doar generaţiei sale, ci şi generaţiilor viitoare şi anume că de acum înainte evreii vor avea o ţară stabilă. Ei nu vor mai pribegi prin pustiu, ci vor avea propria patrie. Cele 12 pietre (dodeka lithou în greacă - Δώδεκα λιθογ) reprezintă triburile lui Israel, dar arată şi faptul că fiecare are un loc specific în lucrarea lui Dumnezeu. Ele sunt şi o prefigurare a celor 12 apostoli. Graba poporului de a trece Iordanul poate fi interpretată spiritual ca o obligaţie a credincioşilor de a împlini rapid poruncile lui Dumnezeu. Trecerea miraculoasă a Iordanului şi construirea altarului din pietre l-au reconfirmat pe Iosua în slujba de lider, poporul începând de acum să-i arate şi mai mult respect.


Stabilirea taberei la Ghilgal (“cerc de pietre” sau “rostogolire”, “prăbuşire”)15 a reprezentat un moment de respiro pentru evrei. Aici Dumnezeu a ridicat ocara Egiptului de deasupra evreilor (Iosua 5:9), aici evreii au avut timp să reflecte asupra trecutului lor şi tot aici a fost stabilită baza de operaţiuni pentru cucerirea ţării.


Înainte de a deveni stăpâni, evreii au fost tăiaţi împrejur şi au sărbătorit pentru prima dată Paştele pe pământul făgăduinţei.

În scrierile Noului Testament, Isus Hristos este prezentat ca fiind “Piatra din capul unghiului” (Matei 21:42, Marcu 12:10, Luca 20:17). “Expresia “piatra din capul unghiului” se poate referi la o piatră mare din fundaţia unei clădiri, care datorită mărimii ei leagă două sau mai multe rânduri de piatră, dar cel mai sigur se referă la o piatră care completează arcul său care este aşezată în unghiul superior al clădirii”16.

Piatra din capul unghiului sau “piatra de căpătâi” (“even harosha” în ebraică- ןבא השארה) era, potrivit apostolului Pavel, Isus Hristos (Efeseni 2:20). El este fundamentul creştinului, el reprezintă bolta care dă frumuseţe Bisericii. Lepădarea pietrei a însemnat respingerea şi răstignirea lui Isus Hristos, pentru ca mai apoi, prin înviere, acestei pietre sa-i fie redat locul pe care-l merită (Psalm 118:22). El este Piatra vie pe care a fost zidită Biserica. El este Piatra vie din care tâşneşte apa spirituală (1 Corinteni 10:4).

Note de subsol:


12 MACDONALD, William- Comentariul biblic al credinciosului- Vechiul Testament, Editura Agape, Făgăraş, 2011, pg. 200
13 www.crestinortodox.ro-Iordanul-apa în care a fost botezat Isus- 20 ianuarie 2016, ora 10:16
14 MACDONALD, William- Comentariul biblic al credinciosului- Vechiul Testament, Editura Agape, Făgăraş, 2011, pg. 201
15 Theophilos- Dicţionar Biblic: Ghilgal- dictionarbiblic.blogspot.com,2011/11- 20 ianuarie 2016, ora 10:18
16 Theophlos- Dicţionar Biblic, dictionarbiblic.blogspot.com, 2011- 20 ianuarie 2016, ora 10:19

 

Sursă articol: Lucrarea de faţă este parte a unei lucrări de doctorat a pastorului Ionel Tuţac, toate drepturile acestei lucrări îi aparţin; publicăm în serial această lucrare prin aprobarea directă din partea autorului.

 


Jurnal de la paștele nemților

de Nicolae Geantă

25 martie. Vinerea Mare la catolici. La prânz am zburat spre Basel. Fratele Vladimir a zburat spre Roma. Eu fac paștele la nemți, el la italieni. Dar amândoi cu romãni. Suntem risipiți peste tot. Ca Oxigenul. Am aterizat în Elveția dar m-am trezit în... Franța! Aeroportul e jumi-juma. Basel-Mulhouse. Stați liniștiți: am ieșit bine! M-am gândit că tot așa putem păți și în biserici dacă nu ne pocăim: ne așteptam să aterizăm în Rai, și chiar la ușa sa e poarta iadului!

Înnorat. Franța e plictisitoare. De fapt în Alsacia ești tot în Germania. Numai uzinele Peujeot m-au încântat. Și o centrală electrică. Nucleară.

La graniță e poliția. Așteaptă sirienii. Ăștia sunt pe aici mai mulți ca români. Ai noștrii muncesc, sirienii cerșesc. Și primesc aproape la fel.

Am ajuns în sat la Flavius. E vinerea mare și nicio biserică catolică din satele pe unde am trecut nu are ușile deschise! Nemțălăii nu știu ce-i aia denie. Nici prohod... Ba mai mult, în pridvoarele caselor e invazie de iepuri. Și de rațe! Din lemn. Cruci, vorba turcilor: "Yoc".

La Freiburg m-am dus spre seară. Biserica Maranatha e aproape plină. Pe lângă ea, românii noștri mai au încă două biserici în acest oraș. Toate pe aceiași stradă. Nu am întrebat frații de ce-i așa. Probabil dacă nu-ți place la unii, să ai timp să fugi la ceilalți. Am predicat "Ce să fac cu Isus?". La final unii au ieșit în față că n-aveau altă șansă. Cu Dumnezeu nu-i de glumă... Noaptea la 22 am văzut mai multe catedrale în oraș. Încuiate evident...

Sâmbătă am plecat spre Elveția. Frumoasă țară. Un Rai pe pământ. Munți înalți plini de zăpadă. Și verdeață, un verde crud cum numai Switzerland are! Brazi, flori, omăt, lacuri, cascade... Paradis. E prima dată când vreau ca-n cer să avem și zăpadă! Am coborât într-un sătuleț, undeava înspre Berna. M-a izbit mirosul de... vacă! Parcă eram la mine pe stradă! Am urcat în munții la o fabrică de Emmentaler. Cașcavalul e la el acasă. Sute de roți cât rezerva de Passat. Dar scump! Foarte scump. 10 euro vreo 200 grame! Elveția e o țară prea costisitoare. Până și-o ciocolată e 4 euro! Dar la salariul lor de 4000 de franci... Am urcat mai sus, pe un platou unde se văd semeții Alpi. Munți bloc, fară depresiuni. Plini de ghețari. Materhorn e impresionant. E sâmbăta Paștelui și în Elveția nu am văzut nicio dorință de sărbătoare. Decât bicicliști, și bătrâni cu bețe de schiuri pe... uscat! Fac jogging prin păduri!

Pe la 14,30 am plecat spre Liechtenstein. Chichița aceea de țară care se ascunde între elvețieni și austrieci. Nu e nici jumătate cât Țara Beiușului. Cred că-i cumva cât regiunea dintre Predeal și Sinaia. Casele lichtensteinezilor sunt aruncate pe versanți sub munții. Înghesuite. Ca stupii. În Vaduz e o altă lume. Plin de chinezi! Multe chinezoaice căsătorite cu lichtensteinezi. Nu știu de ce-au venit ele aici, poate că se simt ca în Tibet... Vaduzul are și un trenuleț. Nu pe șine, ci cu roți de tractor! Ca pe litoral la Mamaia. 35 de minute și faci turul... țării! Are și stadion național! La ieșire din oraș pe malul unui râu. Interesant. Noi nu reușit să gătăm unul nici în jumatea Bucureștiului! Am intrat la ... chinezi să-mi iau niște magneți. 7 euro bucata! O vedere e 3 euro. O ciocolată la fel. Și un plic cu timbre...15 franci! Să tot scrii acasă. Poate că pe-aci a hoinărit fiul risipitor de n-a trimis nicio telegramă... Prin Vaduz văd o mașină de... Ialomița. Un Passat vechi. Zgomotos. Plin cu... rromi! Nici aici nu scap de ăștia! Le fac cu mâna. Ei râd. Cred că n-au fost frați din Bărbulești! Ar fi oprit. (Apopos, într-un Lidl în Germania vine un bărbat cu copilul spre mine. "Pace frate Geantă! Vă știu de la botez de la Cireșarii!". Alt apropos: anul trecut eram cu fratele Pustan în Efes, și au venit doi tineri la noi: "Pace frate Vladimir. Suntem din Timișoara". "Nicule, zice Vladimir, nici în islam nu ne mai putem ascunde...".). Liechtensteinul e și mai scump. 5 franci o sticlă de-o juma de apă! O casă costă între 4 și 10 milioane de euro! În afară de domnu' Țiriac ori Becali, românii nu se prea pot muta pe aici. Biserică am văzut doar una singură. Nu știu a cărui cult însă. Evident... era încuiată. Și e sâmbăta Paștelui! Iepurii de lemn, de tablă, de ciocolată, de brânză (!) sunt peste tot! Un iepure de ciocolată Milka e 35 de euro! Cât un miel vândut de ciobani în România! Si din ăla mănânci o săptămână...

Ne-am întors spre Germania pe la Zurich. Lacurile sunt colosale. See le zic nemții. Adică mări. Albastre, limpezi și reci. Ca munții din jurul lor. Era vreo 23 când am ajuns la Flavius. În fața casei sale e biserica din sat. Uriașă. Dacă am avea noi acele clădiri! Șocant pentru mine: nici țipenie de om! Biserica cu lacăt deși peste o oră începe învierea. Prin sate nu sufla decât vântul. Nemții nu au nici măcar câini vagabonzi! În regiunea de la poalele Schwarzwaldului (Munții Pădurea Neagră) se cultivă vița de vie. Cramele sunt la fiecare stradă. La biserică nu era nimeni la crame însă... Cu asta se ocupă nemții. Grill, vin, crenwurst și bere... Ah, dacă ar învia Dieter Bonhoeffer?

Duminică dimineața la 7 fix au început să bată clopotele. Ziceai că vin turcii. Că vine Ștefan cel Mare. Sincer să fiu, m-au încântat. A fost tot ce vedeam religios în lumea germană! (Nu, nu au tras clopotele nici tâtcovnicii, nici călugării. Ci... computerul!). N-am mai putut dormi. Am crezut că până la 9 se umple biserica. E doar Învierea Domnului. Paștele. Nimeni! În drum spre penticostalii noștrii români de la Maranatha nu mișcă nimeni. Tot neamțul e în casă. Parcă s-a dat cu Ebola! Unde ești tu Luther taică? La biserică am predicat "Tablouri de la mormântul gol". Bucurie. Lacrimi. Pocăință. Frați și surori ce strigă la Hristos. În Europa Occidentală e imperios necesar să se audă duminica asta. Și mai ales de Înviere. Tocmai de aceea ne-a împins Dumnezeu întra-acolo... Fraților din diaspora: să fiți lumina lui Hristos. După amiază Germania era mai adormită. Nici un magazin deschis. Restaurantele, pub-urile însă făceau gologani frumoși.

Seara am ajuns din nou la Freiburg la biserică. Frații au venit mai puțini. Am predicat despre "Ce spune Hristos în ziua învierii". Alte decizii, alte lacrimi. E bine. Cât mai plângem înseamnă că nu ne-a murit conștiința! Slăvit să fie Domnul că ne-a lăsat-o! După 21 am mers pe jos prin Freiburg. De data asta era viață pe străzi. Și animație în cârciumi... Asta le place nemților...

Am ajuns la catedrala din centru. Biserica Neagră e de 10 ori mai mică. Înăuntru e slujbă. În seara asta e messa | cina Domnului. Am intrat. Un cardinal sau un episcop în alb predică despre moartea și învierea Domnului. Frumos. Nu lălăie, nu cântă. Citează Noul Testament. Biserica e lungă de două sute de metri cred. Abia îl văd. În câteva minute intră corul și orga pe tuburi. Nu pot descrie ce mi-au auzit urechile! Divin. Nu am stat la mesă. Am ieșit rapid dintre sutele de inși. Am stat în picioare în spate. M-au răcorit minutele din catedrală. În fine, în Germania, de Paști, nu doar clopotele bat. Dumnezeu să aibă milă de nemți. Și să dea putere celor ce încă mai predică să le arate pe Hristos. E nevoia numărul unu a tuturor oamenilor. Și-a sirienilor...

Luni dimineața am plecat în Schwartzwald. Să văd unde izvorăște Dunărea. Am trecut prin Bad Krosingen. Unde sunt băi termale. În oraș e și azilul de bătrâni Dieter Bonhoeffer. Pastorul ăla puternic ce l-a înfruntat și pe Hitler. Doamna Merkel a adus... sirieni. Înghesuiți în module. Chiar lângă un cartier nou de case. Un gard de plasă îi desparte. Mare cui și-a bătut în talpă doamna Premier german. Chestia e că n-o doare doar pe ea. Ci toată UE. Dacă Luther a revigorat Europa, doamna Merkel o va distruge. Vom vedea...

Am urcat prim munții Pădurea Neagră. Hercinici. Defileu îngust. Stânci. Zăpadă. O pădure plină de lemne. Aici nimeni nu le fură cu căruța. Trecem prin Titisee. Statiune montană. În jur de prânz sunt la Donaueschingen. Unde iese Dunărea din pământ. O groapă uriașă. Cimentată. Unde se aruncă bani. Bate vântul puternic. Totul e pustiu. Chiar și biserica din spatele căreia e izvorul. Și e a doua zi de Paști. Vederile sunt ieftine: două la un euro. Ca la noi... Oameni pe străzi câțiva. Ba azi am văzut și vreo trei mașini la grătar. De fapt nemții fac grill pe balcon. Magazine închise. Doar din benzinărie poți să-ți iei ceva mâncare! Începe ploaia. Mărunt. Doar în munți. În rest nor. Climat oceanic.

După amiază ajung în EuroAirport Basel. WizzAirr întârzie. Ca de obicei. De data asta cu două ore. Suficient să scriu în jurnal. Pe fond de manele! Gratis, fredonate de niște rromi plictisiți. Care cântă în ciuda faptului că în sala aeroportului sunt câteva sute de persoane. Despre învierea lui Hristos Isus nu cântă nimeni... Cu toate că e Paștele! Într-un colţ, un prunc neaoş de român roade un iepure de ciocolată!

PS: Mulţumesc Flavius B. pentru cazare. Mulţumesc Doru B. pentru căldura bisericii unde eşti păstor. Mulţumesc Doamne pentru că sunt român. Şi mai ales că ai murit pentru mine! Dar şi că m-ai născut din nou prin învierea Ta!

 

Sursă articol: http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/03/jurnal-de-la-pastele-nemtilor.html


Înapoi ] Înainte ] [ sus ]

Abonare gratuita!

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 

HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

Copyright © 2003-2016 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate