Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Pastorala
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Exegetica
Viaţa Creştină
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina Pastorală

 

Click pe titluri pentru articolul complet

 

Islam, ISIS si violenta religioasa

de Eugen Matei

 

O mulțime de cerneală s-a consumat în ultimul timp în jurul întrebării dacă Islamul este în mod fundamental violent sau o religie a păcii. Nu vreau să mai risipesc și eu, mai ales că nu cunosc destul ca să pot aduce o contribuție originală. Nici nu cred că întrebarea este bine pusă, pentru că este evident de-acum că nici unul din cele două răspunsuri implicite în ea, luat în mod necalificat, nu este corect. Impresia mea este că cei mai mulți care pedalează pe una sau cealaltă din aceste poziții o fac din motive politic-ideologice, mai degrabă decât din judecată la rece și voință de a spune lucrurilor pe nume. Nici nu cred că duelul între aceste două poziții duce undeva.

Nu sunt priceput în ale politicii, dar în urma unor postări anterioare despre islam, acum, cu apariția Statului Islamic (ISIS), am fost bâzâit de câteva persoane să opiniez la subiect (parcă cu o sugestie subtilă de tipul – “vezi, ți-am spus noi” :)). Așadar, iaca, contribui și eu cu doi bănuți, că la a “da cu părerea” se pricepe tot românul.

 

 

Toronto Blessing – Argumentul istoric (1)

de Petru Lascau

 

BIBLIC SAU ISTORIC?

Pretențiile celor din „mișcarea râsului” că Duhul Sfânt este autorul a tot ce se petrece în timpul întrunirilor organizate de ei este construită de apologeții mișcării dintr-o combinație de argumente:

1. Dumnezeu face un „lucru nou”. Conceptul că în suveranitatea Sa, Dumnezeu face lucruri noi, care nu sunt în Scripturi, îi conduce pe apologeții mișcării să creadă că ne aflăm acum față în față cu ceva nou, care n-a mai avut loc și care nu se găsește în Biblie. Baza acestui argument vine din faptul că Isus a făcut mult mai multe lucruri care nu sunt scrise în Scripturi. Este deci loc pentru noi experiențe cu Dumnezeu care nu-și găsesc precedent în cele scrise în Biblie. Dacă un asemenea mod de gândire este corect atunci nu mai putem justifica interzicerea niciunui lucru din biserică și viața creștinului, pe care Biblia nu le menționează și le interzice în mod expres. Să luăm de exemplu avortul, sau sclavia. Biblia nu le menționează niciodată interzicându-le, dar Biblia ne oferă principii clare care le condamnă. Probabil că nu vom găsi clar menționat nicăieri în Biblie că credinciosiul nu trebuie să latre sau să se tăvălească pe jos de râs atunci când merge cu frații săi la închinare. Găsim însă principiul respectului pentru alții, a păstrării demnității și ordinii în întrunirile frățești.

 

 

Toronto Blessing – Argumentul istoric (2)

de Petru Lascau

CE SPUNE VECHIUL TESTAMENT DESPRE DUHUL SFÂNT?

Pe tot parcursul Vechiului Testament întâlnim numele Duhului Sfrânt de 84 de ori. Ori de câte ori este întâlnit pe paginile vechiului așezământ, Duhul Sfânt este legat de următoarele lucruri:

1. De liderii carismatici ai lui Israel din perioada începutului istoriei acestui popor, cum au fost judecătorii de ezemplu. Duhul Sfânt i-a împuternicit pe aceștia pentru perioade limitate de timp cu scopul de a realiza fapte remarcabile, de care Dumnezeu s-a folosit în intervențiile Sale în istoria acestui popor.

Astfel putem citi despre cei șaptezeci de lideri dintre bătrânii lui Israel care urmau să poarte împreună cu Moise sarcina poporului în lunga sa călătorie spre Canaan (Numeri 11:17).

 

 

 

Ce spune Biblia despre ”râsul sfânt”? (1)

de Petru Lascau

Ce spune Biblia 1Râsul este o invenție divină, cu siguranță. Nu Satana l-a inventat. De fapt el n-a inventat nimic. El copiază și distorsionează tot ce a creat Dumnezeu. Dar ce-i cu ‘‘râsul sfânt’‘ de la Toronto?

Există o serie de explicații pe care apologeții le dau râsului. Unele din ele preting implicații profetice, cum ar fi bucuria revenirii Domnului, sau râsul de Satana care nu este decât un înfrânt, sau râsul de ispite și încercările pe care le va birui de acum încolo creștinul. Dar cea mai populară este că el exprimă bucuria datorită bunătății și harului lui Dumnezeu.

Confuzia pe care se străduiesc apologeții mișcării să ne-o strecoare este între râs și bucurie. De fapt, spun ei, ceea ce vedeți când oamenii se tăvălesc pe jod de râs, nu este altceva decât expresia bucuriei, care este fără îndoială o roadă a Duhului Sfânt.

 

Ce spune Biblia despre ”râsul sfânt”? (2)

de Petru Lascau

 

Analizând cuvântul ‘‘râs’‘ din Biblie, nu găsim nicăieri niciun suport pentru manifestarea ‘‘râsului sfânt’‘. Sfânta Scriptură nu descrie nici măcar o situație când, oamenii sub cercetarea Duhului Sfânt sau în prezența lui Dumnezeu, cad pe jos și nu mai pot să se abțină de râs. Râsul nu poate fi găsit nici în caracteristicelel Duhului lui Dumnezeu, nici în roada Lui și nici între darurile Lui pe care lă dă credinciosului.

John Wimber, fondatorul unei rețele de peste 600 de biserici charismatice în întreaga lume, în ciuda faptului că este unul din promotorii ‘‘râsului sfânt’‘ este citat, că a spus: ‘‘… nu găsim niciun suport biblic, nici pentru râs și nici pentru căzutul pe jos’‘. Faptul, însă, nu-l deranjează, pentru că Wimber, ca mulți alții din mișcarea credinței, nu crede că experiențele spirituale trebuie supuse probelor biblice.

 

Apocalipsa cea mică

de Daniel Branzei

 

"Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri“ – Marcu 13:30

Stând coama Muntelui Măslinilor, Învățătorul și ucenicii aveau o panoramă superbă a Templului, dincolo de valea Chedronului. Trecuseră cam 50 de ani de când tot lucrau la extinderea lui și, deși neterminat, ansamblul d eclădiri era cua devărat impresionant.

"Învățătorule, uită-Te ce pietre și ce ziduri!“ (v.1) i-au zis ucenicii. Spre mirarea lor, în loc de admirație, cuvintele Învățătorului au fost pline de altceva, de o groaznică avertizare și de un nemilos anunț profetic:

„Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată” (v.2)

 

 

Eroarea Saducheilor

de Daniel Branzei

"Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?’ Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.” Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus. Când au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, … “ – Mat. 22:29-34

Fariseii și Saducheii au fost întotdeauna angajați în certuri doctrinare de pe poziții diferite. De exemplu, fariseii au construit un foarte elaborat sistem al vieții ,,de dincolo“, dar saducheii l-au refuzat, spunând tuturor că, la deces, moare și trupul și sufletul.

Mai fundamentală era însă poziția lor față de Scripturi, ambele tabere fiind mustrate aspru de Domnul Isus. Fariseii adăugau la textul Scripturilor (construind ,,tradiția“ sau ,,datina“ bîtrânilor), în timp de saducheii scoteau din textul Scripturilor (negându-le elementul supranatural).

 

Christos, Paștele noastre?

de Daniel Branzei

 

"… căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit“ (1 Cor. 5:7).

În zile de dinaintea praznicului Paștelor, mii de evrei își părăseau casele, satele, orașele, pentru a se sui la Ierusalim. Era una din cele trei sărbători "cu pelerinaj“, când toți evreii aveau datoria să fie acolo. Probabil că cei din Zabulon sau Decapole plecau încă de marți sau miercuri, pentru că drumul era greu și calea era lungă. Dincolo de oboseala procesiunii era însă anticipația voioasă a sărbătorii. Paștele erau un fel de sărbătoare națională când se sărbătorea eliberarea (un fel de 23 August de-al lor).

Nebăgat în seamă, neînsemnat și neimportant pentru ceilalți, Isus din Nazaret urca și El împreună cu grupul ucenicilor. Dacă ucenicii erau cuprinși de verva generală, Isus era mai trist ca deobicei, mai închis în Sine însuși. Toți ceilalți mergeau ,,la Paște“. El ,,era Paștele“. Mii de sărbători de până atunci și zeci de mii de miei nevinovați ținuseră trează în mintea evreilor eliberarea. Iar El venise acum să o realizeze.

 

 

 

Nota: Cititi continuarea articolelor prin a face click pe titlul albastru al acestora.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate