N-am crezut niciodată că voi publica o astfel de postare dar am socotit că dacă strănutăm, o să ne întrebăm de ce. Și dacă credem că a fost o alergie o să luăm Claritin.  Dacă zicem că e o bacterie, luăm Penicilină. Dacă-i un virus… ne întrebăm de ce nu ne-am vaccinat la începutul sezonului de viruși.

De pe la mijlocul secolului al xviii-lea creștinismul vestic strănută.  Ba chiar se zice s-a îmbolnăvit de-a binelea. Unii marchează începutul îmbolnăvirii la o dată mai precisă, odată cu publicarea anonimă a Apologiei lui Reimarus de către Lessing, între 1774-1778.  Întrebarea este, de ce s-a îmbolnăvit creștinismul apusean?  În funcție de cum răspundem la această întrebare vom căuta și tratamentul.  Cum în creștinismul evanghelic românesc interpretarea istoriei pe scurtătură și etichetarea ca armă de politică religioasă se poartă la mare modă (Liberalule! Fundamentalistule! Etc.), iată și un diagnostic reprezentativ:

Arhivele regale: Cauzele căderii lui Solomon

de Daniel Branzei

În lumea aceasta, binele este trecător, dar răul este permanent. Toată gloria lui Solomon s- terminat în rușine. Cititorul atent va identifica repede cauzele acestei prăbușiri. Noi le-am identificat deja: o neveghere asupra lui însuşi, alianțe cu puterile străine și o viață afectivă dezordonată.

În primul rând, atunci când a cerut de la Dumnezeu înțelepciune pentru a conduce națiunea, Solomon nu s-a gândit să ceară și înțelepciune ca să știe cum să se conducă pe sine însuși.

El a zis doar atât: „Dă robului Tău o inimă pricepută, ca să judece poporul Tău să deosebească binele de rău!“, fără să se gândească şi la pericolele care aveau să-l pândească pe el în viitor.

de Daniel Branzei

Capitolul acesta cuprinde în rezumat, toată mișcarea ulterioară a cărții. Asemenea celor mai buni scriitori și cronicari moderni, autorul arhivelor regale își începe cronica printr-un tablou tematic intitulat: „Cum se poate pierde o împărăție?“ Subiectul a fost important atunci și este la fel de important astăzi, atât în planul colectiv al unei națiuni, cât și în planul particular unei vieți individuale.

O cercetare a cărților Vechiului Testament ne va fi folositoare numai dacă reușim să ștergem praful de pe ele, să le readucem la viață și să le considerăm ca un material didactic prin care Dumnezeu ne învață lecții esențiale de viaţă.

Cu cât ne uităm mai de aproape la întâmplările din aceste cărți, cu atât ne dăm seama că și ele se uită la noi, cu ochi mari, abia așteptând să ne dea sfat și povață. Privite din această perspectivă, cărțile 1 și 2 Regi sunt un bun prilej de introspecție și maturizare menite a ne ajuta să ne verificăm echilibrul dintre libertate și dependență în viaţa noastră de umblare cu Dumnezeu.

Pocăiții cu mintea creață

de Laurențiu Balcan

Indivizii cu mintea creața sunt peste tot, iar fenomenul care produce minti crețe a devenit viral.

Desi m-au avertizat mai multi amici ca nu exista in mediul evanghelic romanesc maturitatea dezbaterilor serioase on-line, am tot sperat ca lucrurile sa se schimbe. Am tot sperat ca mediul evanghelic on-line sa dezvolte si idei, nu doar elucrubratii si emanatii ale mintilor crețofoline.

Nu tot ce-ti trece prin cap trebuie spus si in public, pocait cu mintea creața, mai ales cand te ascunzi sub anonimat. Sa ejectezi tot felul de cuvinte nu este o dovada de inteligenta. Mai trebuie si sa gandim inainte de a vorbi si sa citim ceea ce este scris, nu ceea ce vrem noi sa citim.

Am tot fost acuzat zilele astea ca, la mine pe blog, il judec pe Pustan si ca il ponegresc. Eu imi asum responsabilitatea tuturor lucrurilor pe care le spun – le spun la lumina si incerc, pe cat posibil, sa le argumentez – dar nu veti gasi la mine pe blog acuzatii directe fata de Pustan. Nici macar nu am permis retransmiterea acuzatiilor care circulau deja on-line despre el si nu mai vorbesc de zecile de comentarii – pe care le-am sters – care incercau sa prezinte cate si mai cate despre cazul Pustan. Dar indivizii cu mintea creața citesc doar ce vor ei sa citeasca si arunca in public ce le trece lor prin cap, crezand, pe deasupra, ca sunt si inteligenti.

de Laurentiu Balcan