 |
 |

















|
 |
Pagina Pastorală
Click pe titluri pentru articolul complet
Cum stingem “focul de paie” din familie?
de Adrian Condrea
Nu este o surpriză că și
familiile creștine trec prin crize. Surpriza este că nu uneori nu
știm să le rezolvăm într-un mod biblic și duhovnicesc. Unele crize
sunt doar un “foc de paie”. Dar și “focul de paie” poate fi
periculos dacă nu știm cum să-l stingem. Sunt doar câteva cuvinte
care atunci când sunt rostite cu curaj dar sincer pot stinge într-o
clipă, “focul” din căsnicie:
1. “Am greșit”.
Unul din cele mai mari obstacole în
calea fericirii din familie este atitudinea “eu nu am greșit”.
Bărbați, trebuie să recunoaștem că suntem mai predispuși la acest
sindrom. Recunoaștem? Nu aud nimic …. Bravo, așa-i mai bine :)
Ăsta-i adevărul. Nu ne place să recunoaștem că am gafat. Nici vorbă
să recunoaștem că am greșit drumul și că ocolim vreo 30 de km
aiurea. Și asta doar pentru că am vrut să demonstrăm cât de grozavi
suntem la orientarea în spațiu.Recunoașterea imediată poate stinge
focul care s-a aprins în familia noastră. Nu te culca până nu s-a
stins “focul de paie”.

Cum sa-l onorezi pe Satan fara sa depui prea mare efort
- Niciodata sa nu iti para rau sau sa crezi ca
esti gresit despre ceva.
- Plange-te constat despre tot ce se intampla in viata ta.
- Nu face nimic mai mult decat ti se cere.
- Evidentiaza incontinuu defectele pe care le vezi in altii.
- Nu spune niciodata multumesc.
- Daca esti ofensat, supara-te, manie-te si lasa-i cei din jur
sa stie asta; si mai ales nu ierta.
- Raspandeste verbal orice problema pe care o vezi in biserica
ta sau despre care ai auzit in alte biserici.
- Subliniaza orice esec al unei lucrari care nu a avut inca
success/implinire/biruinta.
- Nu canta in biserica, doar arata-ti nemultumirea ca tu ai fi
ales alte cantari mai bune; apoi poti sa nici nu mai participi
regulat la intalnirile bisericii ca doar esti mantuit , nu?
- Intotdeuna vezi cealalta parte din ce e pozitiv. Trebuie
cineva sa asigure echilibrul, nu?
- Daca vezi ca ceva merge bine, nu spune nimanui asta.
- Daca vezi ca cineva se pricepe si foloseste un dar de la
Dumnezeu in directia glorificarii lui Dumnezeu, nu evidentia
asta laudandu-L pe Dumnezeu pentru ceea ce a dat altora.
- Nu-l lasa pe Dumenzeu sa faca nimic din ceea ce crezi ca ai
putea face tu singur.
- Cand oamenii au nevoie de ajutorul tau, indruma-i spre
altcineva.
- Daca cineva te ajuta, nu-l lasa sa cunoasca ca il apreciezi
pentru asta.
- Daca poti fi iertator , milostiv si indurator, lasa-i pe
altii…
- Cand alti crestini spun pacatului pacat, acuza-i ca sunt
niste ipocriti plini de judecata; fi sigur ca tu aperi
drepturile universale ale tolerantei absolute.
- Nu te ingrijora sa faci lucruri “aparent” rele,
dubioase;oamenii n-ar trebui sa fie interesati in aparenta.
Daca-i sinceritate, asta-i tot ce conteaza…
- Si daca nimic din acestea nu functioneaza in dreptul tau,
atunci stai cat e ziua de lunga si gandeste-te de ce Dumnezeu e
asa de bun cu altii si nu cu tine.
Cine propune nr. 20…?

da,
de ce eu Doamne?
“Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te
bizui pe desteptaciunea ta” - Proverbe 3:5
Perioadele dificile, de incercare, cu probleme, nu sunt placute
pentru nimeni. In aceste conditii se poate experimenta insa cel mai
eficient increderea in Dumnezeu. Stiu e mai usor sa o zici decat sa
o traiesti; e mai usor sa o verbalizezi cand esti in siguranta si
nimic rau nu s-a intamplat decat atunci cand durerea te pune sub
presiune.
Cum barbatii sunt mereu dorinici sa gaseasca solutii la probleme,
nimic nu pare mai groaznic decat sa realizezi ca nu mai stii ce sa
faci intr-o anume situatie. Cand ajungi la capatul oricaror idei/
resurse/ manevre, incepi sa te rogi, sa ceri ajutor la Dumnezeu. Si
intotdeauna Dumnezeu are inca o idée sau resursa (poate fi un vecin,
prieten, sau dusman) la care nu ne-am gandit. In momente de criza,
la capatul oricaror puteri si resurse e bine sa ne amintim ceea ce
Solomon inteleptul a spus mai de mult …nu
te increde in desteptaciunea ta…

LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ÎNTRU MÂNTUIREA NOASTRĂ
de
Thomas Goodwin
Despre Duhul Sfânt, care este darul
lui Dumnezeu Tatăl pentru noi, în şi prin Isus Cristos – dar
Inestimabil, care se primeşte gratuit, prin nemărginita îndurare,
prin harul şi dragostea lui Dumnezeu.
El ne-a mântuit, nu pentru faptele
făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea
naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a
vărsat din belşug peste noi, prin Isus Cristos, mântuitorul nostru.
– Tit 3:5,6.
Am văzut, într-o prezentare scurtă
dar cuprinzătoare lucrările Duhului Sfânt în cadrul marii lucrări a
mântuirii noastre. Următoarea imagine a Sa Îl surprinde ca dar al
lui Dumnezeu oferit nouă cu acest scop final. Pentru a dezvălui
aceasta înaintea ochilor noştri, aş vrea să fac următoarele
observaţii.
1. Dumnezeu Tatăl este Cel care
dăruieşte, sau Cel care ne acordă Duhul Sfânt. Acesta este exprimată
în mod plenar de cuvintele textului, care ne spun că El a vărsat
Duhul Sfânt peste noi.
Această dăruire a Duhului Sfânt se
face în şi prin Isus Cristos, Mântuitorul şi Mijlocitorul nostru.
Duhul Sfânt ne este dăruit nu
potrivit cu legământul faptelor, ci cu cel al harului şi al
dragostei necondiţionate. Pentru că aceste cuvinte, „nu pentru
fapte”, şi celelalte cuvinte ale textului care relatează intervenţia
dragostei şi a bunătăţii lui Dumnezeu, se referă de asemenea la
această revărsare îmbelşugată a Duhului Sfânt asupra noastră în
vederea mântuirii noastră prin naştere din nou şi a înnoiri noastre.
Omul care primeşte Duhul Sfânt este
cu totul nevrednic. Pe când eram în neascultare, slujind poftelor
noastre, Duhul Sfânt a fost vărsat şi ne-a înnoit.

DUHUL SFÂNT: În Vechiul Testament şi astăzi
de R.C.
Sproul
Care era rolul Duhului Sfânt în
Vechiul Testament?
Rolul Duhului Sfânt în Vechiul
Testament nu era diferit, în principiu de rolul Duhului Sfânt în
Noul Testament. În ciuda faptului că există anumite deosebiri, între
cele două Testamente există în esenţă o unitate.
În timpul Vechiului Testament Duhul
Sfânt era activ în multe feluri. În primul rând şi înainte de toate
era o parte a lucrării de creaţie a Trinităţii. În actul însuşi de
creaţie au fost implicaţi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Duhul Sfânt
plutea deasupra apelor şi a adus ordine şi organizare într-un
univers care era încă în haos, aşa cum ne relatează primele capitole
din Geneza. Oamenii erau înnoiţi în Vechiul Testament la fel cum
sunt înnoiţi în Noul Testament şi această înnoire nu se poate
realiza decât prin Dumnezeu Duhul Sfânt. David a avut nevoie de
puterea înnoitoare a lui Dumnezeu la fel de mult ca apostolul Pavel
în Noul Testament.
Ştim de asemenea că Duhul Sfânt era
activ în ceea ce priveşte harismele, înzestrând anumiţi oameni din
Vechiul Testament şi echipându-i astfel pentru lucrări specifice. De
exemplu, împăratul lui Israel a fost uns cu untdelemn, simbolizând
ungerea cu Duhul Sfânt care îl împuternicea să-şi îndeplinească cu
evlavie chemarea de împărat. Acelaşi lucru era valabil şi în
privinţa preoţilor. Prorocii lui Israel, care erau instrumente prin
care Dumnezeu transmitea revelaţiile Sale, erau inspiraţi de
Dumnezeu Duhul Sfânt şi erau echipaţi pentru a fi mesagerii lui
Dumnezeu către popor şi pentru a ne transmite nouă Sfânta Scriptura
în principiu în acelaşi fel în care apostolii Noului Testament au
fost înzestraţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt. Vedem deci că Duhul
Sfânt era activ – înnoind, sfinţind, păstrând viata omului si
mijlocind pentru el – făcând şi în Vechiul Testament toate acele
lucruri pe care le face în Noul Testament.

Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora. Materialele sunt pe site-ul Vox Vocis, o
diviziune a Vox Dei Ministries
sus |
|
 |

Abonare gratuita! |
|
DE CITIT!!!! |
|
|
 |