de Thomas Goodwin

Despre Duhul Sfânt, care este darul lui Dumnezeu Tatăl pentru noi, în şi prin Isus Cristos – dar Inestimabil, care se primeşte gratuit, prin nemărginita îndurare, prin harul şi dragostea lui Dumnezeu.

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Cristos, mântuitorul nostru. – Tit 3:5,6.

Am văzut, într-o prezentare scurtă dar cuprinzătoare lucrările Duhului Sfânt în cadrul marii lucrări a mântuirii noastre. Următoarea imagine a Sa Îl surprinde ca dar al lui Dumnezeu oferit nouă cu acest scop final. Pentru a dezvălui aceasta înaintea ochilor noştri, aş vrea să fac următoarele observaţii.

1. Dumnezeu Tatăl este Cel care dăruieşte, sau Cel care ne acordă Duhul Sfânt. Acesta este exprimată în mod plenar de cuvintele textului, care ne spun că El a vărsat Duhul Sfânt peste noi.

Această dăruire a Duhului Sfânt se face în şi prin Isus Cristos, Mântuitorul şi Mijlocitorul nostru.

Duhul Sfânt ne este dăruit nu potrivit cu legământul faptelor, ci cu cel al harului şi al dragostei necondiţionate. Pentru că aceste cuvinte, „nu pentru fapte”, şi celelalte cuvinte ale textului care relatează intervenţia dragostei şi a bunătăţii lui Dumnezeu, se referă de asemenea la această revărsare îmbelşugată a Duhului Sfânt asupra noastră în vederea mântuirii noastră prin naştere din nou şi a înnoiri noastre.

Omul care primeşte Duhul Sfânt este cu totul nevrednic. Pe când eram în neascultare, slujind poftelor noastre, Duhul Sfânt a fost vărsat şi ne-a înnoit.

DUHUL SFÂNT:  În Vechiul Testament şi astăzi

de R.C. Sproul

Care era rolul Duhului Sfânt în Vechiul Testament?

Rolul Duhului Sfânt în Vechiul Testament nu era diferit, în principiu de rolul Duhului Sfânt în Noul Testament. În ciuda faptului că există anumite deosebiri, între cele două Testamente există în esenţă o unitate.

În timpul Vechiului Testament Duhul Sfânt era activ în  multe feluri. În primul rând şi înainte de toate era o parte a lucrării de creaţie a Trinităţii. În actul însuşi de creaţie au fost implicaţi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Duhul Sfânt plutea deasupra apelor şi a adus ordine şi organizare într-un univers care era încă în haos, aşa cum ne relatează primele capitole din Geneza. Oamenii erau înnoiţi în Vechiul Testament la fel cum sunt înnoiţi în Noul Testament şi această înnoire nu se poate realiza decât prin Dumnezeu Duhul Sfânt. David a avut nevoie de puterea înnoitoare a lui Dumnezeu la fel de mult ca apostolul Pavel în Noul Testament.

Ştim de asemenea că Duhul Sfânt era activ în ceea ce priveşte harismele, înzestrând anumiţi oameni din Vechiul Testament şi echipându-i astfel pentru lucrări specifice. De exemplu, împăratul lui Israel a fost uns cu untdelemn, simbolizând ungerea cu Duhul Sfânt care îl împuternicea să-şi îndeplinească cu evlavie chemarea de împărat. Acelaşi lucru era valabil şi în privinţa preoţilor. Prorocii lui Israel, care erau instrumente prin care Dumnezeu transmitea revelaţiile Sale, erau inspiraţi de Dumnezeu Duhul Sfânt şi erau echipaţi pentru a fi mesagerii lui Dumnezeu către popor şi pentru a ne transmite nouă Sfânta Scriptura în principiu în acelaşi fel în care apostolii Noului Testament au fost înzestraţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt. Vedem deci că Duhul Sfânt era activ – înnoind, sfinţind, păstrând viata omului si mijlocind pentru el – făcând şi în Vechiul Testament toate acele lucruri pe care le face în Noul Testament.