PUBLICAŢIE BAPTISTĂ DE APOLOGETICĂ

              

baptist.ro

 

Pagină Pastorală

AUTORITATEA PĂSTORULUI
de Ray C. Stedman


"Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: "Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa." {Marcu 10:42b-43a}

Domnul Isus a spus că, ucenicii nu trebuie să fie stăpâni, ci slujitori unii altora iar cel mai mare dintre ei este cel care slujeşte tuturor.

Prin aceste cuvinte Isus arată că printre creştini trebuie să predomine un sistem de guvernare total diferit de cel lumesc. Autoritatea printre creştini nu provine din aceeaşi sursă cu autoritatea lumească, nici nu trebuie să fie exercitată în aceeaşi manieră. Perspectiva lumească asupra autorităţii plasează oamenii unul mai presus de celălat, precum într-o structură de comandă militară, într-o companie de afaceri organizată ierarhic, sau în sistemul guvernamental. Cel puţin, aşa ar trebui să fie. Impulsionată de competitivitatea creată prin Cădere (căderea omului în păcat), şi confruntată cu răzvrătirea şi barbaria (cruzimea) naturii umane păcătoase, societatea umană nu poate funcţiona fără a face uz de structuri de comandă şi putere executivă de decizie.

Dar aşa cum Isus a afirmat cu prudenţă, "... între voi să nu fie aşa." Ucenicii sunt totdeauna într-o relaţie diferită unii cu alţii faţă de relaţia celor din lume. Creştinii sunt fraţi şi surori, copii ai aceluiaşi Tată, şi membre ale aceluiaşi trup. Isus a spus acest lucru clar în Matei 23:8 "unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi."

În realitate, pe parcursul a douăzeci de secole, biserica a ignorat aceste cuvinte. Probabil cu cele mai bune intenţii, ea a împrumutat totuşi, în mod repetat, în întregime, structurile de autoritate lumeşti, schimbând titlurile din împăraţi, generali, căpitani, preşedinţi, guvernatori, secretari, conducători şi şefi, în papi, patriarhi, episcopi, administratori, diaconi, pastori, şi bătrâni, şi a mers bucuroasă pe această cale, stăpânind peste fraţi (frăţietate) şi astfel distrugând modelul de slujire care a fost plănuit de Domnul nostru. Creştinii au uitat cu totul cuvintele lui Isus şi au preluat în mod frecvent modelul lumesc de conducere fără să se mai ostenească să schimbe denumirile titlurilor, şi astfel bisericile, organizaţiile misionare, organizaţiile de tineret, şcolile, collegiile, şi seminariile, sunt toate organizate în Numele lui Isus Cristos, dar au preşedinţi, directori, manageri, conducători şi şefi şi nu diferă cu nimic de structurile seculare corespunzătoare.

Probabil că este prea târziu pentru a mai putea schimba ceva în structurile care sunt numite de obicei organizaţii "para-biserică" sau "cvasi (semi)-biserică", dar cu siguranţă cuvintele lui Isus nu trebuie să fie ignorate în închinare şi în funcţia de instruire în biserică. Undeva, cu siguranţă, cuvintele lui Isus, "...dar între voi să nu fie aşa," trebuie să aibă efect. Totuşi în cele mai multe biserici astăzi a fost acceptată necugetat ideea că pastorul este vocea finală de autoritate atât în doctrină cât şi în practică, şi că el este slujitorul executiv în ce priveşte administraţia bisericii. Dar cu siguranţă, dacă un papă pestre întreaga biserică este un lucru rău, un papă în fiecare biserică nu este un lucru mai bun!

Este clar din Scripturi că ucenicii erau preocupaţi de pericolul de a se forma şefi (conducători, despoţi, stăpâni) ecleziastici. În 2 Corinteni 1:24a, Pavel le reaminteşte Corintenilor despre autoritatea lui apostolică: " Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci noi lucrăm împreună cu voi pentru bucuria voastră,..." În aceeaşi epistolă el descrie, cu dezaprobare evidentă, modul în care au recţionat Corintenii faţă de anumiţi lideri dintre ei: " Daca va robeste cineva, daca va maninca cineva, daca pune cineva mina pe voi, daca va priveste cineva de sus, daca va bate cineva peste obraz, suferiti!," (2 Cor 11:20 ). Petru, este şi el atent să îi avertizeze pe bătrîni (şi se include şi pe sine însuşi printre ei) să nu conducă (călăuzească) "ca si cum ati stapini peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facindu-va pilde turmei. " {1 Pet 5:3}. Ioan vorbeşte şi el cu tărie împotriva lui Diotref " caruia ii place sa aiba intiietatea intre ei, si-i da afara din Biserica (pe fraţi)," {cf, 3 Ioan 1:9-10}. Aceste exemple de conducători de biserică din primul veac, arată cât de uşor a ignorat biserica atunci, ca şi acum în secolul 20, cuvintele lui Isus, "dar între voi să nu fie aşa."

Dar dacă biserica nu trebuie să copieze lumea în această chestiune, atunci cum trebuie să procedeze? Cu siguranţă şi în biserică trebuie exercitată conducerea, şi trebuie să existe o formă de autoritate. Cum trebuie să fie aceasta? Răspunsul îl găsim în cuvintele lui Isus: " unul este Învăţătorul vostru," {Mat. 23:8b}. Prea mult timp biserica s-a comportat ca şi când Isus ar fi departe în ceruri, retrăgându-se şi lăsându-i pe liderii bisericii să ia decizii de capul lor, şi să conducă cu autoritatea lor. Dar Isus însuşi I-a asigurat când le-a dat Marea Trimitere, " Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pina la sfirsitul veacului." {cf, Mat. 28:20b}. Iar în Matei18:20 Isus reiterează (repetă) această asigurare, "... Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor." Aceste versete indică limpede că El este prezent nu numai în biserică ca întreg ci şi în fiecare biserică locală. Isus însuşi, este deci, autoritatea ultimă în orice trup de creştini, şi El este întru totul pregătit să-şi exercite autoritatea prin instrumentele pe care El însuşi le-a rânduit, sfatul bătrânilor.

Sarcina bătrânilor nu este să conducă ei înşişi biserica, ci să descopere cum vrea Domnul să conducă biserica Sa prin ei. Foarte mult din voia Sa El ne-a făcut-o de cunoscut prin Scriptură, care descrie împărţirea şi exercitarea darurilor spirituale, disponibilitatea (accesibilitatea, posibilitatea de a obţine) puterii învierii, şi responsabilitatea credincioşilor de a-şi purta unii altora poverile, de a-şi mărturisi unii altora păcatele, de a se învăţa, mustra, şi îndemna unii pe alţii, şi de a mărturisii şi a alina nevoile unei lumi aflată în suferinţă.

În deciziile de zi cu zi pe care trebuie să le ia fiecare biserică, bătrânii trebuie să caute şi să afle voia (călăuzirea) Domnului printr-o unanimitate neconstrânsă, la care se ajunge după discuţii temeinice şi pe baze biblice. Astfel, chiar în aspectele practice, numai Domnul este investit cu autoritatea ultimă, şi nimeni altcineva. Acest lucru îl descopere cartea Faptelor prin descrierea acţiunilor iniţiate de Duhul Sfânt, care este evident că a planificat şi a comandat strategia de evanghelizare a bisericii primare (Fapte 8, 13, etc.). Bătrânii au căutat călăuzirea Duhului, şi când aceasta le-a fost clară, au acţionat cu unitate de gând şi scop. ("Caci s-a parut nimerit Duhului Sfint si noua, sa nu mai punem peste voi nici o alta greutate decit..." Fapte 15:28a.) Autoritatea, aşadar, nu era a oamenilor, ci a lui Dumnezeu, şi a fost exprimată nu prin oameni care au acţionat individual, ci printr-o colectivitate armonioasă şi unită a oamenilor pe care Duhul I-a îndreptat către comitetul de bătrâni (episcopi). (vezi Fapte 20:28).

Important este următorul aspect: nu un singur om este expresia călăuzirii Duhului: nici un individ nu are autoritatea de la Dumnezeu de a dirija afacerile bisericii. Este necesară o pluralitate de bătrâni,  ca o măsură de siguranţă împotriva tendinţei cu totul umană de a face pe grozavul (de a juca rolul lui Dumnezeu) faţă de ceilalţi oameni. Chiar şi atunci, autoritatea exercitată nu este una de dominare şi de luare a hotărârilor împotriva voinţei celorlalţi. Abilitatea unui slujitor de a influenţa pe ceilalţi, nu constă în a-i dirija, ci în a obţine consimţământul lor voluntar. Aceasta este natura autorităţii creştine, chiar şi a autorităţii Domnului însuşi! El nu ne forţează să ne supunem (ascultăm), ci ne câştigă prin dragoste, exprimată fie prin disciplina condiţionată de împrejurări, fie printr-o atitudine de recunoştinţă stârnită de împlinirea nevoilor noastre disperate.

Adevărata autoritate a bătrânilor şi a celorlalţi lideri din biserică, este deci, una de respect izvorât din exemplul lor sfânt şi plin de dragoste. Aceasta este forţa celor două versete care sunt adesea citate de cei care revendică autoritatea exclusivă a pastorilor asupra membrilor bisericii. Primul verset este cel din 1 Tesaloniceni 5:12-13a, " Va rugam, fratilor, sa priviti bine pe cei ce se ostenesc intre voi, care va cirmuiesc in Domnul, si care va sfatuiesc. Sa-i pretuiti foarte mult, in dragoste, din pricina lucrarii lor." Expresia cheie este " care va cirmuiesc in Domnul." Cuvântul în limba geacă este prohistamenous. Deşi este tradus prin "vă (cârmuiesc)" atât în Revised Standard cât şi în King James versions, cuvântul implică ideea de "(a cârmui) peste" altcineva. New English Bible interpretează mai corect acest cuvânt, "... şi, în părtăşia Domnului, sunt liderii şi sfătuitorii voştri." Sensul cuvântului este acela de "a sta în faţa" altora, nu de "a stăpâni peste" ei. Este cuvântul obişnuit pentru conducere. Liderii pot conduce numai dacă sunt în stare să-i convingă pe ceilalţi să-I urmeze.

Un alt verset folosit pentru a susţine autoritatea poruncitoare (comanda autoritară) este Evrei 13:17a, pe care Revised Standard Version îl traduce astfel, " Ascultati
de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele." Imperativul tradus prin "ascultaţi" provine din cuvântul peitho, "a convinge, a determina." Pe tonul obişnuit, folosit aici, lexiconul Thayer îl defineşte "a se lăsa convins." Din nou, nu este nici o aluzie la dreptul de a comanda cuiva împotriva voinţei lui, ci sensul (impactul) clar este acela că liderii sunt cei care conving, a căror abilitate de a convinge nu constă într-o vorbire linguşitoare sau într-o personalitate dominantă, ci într-un comportament (umblare) care stârneşte respect.

La acest punct mulţi pot fi tentaţi să spună, "Ce importanţă are? La urma urmei, modelul (tiparul) de comanda autoritară este prea larg răspândit şi încetăţenit ca să-l mai schimbăm acum, şi, în plus, multe biserici par să fie mulţumite aşa cum este el; de ce să încercăm să-l schimbăm acum?"

Ca răspuns, să considerăm următoarele:

Biblia spune că orice deviaţie de la planul divin produce în mod inevitabil slăbiciune, divizare, luptă, nerodnicie crescândă (progresivă), şi, în final, moarte. Starea deplorabilă a multor biserici din prezent este o mărturie (efect) a ignorării, pe o lungă perioadă de timp, a modului de a acţiona (lucra, conduce) a lui Dumnezeu.

O structură de comandă autoritară în biserică, deprivează (lipseşte) lumea de orice model sau demonstraţie de un mod diferit de viaţă decât cel după care trăieşte ea. Cei din lume nu văd nici o diferenţă în biserică, şi nu văd nici un motiv pentru care ei ar trebui să se schimbe şi să creadă.

O structură de comandă autoritară produce inevitabil resentimente, reprimare, exploatare şi, în cele din urmă, răzvrătire. Este legea, de care Scriptura ne asigură că nu putem scăpa niciodată şi nu o putem reface, dar care trebuie, prin natura ei, dezaprobată şi ţinută în frâu.

Dorinţa Domnului Isus de a arăta lumii o formă cu totul nouă de autoritate care corespunde harului, nu legii, este anulată de structura de comandă autoritară printre creştini, şi evanghelia (principiul) mori ca să trăieşti este negat chiar înainte de a fi proclamat. Aceasta înseamnă că Dumnezeu este furat de gloria Lui iar lumii care priveşte îi este prezentată o imagine distorsionată despre Dumnezeu.Ce poate fi mai grav de atât!

Fireşte, un apel pentru schimbarea acestei situaţii este fundamental, chiar revoluţionar. Dar de când a fost chemată biserica să se conformeze societăţii (lumii)? Nu este oare timpul să luăm în serios cuvântul Domnului nostru: "dar între voi să nu fie aşa"?

-----------------------------------------------------------

Titlu: A Pastor's Authority

Seria: Mesaj singular: Probleme controversate
Pasaj din Scriptură: Marcu 10:42-32
Mesajul Nr: 1
Catalog Nr: 3500
Data: 1976

-----------------------------------------------------------

Copyright (C) 1995 Discovery Publishing, o lucrare a Bisericii Peninsula Bible. Acest fişier este proprietate a Discovery Publishing, o lucrare a Bisericii Peninsula Bible. Poate fi copiat numai dacă este distribuit în întregime gratuit. Toate copiile acestui fişier trebuie să conţină nota de copyright. Acest fişier nu poate fi copiat parţial, editat, revizuit, copiat pentru revânzare sau încorporat în nici o publicaţie, înregistrare, difuzare comercială
, show-uri, sau spectacole sau alte produse oferite spre vânzare, fără permisiunea scrisă a Discovery Publishing. Cererile de permisiune trebuie făcute şi adresate în scris la Discovery Publishing, 3505 Middlefield Road, Palo Alto, CA. 94306-3695.

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:

apologetics@voxdeibaptist.org

Ce este nou!

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o pagină dedicată Teologiei Sistematică.

In cadru Teologiei Sistematică, veti găsi pagina de studiu în Bibliologie, doctrina Bibliei.

Pe această pagină puteţi citi 7 noi lucrări de studiu:  

bullet
Sola Scriptura şi Biserica Primară
 
bullet
Ce vrem să spunem prin Sola Scriptura
 
bullet
Tradiţionalism
 
bullet
Surprins de ce?
 
bullet
Revelaţia Generală
 
bullet
Revelaţia Specială
 
bullet
Scriptura Inspirată de Dumnzeu
 

 

 

 

                                                                    Vox Dei Baptist Ministries 64 E Main Str. Sidney, New York 13838
                                                                                             Vox Dei Baptist Ministries © 2003