Misiunea în viaţa bisericii

de Damian Ion

Partea I

Pentru a înţelege care trebuie să fie atitudinea Bisericii contemporane faţă de misiune şi care este planul lui Dumnezeu prezent pentru misiune este nevoie sa se studieze atat viaţa şi învăţătura Domnului Isus, cat şi felul în care Biserica primară si-a asumat sarcina misionară în contextul în care se găsea şi felul în care ea a înţeles planul divin de misionare a întregii lumi.

Faptele Apostolilor, planul Domnului pentru lume devine de necontestat

Despre cartea Faptele Apostolilor se poate spune că accentuează scopul Domnului Isus, ajutorul Duhului şi faptele misionarilor. Termenul “misionar” este varianta latină a cuvântului “apostol”, însemnând “cei trimişi”.

Faptele Apostolilor se deschide printr-o reiterare a cuvintelor rostite de Domnul Isus prin care El le spune ucenicilor că Ii vor fi martori nu numai între evrei, ci “în Samaria, şi până la marginile pământului” (FA.1:8). Acest verset cheie al cărţii Faptele Apostolilor, anunţa importanţa pe care o va primi misiunea printre neamuri.

Însăşi naşterea Bisericii, inaugurarea unei noi epoci din planul lui Dumnezeu pentru lume, stă sub semnul misiunii. Rusaliile, pogorârea Duhului Sfânt, au fost anunţate de catre Domnul Isus şi au avut loc la momentul potrivit. De acum, este clar pentru toată lumea ca Dumnezeu nu mai are un mesaj de transmis lumii prin evrei, ci prin Biserică care va fi formată ea însăşi din oameni din toate naţiunile. Se pare că acest lucru nu era chiar atât de clar pentru toţi. Apostolul Petru, unul dintre cei mai apropiaţi ucenici ai Domnului Isus, are nevoie de o vedenie specială din partea lui Dumnezeu pentru a înţelege că şi neamurile sunt de acum egale cu evreii. În ciuda faptului că el a fost cel care le-a predicat străinilor prezenţi în Ierusalim la Rusalii, a fost necesară repetarea de trei ori a unei vedenii pentru a pregăti inima lui Petru să ia în considerarea posibilitatea de a merge la neamuri, care, de fapt, aşteptau o mărturie. Este clar că acest incident era necesar pentru a-i convinge pe liderii Bisericii de scopul ferm al lui Dumnezeu de a mântui întreaga lume. Astfel, ca şi rezultat al ascultării lui Petru, Corneliu, un centurion roman, devine creştin împreună cu “toţi cei din casa lui”.

Convertirea lui Corneliu este foarte importantă din cel putin două motive. În primul rând, se dovedeşte încă o dată că planul lui Dumnezeu este ca oameni din toate naţiunile pământului să I se închine şi să cunoască despre El, acest har nu este un privilegiu rezervat numai evreilor. În al doilea rând, convertirea acestui om care era un “om drept şi temător de Dumnezeu” (FA.10:22) arată că, indiferent de cât de bun este un om sau de cât de mult îşi doreşte şi încearcă să fie neprihănit, el nu poate fi mântuit fără Domnul Isus singura Cale şi singurul Adevăr. Apostolul Petru vesteste pe Hristos si nu ii spune lui Corneliu că datorită faptelor sale bune i-au fost iertate păcatele.

Mesajul lui Dumnezeu nu este limitat nici măcar la un singur continent. Convertirea famenului etiopian demonstrează acest lucru. Etiopia primului secol era o parte din Sudanul de astăzi, continentul de provenienţă fiind Africa.

Problema relaţiei dintre evrei şi Biserică ca şi transmiţători ai mesajului lui Dumnezeu este discutată clar la Consiliul Bisericii din Ierusalim, a cărei hotărâre va fi întărită şi de minunatele rezultate ale călătoriilor misionare ale apostolului Pavel. Astfel, în capitolul 15 este redată rezolvarea controversei stârnite de aprobarea pe care le-a dat-o Pavel creştinilor dintre neamuri de a-şi păstra identitatea de neamuri, şi de a nu fi obligaţi să devină mai întâi evrei şi apoi creştini. Chemaţi înaintea liderilor Bisericii din Ierusalim, Pavel şi Barnaba şi-au apărat lucrarea în rândul neamurilor. În final, atât Petru cât şi Iacov i-au sprijinit, citând din cartea lui Amos profeţia privitoare la planul lui Dumnezeu de a ridica din nou cortul lui David, “pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu” (FA.15:16-17). Sub calauzirea Duhului Sfant, apostolul Iacov a ajuns la concluzia că această abordare este dorinţa lui Dumnezeu ca oameni din toate grupurile etnice să vină la El aşa cum sunt, şi, prin uşa deschisă de sacrificiul Fiului Său să Îl slujească ca şi Dumnezeu suprem, al întregii lumi şi al întregului Univers.

Decizia crucială luată in FA.15 de catre Consiliul din Ierusalim a deschis uşa pentru marea lucrare a lui Dumnezeu printre oamenii din întreaga lume romană. De aici, apostolul Pavel va duce mesajul unui Dumnezeu viu, creator şi stăpân al Universului în provincii romane îndepărtate până la marginile pământului.

Va urma
 

[ Înapoi ] [ Înainte ] [ sus ]