Arhiva Contact Despre noi Link-uri

 Misiunea Azi

 

 

 

 


Misiunea în viaţa bisericii

 

de Damian Ion

Partea II

Planul misionar pentru lume în viziunea apostolului Pavel

Educat şi devotat credinţei sale iudaice pe care o vede împlinită în Domnul Isus, apostolul Pavel este unul dintre scriitorii Bibliei care arată clar şi susţine cu multă pasiune argumentul universalităţii mesajului lui Dumnezeu prin Domnul Christos. El transmite ideea egalităţii între neamuri şi iudei atunci când vine vorba despre revelaţia lui Dumnezeu. În ceea ce priveşte pregătirea apostolului Pavel pentru lucrare, Meg Crossman afirma: “Pavel era excelent calificat pentru lucrarea misionară. El era dintr-o societate de neevrei şi se născuse ca cetăţean roman, ceea ce-i permitea să călătorească în voie prin întregul Imperiu Roman. El primise cea mai temeinică instruire religioasă posibilă în vremea lui şi era membru al partidei Fariseilor erudiţi.” Chiar şi calificarea excelentă a lui Pavel pentru această slujbă ne arată că Dumnezeu S-a îngrijit ca mesajul Său să ajungă într-adevăr la destinatarii care îl aşteptau de mii de ani.

În epistolele pe care le-a scris bisericilor pe care le întemeiase, apostolul Pavel nu încetează să îi încurajeze pe copiii lui în credinţă amintindu-le că, deşi sunt dintre neamuri, ei nu sunt diferiţi de evrei în relaţia lor cu Dumnezeu. Mai mult decât un conţinut teologic, putem vedea în scrierile lui Pavel aceeaşi dorinţă de a vedea răspândirea Evangheliei peste tot pământul. Donald Guthrie, comentând epistolele pauline, spune: “Nu putem accentua destul de mult faptul că autorul acestor nepreţuite epistole nu este un teolog de bibliotecă, ci un apostol cu inimă de misionar.” Pe de altă parte, Alger Fitch scrie: “Fie că o epistolă pledează pentru atenţie faţă de corectitudine doctrinală sau pentru puritate morală, motivaţia sa este de a proteja mărturia Bisericii pe câmpul de misiune, ca nu cumva posibilii credincioşi să fie îndepărtaţi prin această mărturie proastă.”

Deşi un studiu amănunţit al tuturor epistolelor misionare ale apostolului Pavel este benefic, ne vom opri asupra epistolei către Romani, Galateni, 1 şi 2 Corinteni. In Epistola către Romani apostolul Pavel se prezintă ca fiind pus deoparte să vestească Evanghelia lui Dumnezeu. În 1:5 spune că a primit misiunea de a duce toate popoarele la ascultarea de credinţă. Din versetele 14 şi 15 aflăm că Pavel considera predicarea Evangheliei obligaţia lui de care nu se putea dispensa; scopul existenţei sale era vestirea Evangheliei. De asemenea, conţinutul teologic al epistolei este de natură misionară, apostolul Pavel vorbeşte despre omenirea căzută în păcat şi despre neprihănire şi cum poate fi ea obţinută. Astfel, scriindu-le creştinilor din Roma, el le aminteşte despre: marea păcătoşenie a omului şi faptul că întreaga omenire este vinovată înaintea lui Dumnezeu (1:18-3:20); harul bogat al lui Dumnezeu faţă de păcătoşi şi justificarea oferită celor ce cred în Domnul Isus; harul bogat faţă de creştini şi sfinţenia făcută posibilă prin prezenţa şi puterea Duhului Sfânt şi harul bogat al lui Dumnezeu faţă de naţiuni, pentru că, deşi Israelul a eşuat din cauza necredinţei, Dumnezeu a rămas hotărât să le trimită Evanghelia prin Biserică. Preocuparea lui Pavel pentru a duce mesajul lui Dumnezeu despre noua speranţă în Christos este evidenţiat în pasajul din 15:18-21. Astfel, înţelegem că în concepţia apostolului Pavel sarcina misionară nu este doar câştigarea cât mai multor oameni pentru Domnul Isus, lucru pe care l-ar fi putut face cu uşurinţă în acele regiuni familiare, ci misionarea tot mai multor popoare sau naţiuni. Este evidentiat planul etern al lui Dumnezeu de aducere a tuturor popoarelor în familia Sa.

Epistolele către Corinteni, deşi adresate unui context diferit, desfăşoară în continuare planul lui Dumnezeu pentru popoarele lumii. Însuşi destinatarii sunt o mărturie a acestui plan, Corintul fiind un oraş păgân. În aceste epistole îl putem vedea pe Pavel în elementul său ca şi misionar, aplicând principiile Domnului Christos prin plantarea unor biserici creştine pe pământ păgân. Aceste epistole au fost scrise pentru a corecta abuzurile care ameninţau să distrugă viaţa spirituală a Bisericii din Corint, în ele putem vedea dificultăţile care pot fi întâmpinate de creştinism într-o comunitate păgână. Apostolul îi îndeamnă pe corintenii a căror reputaţie era pusă sub semnul întrebării să ţină cont de importanţa mărturiei lor, păstrând mereu în minte dorinţa lui Dumnezeu de a se face cunoscut tuturor neamurilor. Pasiunea lui Pavel pentru răspândirea cunoştiinţei de Dumnezeu printre neamuri devine evidentă în versetul 9:12 “răbdăm totul ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos”. Din asemenea afirmaţii ştim că ceea ce contează pentru el este de fapt îndeplinirea marii trimiteri, ca Vestea Bună, Evanghelia să ajungă până la marginile pământului. Acelaşi motiv îl mână pe Pavel dintr-o provincie a Imperiului Roman în alta, după cum ne spune în 2 Corinteni 2:12-13. Fără să construiască pe temelia pusă de altul, Pavel doreşte să exploreze noi teritorii, să meargă în locuri unde oamenii nu au auzit încă despre Dumnezeu.

Epistola către Galateni este scrisă pentru a contracara învăţături false legate de relaţia dintre Evanghelie şi Lege, versetul cheie poate fi considerat 3:8. “Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” Când relaţia dintre iudaism şi Domnul Cristos devine o problemă pentru creştinii din Galatia, Pavel se grăbeşte să le scrie, pentru a le rezolva problema explicându-le planul suveran al lui Dumnezeu. Nu este necesar ca ei să urmeze Legea mozaică şi nu trebuie să devină evrei pentru a Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Credinţa este calea către Domnul Isus şi Christos este calea către Dumnezeu, în El se împlineşte planul veşnic al lui Dumnezeu. “Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios … Christos ne-a răscumpărat de sub blestemul legii, făcându-se blestem pentru noi … pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri, în Christos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim duhul făgăduit.” (Galateni 3. 9; 13-14) Astfel, pentru a demonstra Galatenilor că pretenţiile iudaizatorilor cu care aceştia avuseseră de-a face erau nefondate, Pavel le dezvăluie planul lui Dumnezeu cu privire la lume. De fapt, pentru a te număra printre credincioşii lui Yahwe nu trebuie să fii un evreu etnic. De altfel, aceştia de multe ori s-au comportat la fel ca păgânii în relaţia lor cu El. Adevăraţii credincioşi ai Lui sunt cei care se apropie de El cu credinţă, bazându-se pe ispăşirea oferită de Domnul Isus, indiferent de grupul etnic din care provin. Vremea când Israel deţinea monopolul cunoaşterii lui Dumnezeu s-a dus, pare să le spună Pavel , şi asta tocmai pentru că nu au reuşit să vadă spiritul Legii, pasiunea lui Dumnezeu pentru toate popoarele care să Îl recunoască pe El ca singurul Dumnezeu viu.

Apostolul Pavel a fost şi el cuprins şi pătruns de scopul lui Dumnezeu din Vechiul Testament de a binecuvânta toate naţiunile pământului (Gal.3:8), de a fi lăudat de toate popoarele (Rom.15:11), de a răspândi mântuirea până la marginile pământului (F.A. 13.47), de a-l face pe Avraam tatăl multor naţiuni ( Rom.4.17) şi de a-L face cunoscut pe Domnul fiecarui grup în care nu este cunoscut (Rom 15.21).
 


Înapoi ] Înainte ] [ sus ]

Abonare gratuita!

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate