Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

horizontal rule

Vieţi transformate

- Volumul 3 -

 

 

ARIANA ROŞIU (MORARU)

 

În  momentul  acesta  un  cer  întreg

stă, se  uită  la  tine  Şi  aŞteaptă.

 

A venit ziua în care mi-am pus problema sinuciderii.

 

Am nevoie de linişte, de dragoste şi de fericire.

 

Prin Cristos mi-am găsit sensul în viaţă.

 

Esenţa Evangheliei este transformarea.

Întâlnirea unui om în mod personal cu Dumnezeu,

prin Isus Cristos, nu lasă viaţa acelui om neschimbată.

            Biblia nu este o sumă de doctrine seci, fără substanţă, sau câteva învăţături morale şi etice de genul: „Asta să faci, asta nu!”. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, pornit din inima plină de dragoste a lui Dumnezeu.

            Odată ce L-am întâlnit pe Dumnezeu în mod personal şi am înţeles că Isus Cristos - Fiul lui Dumnezeu - a fost crucificat pentru păcatele noastre, nu mai putem continua să ne trăim viaţa în minciună, în curvie, în vrăjitorii, în hoţii, în beţie, în idolatrii şi în altele de felul acesta.

            Apostolul Pavel spune: „Căci dacă este cineva în Cristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”.

                       

Ariana este medic, este căsătorită cu Adrian şi are 2 copii. A învăţat foarte bine şi era mereu prima.

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            Fiind mereu prima, oamenii m-au izolat puţin, eu m-am izolat şi mai mult şi eram destul de singură acolo „sus”

 

Reporter:

            Cum  vedeai tu relaţia cu Dumnezeu?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            Ştiam că există Dumnezeu şi că El a creat lumea, dar pentru mine Dumnezeu era undeva foarte sus, iar eu eram aici jos. Părinţii mei nu credeau, ci erau atei.

            Ştiam că este bine să te rogi des, dar să mă rog eu, cu cuvintele mele, n-am găsit de cuviinţă. Aveam impresia că aş vorbi singură. Spuneam: „Cine, pereţii să mă audă?”.

 

Reporter:

            Crezi acum că Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea? Ce te-a determinat să-ţi schimbi părerea despre Dumnezeu?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            Sunt convinsă că mă ascultă. La liceu eram foarte singură, nu puteam discuta cu nimeni. Părinţii mei erau ocupaţi, ca fiecare din ziua de azi, stresaţi, pentru că... trebuia să avem bani în casă, nu? Iar eu nu puteam vorbi cu nimeni.

            Astfel a venit ziua în care mi-am pus problema sinuciderii. Părea că nimic nu mă mai opreşte s-o fac. Era tot mai rău - mă surprindeam cu diverse obiecte ascuţite în mână. Nu mă mai interesa nici religia, nici conştiinţa că Dumnezeu mă condamnă pentru asta. Dar ceva mă oprea.

            Aveam un coleg care, la un moment dat, era singurul om căruia îi păsa de mine. Aveam zile în care eram prost dispusă, iar el mă întreba: „Ce mai faci? Cum te simţi?”.

            El era pocăit şi asta mă deranja. În mintea mea acesta era locul cel mai de jos pe care-l poate ocupa un om în societate:  SĂ  FII  POCĂIT!  Mândria şi orgoliul mă opreau să discut cu un astfel de om, dar când am avut acele gânduri de sinucidere mi-am călcat orgoliul şi mândria în picioare şi am stat de vorbă cu el.

            Mi-a spus despre Dumnezeu şi m-a întrebat: „Ce ştii tu despre Isus Cristos?”. Ştiam eu ceva de pe la biserică. Ştiam că este o cruce mare pe care era El răstignit. Dar care era legătura mea cu crucea? Habar n-aveam... 

            Aveam o cruce în cameră, dar era doar un obiect frumos la care ţineam ca obiect, dar atât.

            Atunci el mi-a spus cam aşa: „Fii atentă! În momentul acesta un cer întreg stă, se uită la tine şi aşteaptă. Dumnezeu îţi spune: ‘Uită-te la viaţa ta. Încotro mergi? Pentru ce trăieşti? Eu sunt aici şi te iubesc. Te iubesc atât de mult, încât Mi-am sacrificat propriul Meu Fiu - pe Isus Cristos - pentru tine!’ ”.

            Eu mă întrebam de unde ştie toate astea. Atunci el a scos Biblia. Ştiam că există o carte numită Biblia, dar... era în bibliotecă şi eu nu aveam nici o legătură cu Biblia...

            Mi-a spus: „Dumnezeu îţi oferă posibilitatea să alegi. El, care a creat întregul univers, îţi spune ţie, care eşti o fărâmă din materia aceasta: Alege! Cu El sau fără El! Cale de mijloc nu există !”.

            Mi-a fost foarte clar atunci că, dacă Dumnezeu există, nu-mi pot permite să umblu fără El în lumea aceasta.

            Chiar atunci am spus: „Da, Doamne, vreau să fiu a Ta. Fă din mine ceea ce eu n-am fost în stare să fac! Dă-mi Tu fericirea pe care eu singură nu mi-o pot clădi”.

 

Reporter:

            De ce ai avut nevoie de această schimbare în viaţă?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            Asta n-au înţeles părinţii mei niciodată. Ce mi-a lipsit? Mi-a mers foarte bine şi am avut tot ce-mi doream.

            Discotecile nu m-au pasionat niciodată. Citeam foarte mult şi îmi plăcea să cânt la pian. Eram un copil cuminte şi ai mei n-au avut probleme cu mine. Învăţam foarte bine şi eram - aşa cum probabil toţi elevii îşi doresc să fie cel puţin o dată - acolo „sus”. Eu am fost „sus” tot timpul.

            Problema era că şi eu sunt om. Am nevoie de linişte, de dragoste şi de fericire. Aceea a fost ziua în care mi-am găsit sensul în viaţă. Până atunci mergeam spre nicăieri, dar atunci am înţeles că Dumnezeu are un plan cu mine.

 

Reporter:

            Mulţi oameni aleargă după diferite lucruri: bani, poziţie socială, titluri şi glorie. Crezi că acestea pot aduce în viaţa cuiva împlinirea pe care o ai tu, fericirea interioară?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            O, nu. Eu am avut succesul pe care oricine şi-l poate dori. Dar succes nu înseamnă linişte şi nici împlinire !

 

Reporter:

            Pe de altă parte, după ce L-ai întâlnit pe Isus Cristos şi ai ajuns la o relaţie bună cu Dumnezeu, crezi că ar trebui să renunţi la dorinţa de a avea o oarecare poziţie socială?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            Nu! Am fost acuzată de multe ori de fanatism, însă ştiu că Dumnezeu ne-a creat şi a pus în noi dorinţe bune.

            A pus în noi dorinţele de bine şi de dragoste, care nu sunt rele în sine. Ele devin, însă, rele în momentul în care începi să le cauţi unde nu trebuie, sau te implici în lucruri care ai impresia că-ţi vor aduce fericirea şi echilibrul.

            Cuvântul lui Dumnezeu ne spune clar ce e bine pentru noi. Trebuie doar să-l citim şi să-l credem.

 

Reporter:

            Ce sfat ai pentru cititori, ştiindu-ţi viaţa de acum?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            „Pocăit” nu este noţiunea aceea de care eu m-am ferit şi am fugit. Ce înseamnă a te pocăi? Înseamnă să te căieşti pentru ceea ce ai făcut, deoarece eşti un om trecător şi păcătos, chiar dacă nu vrei să recunoşti. Vine ziua în care îţi dai seama că  aŞa  nu  mai  merge.

            Domnul Isus mi-a spus: „Eu îţi dau viaţa. Şi vreau ca tu să ai viaţă din belşug!”. Aceasta poate însemna şi să am bunuri materiale, dar fericirea şi belşugul sufletesc nu stau în materie, nu înseamnă ceva palpabil. Fericirea şi pacea sufletească sunt în sufletul tău şi nu ţi le mai poate lua nimeni.

            Poate sunt oameni care cred că le merge foarte bine fără Dumnezeu şi nu au nevoie de El. El e bine acolo sus - asta dacă ei cred că există Dumnezeu - şi noi aici, dar nu-i chiar aşa. Mi se pare important să înţelegi că, pe lângă faptul că te-a creat, El are o mare dragoste pentru tine.

            El este permanent lângă tine, mai mult decât părinţii sau familia ta. El îţi ştie fiecare gând, fiecare dorinţă. Dacă vrei linişte sufletească, numai la Dumnezeu o poţi găsi.

 

Reporter:

            Ce s-a schimbat în relaţiile tale cu familia?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            Când părinţii mei şi-au dat seama că se întâmplă ceva şi că eu merg cam des la Biserică, au început scandalurile.

            Dar a venit şi ziua când a trebuit să învăţ să stau înaintea Domnului şi să vorbesc cu El, să depind total de El.                         Apoi am acceptat că părinţii îmi vor binele, chiar dacă nu mă înţeleg. Am învăţat să-i iubesc şi să mă apropii de ei, să fiu o mărturie bună în casa mea, să fiu eu lumina.

 

Reporter:

            Crezi că Dumnezeu, care este atât de măreţ şi de minunat, Se implică în micile noastre probleme şi necazuri? 

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            Asta mă întrebam şi eu. El fiind acolo sus, atât de mare, ce treabă are cu mine? Cum are timp pentru un om, din miliardele care sunt pe planeta aceasta? Dar există un verset, în 1 Petru 5:7, care spune: „Aruncaţi asupra Lui” - adică a lui Dumnezeu - „toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi”.

            Mă rog lui Dumnezeu şi vorbesc cu El. Când     accept că Dumnezeu e Tatăl meu, mă şi comport ca atare.  

 

Reporter:

            O relaţie personală cu Dumnezeu înseamnă şi o viaţă diferită de viaţa pe care o trăiesc majoritatea oamenilor?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            Când te apropii de Dumnezeu, înţelegi că El iubeşte unele lucruri, iar pe altele le dispreţuieşte. Sunt lucruri în care încercăm să ne găsim refularea în timpurile acestea agitate, dar El ne oferă singura soluţie eficientă: rugăciunea şi Biblia.

            În momentul în care te întorci la Dumnezeu şi îţi predai viaţa în mâna Lui, implicit se produce schimbarea. Nu mai găseşti plăcere în anumite lucruri de pe pământ.  

 

Reporter:

            Când citeşti Biblia? Când te rogi?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

            Zilnic. Mai demult citeam doar întâmplător, dar Dumnezeu spune: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta. Cugetă asupra ei zi şi noapte!”.

            De ce spune Dumnezeu aşa? Pentru că El ştie ce este cel mai bine pentru noi. El îmi spune ce am de făcut, chiar dacă am impresia că nu este aşa de important. Acum văd că viaţa mea e mult mai bogată şi împlinită din ziua în care am început să citesc Biblia şi să mă rog regulat.

            Nu mai am zile în care să nu-mi găsesc rostul, să umblu fără sens pe stradă sau să mă simt singură. Dumnezeu este cu mine mereu, mă întăreşte, mă ajută şi mă încurajează.

 

Reporter:

            Citind Biblia zi de zi, nu te-ai săturat de ea?

 

Ariana Roşiu (Moraru):

                Nu, n-am cum. Mereu găsesc ceva nou, ceva minunat. Ştie Dumnezeu de ce a scris Cartea aşa cum a scris-o.

            Chiar dacă unii cititori acum nu cred, sper să vină ziua când vor înţelege că Dumnezeu există. El vrea să fie aproape de noi. Chiar dacă acum crezi că n-ai nevoie de El, adu-ţi aminte că atunci când eşti singur, mai singur ca oricând, când nu mai ai pe nimeni lângă tine, Dumnezeu este lângă tine. El vrea să intre în inima ta şi să îţi fie aproape, să te învăluie în dragostea Lui.

            El ne spune în Isaia, capitolul 41, versetul 10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare”. Doar cu Dumnezeu poţi fi biruitor în viaţa aceasta.

  

*****************************************

 

VASILE  FILAT*

*Vasile Filat are 3 copii, este căsătorit cu Anastasia şi este păstor în Chişinău, Republica Moldova.

 

Dacă  ar  fi  cineva  să-mi  schimbe  mintea,  să  am  o  minte  curată... 

 

Acel CINEVA, pe care eu nu-L cunoşteam atunci, m-a auzit, mi-a schimbat mintea, mi-a dat o minte nouă şi m-a făcut o făptură nouă.

 

Vasile Filat era membru în echipa de tae-kwon-do

(arte marţiale) a Republicii Moldova în momentul

când L-a întâlnit pe Isus Cristos.

 

Reporter:

            Cum L-aţi cunoscut pe Isus Cristos în mod personal, mai mult decât ca o simplă noţiune, ca un simplu învăţător sau chiar ca un mare învăţător al lumii?

 

Vasile Filat:  

            Părinţii mei erau religioşi. Mama avea o purtare evlavioasă şi o dragoste deosebită, chiar dacă nu cunoştea Biblia.

            Tata mergea la biserică doar ca să se împărtăşească. Înainte de a pleca, el era în stare să o bată pe mama chiar atunci dimineaţa, apoi să-şi ceară iertare de la noi toţi şi să meargă la împărtăşanie. După aceea venea acasă şi ştia că nu trebuie să scuipe în ziua respectivă, dar îşi putea permite s-o bată iar pe mama, tot în ziua aceea. Vă puteţi închipui ce era în casa noastră.

            Copil fiind, când vedeam crucea pe care o purtau şi mama şi tata la piept, întrebam: „Ce înseamnă crucea aceasta şi ce este cu omul acesta răstignit pe cruce?”. Şi nimeni n-a putut să-mi dea explicaţii la lucrurile acestea. Am aflat doar mai târziu, când am citit Noul Testament, ce este cu crucea şi ce e cu omul răstignit pe cruce.

 

Reporter:

            Cum aţi ajuns să citiţi Biblia?  

 

Vasile Filat:

            Fiind student la Facultatea de Istorie, am studiat Istoria Orientului Antic. La curs, profesorul ne-a întrebat dacă a citit cineva Biblia. Am râs cu toţii, pentru că noi consideram că Biblia este o carte pentru băbuţe şi moşnegi şi nu aveam noi ce citi în cartea aceasta.

            Dar el ne-a spus să nu râdem pentru că dacă un istoric nu a citit Biblia, nu poate să se considere istoric, deoarece Biblia este cel mai important document de istorie a Orientului Antic şi nu numai atât.

            Asta m-a determinat să citesc Biblia. Când am început să o citesc, nu vedeam altceva în această carte decât o carte de poveşti. Şi mai vedeam în Biblie lupta de clasă, despre care ni se spunea şi la Ateism ştiinţific.

            De exemplu, mă indignau foarte mult unele texte, cum ar fi: „Celui ce are, i se va da [...] iar de la cel ce    n-are se va lua chiar şi ce are”. Aceasta mă indigna foarte mult, pentru că mă gândeam: „Cum pretinde Biblia că este o carte a dreptăţii, când învaţă aşa ceva?”.

            Apoi Domnul Isus spune: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea”. Asta mă punea pe jăratic. Eu mă consideram un om care nu era nici cu Isus, dar nici împotriva Lui. Nu aveam nimic împotriva Lui. De ce se spune aşa în Biblie? Apoi am înţeles de ce şi mă bucur că toate lucrurile sunt aşa cum sunt ele scrise în Biblie.

            Între timp mă antrenam pentru tae-kwon-do şi antrenorul nostru, Ion Cheptene, a început să ne vorbească ceva din Biblie. Am devenit şi mai curios faţă de Biblie.

            Fiind într-un cantonament în Crimeea, făceam tot felul de lucruri urâte, dar antrenorul nostru luase Biblia cu el.

            Aveam antrenamente dimineaţa şi seara, dar în restul zilei stăteam la plajă. Băieţii jucau cărţi, iar eu citeam Biblia. După ce „oboseam” de citit Biblia, „admiram” costumele de baie ale femeilor de pe plajă, apoi citeam din nou Biblia.              Chiar şi în împrejurările acelea, Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, a lucrat la inima mea.

            Exemplul lui Ion Cheptene m-a impresionat. Eram odată împreună cu el la Moscova. El era cazat la un hotel şi trebuia să coboare să-mi aducă un permis al lui sau al unui prieten de-al lui, ca să pot intra în hotel fără ca portarul să ştie că nu sunt cazat în acel hotel.

            Dar Ion a venit, i-a spus portarului despre mine şi   i-a cerut voie. Portarul mi-a dat voie doar după ce Ion i-a plătit 25 de ruble. Când am intrat înăuntru, l-am întrebat:

„Ion, de ce nu ai adus permisul cuiva?” El mi-a răspuns:

„Pentru că în felul acesta aş fi minţit”.

„Şi ce-i dacă ai fi minţit?”

„Minciuna este un păcat.”

            Atunci nu i-am mai spus nimic, dar în sinea mea   m-am gândit: „Dacă asta numeşti tu păcat, atunci toate lucrurile pe care le-am făcut eu în Crimeea ce sunt?”.

            Timp de trei zile mi-a vorbit foarte mult despre Dumnezeu, din Biblie, dar prea puţin am înţeles ce-mi spunea.

 

Reporter:

            Ce v-a spus din Biblie?

 

Vasile Filat:

            Mi-a spus despre faptul că Domnul Isus Cristos a murit pentru păcatele mele şi că, ori mă pocăiesc şi am viaţă veşnică, ori ajung în iad.

            Eu nu ştiam mai nimic despre Isus Cristos, dar nu ştiu de ce mi-am închipuit că dacă mă pocăiesc, atunci va trebui să renunţ la lucrurile cele mai importante pentru mine.              În mintea mea asta însemna că eu mă hotărăsc de bună voie să duc o viaţă de ascet. Şi m-am gândit că n-o să mai pot glumi, pentru că în închipuirea mea nu puteau să existe glume fără cuvinte porcoase. Sau alte lucruri. Sau femei. Mi-era teamă că va trebui să mă las şi de tae-kwon-do.

            Dar am înţeles că Domnul Isus Cristos a murit pentru mine, iar pentru Cristos merită să pierd celelalte lucruri. Atunci m-am hotărât să-mi predau inima Domnului Isus.

            Într-o seară, am aşteptat până s-au culcat toţi, apoi  m-am pus în genunchi - pentru prima dată în viaţa mea am stat în genunchi - şi m-am rugat. I-am spus lui Dumnezeu:                  „Doamne, dacă într-adevăr e aşa cum spune Ion, dacă într-adevăr Tu l-ai schimbat pe Ion, aşa cum îl vedem, eu vreau să mă schimbi şi pe mine.

            Te rog să-mi ierţi păcatele, să mă cureţi în sângele Domnului Isus Cristos, să faci din mine un om nou şi să-mi dai putere să trăiesc cum vrei Tu, chiar dacă va fi greu”.  

 

Reporter:

            Cum era viaţa dumneavoastră până atunci? Ce aţi făcut rău înainte de a-L ruga pe Dumnezeu să vă schimbe?

 

Vasile Filat:

            Eu am visat întotdeauna la o viaţă sfântă, la o viaţă curată, la o viaţă frumoasă. Cred că oricine doreşte asta.

            Am rămas orfan de mic, de la 9 ani. Aveam 13 ani când m-am îndrăgostit de soţia mea. Aveam un sentiment curat, foarte curat pentru ea.

                În acelaşi timp, în interiorul meu simţeam nişte porniri rele, despre care am înţeles din Biblie că erau faptele firii.

            Mă simţeam împins la curvie. Deseori în sinea mea am hotărât să nu am relaţii sexuale cu nici o femeie până când nu o să mă căsătoresc cu fata pe care o iubesc, din respect pentru ea. Dar nu puteam să rezist la tentaţii.

            De fiecare dată când aveam o relaţie sexuală cu o femeie, înainte de a mă căsători, mă simţeam idiot. Până acolo încât atunci când mă priveam în oglindă îmi venea să mă scuip, să îl scuip pe cel pe care-l vedeam în oglindă.          

            Apoi m-am căsătorit. Am o soţie care mă iubeşte mult şi se jertfeşte mult pentru mine. Chiar atunci când eu am plecat în cantonament în Crimeea şi mă distram, soţia mea era acasă, însărcinată în luna a şasea. Ea n-a spus nimic, dar i-a fost foarte greu să o las atunci singură.

            În timp ce eram în Crimeea, am înşelat-o cu alte femei. I-am mărturisit soţiei mele lucrul acesta, dar şi azi o doare când îşi aminteşte.

            Şi nu spun asta ca să arăt ce om rău sunt eu, cât de rău am fost sau ce mult rău am făcut altora. Dar vreau să arăt cât de mare este puterea lui Dumnezeu.

            Când mă întorceam din Crimeea, apropiindu-mă de casă, am realizat că trebuie să arunc toate prezervativele din buzunar. Când am ajuns acasă şi mi-am găsit soţia - numai burta era de ea, aşa de mult slăbise aşteptându-mă pe mine - m-am simţit aşa de idiot că îmi venea să vomit când mă gândeam la mine. Mai ales când am văzut cât de mult mă iubeşte ea şi ţine la mine, iar eu mă purtam aşa de urât.

            După vreo săptămână-două, iar am început. Mergeam pe stradă cu ea şi capul mi se întorcea după fuste străine. Eu am simţit că ea e supărată şi i-am zis: „De ce te superi dacă… eu nu vreau să fiu idiot de două ori. Tu ştii că în lipsa ta eu fac lucrul acesta. De ce ar trebui să mă ascund acum? Dacă acum mă prefac că nu-s aşa, nu numai că curvesc, dar mă simt şi făţarnic. Eu nu vreau să fiu idiot de două ori”.

            Apoi am continuat: „Dacă ar fi cineva să mă scape de aceasta, dacă ar fi cineva să-mi schimbe mintea, să am o minte curată, atunci aş accepta”. Şi acel Unul, pe care eu nici nu-L ştiam măcar, în momentul acela m-a auzit. Peste o lună de zile mi-a schimbat mintea. Mi-a pus o minte nouă, m-a făcut o făptură nouă. Şi mi-a arătat că cea mai frumoasă femeie este lângă mine - soţia mea.    

 

Reporter:

            Cum anume v-a schimbat mintea Isus Cristos?

 

Vasile Filat:

            În acea seară când m-am rugat, pur şi simplu Dumnezeu mi-a schimbat mintea. N-am avut nici un fel de vedenii sau altceva de genul acesta. Nu neg că alţii au astfel de experienţe de viaţă, dar eu n-am avut.

            Când m-am trezit dimineaţa, am privit pe geamul hotelului - mie nu-mi place Moscova deloc - dar atunci am privit Moscova din hotel şi pentru prima dată în viaţă mi-a plăcut oraşul. Parcă Moscova nu mai era aşa cenuşie. Parcă toate lucrurile erau noi. Aveam o pace deosebită în inimă, un sentiment extraordinar, pe care nu l-am mai avut niciodată.

            Începând de atunci am observat un lucru interesant. Înainte de a deveni creştin aveam o vorbire foarte murdară, foloseam cuvinte murdare. Deseori am încercat să-mi schimb felul de a vorbi, dar îmi era imposibil. Însă, la vreo 2 săptămâni după ce m-am întors de la Moscova, eram într-o staţie şi câteva fete vorbeau aşa cum vorbeam şi eu cândva. Când le-am auzit pe fetele acelea cum vorbeau, am trăit un     sentiment foarte neplăcut. Atunci mi-am dat seama că de 2 săptămâni eu nu mai vorbesc aşa.

            În mintea mea nu mai erau cuvintele acelea murdare care au fost până atunci. Şi mi-am dat seama nu doar că nu îmi mai plăceau acele cuvinte, dar nu îmi mai plăcea nici măcar să aud pe cineva vorbind aşa.

            Aceasta a fost o schimbare a minţii, dar nu am fost schimbat total dintr-o dată. Au mai fost răbufniri ale omului vechi din mine, dar Dumnezeu m-a ajutat. Simţeam un gol în mine. Nu înţelegeam de ce aveam golul acela. Simţeam că nu sunt împlinit. Mă rugam ca Dumnezeu să-mi umple acel gol. Nu înţelegeam de unde vine, dar doream să mi-L umple.

            După ce m-am botezat, am început să citesc Biblia. Din momentul acela am văzut cum Dumnezeu mă schimbă. Am văzut că în familia noastră încep să fie mai puţine certuri. Am văzut că eu încep să fiu mai puţin interesat de mine şi mai mult interesat de alţii, mă interesează mai mult binele altora decât al meu, asta fără ca eu să depun vreun efort.                         Singurul efort pe care îl depuneam eu era să cuget zi şi noapte la Legea Domnului şi să studiez Legea Domnului, Sfânta Scriptură, Biblia.

 

Reporter:

            Poate mulţi dintre cititorii noştri şi-ar dori o schimbare reală în viaţa lor, poate mulţi au trecut prin aceleaşi frământări interioare - simt că au o povară pe suflet şi ar vrea să fie schimbaţi şi scăpaţi de povara aceasta. Ce le-aţi spune?

 

Vasile Filat:

            Să se roage-n cămăruţa lor, să nu-i vadă nimeni, şi să-i spună sincer lui Dumnezeu nevoia lor. Apoi să ia Biblia şi s-o citească. După ce vor citi în Biblie ce aşteaptă Dumnezeu de la ei, atunci vor înţelege care este locul lor în viaţă şi ce trebuie să facă. Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, o să-i schimbe. 

 

Reporter:

            Ce vă spun acum prietenii şi familia?

 

Vasile Filat:

            Soţia spune că ea n-a văzut niciodată, la nimeni, o schimbare atât de neaşteptată şi bruscă, cum a făcut Cristos în viaţa mea. A fost ceva radical.

            Unul dintre prieteni mi-a spus: „Tu eşti un om din poveste. Oameni ca tine numai în poveşti întâlneşti. Nu poate exista aşa ceva. Pentru ce alergi tu din loc în loc? Ce-ţi pasă ţie de oamenii aceştia? Interesează-te de viaţa ta! De ce să alergi pe frig şi pe ploaie ca să le predici din Biblie? Trebuie să găsească singuri Biblia!”. 

            Cei mai mulţi prieteni ai mei au devenit creştini. Altădată aveam prieteni care mi-erau prieteni atât timp cât aveau ceva de câştigat de la mine. Când eu nu mai aveam ce să le dau, prea puţin mai însemnam pentru ei. 

 

Reporter:

            Cum aţi ajuns la concluzia că merită să trăiţi şi să vă investiţi viaţa ducându-le oamenilor Biblia?

 

Vasile Filat:

            Dacă oamenii ajung în iad, nu contează că sunt flămânzi sau sătui. Eu nu am pâine şi haine să le dau, dar am Cuvântul lui Dumnezeu şi El mi-a dat un dar: să predic acest Cuvânt. Aceasta este cea mai mare nevoie a omenilor - nevoia de Dumnezeu.

            Vreau să le spun tuturor cititorilor că îi iubesc, chiar dacă nu-i ştiu la faţă. Vreau ca şi ei să-L afle pe Cristos, să afle fericirea pe care o avem noi.

 

*****************************************

 

MARIUS  MOISA

 

am  devenit  un  om  nou.

 

Important era dacă am băut găleata de vin şi kilu’ de ţuică.

 

Am privit la Dumnezeu şi am văzut că viaţa trebuie să fie altfel.

 

Cei din jur să-L vadă în mine cu adevărat pe Isus, Cel care mi-a mântuit viaţa.

 

 

Marius Moisa:

            Înainte de a mă întoarce la Dumnezeu şi de a-L cunoaşte pe El, eram un ateu convins. Nu credeam deloc în Dumnezeu. Când ne puneam la masă, trebuia să spunem Tatăl nostru, iar când plecam trebuia să ne facem cruce, să ne închinăm şi să spunem: „Doamne, ajută! Doamne, fii cu noi!”.

            Eu eram singurul din familie care nu spuneam lucrul acesta pentru că nu credeam şi nu simţeam absolut nimic. Când fratele meu îmi spunea că există Dumnezeu, îi răspundeam: „Nu există pentru că eu nu-L văd şi nu-L simt”.

            Bunica era foarte credincioasă şi încerca să-mi explice: „Norii vin de la Dumnezeu; Dumnezeu a făcut cerul; stelele au fost făcute de Dumnezeu şi tot ce este în jurul nostru este făcut de Dumnezeu, inclusiv făptura noastră a fost făcută de Dumnezeu”...

 

Reporter:

            ...Iar tu spuneai: „Poveştile bunicii!”...

 

Marius Moisa:

            Eu îi răspundeam: „Dacă m-aş lua după tine, aş ajunge un filozof în felul tău, dar eu cred că norii se fac din apă sau de la fumul fabricilor, iar cerul există undeva departe. Dumnezeu este departe, nu poate să fie aici lângă noi să ne asculte. Astea sunt bancuri pe care voi le-aţi inventat ‘pe malul şanţului’, cum se spune la ţară, şi eu nu pot să cred aşa ceva. Arată-mi ceva palpabil, care să-mi mişte inima şi să mă facă să cred cu adevărat”.

            Nu de puţine ori am fost pălmuit de tata sau de mama pentru faptul că nu mă rugam la masă. Când se rugau ei, eu pur şi simplu îi ignoram. Cu toate că ei erau credincioşi, eu eram ateu şi am rămas un ateu convins până când Dumnezeu a găsit de cuviinţă să-mi schimbe viaţa. 

 

Reporter:

            Unora Dumnezeu le schimbă viaţa într-un mod dur, altora mai puţin dur. Cum s-a întâmplat în cazul tău?

 

Marius Moisa:

            Dumnezeu nu mi-a apărut dintr-o dată în faţă să-mi spună: „Hei, Eu sunt Dumnezeu şi trebuie să te întorci la Mine!”. Nici nu am căzut undeva, ca apoi să dau cu ochii de Dumnezeu acolo jos, într-o prăpastie. Nu! Dumnezeu    n-a făcut aşa în cazul meu.

            În toamna lui ’90, eram în vizită la bunicii din Ardeal. Mătuşa mea, care era membră a Bisericii Penticostale, şi verişorii mei m-au invitat la biserică. Acasă ei cântau, recitau poezii, se rugau, citeau Biblia şi mă invitau şi pe mine, dar în timpul acesta eu preferam să mă duc în grajd la vacă sau să mătur prin curte, să fac orice altceva numai să nu-i ascult.

            Într-o duminică dimineaţa m-au invitat din nou la Biserică, dar le-am spus că nu mă duc pentru că nu cred şi  n-are rost să-mi pierd timpul de pomană. Totuşi m-am dus.

            Spre surprinderea mea a fost cu totul diferit de cum mă aşteptam eu să fie. Rugăciunea care s-a făcut acolo, felul cum vorbeau din Biblie, cum cântau, totul era deosebit.

            Atunci s-a produs marea schimbare în viaţa şi în inima mea. Auzind Cuvântul predicat şi rugăciunile, am fost surprins şi profund mişcat. Dumnezeu mi-a vorbit mie în acele clipe şi i-a folosit pe acei oameni ca să-mi vorbească.

            Aceea a fost marea şi minunata zi, pentru care am o mulţumire deosebită în inimă înaintea lui Dumnezeu. Din acea zi am devenit un om nou.      

                        După ce am ieşit de acolo, le-am spus prietenilor: „De astăzi eu m-am schimbat, sunt al lui Dumnezeu!”.

            Ei spuneau: „Cum, tu, care până astăzi Îl înjurai pe Dumnezeu şi spuneai că eşti ateu convins şi că nu crezi până nu vezi ceva palpabil, cum ai putut să crezi?”.

            Le-am răspuns: „Pur şi simplu cred! Este ceva deosebit şi Cuvântul lui Dumnezeu mi-a mişcat inima        într-un mod extraordinar. Eu nu mai dau înapoi de la drumul pe care am pornit. Voi credeţi ce vreţi!”.

            Când Îl iubeşti pe Dumnezeu, este ceva extraordinar. Indiferent cine ar sta împotriva ta, poţi să mergi înainte, împreună cu El.     

 

Reporter:

            La ce ai renunţat când L-ai primit pe Isus Cristos în viaţa ta ca Domn şi Mântuitor personal?

 

Marius Moisa:

            Aveam doar 16 ani, dar am renunţat la multe. Bunicii mei obişnuiau să bea un pahar de vin sau de ţuică la fiecare masă. Cu colegii, cu prietenii, cu verişorii, un pahar a devenit o sticlă şi o sticlă a devenit o găleată.

            Împreună cu verişorii mei nu ne gândeam la altceva decât să bem o găleată de vin, apoi să mergem la o discotecă şi să dansăm. Important era dacă am băut găleata de vin şi „kilu’ ” de ţuică. Aşa se spune acolo: „kilu’ ” de ţuică.

            Verişorii mei m-au învăţat să fumez, spunându-mi: „Hai, ia şi tu una că-i bună şi n-o să mori”. Încetul cu încetul le-am luat pe toate şi m-am îndepărtat de Dumnezeu.

            Când m-am întors la El, am renunţat la băutură, la ţigară, la discotecă, la tot. Am privit înainte spre o viaţă nouă, am privit la Dumnezeu şi am văzut că viaţa trebuie să fie altfel.

 

Reporter:

            Cum trebuie să fie viaţa? Dincolo de aspectele exterioare ale schimbării tale, ce s-a întâmplat în interior, în felul de a gândi, de a-L percepe pe Dumnezeu, de a te raporta la cei din jur?

 

Marius Moisa:

            Am renunţat la cuvintele murdare, la comportamentul urât, la alcool, la ţigări şi obrăznicie. Unul dintre punctele mele tari era obrăznicia: dacă cineva îmi spunea un cuvânt, eu trebuia să-i spun două înapoi.

            Aveam doar 16 ani, dar băutura ajunsese să-mi degradeze nu numai fizicul, ci să-mi distrugă şi viaţa, iar cei din jurul meu mă considerau aproape alcoolic.

            Mi-am schimbat atitudinea şi vorbirea, gândirea şi comportamentul faţă de părinţi şi faţă de prieteni.

            M-am gândit că dacă eu m-am întors la Dumnezeu, dacă am făcut acest pas, trebuie să arăt cu adevărat că Dumnezeu locuieşte în mine şi trăieşte cu adevărat în viaţa mea. Cei din jur să-L vadă în mine cu adevărat pe Isus, Cel care mi-a mântuit viaţa.

 

Reporter:

            Tu ai fost un ateu declarat, convins şi sincer. Ce i-ai spune copilului tău dacă şi el s-ar declara ateu? Cum l-ai convinge de existenţa lui Dumnezeu, dacă ţi-ar spune şi el, la fel ca tine: „Nu există Dumnezeu, nu cred în nimic, cred doar ceea ce văd”?

            De exemplu: „Nu l-am văzut pe Mihai Viteazul, înseamnă că nu a existat. Nu am văzut planeta Marte, înseamnă că nu există. Cred doar ce văd!”.

 

Marius Moisa:

            Pe de o parte este greu, deoarece pe Dumnezeu nu poţi să-L arăţi nimănui în măreţia şi în infinitatea Lui.

            Dacă copilul meu mi-ar cere: „Arată-mi-L pe Dumnezeu!”, n-aş putea să i-L arăt fizic, pentru că n-ar putea să suporte sau n-ar putea să-L vadă fizic. Dar dacă te uiţi în jurul tău şi vezi lucrurile pe care El le-a făcut, vezi cerul, vezi stelele, vezi omul, înţelegi că trebuie să existe un   CREATOR. Mă gândesc la fiinţa omului, la cât de inteligent este concepută, cât de bine este făcută de Dumnezeu.

            Un alt argument ar fi: dacă dintre toate cărţile din lume am lua 66 de cărţi, am lua 66 dintre scriitorii acestei lumi şi i-am pune laolaltă, nici una dintre scrierile lor nu s-ar asemăna şi n-ar avea legătură una cu cealaltă.

            Dar, dacă luăm Biblia, de la Geneza până la Apocalipsa, toate au legătură între ele, de la prima până la ultima, şi nimeni n-a putut să demonstreze că Dumnezeu minte sau că Biblia nu este adevărată. Este singura carte, dintre toate cărţile lumii, care nu minte, ci ne arată adevărul.     

 

Reporter:

            Iar aceste 66 de cărţi din care este alcătuită Biblia au fost scrise pe o perioadă de 1400 de ani, de autori care nu   s-au cunoscut între ei.

            Cum a decurs în continuare viaţa ta?

 

Marius Moisa:

            După ce m-am întors la Dumnezeu, m-am dus la bunica şi i-am spus despre schimbarea din viaţa mea. Ea a început să plângă, spunând: „Nu-mi vine să cred că tu, care spuneai că norii vin dintr-un furnal, că stelele au fost făcute nu ştiu cum şi că Dumnezeu este undeva sus şi nu este lângă noi, tu te-ai întors la Dumnezeu!”.

 

Reporter:

            Cum este atmosfera în familia ta?

 

Marius Moisa:

            Familia mea este un colţ de rai. Este un loc unde pot să mă închin lui Dumnezeu şi să am părtăşie cu soţia mea. Problemele noastre rămân în familie, le discutăm în familie şi le aducem înaintea lui Dumnezeu pentru rezolvare. Este un loc binecuvântat, unde trăim cu Dumnezeu.

            Un lucru extraordinar pe care Dumnezeu l-a făcut este familia, iar ajutorul potrivit pe care mi l-a dat Dumnezeu este soţia mea. Nu am decât cuvinte de mulţumire înaintea lui Dumnezeu.

            Evident că sunt probleme şi necazuri. Trăim într-o lume a necazurilor şi a problemelor şi sunt convins că nu există familie în care să nu existe şi neînţelegeri. Asta pentru că diavolul vrea să lovească şi să distrugă familiile.

            Dar problemele se rezolvă, pentru că atunci când Dumnezeu pune doi oameni împreună, ştie ce-i lipseşte unuia sau celuilalt şi pune doi oameni care se completează reciproc.

            Când ridic eu tonul, soţia mea îl coboară sau când îl ridică ea, eu îl cobor. De câte ori ea este nervoasă, eu sunt calm şi când eu sunt nervos, ea este calmă. Ne cerem iertare, ne acceptăm, şi este din nou armonie.

 

Reporter:

            Dumnezeu a făcut lucruri minunate în viaţa ta. Cum te-ai implicat tu în vieţile celor din jurul tău?

 

Marius Moisa:

            Dumnezeu mi-a schimbat radical viaţa şi am vrut să le arăt şi celor din jurul meu transformarea pe care El a     făcut-o în mine. Aveam şi am o mare dragoste pentru Dumnezeu şi am început să le spun şi colegilor mei despre Dumnezeu şi să le arăt viaţa nouă pe care El mi-a dat-o.

            Mulţi râdeau de mine sau mă batjocoreau, dar îmi ziceam: „Dacă Dumnezeu mi-a schimbat viaţa, trebuie să schimbe şi vieţile altora! Nu trebuie să fiu egoist cu Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l ţin numai pentru mine. Schimbarea acesta poate să aibă loc şi în inimile altora!”.

            Mă trezeam noaptea şi mă rugam: „Doamne, Te rog schimbă Tu şi vieţile celor din jurul meu! Fă ceva ca şi ei să Te cunoască şi să nu mai râdă de Tine!”.

            Eram înfocat şi naiv, dar această naivitate şi înfocare veneau de la Dumnezeu, pentru că El pusese în inima mea un foc care să ardă şi pe care să-l vadă şi cei din jur.

 

 

 

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate