Documentar - Pornografia şi dependenţa de internet - o viaţă de minciună
partea 1
Pornografia si Dependenta de Internet – o viata in minciuna
Partea 1 (in total sunt 10 parti)
Puteti solicita intregul documentar in format MP3 gratuit pe www.rve-timisoara.ro sau prin E-mail: ciobotaioan@yahoo.com =
Reporter:
Ce parere ai, cand este o persoana dependenta de Internet?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Cand isi petrece majoritatea timpului liber…
Reporter:
Este nociva dependenta de Internet?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Da.
Reporter:
De ce?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
… am patit si eu si este nociv…
Reporter:
Cum ti-ai dat seama ca esti dependent de Internet?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Petrecandu-mi majoritatea timpului meu liber in fatza
calculatorului…
Reporter:
Cam cat petreceai pe zi?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
La inceput nu parea chiar interesant, dar dupa ce am inceput sa-l
descopar stateam tot mai mult si tot timpul liber acum stau la
Internet, cand il am.
Reporter:
Si acum te consideri dependent?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Dependent 100% nu cred ca sunt, dar in mare parte, da.
Reporter:
Ti-ai dorit vreodata sa scapi de dependenta asta?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Nu.
Reporter:
Nu?? Iti place?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Da.
Reporter:
Nu ai senzatia ca traiesti intr-o lume virtuala?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Ba, dar e ca un drog, nu stiu cum, nu pot sa scap de ea.
Reporter:
Se leaga si Pornografia de Dependenta de internet?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Nu neaparat.
Reporter:
Pornografie cam cat privesti pe Internet, din timpul total de
Internet?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Eu stiu, maxim jumatate de ora pe zi, cam jumatate de ora.
Reporter:
Ce sfat le-ai da tinerilor care sunt in pericol sa fie dependenti de
Internet si de Pornografie?
Student 1 – Vox-pop pe strada:
Daca ar putea sa se controleze pe sine si sa nu-si petreaca
majoritatea timpului…
Prof.Dr.Voicu Tudorache, medic:
Si acum atentie: transmitatorii creierului, deci acele molecule care
permit comunicare intre neuroni, sunt stimulate de materialele
vizuale de tip pornografic, si activeaza ACELEASI circuite neuronale
care sunt activate si de heroina, care stim ca este cel mai puternic
drog. Foarte interesant lucrul asta.
Din aceasta cauza puterea de adictie, de dependenta la materialele, la imaginile vizuale pornografice, este similara cu cea pe care o produce cel mai puternic drog, care este heroina.
Reporter:
Stiu ca este un subiect sensibil si neplacut, dar cred ca trebuie
sa-l abordam cu intelepciunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o, cu bun
simt si cu respect, dar in acelasi timp cu fermitate si clar.
La fel ca alte vicii sau pacate, Pornografia si Dependenta de
Internet sunt fenomene care distrug familii, suflete, oameni,
caractere si si destine, si care lasa in urma lor lacrimi, revolte,
dureri si despartiri.
Care sunt cauzele acestor fenomene, care sunt efectele consumului de Pornografie si ale Dependentei de Internet si care ar putea fi posibile solutii? La toate aceste intrebari incercam sa gasim un raspuns in Documentarul care urmeaza.
Pentru inceput am stat de vorba cu 2 parinti credinciosi, care si-au
surprins copilul, aflat in clasele primare, vizionand materiale cu
continut pornografic impreuna cu colegii si prietenii.
Exista o componenta spirituala pe care ar trebui sa o accentuam in
mod deosebit atunci cand vrem sa ne educam copiii intr-o anumita
directie?
Mama unui copil surprins vizionand materiale pornografice:
Asta este esentiala, pentru ca noi suntem trup, si nu numai trup, ci
si spirit, si ce pot eu sa spun ca si mama care m-am confruntat cu
aceasta problema a pornografiei, este ca pornesc acum nu neaparat de
la latura spirituala, ci vreau sa ajung spre acolo, este ca am
petrecut foarte mult timp cu copilul meu vorbind pe tema aceasta…
Reporter:
Ati vorbit deschis?
Mama unui copil surprins vizionand materiale pornografice:
Da, da, am fost nevoita, nu am avut ce sa fac. Am fost nevoita si
mi-am ales cuvintele cat am putut de bine, ca sa inteleaga ce vreau
sa-i spun si sa-i explic ca nu este bine pentru sanatatea lui, si
fizica si emotionala, si spirituala.
Si acum sa ajung la componenta spirituala de care ai intrebat,
atunci cand ma puneam pe genunchi si ma rugam inainte lui Dumnezeu
pentru copiii mei, ceream intotdeauna intelepciune: cum as putea sa
fiu un exemplu pentru copiii mei si cum as putea sa le explic mai
bine…
Reporter:
Care sunt problemele care apar la nivelul creierului uman in urma
consumului de Pornografie?
Prof.Dr.Voicu Tudorache, medic:
Problema este – daca ne aducem aminte de acele circuite care exista
in capul nostru, in creierul nostru, este ca Pornografia “sapa”,
creeaza in creierul nostru noi trasee neuronale anormale, adictive.
Neurotransmitatorii stimulati de materialele pornografice activeaza
aceleasi circuite neuronale care sunt activate si de heroina.
Pornografia creeaza niste circuite identice cu cele ale celor mai
puternice droguri.
Reporter:
Cum poate sa fie atacat de Pornografie un tanar care este sincer si
nevinovat si nu cauta in mod special aceste lucruri? Daniel S. a
fost dependent de Pornografie, dar Dumnezeu l-a ajutat sa scape de
aceasta patima teribila.
Cum a inceput povestea cu Pornografia?
Daniel S.:
Cu Pornografia cred ca am pornit ceva mai devreme decat cu muzica
electronica… daca imi amintesc bine, probabil ca eram in clasa a 5-a
sau chiar a 6-a. Unul dintre fratii mei era si el afectat de
Pornografie, si intai el mi-a oferit cateva reviste, dupa care am
inceput eu sa le achizitionez, sa le caut.
Mai apoi, odata cu avansarea tehnologiei, din momentul cand mi-am permis un calculator personal am inceput sa prind tot felul de poze de genul acesta, mai apoi filme pornografice si eram prins de-a dreptul in aceste lucruri care creeaza tinerilor placere, insa o placere care nu este dupa voia lui Dumnezeu, o placere care duce la moarte.
Reporter:
De la aceasta moarte a fost scapat de Dumnezeu si urmatorul nostru
intervievat, fost dependent de Pornografie.
Daca ar fi sa discutati acum cu o persoana dependenta de
Pornografie, ce i-ati spune?
Fost dependent de Pornografie:
In primul rand i-as spune ca e un drum fara iesire. Drumul
Pornografiei este un drum fara iesire, un drum care te injoseste, te
face sa te simti murdar, pacatos, nevrednic si este un drum de pe
care nu poti sa iesi singur.
Reporter:
In viata de cuplu, in casatorie, Pornografia este ca un dusman sau
ucigas perfid.
Am stat de vorba cu sotia unui barbat dependent de aceste lucruri.
Ati avut o relatie cu probleme de la inceput, sau au fost si
perioade de implinire reciproca?
Sotia unui barbat dependent de Pornografie:
A intervenit Dumnezeu brusc in viata mea, am avut un unchi care a
murit de cancer, si sotul meu se confrunta atunci cu o problema de
sanatate asemanatoare, si a crezut ca Dumnezeu o sa-l pedepseasca
din cauza ca e asa cum e si alta scapare nu este decat sa vina la
Dumnezeu. Si asa s-a intors la Dumnezeu – de frica.
Si a avut cativa ani de zile in care a venit la Biserica si a fost
OK. Si cred ca in perioada asta de timp, de fapt momentul in care a
spus: “Vreau, Il vreau pe Dumnezeul tau” – asa a si venit la mine –
mi-a spus: “Vreau sa-L cunosc pe Dumnezeul tau. Nu mai pot. Am o
problema.” Si problema lui era masturbarea.
Noi am trait ani de zile impreuna si eu n-am stiut lucrul asta.
Atunci cand s-a intors la Dumnezeu, cand a venit si mi-a spus:
“Vreau sa ma ajuti, vreau sa-L cunosc pe Dumnezeul tau, vreau sa
scap de asta, Dumnezeu o sa ma pedepseasca daca nu ies de aici.” –
atunci au fost cativa ani de liniste, dar consumul de Pornografie
l-a adus iarasi la vechile obiceiuri si a fost prins de mass-media,
de calculator. De fapt dupa ce a venit calculatorul la noi in casa.
Stiu ca asta a fost: “Sunt incapabil…” Era prins acolo, prins
efectiv
Ioan Panican, pastor:
In vechime, poporul Israel parasea calea credintei, lasa deoparte
poruncile lui Dumnezeu si se alipea de idoli straini.
Si Dumnezeu le spune: curviti si preacurviti si Ma inselati.
Fenomenul asta este groaznic. Da intr-adevar o dependenta nimicitoare! Vedeti, pacatul este dulce, ca daca n-ar fi dulce, nimeni nu l-ar face. Dar nu este numai dulce, ci este si din cale afara de inselator, din cale afara de distrugator.
Diavolul, care este vrajmasul lui Dumnezeu si vrajmasul oricarei neprihaniri, si vrajmasul copiilor lui Dumnezeu, are aceasta strategie extrem de eficienta, are aceasta intelepciune – intelepciune diavoleasca – si el stie: daca ii compromit, Biserica va fi descurajata, va fi dezamagita, va fi derutata, si ea insasi va merge gresit, va merge rau.
Si el ii ataca pe oameni – eu stiu din experienta mea. Nu cumva sa
gandeasca cititorii ca eu sunt mai grozav sau mai destept decat
altii. Suntem cu totii vai si vai si iarasi vai, dupa cuvantul
Scripturii rostit de acest mare apostol al credintei – Sfantul Pavel
– care spune: daca vreunul crede ca este ceva, macar ca nu este
nimic, se insala singur.
Daca este ceva bun in noi este numai harul lui Dumnezeu.
Reporter:
Incercam sa exploram acum domeniul jocurilor video din dependenta de
Internet.
Prof.Dr.Voicu Tudorache, medic:
Atentie la jocurile acestea video, care sunt cu o viteza, si esti
tentat, esti simulat cat mai repede sa iei decizii. Planurile se
misca enorm de repede. Aceste lucruri obosesc creierul. Sistemele
noastre de filtrare, de autoprotectie pur si simplu falimenteaza.
Un alt lucru care s-a observat ca face ca din nou creierului sa-i slabeasca puterea de discernamant este urmatorul: a te afla linistit si relaxat intr-o camera intunecoasa, privind fix si pasiv o sursa de lumina, pe o anumita perioada de timp, intra practic in componentele inducerii hipnozei.
Studiile au aratat ca raspunsul creierului pe parcursul vizionarii
fie a Internetului, fie in special a filmelor, se situeaza in
domeniul somnolentei.
Undele respective sunt unde de tip beta, iar uneori chiar delta,
care sunt o stare hipnagogica, o stare ca de somn, dar eu nu
realizez.
Reporter:
Publicatia “The American Journal of Psichiatry” afirma ca dependenta
de Internet se dovedeste a fi tulburare psihica destul de des
intalnita, care merita sa fie inclusa in manualul diagnosticarii
bolilor psihice. Dupa cum observati stimati cititori, Dependenta de
Internet si Pornografia si intrepatrund, pentru ca sunt categorii
foarte apropiate in majoritatea cazurilor.
In continuare Irinel Stefan, care a executat 13 ani de inchisoare
pentru ca a participat la o bataie intre bande, bataie care s-a
soldat cu 2 crime.
V-as intreba despre perioada cand erati dependent Pornografie. Erau
momente de implinire, de satisfactie, sau erau urmate de reprosuri,
de durere sufleteasca?
Irinel Stefan:
In cazul meu pot sa afirm ca nu era vorba de reprosuri. In cazul meu
era o alergare intodeauna dupa implinire, dupa atingerea a noi
culmi. Cautam implinire, cautam fericirea si ma refulam in toate
aceste lucruri, gandind ca asta este fericirea. Dar de foarte multe
ori cand treceam printr-un act de genul acesta si se consuma, si
ramai singur, iti dai seama cat esti de singur, iti dai seama ca n-a
ajuns, iti dai seama ca esti tot neimplinit, iti dai seama ca vrei
mai mult.
Si tot timpul cauti mai mult, cauti mai mult. Si de fiecare data,
prin ceea ce-ti oferi inimii tale, sau mai bine zis trupului tau,
iti dai seama ca nu ajunge. Si tot timpul cand cautam ceva nou,
ziceam: cu asta imi ajunge. Dar nu era de ajuns!
Mereu vroiai noi senzatii, noi experiente, dar niciodata nu era de
ajuns.
Este clar ca exista o sete in om, si mereu cauta satisfactia sau
mereu cauta sa adapi aceasta sete.
Asta niciodata nu va fi implinia cu Pornografia sau cu ceea ce inseamna poftele firii pamantesti. Nu exista implinire, nu exista implinire in aceste lucruri! Este o amagire totala!
Reporter:
Am intrebat o doamna de la un Centru de consiliere despre efectele
Pornografiei observate la cei consiliati sau la sotii / sotiile lor,
dar bineinteles fara nume sau date, totul sub protectia
anonimatului.
Doamna consiliera:
In general am consiliat femei, dar prin ochii lor am putut sa vad
efectul negativ al acestei dependente. Prin ochii lor am vazut ce
face dependenta in inima si mintea unui barbat, si in trupul lui.
De ce au ajuns femeile sa doreasca sa fie consiliate pe tema
aceasta? Nu neaparat Pornografia era adusa in discutie, ci ABUZUL!
ABUZUL URMEAZA CONSUMULUI DE PORNOGRAFIE ! ABUZUL SEXUAL !
Acesta a fost modul in care am ajuns la adevarata radacina a
problemei din cuplu.
Irinel Stefan:
Avem atat de clar scris in Biblie, in Eclesiastul despre acest om al
lui Dumnezeu care a cautat implinirea. Daca veti citi despre el,
spune acolo ca el si-a incercat inima cu toate: cu veselie, case,
gradini, livezi, femei – a avut 1000 de femei. Eclesiastul spune
asa: TOTUL ESTE DESERTACIUNE!
Am vrut sa am o casa, apoi, langa casa, mi-am sadit si gradini,
langa gradini pomi, livezi, apoi apa, robi si roabe.
A spus omul acesta asa, sa detaliez putin: dom’le daca imi dau o
casa, am de ajuns. A facut casa aceea mare si frumoasa, apoi a spus:
“am nevoie si de o gradina frumoasa in jurul ei”.
S-a deschis o noua usa. Si-a facut gradina si a zis: “E de ajuns!
Dar stai putin, gradina asta cu ce o ud?”
S-a deschis o incapere. Si-a facut dumbrava, sa aduca niste apa la
gradina lui, a facut un iaz de apa.
Apoi a zis: “Dar ce fac, ca-i mare. Cu ce tin eu toata aceasta casa?
Am nevoie de robi si de roabe, am nevoie de angajati.” Si au venit
si angajatii.
Se gandea el ca este de ajuns. “Dar pe astia cu ce-i platesc?”
Si intodeauna a deschis un nou gol, o descoperit o noua nevoie, o
noua incapere, un nou gol.
Si spune asa: “Imi dau seama ca este desertaciune !”
Si omul vine la final si spune in Eclesiastul 12:13, 14:
“Sa ascultam, deci, incheierea tuturor invataturilor:
Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui.
Aceasta este datoria oricarui om.
Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata,
si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
fie bine, fie rau.”
Si-a dat seama ca golul din viata lui va fi umplut doar cu Dumnezeu.
Nu cu aceste lucruri, ca tot ce-mi dau vreau mai mult, vreau mai
mult. Descopar ca am o noua nevoie, am un nou gol.
In momentul in care intra Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, in viata
ta, vei gasi implinirea si vei spune: “Doamne, mi-e de ajuns. Nu mai
vreau nimic. Pot sa pierd totul. Daca Il am pe El, n-am pierdut
nimic.
Reporter:
Cele mai josnice efecte ale Pornografiei sunt abuzurile comise
asupra copiilor: cazuri de pedofilie, pornografie infantila sau alte
acte distructive de acest gen. Domnul George Roman, director de
programe la organizatia “Salvati copiii” ne vorbeste despre aceste
probleme.
Ati avut in ingrijire copii care au trecut prin aceasta trauma, au
fost supusi la abuzuri de natura pornografica? Bineinteles, fara
nume, fara date de identificare, doar principii generale.
George Roman, director de programe la organizatia “Salvati copiii”:
Da, au fost situatii. Organizatia “Salvati copiii” are o retea de
centre de consiliere, si printre cazurile care au fost aduse la
cunostinta psihologilor nostri se numara si forme din acestea de
abuz sexual, multe dintre ele in familie sau in cadrul restrans al
cunostintelor membrilor de familie, si din pacate si la varste
foarte mici, incepand cu 4-5 ani.
Procesul terapeutic este indelungat, iar responsabilitatea pe care o are un psiholog este foarte mare si in acelasi timp rolul lui in finalizarea unei proceduri de ordin penal pentru pedepsirea celui vinovat.
Au fost si situatii privind pornografia infantila, insa ele sunt trimise catre Serviciul Roman de Combatere a Criminalitatii Informatice din cadrul Inspectoratului General al Politiei si ei rezolva situatiile de genul acesta.
Stim foarte bine ca pornografia infantila este un fenomen care este legat aproape in totalitate de Internet, de stocarea digitala a materialelor si de transferul prin intermediul Internetului de o persoana la alta.
In acest sens exista un Serviciu de HelpLine si de HotLine, pe care “Salvati copiii” l-a dezvoltat cu sprijinul Comisiei Europene, prin care noua ne pot fi semnalate orice actiuni ilegale sau daunatoare, care se petrec in mediul on-line. Printre acestea se numara si pornografia infantila.
Reporter:
Colega noastra Oana Grigore l-a intervievat pe domnul Marius Tache,
ofiter de prevenire in cadrul Inspectoratului General al Politiei,
pe tema pornografiei infantile si a metodelor de educare a copiilor
impotriva prietenilor necunoscuti de pe Internet.
Oana Grigore:
Presupunem ca dumneavoastra sunteti un parinte obisnuit si sa spunem
ca deja prietenul de pe Internet i-a trimis poze, l-a convins si pe
el sa se fotografieze dezbracat si sa-i trimita astfel de poze si la
un moment dat prindeti un astfel de fir. Cum ii explicati unui copil
ca este un lucru gresit?
Marius Tache, ofiter de prevenire in cadrul Inspectoratului General
al Politiei:
Sesizarea nu vine neaparat daca este un materiale cu un caracter
pornografic evident, ci fiecare interpreteaza. Poate fi un material
agresiv. Daca vad ca primeste astfel de mail-uri, cu scene teribile
din filme, sau cu scene din desene animate violente…
Oana Grigore:
Faceti raportare?
Marius Tache, ofiter de prevenire in cadrul Inspectoratului General
al Politiei:
Nu, ci probabil ca primul pas este de a inceta aceasta comunicare.
Si aceasta este una dintre recomandarile noastre: atunci cand simti
ca nu mai esti in largul tau, sau sa discutia de inhiba, sau cand
apar elemente de stanjeneala, care vin din partea unui comportament
al unei persoane de pe Internet in ceea ce te priveste, e bine sa
opresti acea comunicare.
In momentul in care nu poti sa opresti comunicarea si devine
agasanta si treapta este alta din partea acelei persoane cu care nu
mai vrei sa discuti, atunci este evident ca vei face raportare de
genul acesta.
Reporter:
Daca in aceste cazuri se poate face o raportare la Politie, in
schimb ce poate face o sotie, al carei sot este subjugat de
Pornografie?
Sotia unui barbat dependent de Pornografie:
Am incercat sa iau atitudine si sa pun bariere, pentru ca in relatia
noastra fizica au inceput sa existe abuzuri. Am pus bariere efectiv,
am intrerupt orice fel de relatie, l-am pus in fatza evidentei, a
faptului ca intreaga noastra relatie a avut de suferit si lucrurile
nu pot continua in felul acesta pentru ca vom distruge si ceea ce
mai ramasese.
Daca as mai fi ramas, daca nu l-as fi infruntat la modul direct, stiu ca s-ar fi destramat totul. A inteles ca are nevoie de ajutor, dar nu a avut curajul sa ceara ajutor din alta parte. Persoana care a trebuit sa-l ajute am fost eu. La ora acutala a ramas un insingurat. Este ca un om care, dupa ce a trecut printr-o boala grava, trebuie sa fie sustinut si sprijinit pentru a-si reveni.
Si cred ca numai cu ajutorul lui Dumnezeu am putut sa inteleg prima
data prin ce trece el si apoi sa incerc sa-l ajut.
A fost foarte greu sa accept lucrul acesta, dar am inteles ca daca
eu nu fac ceva, nimeni altcineva nu poate sa faca.
Si am cerut ajutor. In primul rand la Dumnezeu si apoi la oamenii
care am stiut ca pot sa il ajute.
Reporter:
Care sunt limitele de la care incepe Pornografia, a intrebat-o
colega noastra Anca Brasfalean pe doamna Prof.Univ.Maria Roth, de la
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea
Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.
Prof.Univ.Maria Roth:
Cand se foloseste corpul si sexualitatea in scop mercantil, doar sa
platim ca sa produca placeri sexuale, atunci acest lucru este
Pornografie si comunitatea ar trebui sa se gandeasca intr-adevar ce
permite, unde permite, pentru cine permite.
Probabil ca din punctul acesta de vedere sunt destul de conservatoare si ar trebui sa ferim copiii si adolescentii. Nu stiu daca ce as dori eu se poate realiza si cum se poate realiza. Bariere in calea Pornografiei sunt foarte greu de pus si ceea ce ar fi important este discutarea si pregatirea adolescentilor pentru viata sexuala, deci expunerea riscurilor. Copiii si adolescentii trebuie sa cunoasca riscurile care ii asteapta in cazul consumului de Pornografie, riscurile pentru ei ca si consumatori si riscurile de a fi atrasi in Pornografie.
Sigur, cel mai mare risc este acela de a atrage copiii si adolescentii in Pornografie. Majoritatea adolescentilor si a copiilor nu recunosc acest risc, si anume ca ei sa fie atrasi in Pornografie. In schimb, si fete, dar si baieti, sunt atrasi de posibilitatea de a le fi apreciat corpul, de a avea un corp foarte frumos, ceea ce este OK, este foarte in regula, dar atunci cand incep sa fie laudati si pozati pentru corpul lor, sunt usor atrasi in mrejele unor persoane care profita de pe urma adolescentilor si a copiilor si pot sa le faca rau efectiv, plasand pozele lor pe Internet in posturi sexuale. Apoi acesti adolescenti se simt foarte vulnerabili, dupa ce toata lumea are posibilitatea sa le vada corpul intr-o anumita pozitie.
Pe de-o parte primesc niste bani sau alte recompense pentru ca au pozat nud sau au pozat in anumite posturi, ceea ce le face placere, dar nu se gandesc mai departe ce consecinte are acest lucru asupra relatiilor lor sociale.
Radiana Cordos, Consilier crestin, Centrul Repha’El din Arad:
Vinovatia cea mare in cazul Pornografiei nu e mai mare decat orice
alta vinovatie care vizeaza urmatoarea tinta: omul doreste sa fie
independent de Dumnezeu. Aceasta este tinta naturii lui firesti,
pacatoase. Asta doreste din prima clipa a vietii: sa-si castige
independenta. Asta a fost pacatul lui Adam si Eva – dorinta de a-si
gasi implinire in ceva ce mintea lui croieste, ce inima lui doreste.
De a-si gasi implinire in resursele sinelui sau, a omului, a
fapturii pamantesti. Si asta este pacatul, in sine.
Eu incadrez pornografia la o adictie a sufletului, care, de fapt,
anuleaza domnia lui Cristos, iar omul doreste sa fie mai mare.
Reporter:
Cand se poate defini o persoana ca este dependenta de Internet?
Student 2 – Vox-pop pe strada:
Cand nu poate sa se lipseasca de asta, cand crede ca trebuie sa faca
orice ca sa ajunga la Internet.
Reporter:
Se poate sa fii dependent de Internet si sa nu stii? Exista vreun
standard pe care sa ti-l pui si sa-ti dea seama daca esti sau nu
esti dependent de Internet?
Student 2 – Vox-pop pe strada:
Da, cred ca se poate. Daca petreci mai mult de 80% din timpul tau
liber “navigand”, sau vorbind cu prietenii sau stand in casa in
fatza calculatorului, cred ca se poate considera ca esti dependent
de Internet.
Reporter:
Se leaga si Pornografia cu Dependenta de Internet?
Student 2 – Vox-pop pe strada:
Asta depinde de profilul psihologic al fiecaruia. Poti sa stai pe
Internet sa accesezi site-uri de genul acesta, sau poti sa faci alte
lucruri. Consider ca eu personal folosesc Internetul pentru a-mi
imbunatati cunostintele, nu pentru a accesa site-uri de genul
acesta.
Reporter:
Colegii pe care ii stii tu, cam cat timp petrec in medie pe Internet
si in particular pe site-uri Pornografice?
Student 2 – Vox-pop pe strada:
In general informatiile astea nu se fac publice, dar… pe cine stiu
eu… prea mult timp se petrece in fatza calculatorului in ziua de
astazi. Si asta duce nu numai la probleme de ordin psihologic, ci si
medical si fizic.
Reporter:
Problemele psihologice care ar putea fi?
Student 2 – Vox-pop pe strada:
Identificare cu lumea virtuala, este cea mai mare problema care ar
putea fi. Pierderea personalitatii proprii.
Si lipsa de capacitate de a interactiona cu lumea reala.
= Sfarsitul primei parti. In total sunt 10 parti din acest Documentar. =
Puteti solicita intregul documentar in format MP3 gratuit pe www.rve-timisoara.ro sau prin E-mail: ciobotaioan@yahoo.com =
Interviu - Orice om doreşte să fie împlinit şi fericit - Gabi Ciuciumis
GABI CIUCIUMIS
Gabi Ciuciumis:
Orice om doreste să fie implinit, sa fie fericit. Si atunci incearca
sa faca bani sau işi caută un prieten sau o prietena sau luptă
pentru renume sau o pozitie buna, crezând că lucrurile acestea ii
vor da fericirea si implinirea.
Eu m-am nascut pe litoral, in Mangalia. Surorile mele mai mari m-au
influentat mult in viata. Am frecventat discoteci, baruri, mi-a
placut muzica, mi-a placut dansul.
Pentru ca dansam foarte mult si eu si surorile mele, tot timpul ma
simteam in centrul atentiei, iar asta ma implinea, imi placea.
Eram destul de cunoscut pe litoral, cand am cunoscut-o pe Luminita –
sotia mea. Lucram ca ospatar intr-un restaurant. Am crezut ca pe
langa tot ce aveam inainte, chiar si bani- pentru ca aveam bani
destui pe vremea aia – acum ca am si o prietena, gata asta este,
fericirea in mod sigur.
Numai ca nu a fost asa. Mai tarziu, lucrurile au inceput sa se clatine , si mi-am dat seama ca juramintele de genul -vom fi pana la moarte si nedespartiti… si totul va fi ok, si ne vom iubi pana la sfarsit-, nu au tinut prea mult. Si nu stiu de ce, din ce cauza, dar ceea ce am crezut eu ca ma va implini, asa cum fiecare crede, nu a fost sa fie asa. Nici pozitia, nici banii, nici faptul ca eram un bun dansator, nici prietenia cu Luminita nu m-au implinit.
Reporter:
Cand a fost prima data in viata ta, cand te-ai gandit ca trebuie
sa-ti schimbi viata?
Gabi Ciuciumis:
Atunci cand lucrurile au inceput sa se inrautateasca in relatia cu
Luminita – au apărut certuri, probleme. Am constientizat ca am
nevoie de Dumnezeu. In momentele cand ne certam sau eram mai brutal,
am avut capacitatea sa realizez că parca era ceva strain de mine,
parca nu eram eu. Si mi-am dat seama ca ceva nu este in regula. Am
realizat ca ceva din afara mea parca, ceva o forta parca ma obliga
sa fiu si altfel de om decat eram in mod normal, in sens negativ.
M-am intâlnit cu un prieten care mi-a vorbit despre Dumnezeu, despre modul in care Dumnezu iubeste oamenii si vrea sa se implice activ in viata lor. Asta nu are de-a face cu religia, cum spun multi; nu era vorba de o religie, era vorba despre o Persoana – despre Dumnezeu. Despre acest Dumnezeu care imi poate da implinirea pe care eu o asteptam de atata timp.
Mi-a spus ca exista Dumnezeu si L-a dat pe Fiul Său Isus să moară pentru mine, si mai mult ca exista putere prin jertfa Lui, deci e ceva care are efect, nu e doar o legenda, un mit, o poveste. Mi-a spus ca prin puterea crucii si a jertfei Lui Isus, a sangelui Lui, se pot rezolva si problemele pe care noi le aveam, iar Dumnezeu ma poate ierta de pacate si nu numai atat, ma poate elibera de problemele pe care le am, si vom putea fi impliniti si ca familie.
Reporter:
Ai continuat sa mergi la discoteci, la petreceri?
Gabi Ciuciumis:
In timpul acela, lucram la restaurantul unui hotel, unde si Luminita
canta si unde o sora de-a mea dansa, si un var de-al meu era cu noi
acolo. Mi-aduc aminte ca am inceput sa citesc Noul Testament acolo
in restaurant. Si asta se potriveste foarte bine cu proverbul care
spune? Omul sfinteste locul?.. si nu invers. Am inceput sa citesc
acolo…
Citeam in camera mea de hotel; dar si seara cand coboram la program impreuna cu Luminita – ea cânta acolo – noi luam Noul Testament si citeam. Colegii, prietenii, erau foarte uimiti, si spuneau ca am inebunit, ca am luat-o razna. Vedeau ca ceva s-a petrecut cu noi.
Reporter:
Cum s-a schimbat viata ta?
Gabi Ciuciumis:
In mod radical. S-a transformat total si lucrul acesta, prima
persoana care a observat aceasta a fost Luminita. A inceput sa-i
placa. Ea se gandea inainte daca sa mai ramanem impreuna sau nu… Şi
eu ma gandeam la fel. Luminitei a inceput sa-i placa schimbarea,
chiar daca a fost putin sceptica la inceput şi nu stia exact ce se
intampla. Dar a vazut că schimbarea din mine era in mod pozitiv.
Prietenii nostri ne spuneau: “Ati innebunit, ati luat-o razna, ce nevoie aveti voi de Dumnezeu, Dumnezeu e deja depasit sa crezi in El. Numai proştii mai cred astazi si batranii. Voi sunteti tineri, aveti toata viata inainte.”
Reporter:
Nu le-ati citat din Psalmul 53:“Nebunul zice in inima lui: ‘Nu
exista Dumnezeu’.”
Gabi Ciuciumis:
Ca sa folosesc aceeasi expresie, pot sa spun doar ca au inceput “sa
innebuneasca” mai multi pe urma. As putea sa spun ca s-a golit
restaurantul, cat de curand dar, a trecut virusul acesta pe la
multi.
Reporter:
Inseamna ca marturia voastra a fost valabila, a fost buna. Daca ar
fi fost ceva fals, artificial, sau prefacut, cu siguranta oamenii nu
ar fi urmat aceeasi cale ca si voi.
Gabi Ciuciumis:
Probabil ca da, pentru că nu stiam multe din Biblie, insă prietenii
vedeau ce s-a intamplat cu noi. Era o demonstratie clara, pe viu, pe
noi.
Reporter:
Voi ati experimentat ce zicea cineva: “Predicati Evanghelia si daca
este nevoie folositi si cuvinte…”
Gabi Ciuciumis:
Cam asa – ceilalti se uitatu la viata noastră. Viata noastra de
cuplu nu a insemnat – trebuie sa spun asta – ca totul e roz si avem
o viata extraordinara, noi plutim, zburam, suntem in afara oricarui
pericol si deja e raiul pe pamant pentru noi – nu. Nu cred ca asta
inseamna crestinism si viata cu Dumnezeu ci dimpotriva, acolo in
vale, in probleme, sa faci un colt de rai, si sa treci impreuna cu
Dumnezeu prin toate astea, pentru ca El te ajuta, El ramane
credincios.
Reporter:
Sunt printre cititori persoane care cauta implinirea si nu o gasesc.
Ce sfat le-ai da, ca unul care a trecut prin ceea ce inseamna
euforia sau betia unui dans intr-o discoteca, sau bucuriile de
scurta durata, aduse de chefuri, petreceri, de viata mondena, o
viata libera de orice incarcatura dumnezeiasca.
Gabi Ciuciumis:
De exemplu, daca esti parinte si le oferi niste jucarii copiilor,
daca ei vor fi atenti doar la jucarii si la ce primesc intotdeauna,
ignorand relatia lor cu tine ca si parinte, vei fi destul de
nefericit, si nu-ti va face bine nici tie, nici lor.
La fel stau lucrurile si cu noi si cu Dumnezeu. Dumnezeu nu este un ucigas cosmic al bucuriei, nu este impotriva distractiei, desigur in limitele bunului simt. El nu este impotriva implinirii noastre si a fericirii. Multi oameni spun că n-au nevoie de Dumnezeu pentru ca au idei deformate despre El. Ei si-L imagineaza ca pe un batran cu barba alba, sever sau blajin, care nu se implica in viata noastra, ori are numai cele 10 porunci si ne da in cap cu ele.
Lucrurile nu stau tocmai asa si oamenii incearca sa se implineasca
cu banii lor sau printr-o prietenie sau relatie. Chiar şi relatia
sexuala este tot ideea lui Dumnezeu – nu omul a inventat-o, nu
tinerii smecheri, cum am fost si eu, care se cred autostiutori.
Deci Dumnezeu vrea toate astea pentru noi, numai ca atunci cand te
concentrezi prea mult la ele, si crezi ca asa vei ajunge undeva, e
ca si copilul de care am vorbit, si este foarte atent la daruri, la
jucarii si nu la parinte, la persoana care a oferit lucrurile
acestea.
Reporter:
Si pot sa fiu implinit cand beneficiez de toate aceste lucruri in
limitele impuse de Dumnezeu, exact ca si cu o masina – cand merge pe
sosea merge bine, dar daca vrei sa mergi cu ea pe povarnisul unui
munte, e treaba ta, dar vei sfarsi in prapastie, din nenorocire.
Gabi Ciuciumis:
Dumnezeu ne stie şi ne cunoaşte, pentru ca El ne-a creat. El
cunoaste mai bine structura noastra si modul in care suntem facuti.
El nu este un necunoscator in domeniul acesta, ci dimpotriva un bun
cunoscator, si El doreste ca noi sa fim fericiti.
As putea sa fac o paralela si cu Luminita, cu sotia mea. Muzica era viata ei, si a crezut ca poate fi implinita. Nu era rau, dintr-un punct de vedere, numai ca ea trebuia sa-L cunoasca pe Cel care i-a dat darul de a cânta. Nu doar muzica in sine. Atunci cand s-a intamplat lucrul acesta, i-a dat implinire cu adevarat. Nu i-a fost luat darul, a ramas si muzica, dar acum ea Il cunoaste si pe Cel care i-a dat muzica, este si inspirata de El, are şi o relatie buna cu El. Nu a pierdut nimic, dimpotriva, a castigat.
Reporter:
Dragul nostru cititor, poti castiga totul daca decizi sa iti
traieşti viata in conformitate cu ceea ce a gandit Dumnezeu ca este
cel mai bine pentru tine, si nu cu ceea ce crezi tu la un moment dat
sau ce ti se inoculeaza de catre cei din jur, de catre mass-media
sau de catre moda acestei lumi.
Lucrurile pe care le-a gandit Dumnezeu pentru fiecare dintre noi le
puteti gasi in Biblie sau intr-o rugaciune personala inaintea Lui
Dumnezeu in Numele Domnului Isus Cristos.
Interviu – Mă simţeam iubită şi înţeleasă de Dumnezeu - Cristina Dămăcuş
CRISTINA DĂMĂCUŞ
“Ce cunoşteam eu despre Dumnezeu parcă s-a spart în mii de bucăţi…nu mai îmi găseam liniştea şi echilibrul interior.”
“Părerea aceasta pe care o aveam eu despre Dumnezeu a căzut ca o casă pe care o bombardezi din temelie.”
“Era foarte riscant şi pentru mine, dar mai ales pentru copil. Fie se naşte bolnav de Basedov, fie nu o să aibă deloc tiroidă. Simţeam că totul se clatină în jurul meu.”
“Mă simţeam iubită de Dumnezeu şi înţeleasă de Dumnezeu. Mă simţeam acceptată de Dumnezeu.”
“Medicul mi-a spus: ‘Eşti bolnavă de Basedov’.”
“Dumnezeu s-a atins de mine şi m-a vindecat. M-am întors acasă şi parcă nu-mi venea să cred. Nu realizam. Nu-nţelegeam. Ca şi când auzi, dar nu pricepi.”
Cristina Dămăcuş vorbeşte despre momentul când s-a întâlnit cu Isus Cristos ca despre “clipele acelea minunate”.
*
Cristina Dămăcuş:
– In anul 1988, la sfârşitul clasei a XII-a, o bună prietenă m-a
invitat la botezul ei nou-testamental care urma să aibă loc la
Biserica Baptistă din Haţeg. De curiozitate am acceptat această
invitaţie la botez. Mergând acolo am avut surpriza să văd că una
dintre fostele mele colege de şcoală generală era printre cei care
se botezau.
Am rămas foarte surprinsă, deoarece o ştiam pe ea foarte năzdrăvană,
zvăpăiată, o fată foarte deşteaptă, dar independentă în acelaşi
timp. Am rămas şocată şi mirată de actul ei. Pe parcursul predicii
şi în urma actului de botez, am fost foarte mişcată. Cele două ore
cât a durat botezul, mai tot timpul am plâns.
S-a întâmplat ceva extraordinar atunci. Ce ştiam eu despre Dumnezeu
parcă s-a spart în mii de bucăţi şi după acele două ore nu îmi mai
găseam liniştea şi echilibrul meu interior. Mă uitam în ochii fostei
mele colege, Adriana, şi vedeam că înăuntrul ei are loc ceva
deosebit, ceva ce nu găseam în mine.
Adriana, cu tot tumultul acela al evenimentelor care aveau loc la
botez, a văzut lacrimile din ochii mei, a privit mai adânc în
interiorul meu şi a văzut zbuciumul de atunci.
Până atunci mergeam la biserica catolică, împreună cu mama, şi nu
prea înţelegeam mare lucru. Ce era important să aflu despre Dumnezeu
parcă nu aveam de unde să aflu.
Până la acel botez, Dumnezeu era pentru mine un Dumnezeu rece şi
distant la care apelam doar atunci când aveam o problemă sau o
nevoie stringentă şi atunci mă rugam“Tatăl nostru”, “Bucură-te,
Marie” sau “Credeu”.
Credeam că aşa Dumnezeu o să mă ajute, dar trebuie totuşi să fac
ceva în schimb, să dau ceva în schimb. Şi să urmăresc mereu să fiu
foarte bună, să fiu o fetiţă cuminte, o adolescentă cuminte. Asta
era părerea mea despre Dumnezeu, că este un Dumnezeu rece, undeva
acolo sus, care ?şi vede de treaba Lui şi din când în când se mai
uită către mine.
Reporter:
– Şi scoate sabia ! ?
Cristina Dămăcuş:
– Şi scoate sabia! Şi-ţi taie capul! ?
După discuţia pe care am avut-o cu Adriana, părerea mea despre
Dumnezeu a căzut ca o casă pe care o bombardezi din temelie şi totul
a început să capete o altă culoare.
Dumnezeul meu rece şi distant devenea acum prieten, Cineva foarte
apropiat la care puteam întinde mâna şi să-L ating. Culmea, puteam
să mai şi vorbesc cu El şi El să mă şi asculte şi chiar să îmi
răspundă. Era ceva extraordinar.
Mă simţeam iubită de Dumnezeu şi înţeleasă de Dumnezeu. Mă simţeam
acceptată de Dumnezeu. Lumea aceea închisă şi plafonată, în care mă
aflam, căpăta un alt contur.
?ntr-o zi, Adriana mi-a dat o mică broşurică pe care am citit-o cu
foarte mare plăcere, iar la sfârşitul ei era o rugăciune – autorul
spunea să te pui pe genunchi şi să-I spui Domnului că tu accepţi
moartea şi învierea Lui. Şi prin aceasta ?l rogi ca El să te ierte
de toate păcatele şi să te accepte aşa cum eşti tu.
Atunci parcă s-a aprins un beculeţ în mintea mea. Citind rândurile
acelea, m-am pus pe genunchi şi am crezut în inima mea că
într-adevăr Dumnezeu mă iartă de toate păcatele şi că pot să am
viaţă veşnică.
Când m-am ridicat de pe genunchi m-am simţit extraordinar,
eliberată, uşurată. Colega mea avea ceva special, o privire
deosebită în ochi şi bucurie în sufletul ei. Orice s-ar fi întâmplat
rău în jur, pentru ea nimic nu conta. Ştia un singur lucru –
Dumnezeu o iubeşte şi ea este acum în braţele Lui.
*
La vreo 4-5 luni după ce l-am născut pe Tobias, primul nostru
băieţel, am început să nu mă simt prea bine. ?n urma analizelor,
medicul mi-a spus: „Eşti bolnavă de Basedov”. Bineînţeles că nu mi-a
picat foarte bine chestia asta. Ştiam că nu-i o boală uşoară şi
aveam să văd într-adevăr, mai târziu, prin toate tulburările prin
care am trecut.
Mereu aveam nevoie de cineva care să mă ajute. Erau zile în care nu
mă puteam ridica din pat, dar să mai iau câte o decizie importantă?
Tot calvarul acesta datorat bolii a durat cam vreo 2 ani, timp în
care zilnic luam tratament dar nu-şi făcea absolut deloc efectul.
Intr-o zi am venit acasă foarte hotărâtă, m-am dus în cameră, am
închis uşa, m-am pus pe genunchi şi am zis: „Doamne, eu nu mai
suport boala asta. Deja m-am săturat de ea. Te rog foarte mult,
ajută-mă, vindecă-mă, fă Tu ceva, nu ştiu cum, dar fă Tu ceva şi
scapă-mă de boala asta.”
M-am rugat aşa vreo 3-4 luni, zilnic. Eram foarte sinceră cu
Dumnezeu. La câteva luni aflu că sunt însărcinată, cu al doilea
copil. M-am necăjit atunci foarte tare, fiindcă medicul mi-a spus
clar că nu se mai poate încă o sarcină, este foarte riscant şi
pentru mine, dar mai ales pentru copil, fie se naşte bolnav de
Basedov, fie nu o să aibă deloc tiroidă.
Simţeam că totul se clatină în jurul meu: „Doamne, dar în atâţia ani
de când m-am întors eu la tine, nu am trecut printr-o asemenea
experienţă. De ce acum?” Parcă niciodată nu pusesem întrebarea: “De
ce acum? Ce să fie?” Chiar că nu vedeam nici o ieşire, nici o
soluţie la toată chestia asta.
Dar Dumnezeu era cel care mă mângâia, în tot necazul acesta, şi îmi
spunea foarte clar: „Nu te încrede în om, ci încrede-te în Mine! De
la Mine îţi va veni vindecarea!” Citeam dar nu înţelegeam. Aveam
nevoie de încurajare de la soţul meu, de la prieteni, de la părinţi.
Şi mă încurajau cum ştiau, dar vorbele lor erau atât de fără
conţinut.
Fiind internată în spital, într-o zi au venit două femei de la
biserica „Agape” din Timişoara şi m-au întrebat cu ce sufăr. Le-am
spus: „Am Basedov şi pe deasupra mai sunt şi însărcinată.” S-au
rugat atunci pentru mine şi am crezut din toată inima că Dumnezeu
poate să facă o vindecare. Am ştiut că în acele momente când ele
s-au rugat, Dumnezeu s-a atins de mine.
M-am întors acasă şi parcă nu-mi venea să cred. Nu realizam.
Nu-nţelegeam. Ca şi când auzi, dar nu pricepi. Nu-nţelegeam cum se
întâmplă asta, cum cu câteva luni în urmă eram aşa de bolnavă încât
doctorii îmi spuseseră să fac întrerupere de sarcină, copilul acesta
nu are nici o şansă, iar acum, dintr-o dată totul era în regulă.
Din acea zi totul a fost bine, sarcina a decurs bine, naşterea a
fost minunată, sub controlul Domnului, şi acum când stau şi mă uit
la Filip, cel de-al doilea copilaş al nostru, îmi dau seama că a
fost ceva extraordinar.
A fost o minune, într-adevăr o minune. Sunt sănătoasă. Mulţumesc
Domnului că pot să am grijă de copii şi pot să fac multe lucruri
singură, aşa cum mi-am dorit, fără să am mereu nevoie de cineva.
Eu ştiu că nu există cale de întoarcere pentru că văd diferenţa
dintre viaţa pe care o trăiesc acum cu Isus în inima mea şi viaţa pe
care o trăiam înainte, când Dumnezeu era foarte departe. Este ceva
foarte diferit. Nu se compară. Aici este aşa de multă bucurie, cu
Isus, iar dincolo era atâta tristeţe. Material aveam tot ce-mi
doream, dar nu aveam plinătate sufletească, nu aveam împlinire
sufletească.
Reporter:
– Aveai tot ce-ţi doreai, dar erai goală pe dinăuntru !
Cristina Dămăcuş:
– Eram goală, într-adevăr eram goală pe dinăuntru. Dar nu ştiusem
asta.
Reporter:
– Cred că aceasta este lupta din sufletul multor oameni care
încearcă să se împlinească, dar nu-şi dau seama că de fapt este
vorba despre un gol interior pe care ei singuri nu-l pot umple.
Acolo este locul lui Dumnezeu. Este un loc creat special, pe care
Dumnezeu poate să-l umple în interiorul nostru, în mintea noastră,
în sufletul nostru.