Aparitii editoriale la Radio Vocea Evangheliei

“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”
* documentar, partea a 2-a -

Reporter:
- Ce ati simtit atunci cand ati fost in spital cu avortul de acum 2 ani si jumatate?

Doamna Mirela:
Eram foarte stresata, am avut o stare psihica foarte proasta, inclusiv starea sanatatii in general s-a inrautatit, si ma gandeam uneori c-am sa mor in urma acestui avort. Pe de alta parte, ma apasa faptul ca trebuie sa omor un copil. Era in ajunul sarabatorilor de iarna si ma gandeam la pruncii ucisi de Irod, ma gandeam ca se apropie copilul si eu trebuie sa recurg la acest fapt. [continuare]

"LINIE TELEFONICA CRESTINA PENTRU COPII"

Ioan Ciobota, reporter:
Biserica Aletheia din Timisoara desfasoara un proiect intitulat "LINIE TELEFONICA PENTRU COPII" L-am intrebat pe Razvan Duminica, coordonatorul acestui proiect, despre ce este vorba.

Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem o generatie aproape de Dumnezeu. [continuare]

Un extraordinar documentar despre avort
“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

• documentar, partea I –
• Realizat in anul 1999 pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
• Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei - Romania, prin statiile Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti [continuare]

"Viata fara Dumnezeu este ca o caricatura nereusita"…

Radu Cletiu

…sau un alt fel de Pygmalion. Radu Cletiu, caricaturist de renume, are o multime de diplome nationale si internationale. A debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze caricaturi la emisiunea "Duminica in familie" de Mihaela Radulescu. A colaborat la Jurnalul National, cu Marius Tuca si Dan Diaconescu. [continuare]

Şi atunci a început să intre spaima asta în mine, ce se va întâmpla şi s-a întâmplat şi în loc să gândesc lucid. Şi atunci am zis că să o termin că simţeam că a început să mă înţepe pe la ficat nişte treburi, şi vorbitul acesta singur, şi gesturi necontrolate. Şi atunci am spus că nu se mai poate. Şi am spus că acuma fiind în şomaj, fiind angajat şi află cineva că ai fost la psihiatrie spune: „Băi, ăstai nu-i aşa!” Mă întorc înapoi şi-mi dă cartea de muncă şi-mi spune:    „Du-te la altă masă că avem încă vreo 1000 în faţa porţii care vor să lucreze!”

Reporter:

         Ce părere aveţi despre sistemul de justificări?

Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:

         Imi pare foarte rău că eu trebuie să fiu un pic cinic. Astea-s alibiuri, sunt alibiuri. El, alcoolicul este foarte mare specialist în a descoperi şi a fabrica nenumărate motive de a-şi justifica consumul de alcool. Deci, el merită sigur că toată compasiunea noastră şi toată dragostea noastră.

         Dar, trebuie, pe de altă parte, după părerea mea, chiar primul pas în a intra într-o relaţie terapeutică cu un astfel individ este să îl faci să înţeleagă că este vorba de slăbiciunea lui, de slăbiciunea lui caracterială, de lipsa lui chiar de onestitate, vis-a-vis de a-şi interpreta consumul şi abuzul lui, pentru că fără această premiză el nu o să-şi găsească nici o resursă internă de a se stăpâni sau de a porni pe un alt drum.

         Trebuie să ştim aşa, că jumătate din toată cantitatea de alcool produsă în lume este băută doar de 10% din populaţia globului. Deci, să nu ne închipuim că cealaltă jumătate, bine nu are, nu a avut, nu a trecut prin situaţii în care să se simtă singuri sau neajutoraţi asta şi n-au apelat la droguri, da? N-au apelat la alcool.

Reporter:

         Care este pragul care duce la pierderea libertăţii de a se abţine de la alcool?

Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:

         Asta-i un lucru esenţial. Când oamenii de ştiinţă au încercat să spună: „Domnule, care este, care este nucleul alcoolismului? Ce-l face pe un om, ce-l deosebeşte pe un om care consumă de un om care nu consumă?” Atuncea toată lumea a ajuns, aici în privinţa aceasta toată lumea a ajuns la un numitor comun. Nucleul alcoolismului este pierderea capacităţii de a controla consumul. Odată început, un alcoolic, nu neapărat un alcoolic, un om care este pe cale să devină alcoolic, el n-are capacitatea de a se opri, se numeşte pierderea controlului. El pierde controlul în momentul în care trebuie să se oprească şi pierde capacitatea controlului sentimentelor pe care alcoolul le generează, a efectelor în prima fază pozitive. El vrea mai mult. Dacă se simte, se numeşte lubrificat social, adică te simţi foarte bine social, începi să vorbeşti, eşti vorbăreţ, eşti deschis. Ei, el vrea să fie şi mai vorbăreţ şi mai deschis. N-are capacitatea să se autocontroleze.

Membru AAA:

         Cred că ştiam că a doua zi dimineaţa iarăşi am nevoie. Ajunsesem să beau de unul singur pentru că nu doream să las un pahar sau să împart cu cineva pentru că ziceam că nu-mi ajunge mie.

         Aşa am ajuns la un moment dat să mă trezesc dimineaţa că pe principiul „cui pe cui se scoate” trebuie să mă dreg cu un pahar. Şi am ajuns la nevoia, de dimineaţă primul lucru, nu să beau un pahar cu apă sau să mă duc să mă spăl pe dinţi ci să iau băutura cu gândul că să mă dreg şi supă aceea totul va fi în ordine.

Colonel Ioan Băla, Comandantul Penitenciarului Timişoara:

         Cele mai numeroase din punct de vedere statistic sunt infracţiunile de furt. O bună parte dintre acestea au şi conotaţii economice şi sociale. Printre acestea din urmă aş putea să enumăr, din nou: dependenţa de alcool. Nevoia de  a-şi procura, de a consuma zilnic alcool în detrimentul alimentaţiei zilnice, în detrimentul hranei şi îmbrăcămintei pentru copii, pentru familii. Situaţie care se repercutează negativ asupra nivelului de pregătire, asupra stării de sănătate atât fizică, cât şi mintală a urmaşilor. Degenerează relaţiile conjugale în urma certurilor. Efectiv se ajunge la situaţii de divorţ. Prin imposibilitatea asigurarii mijloacelor materiale şi datorită stării tensionale create de etilici, de consumatorii de alcool, fie el soţ sau soţie apar aceste fricţiuni care se repecutează cel mai adesea în forma gravă asupra copiilor.

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:

         Ceea ce m-am hotărât să, deci am trecut prin abstinenţă, am trecut prin beţii crunte. Acuma ştiu cum este mai bine şi cum este mai rău. Deci, în ideea asta vreau să sugerez, şi cei care au părinţi alcoolici să facă în aşa fel, dacă au copii să facă să nu vadă copiii. Şi nu să se certe pentru băutură sau să vină cum se vine acasă.

         Da domnule, dacă vin acasă la ora 6 beat, beau şi mă plimb până la ora 10-11, când ştiu că ei dorm şi mă culc atunci ca să nu mă vadă cum arăt. Ei sunt mari, sunt la liceu şi ce să înveţe de la mine? Ce să le spun: „Băi fraiere, tu să nu consumi alcool” şi eu eram cu sticla lângă mine...

Am ajuns de multe ori să ascund sticle nu ştiu pe unde, ca să nu le găsească cei din familie.

Reporter:

         Ce s-ar putea face pentru tratamentul preventiv al alcoolismului?

Dr. Lucia Maria Rădescu, medic psihiatru:

         Tratamentul preventiv în cazul alcoolismului ar trebui să înceapă din primii ani de educatie elementară. Sunt ţări în care există programe de educaţie şi de tratament al alcoolismului şi al dependenţei la droguri. Acolo, fiecare ştie partea lui de obligaţii sau de responsabilităţi. De pildă, în privinţa prevenirii alcoolismului principala responsabilitate ar ţine de Ministerul ?nvăţământului sau de mă rog, profesori, învăţători care prin coloborare cu psihologi şi psihiatri pot stabili o strategie menită să îi facă să înţeleagă, pe tineri, pe grupe de vârstă ce este alcoolismul, cum se poate ajunge la dependeţa de alcool şi ce consecinţe poate avea. Scopul fiind acela ca pe cât posibil să scadă numărul celor care consumă alcool chiar şi în cantităţi moderate.

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:

         Şi bineînţeles că şi relaţiile din familie s-au cam răcit. Cum adică, vin copii care sunt la şcoală să spună: „Măi, tati uite asta, asta şi asta.” Cum să facem asta şi asta. Sau, orice făceau, orice mică prostie deja mă răsteam, săream în aer ca un cocoş galic şi starea asta le-am dat-o şi lor.

Lucia Maria Rădescu:

         Sunt de asemenea alcoolici la care aceste simptome psihotice, halucinaţiile eventual asociate cu idei delirante pe teme de gelozie sau pe teme de urmărire şi persecuţie pot continua luni de zile sau chiar ani de zile dacă se instalează o psihoză alcoolică, pe fond toxic.

Daniel Cocar, pastor:       

         „Noi ne facem creştini”, aşa spune Bibli - Cuvântul lui Dumnezeu, în Evanghelia după Ioan la capitolul 9, versetul 12, că noi avem harul să-l primim pe Isus Cristos în inima noastră ca Domn şi Mântuitor personal prin rugăciune, prin credinţă, prin pocăinţă. Şi în felul acesta Isus Cristos intră în viaţa omului. Domnul Isus nu automat intră în viaţa unui om aşa că noi avem dreptul acesta sau privilegiul, nu, noi trebuie să ne facem creştini.

         Ei, când omul acesta l-a invitat pe Domnul Isus Cristos în inima lui ca Mântuitor personal şi a înţeles harul lui Dumnezeu şi Evanghelia lui Isus Cristos a aruncat 60 de litri de pălincă şi nu mai bea.

         Mi se pare că asta este o victorie extraordinară, un individ care era beat, nu ştiu câte ore dintr-o zi nu era beat, deci un alcoolist convins la ora actuală nu mai bea. Evanghelia a demostrat încă o dată că are putere să schimbe viaţa unui om. Şi asta este Evanghelia lui Isus Cristos.

Petre Stanoievici:

         In acea seară de 9 martie, Dumnezeu a schimbat viaţa mea.

Elena Iacoban:

         Dumnezeu ne iubeşte pe noi pe toţi, Dumnezeu este dragoste şi atât de mult ne-a iubit că L-a dat pe Domnul Isus  Cristos să moară pentru păcatele noastre. 

Daniel Cocar, pastor:       

         Cu ce se înlocuieşte vidul din tine? Cu două mari valori. Prima este Isus Cristos. Am spus că pentru a deveni creştin, pentru a fi iertat de păcatele tale, pentru a primi puterea lui Dumnezeu în viaţa ta trebuie să-L inviţi pe Isus Cristos în viaţa ta.

            Pune-te pe genunchi CHIAR ACUM, împreunează mâinile şi roagă-te. Şi spune-I: „Doamne Isuse, recunosc că sunt păcătos, recunosc că am problema aceasta.” Nu-ţi fie jenă să-ţi nominalizezi păcatul. Acesta este primul pas spre eliberare: să-ţi nominalizezi păcatul, să recunoşti: „Da, eu problema aceasta alcoolismul şi nu numai.” Nu-ţi fie ruşine pe urmă să spui: „Doamne Isuse, să devin copilul Tău, vreau să devin creştin, ajută-mă. Te invit Doamne Isuse în inima mea şi te fac Domnul şi Mântuitorul meu personal.”

         Când din toată inima îl vrei pe Isus Cristos în viaţa ta, când prin credinţă crezi că Isus Cristos a murit pentru tine, crezi că este Dumnezeu, că este Fiul lui Dumnezeu, El va intra în viaţa ta. Şi Duhul lui Dumnezeu va intra în viaţa ta.

Vremea impacarii - Poarta inchisa definitiv

("Vremea impacarii" a fost si genericul Turneului Speranta 2005)

Cu ani in urma am trecut prin Cluj pe langa Facultatea de Medicina Veterinara.
Intr-un gard lateral al acestei facultati exista o poarta veche, ruginita, inchisa cu un lacat la fel de vechi si de ruginit, si cu niste buruieni crescute de jur imprejur.

Pe aceasta poarta laterala scria cu vopsea:
"POARTA  INCHISA  DEFINITIV.
INTRAREA  SE  FACE  PE  POARTA  PRINCIPALA".

Atunci m-am gandit la acele multe porti "inchise definitiv" din sufletele oamenilor: poarta catre sotie, catre sot, catre copii sau catre parinti.

Ori poarta catre soacra, catre nora, catre vecina, sora, frate, sef sau bunica.
"Nu vreau sa-l vad sau s-o mai vad in viatza mea, nu vreau sa mai aud de numele lui sau a ei."

Porti vechi, ruginite, pline de balarii, legate cu un lant mare si ruginit si cu un lacat pe masura.
Scartzaie ingrozitor daca vrei sa le deschizi!
Mai bine nu incerci!

Poate ca ai avut dreptate sa inchizi definitiv poarta aceea !
Poate a fost vorba despre un viol, un incest, un abuz fizic, emotional sau verbal, poate a fost vorba despre o nedreptate crasa, strigatoare la cer, care te-a amarat peste masura de mult. Poate ca "celalalt" ti-a gresit intr-adevar si a pacatuit impotriva ta. Ai dreptate sa fii suparat.

Isus le-a zis ucenicilor:
"Adevarat, adevarat va spun ca eu sunt usa oilor [...].
Eu sunt usa [...].
Eu am venit ca oile sa aiba viatza si s-o aiba din belsug."

"Deschide usa crestine,
ca sa intre Cristos si-n tine."

Deschide usa din inima ta si spune: “Cristos este “POARTA sau USA”. El este in inima mea si El face toate lucrurile noi.”
“Caci daca este cineva in Cristos,
este o faptura noua.
Cele vechi s-au dus:
iata ca toate lucrurile s-au facut noi” !!!!!!!!!! SLAVA  LUI  !!

Altfel portile sau usile inchise din viatza ta iti vor fura "belsugul" - spiritual vorbind.
Vei fi vesnic trist, incruntat, innegurat, deprimat, nervos, suparat, dar fara sa stii de ce.

E vorba despre "acele" porti pline de panze de paianjen, de rugina si de balarii.
Fa TU primul pas, da TU telefonul pe care ai vrea sa-l primesti si nu mai astepta sa vezi cat va mai dura pana cand el sau ea va catadicsi sa-si ceara iertare.

Poate nu-si va cere iertare NICIODATA !
Dar iart-o sau iarta-l chiar FARA ca el sau ea sa-si ceara iertare.

Spune in mintea ta si spune-i si persoanei cu pricina: "Te iert chiar daca nu ti-ai cerut iertare !"
Si fac lucrul acesta fara sa ma simt mai sfant sau mai destept decat celalalt, ci simtindu-ma doar "un rob netrebnic", care am facut „ceea ce eram dator sa fac”.

De asta exista VREMEA  IMPACARII !
Ca sa dispara portile inchise definitiv, si sa am viata din belsug – s-alerg, sa zbor, sa cant, sa exult de bucurie.

Am iertat si-am fost iertat... „precum iertam si noi gresitilor nostri”

E  VREMEA  IMPACARII !


Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara