Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 

Watch videos at Vodpod and more of my videos


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

 

horizontal rule

Get the Flash Player to see this player.

horizontal rule

Vieţi Transformate - Vol. 1 - partea 1

 

 

RAMONA  ACATRINEI

 

"Este mult dezmat la discoteca, fetele sunt aproape dezbracate acolo, se aud doar vorbe urate. Atmosfera este ca de iad - fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, este multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca."

"DAR eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo."

 

Ramona Acatrinei:

Multi oameni se simt singuri si neimpliniti.

Parintii mei se certau foarte des, iar certurile lor mi-au afectat foarte mult copilaria. Am crescut un copil frustrat si complexat, nu aveam prieteni in jurul meu si eram foarte rautacioasa.

Eram asa de revoltata ca tata o facea pe mama sa sufere, incat ii spuneam in fata, de multe ori: "Te urasc, mi-e rusine ca-mi esti tata", si reactionam foarte urat.

Pur si simplu "musteam" de frustrare si de rautate fata de tatal meu. Tata suferea si el pentru ca este dureros - acum imi dau seama cat de mult l-am ranit, si mi-am cerut iertare pentru asta - ca intr-adevar copilul tau sa vina la tine si sa-ti spuna ca te uraste.

Este o durere extraordinar de mare pentru un parinte. Oricum ar fi fost el, nu aveam dreptul sa-i spun ca il urasc. A fost o mare greseala.

 

Reporter:

Ramona Acatrinei a cunoscut si a gustat bucuriile acestei vieti, in special in perioada cand era studenta, dar, mai mult decat atat, a ajuns sa cunoasca si sa guste bucuria suprema - a ajuns sa-L cunoasca pe Domnul Isus Cristos si sa-L "guste" pe Domnul Isus Cristos. A ajuns ca sufletul ei sa fie implinit in Cristos.

Ramona s-a nascut in orasul Moinesti, jud. Bacau. A studiat Engleza si Franceza la Facultatea de limbi si literaturi straine la Universitatea din Bucuresti.

- Ramona, cum a fost viata ta inainte de a-L intalni pe Dumnezeu, in mod personal?

 

Ramona Acatrinei:

Tatal meu s-a purtat intotdeauna foarte urat cu mama.

De cand ma stiu eu, de cand m-am nascut, am auzit certurile lor, cuvintele lor de jignire. Mama il injura, tata a inselat-o pe mama de multe ori. Pur si simplu tata nu a avut niciodata respect si dragoste pentru mama.

Mama nu a fost niciodata fericita, iar certurile lor ma afectau asa de mult incat ma durea burta de emotii cand se certau si mi-era frica ca tata sa nu o loveasca pe mama.

Tot timpul uram ideea de familie, uram ideea de a avea o familie vreodata, pentru ca nu vroiam sa trec prin ceea ce trecea mama.

Mi se parea ca viata este o viata de calvar, si eu nu mi-as dori niciodata o astfel de familie.

            Copilaria mea a fost tot timpul tracasata de certurile lor, ascultam zi si noapte durerile mamei mele, i-am vazut lacrimile pe obraji, sufeream foarte mult. Ajunsesem sa-mi urasc tatal. Credeam ca nici nu ma iubeste, nici pe mine nici pe mama. Desi stiam ca este tatal meu si de multe ori imi arata dovezi de dragoste.

            In astfel de mediu traiam, dar sunt multe familii care traiesc intr-o astfel de atmosfera. Toate familiile pe care eu le-am cunoscut inainte sa ma intorc la Dumnezeu, traiau intr-o atmosfera aproximativ la fel. Lipsa de dragoste si de respect - am cunoscut aceste sentimente inca de mica si in familia bunicilor mei si in familia rudelor mele, tot timpul am fost martora unor asemenea manifestari, ca in familia mea.

            Eram singura, nu aveam multi prieteni, si imi doream tare mult sa realizez ceva in viata. Visul meu era sa castig multi bani, sa-mi fac o cariera, sa fiu independenta. Nu vroiam sa-mi fac o familie, nu credeam in ideea ca exista familii fericite, cu dragoste, credeam ca lucrurile acestea sunt imposibile, si nu-mi doream o familie.

Doream sa traiesc cu fiecare barbat care ar fi ajuns in preajma mea, dar nu doream sa formez o familie niciodata, pentru ca nu credeam in aceasta valoare.

            Daca unii dintre prietenii mei m-ar fi cunoscut inainte, nu m-ar fi recunoscut. Dumnezeu a facut o minune cu viata mea, si El poate face acelasi lucru cu viata oricarui om.

            Am fost socata cand am ajuns la Facultate. Eram intr-o camera de camin studentesc, in care mai erau inca 3 fete ca mine. Cand m-am dus la baie, am fost pur si simplu socata. Am vazut fete si baieti impreuna acolo, erau ca si cainii. Eu nu fusesem niciodata intr-un astfel de context. Eram socata. Toate colegele mele traiau in imoralitate, iar pe mine ma dispretuiau.

            Atunci am experimentat ce inseamna viata de infrangere. Eram disperata. Incercam totusi sa-mi fac prieteni, pentru ca eram asa de singura.

            Atunci am inceput sa fac compromisuri - sa merg la discoteca, sa merg la chefuri, sa merg in baruri, pe terase, si culmea este ca nu mi se parea ceva anormal. Aceasta era mentalitatea acelor oameni, acesta era felul in care ei se distrau, felul in care se simteau bine, aveau senzatia ca se simt impliniti.

 

Reporter:

            - Libertatea sexuala pare acum un standard. Daca nu ajungi acolo, esti privit cu dispret.

 

Ramona Acatrinei:

            - Asa este. Dar din punctul asta de vedere nu am avut probleme. Pur si simplu Dumnezeu m-a ferit si cred ca doar Dumnezeu m-a ajutat. Faptul ca toate colegele mele aveau relatii sexuale si erau parasite dupa aceea, apoi vedeam lacrimile lor si auzeam discutiile din camera, ma faceau sa am un mare dispret fata de baieti si ma gandeam sa nu am de-a face niciodata cu niciunul dintre ei.

            Dumnezeu m-a ferit sa fac un pas pe care sa-l regret.

Dar in schimb, la discoteca, la chefuri, mergeam si eram tot timpul dezamagita pentru ca baietii erau intotdeauna interesati de aspectul fizic si asta ma facea sa-i dispretuiesc. Nu ma legam sentimental de nimeni, mai ales ca ma speria ce pateau colegele mele de facultate.

            Fetele au un suflet extrem de sensibil, chiar daca de multe ori afiseaza o masca de incredere in sine. Cu o tigara in mana, cu o fusta scurta si cu o atitudine dispretuitoare la o terasa, poti sa crezi ca fetele astea sunt asa de implinite.

Dar, daca ajungi la inima lor si le asculti povestile, sa vezi cum plang dupa aceea si cum spun ca: "Am fost dezamagita si m-a parasit. L-am iubit si am cedat" - am auzit atatea povesti din astea de dragoste si am vazut atatea inimi frante. Toate astea de la fete la care nu te asteptai, fete care tot timpul sunt cu zambetul pe fata si cu o atitudine de genul: "Eu am tot ce-mi doresc, eu pot totul". De fapt este atata suferinta, atata neimplinire in vietile lor. Si eu abordam o atitudine de om implinit, mai ales la discoteca. Dar cand ajungeam in camera mea eram atat de singura, atat de nefericita. Baietii acestia, daca nu faceam ce vroiau ei, plecau, cautau alte fete.

            Am ajuns la concluzia ca tot ceea ce conta era interesul propriu. Eu sa ma simt bine. Daca eu ma simt bine, altceva nu mai conteaza. Aici si acum sa ma simt bine, clipa de maine nu mai conteaza, iar eu sufeream ingrozitor. Era o suferinta inconstienta, nu stiam de ce sufar, nu stiam de ce ma simt atat de neimplinita cand ajung acasa de la discoteca.

 

Reporter:

            Ramona, tu ai reusit sa vezi spectacolul lumii si "cu masca" si "fara masca", ai reusit sa vezi si ce este in spatele mastilor.

 

Ramona Acatrinei:

            Cred ca eu eram cel mai bun subiect de studiat, pentru ca eu purtam o masca si cand ajungeam in camera mea imi lasam masca jos si ii vedeam si pe ceilalti cu masca si fara masca. Pana la urma, nevoile umane sunt aceleasi - nevoia de a fi iubit, de a fi respectat, de a fi acceptat asa cum esti - acestea sunt valabile si pentru crestini si pentru necrestini.

Dar oamenii acestia incercau ei insisi sa puna mana pe aceste impliniri, si sa-si implineasca viata in felul in care ei credeau ca este bine. Erau incercarile lor si este firesc sa cauti, dar daca tu cauti unde nu trebuie, este clar ca nu vei gasi decat neimplinire si esec.

            Traiam si eu si ei din esec in esec. Pacatul este dulce atunci cand il faceai, dar apoi consecintele erau o inima franta si neimplinire.

            In aceasta perioada, am intalnit cateva fete crestine, de la organizatia Alege Viata, care au venit la usa mea. Au batut: "cioc, cioc", la usa, iar eu le-am poftit inauntru.

 

Reporter:

            Ceva de genul "Knock, knock on the heavens door". (cioc, cioc la usa cerului)

 

Ramona Acatrinei:

            Da, sau mai bine spus "knock, knock on the hells door" (cioc, cioc la usa iadului), pentru ca acolo in camin nu erau portile raiului, ci erau portile iadului.

Fetele au intrat in camera mea, le-am ascultat, dar toate informatiile mi-au intrat pe o ureche si mi-au iesit pe alta.

Mai tarziu, am mers la mare impreuna cu cei de la "Alege Viata". Acolo am fost uimita sa descopar tineri de varsta mea, frumosi, plini de viata si de bucurie, plini de veselie, care se distrau atat de frumos, FARA sa vorbeasca vulgar.

            Iti dai seama, pentru mine erau asa de obisnuite glumele vulgare, de prost gust, de dispret si de batjocura vis-a-vis de fete cateodata.

            Nu-mi venea sa cred ca erau baieti care se purtau frumos cu fetele si le vorbeau cu respect, fara nici un interes fizic. Prima mea reactie a fost ca oamenii astia sunt ipocriti, nu credeam ca poate fi adevarat.

Mi se parea ca sunt niste oameni care au instinct de turma, toti se duc intr-un loc si nu au personalitate.

            Nu intelegeam de ce oamenii acestia vorbeau despre Isus asa de mult, mi se parea ca sunt blocati pe ideea asta.

            Cand am inteles, m-am rugat Domnului si I-am spus: "Doamne, Tu poti sa-mi atingi si mie viata, Tu poti sa ma schimbi si sa-mi implinesti viata. Nu mai pot sa umblu asa, nu mai pot. Vreau sa te accept in viata mea, si vreau sa ma bucur de relatia cu tine."

            Din clipa aceea toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. Dumnezeu mi-a dat un cadou minunat exact atunci. Ceea ce eu am tanjit intotdeauna - sa am prieteni adevarati. Toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. A fost cadoul cel mai concret si imediat pe care l-am primit din mana Domnului - o multime de prieteni adevarati.

            Dupa acel moment am mai mers la discoteca, dar ma simteam oribil, parca ma dedublam. Aveam impresia ca Isus se uita la mine si ma intreaba:

"Ramona, crezi ca eu imi gasesc placere in ceea ce faci tu acum?"

Pur si simplu ma dispretuiam acolo si ma simteam ingrozitor, ma simteam oribil.

 

Reporter:

De ce crezi ca nu te simteai bine acolo, de ce crezi ca este rau sa mergi la discoteca sau sa dansezi? Ce se intampla acolo?

 

Ramona Acatrinei:

            Si David a dansat de bucurie. Dar, in mediul acela de la discoteca, este destrabalare foarte mare. Fetele danseaza sa se expuna. Sa-si expuna trupul, iar pe baieti ii stimuleaza mult asta, si se leaga multe relatii care duc imediat la sex si lucruri de genul acesta.

Este mult dezmat, fetele sunt aproape dezbracate acolo, cu fusta de 3 centimetri si decolteuri adanci, vorbe urate, etc. Atmosfera este ca de iad - fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, era multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca.

            Eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo. Ma duceam pentru ca anturajul ma tragea, dar nu era locul meu, si de asta ma simteam asa de nefericita.

M-am mai dus de cateva ori, dar m-am simtit din ce in ce mai rau si am zis: "Gata ! Nu mai vreau !".

            Din acel moment m-am hotarat astfel: "Doamne, nu mai vreau sa merg pe 2 cai. Vreau sa Te slujesc pe Tine si doar pe Tine !".

 

Reporter:

Viata Ramonei s-a schimbat complet de atunci. Acum ea este misionara intre studenti, in cadrul organizatiei "Alege Viata". Zi de zi, bate la usile "iadului", pentru a duce LUMINA - pe Domnul Isus Cristos.

 

************************************* 

 

ELI  HENTES

 

“Simţeam un gol tot mai adânc în inima mea; la un moment dat credeam că banii vor fi cei care vor completa fericirea şi golul. Am avut bani…nici asta…”

 

“Apoi îmi spuneam: ‘Cei care fac turnee trebuie să fie fericiţi’. ?n acei ani eram foarte elegantă, eram tânără, drăguţă, curtată, aveam bani, făceam turnee în ţară, în străinătate, dar…departe de a fi adevărata fericire.”

           

“?ncepusem să mă ocup cu ghicitul…ce cumplit.”

 

            “M-a întâmpinat soţul meu şi mi-a spus: ‘Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat.’ I-am spus soţului meu că am simţit şi am strigat: ‘Slavă Ţie Doamne! ?ţi

multumesc…’ “

 

“Făceam la sfârşit de săptămână chefuri cu bancuri porcoase şi dans până dimineaţa. Toţi eram departe de Dumnezeu.”

 

“Am fost operată de cancer de mai multe ori. ?mi era milă de fiul meu care nu era împăcat cu Domnul şi de soţul meu, care se clătinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.”

 

“Soţul meu, care înainte îmi spunea zilnic că mă iubeşte, m-a părăsit pentru altă femeie.”

 

“Pe moment o iertam pe amanta soţului meu, dar peste puţin timp îmi repugna din inimă o ciudă şi o mânie cumplită.”

 

“Dumnezeu m-a vindecat de cancer. Pur şi simplu mi-a dispărut tumoarea, după ce mai mulţi fraţi şi surori s-au rugat pentru mine.”

 

“Să-ţi vezi singurul tău copil bolind, să-l vezi efectiv în pragul morţii, este ceva cumplit.”

 

“La picioarele patului era Satan. L-am văzut nu numai prin ochi spirituali, l-am văzut şi prin ochi fizici.”

 

“Oamenii erau întunecaţi de puterea malefică a celui rău şi veneau la bunica mea ca la un purtător de mesaje divine.”

 

Eli Henteş a lucrat că actriţă la Teatrul de păpuşi din Târgu Mureş, apoi a devenit manechin.

?n familia ei au fost persoane care s-au ocupat de vrăjitorii, iar aceste practici au lasat o amprentă puternică asupra gândirii doamnei Eli Henteş. Mai târziu a avut probleme de sănătate şi boli grele.

 

Eli Henteş:

- Bunicii din partea tatălui se ocupau cu magia albă, aşa zisa magie albă. O practică ocultă, dăunătoare, pe care, din nefericire astăzi în România o practică foarte mulţi. Şi cei care o practică nu stiu că aceasta îi duce în iad.

Bunica mea se ocupa cu ghicitul şi cu descântatul. Nu aveam decât vreo 8 - 10 anişori când obişnuiam să stau de-a dreapta ei la masă şi să urmăresc aranjamentele cărţilor şi toată practica, care îşi pusese amprenta pe fiinţa mea crudă. Astfel încât mai târziu, dupa ani, începusem să practic şi eu. Mai în joacă, mai în glumă, dar fără să-mi dau seama că de fapt eram o marionetă în mâna Satanei.

Le ghiceam colegilor mei şi ei erau tare încântaţi că Eli le ghiceşte. Veneau cu ceşti de cafea, bineînţeles veneau cu o prăjitură, cu un măr, cu un dar ca să le ghicesc, iar eu nu vedeam ceva rău în asta şi nici ei.

Dar, pe zi ce trecea, această practică mă lega tot mai puternic cu nişte legături demonice invizibile, care nu le putea rupe nimeni. Omeneşte nu puteau fi rupte, decât de o putere dumnezeiască. Mă distram bineînţeles, dar colegii îmi spuneau că tot ceea ce le spun eu este adevărat.

Pentru că nu-mi găsisem bucuria şi fericirea nici acolo, am început să fac anumite cursuri, de ghizi, de manechini, devenisem manechin…

 

Reporter:

- Ce urmăreaţi prin toate acestea, ce căutaţi atunci? Ce vă lipsea?

 

Eli Henteş:

- Simţeam un gol parcă tot mai adânc în inima mea; la un moment dat credeam că banii vor fi cei care vor completa fericirea şi golul. Am avut bani… nici asta. Pe urma îmi spuneam: “Cei care fac turnee trebuie să fie fericiţi”. Vă mărturisesc că în acei ani eram foarte elegantă, eram tânără, drăguţă, curtată, aveam bani, făceam turnee în ţară, în străinătate, dar… departe de a fi adevărata fericire.

Făceam la sfârşit de săptămână chefuri cu bancuri porcoase şi dans până dimineaţa. Toţi eram departe de Dumnezeu.

           

Reporter:

- Răspunsurile pe care le ofereaţi colegilor dumneavoastră atunci când vă solicitau să le ghiciţi, veneau din faptul că intuiaţi ce aveau ei nevoie, sau efectiv simţeaţi că altcineva vă comunică acele lucruri? Era o invenţie a dumneavoastră sau eraţi folosită ca “transmiţător”?

 

Eli Henteş:

- Bineînţeles că toate acestea erau dictate de Satan, pentru că lucra în subconştientul meu, iar gura mea debita ceea ce vroia Satan să comunice şi oamenii erau încântaţi.

            Mă întorc iarăşi puţin la bunica mea. Mereu casa ei era plină de oameni evlavioşi din sat, cărora bunica le ghicea şi oamenii credeau că e un dar dumnezeiesc. Dar era ceva demonic, drăcesc. Nici preotul din sat nu-şi făcea probleme. Oamenii erau întunecaţi de puterea malefică a celui rău şi veneau la bunica mea ca la un purtător de mesaje divine. Era ceva cumplit.

            Peste ani, credeam că sunt şi eu purtătoare a acelor mesaje divine, însă a venit o zi binecuvântată când într-adevăr mi-am dat seama că tot ceea ce am făcut era un păcat cumplit, care mă ducea în iad. Dar Dumnezeu a trebuit să mă treacă prin încercări.

Copilul meu s-a îmbolnăvit destul de rău, încât la 3 ani zăcea pe pat. Avea o pareză şi la mână şi la picior, de câteva zile se hrănea doar cu ceai.

Să-ţi vezi singurul tau copil bolind, să-l vezi efectiv în pragul morţii, este ceva cumplit. Stăteam lângă pătuţul lui şi plângeam, spunându-i lui Dumnezeu: “Doamne, ia viaţa mea şi dă-o propriului meu copil. Aş vrea să-l văd că trăieşte, Doamne. Eu nu mai contez, dar copilul meu să nu se chinuie.”

Soţul meu nu suporta suferinţa copilului şi din pricina aceasta venea foarte rar pe acasă. ?ncepuse să bea, venea băut şi bineînţeles că asta agrava situaţia mea. Durerea era şi mai profundă.

?n această stare, Dumnezeu mi-a descoperit nişte oameni minunaţi, o familie minunată de oameni cu adevărat pocăiţi. Prin această familie - familia Lungu din Târgu-Mureş - părinţii mei spirituali de altfel, prin aceşti oameni minunaţi L-am cunoscut pe Cristos. Prin modul lor de a trăi, prin viaţa lor de zi cu zi în familie - pentru mine a fost un exemplu extraordinar.

Uneori credeam că joacă teatru, dar fiind vecinii mei, am început să-i cunosc mai îndeaproape. Ei mi-au spus: “Eli, orice vei cere lui Dumnezeu cu credinţă vei primi”. ?ntr-o zi mi-au adus o Biblie şi mi-au spus: “Apucă-te şi citeşte Biblia şi roagă-te aşa cum ştii tu să te rogi. Simplu, nu poveşti învăţate”.

Am început să citesc şi Dumnezeu a început să mi se descopere. ?n suferinţa mea, nu aveam de ce să mă agăţ. De cine să mă agăţ? De soţul meu care pleca de acasă şi se îmbăta? Cui să-i spun oful meu? Copilului meu care avea 3 anişori şi ceva şi zăcea în pat… el ce să înţeleagă?

Atunci am început pur şi simplu să vorbesc cu Domnul. M-am dus pentru prima oară la o biserică evanghelică. ?mi aduc aminte că am plâns cu lacrimi fierbinţi şi am spus: “Doamne, dacă exişti, te rog să-mi vindeci copilul. Şi vreau ca această minune să se petreacă chiar astăzi sub ochii soţului meu.”

Soţul meu era acasă în seara aceea şi nu m-a împiedicat să merg la acea biserică, pentru că şi el suferea mult pentru copil. La biserică începuse rugăciunea şi eu m-am rugat printre primii. Mi-aduc aminte că a fost o rugăciune extraordinară, care a ajuns la Dumnezeu. Am simţit în acel moment o putere extraordinară peste fiinţa mea, am simţit că Duhul lui Dumnezeu lucrează chiar în acel moment şi chiar am spus în rugăciune: “Doamne, medicii nu i-au mai dat şanse copilului meu decât maxim 2 ani. Dar Tu, care eşti doctorul doctorilor, arată-i soţului meu, care nu crede în Tine Dumnezeu, că Tu exişti”. ?n cele din urmă, cu lacrimi în ochi, i-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a ascultat rugăciunea, pentru că am simţit efectiv că Dumnezeu s-a atins de copilul nostru.

Acasă m-a întâmpinat soţul meu şi mi-a spus: “Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat!” I-am spus soţului meu că am simţit şi am strigat: “Slavă Ţie Doamne! ?ţi multumesc!”. Băieţelul a venit în faţa mea şi acum putea să mişte mânuţele şi picioarele perfect.

 

Reporter:

- Acest miracol v-a apropiat mai mult de Dumnezeu?

 

Eli Henteş:

            - Da, însă s-a mai întâmplat ceva foarte interesant. Practica magiei, care-şi pusese amprenta pe fiinţa mea, m-a urmărit mult timp, şi Diavolul nu se dă biruit atât de uşor.

Inainte de a mă pocăi cu adevărat, începusem să studiez tot felul de practici. Prima dată am studiat practicile oculte şi tainele chiromanţiei, după aceea am trecut la Yoga, apoi la teozofie, dar toate acestea parcă mă legau şi mai puternic de Satan şi simţeam că Duhul lui Dumnezeu îmi vorbeşte că nu e bine ceea ce fac.

Chiar şi Yoga, cu toate că par doar exerciţii fizice extraordinare la prima vedere, în realitate nu sunt trasate de Dumnezeu, ci sunt o faţadă a întunerecului, a Diavolului, ca să cuprindă mai uşor tinerii în cursa.

Sunt faţade pe care Satan le foloseşte aşa cum se foloseşte chiar şi de televiziune - ne aduce în faţă anumite emisiuni, chiar şi creştine, dar în realitate… cât la sută sunt de altă natură, ca să ne rupă de tot ce este dumnezeiesc?

            După studierea teozofiei, Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Am stat în post şi în rugăciune şi pur şi simplu am auzit şoapta Duhului: “Opreşte-te! Opreşte-te până nu este prea târziu!”. Dar am început să-i spun Domnului: “Doamne, dar învăţ atâtea lucruri extraordinare!”. Duhul lui Dumnezeu îmi spunea: “?ţi este de ajuns Scriptura şi ceea ce-ţi voi descoperi Eu prin Duhul Meu pe parcurs”.

M-am oprit, dar într-o noapte mă trezesc lovită peste picior, ca o lovitură de palmă. Locuiam la etajul 3 la bloc şi afară era undeva un neon care bătea cumva spre cameră. Mi-am zis: “Cu siguranţă soţul meu s-a dus la baie şi cine stie cum m-am dezvelit şi m-a lovit peste picior.” Dar nu era soţul meu. La picioarele patului era Satan. Efectiv l-am văzut nu numai cu ochi spirituali, ci l-am văzut şi prin ochi fizici. Lumina bătea din spatele lui. I-am văzut fizicul, era rânjit înspre mine. Mi-am dat seama că este Satan. Stătea pe marginea patului la picioarele mele. Soţul meu era lângă mine, sforăia.

            M-am îngrozit. Pentru că deja ştiam cum să mă rog Domnului, m-am acoperit cu pătura, m-am întors spre soţul meu şi am început să mă rog: “Doamne, îndepărtează-l te rog pe cel rău. ?ndepărtează-l şi ia-mi Doamne duhul de frică”. Ştiam că Satana lucrează foarte mult şi prin duhul de frică, care, dacă te cuprinde, poate pune stăpânire pe tine. Domnul a îndepărtat duhul de frică şi am adormit foarte repede. Am şi uitat că Satana era la picioarele mele.

            A doua noapte, a venit Satana în vis din nou. A început să mă acuze, să-mi spună: “Tu mi-ai slujit mie, tu trebuie să-mi slujeşti în continuare. Tu ai ghicit, ai făcut tot felul de practici, chiar Yoga, ai studiat asta, ai făcut asta”.

Atunci am spus: “Chiar dacă am făcut aşa, eu acum vreau să-i slujesc stăpânului meu”. El zicea: “Te voi distruge”. Căuta în vis să mă distrugă, dar m-am trezit. Şi m-a cuprins iarăşi frica. Am luat Scriptura şi până spre dimineaţă am citit.

            A treia noapte, din nou a venit Satana, tot în vis, în chipul unui om credincios. ?nsă mi-am dat seama din Cuvântul pe care-l citisem chiar cu o noapte înainte, când mi se arătase, că ceea ce-mi spunea Satana - chiar din Evanghelia după Matei citisem - era răstălmăcit, deci nu era Cuvântul clar al lui Dumnezeu. Atunci am spus: “Pleacă Satano de aici, pentru că tu nu eşti omul lui Dumnezeu, nu eşti trimisul lui Dumnezeu”.

?n acel moment, i s-a transfigurat chipul. Privirea îi era diabolică şi rânjetul la fel. Atunci a căutat din nou să mă omoare prin vis, dar am strigat şi cu adevărat am reuşit să mă rog şi să spun: “Sângele lui Cristos să te facă să dispari şi să te mustre”. Atunci el s-a spulberat în mii şi mii de bucăţi.

Viaţa mea se schimbase total. Din Eli care spunea bancuri chiar porcoase, de astă dată mărturiseam ce a făcut Domnul în viaţa mea, cum Dumnezeu mi-a vindecat copilul, cum Dumnezeu l-a îndepărtat pe Diavolul, cum Dumnezeu mi-a dat atâta pace.

Până atunci ochii mei erau plini de lacrimi. Nu mă simţeam împlinită. Soţul meu venea tot mai băut acasă, mă bătea, părinţii mei şi rudele mele nu mă înţelegeau.

?ntre timp, soţul meu, care înainte îmi spunea zilnic că mă iubeşte, m-a părăsit pentru altă femeie. Pe moment o iertam pe amanta soţului meu, dar peste puţin timp îmi repugna din inimă o ciudă şi o mânie cumplită.

Colegii spuneau: Cum, Eli nu ne mai ghiceşte?” Până le-am ghicit, până dansam cu ei, până mergeam cu ei, eram bună, apoi, dintr-o dată, Eli s-a stricat de cap. Acum eram toată numai zâmbet, numai pace şi mergeam să le spun o nouă experienţă cu Cristos.

Am fost operată de cancer de mai multe ori. ?mi era milă de fiul meu care nu era împăcat cu Domnul şi de soţul meu, care se clătinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.

Dumnezeu m-a vindecat şi de cancer. Pur şi simplu mi-a dispărut tumoarea, după ce mai mulţi fraţi şi surori s-au rugat pentru mine.

 

************************************* 

DIANA  HORVATH

 

Diana Horvath a fost dusa inca de mica la biserica baptista de bunica ei. A cunoscut de tanara Cuvantul lui Dumnezeu si biserica. Ea istoriseste:

            Cand am ajuns la varsta adolescentei si eram in cautare de raspunsuri, de prietenii, de “fericire”, mi-am indreptat atentia si spre ofertele care veneau din lume. in acelasi timp cautarile mele dupa sens erau ambivalente, fiind indreptate atat inspre lume cat si inspre Dumnezeu. Frecventam in continuare biserica, dar nu aveam o relatie personala cu Dumnezeu si pe deasupra incercam sa imi umplu golul din inima cu surogate oferite de lume. Problema era ca nu ma simteam ca apartinand nici uneia dintre tabere. Nu eram nici in totalitate din lume, dar nici nu eram un copil nascut din nou.

            În seara de Ajun de Craciun a anului 1995 am fost la colindat impreuna cu tinerii Bisericii Baptiste Betel din Timisoara. Cand am ajuns spre dimineata acasa am incercat sa deschid poarta casei, dar nu am reusit. Era tare frig afara si cum stateam in fata portii ma gandeam ca ai mei sunt in casa la caldura, bucurandu-se impreuna de Sarbatoare. imi doream asa de mult sa fiu si eu inauntru !

 

Atunci, am avut viziunea Domnului Isus stand la usa inimii mele si batand…si eu stateam inauntru, la caldura, bucurandu-ma de sarbatoare, pe cand Sarbatoritul statea afara, in frig. Duhul Sfant m-a cercetat in momentele acelea si m-a facut constienta de goliciunea mea spirituala si de nevoia de a fi eliberata de pacatele mele.

 

 Acolo, in fata portii, L-am primit in inima mea ca Domn si Mantuitor pe ISUS.  Apoi, am reusit sa deschid poarta si cand am intrat in casa i-am gasit pe toti dormind. Din nou am fost cercetata si am inteles ca la fel ca si ei, eu fusesem adormita fata de Domnul, impietrita la chemarea Lui.

Din acel moment lucrurile s-au schimbat in viata mea si am inteles dragostea, rabdarea, mila si harul Domnului fata de mine. De asemenea, golul din inima mea a fost umplut si cel mai minunat este ca Domnul continua sa faca lucruri deosebite in viata mea!   in aprilie 1996 am fost botezata.

            Doresc sa ii slujesc cu tot ce sunt Domnului si sa raman credincioasa Celui ce m-a iubit si m-a rascumparat.

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate