Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 

Watch videos at Vodpod and more of my videos


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

 

horizontal rule

Get the Flash Player to see this player.

horizontal rule

Vieţi Transformate - Vol. 1 - partea 1

 

 

DANIEL  ŞANDOR

 

“Eram disperat după muzică house şi pornografie.”

 

“Am avut probleme cu pornografia, pe care o găseam în reviste, pe Internet, în poze sau în filme.”

 

“Pornografia este un instrument al Diavolului, prin care Diavolul vrea să ne apropie cât mai mult de el şi să nu-L ascultăm pe Dumnezeu.”

 

“Diavolul a reuşit să mă ajute să mă ascund foarte bine, chiar dacă aveam zeci de reviste pornografice. Căutam locul potrivit, timpul în care eram singur acasă.”

 

“Am ars toate revistele porno pe care le aveam, CD-urile le-am rupt şi le-am aruncat la gunoi, iar calculatorul l-am “dezinfectat”, ştergând sutele de imagini şi melodii pe care le aveam stocate acolo.”

 

In satul în care a crescut Daniel - Beregsăul Mare, lângă Timişoara - se ascultau doar manele. Dar Daniel era orientat spre muzică house şi techno.

De asemenea, pornografia a jucat un rol complet nefast în viaţa lui. A avut probleme cu pornografia, pe care o găsea în reviste, pe Internet, în poze sau în filme.

Daniel a absolvit Facultatea de Matematică aplicată în economie şi are 22 de ani. La un moment dat a avut un vis, care a marcat momentul din care Daniel, cu ajutorul lui Dumnezeu, a început să scape din mocirla în care se afla.

 

Daneil SandorDaniel Şandor:

- Orice tânăr poate avea astfel de probleme, şi în mod special eu aveam astfel de probleme. Eram cu totul implicat în toate acestea şi chiar cufundat în ele.

Chiar daca păream un om religios, care mai mergeam cu preotul prin sat cu crucea, sau mergeam din când în când la biserică, totuşi căutam cu foarte mare însetare localurile unde se asculta o astfel de muzică, distracţiile, discotecile, tot ce i se pare unui tânăr că ar putea sa-i ofere placere.

De asemenea, pornografia a avut un foarte mare impact asupra vieţii mele, şi cred că majoritatea tinerilor din tara aceasta se confrunta cu aceasta problema, fie că vor sau nu să recunoască.

Pornografia este un instrument al Diavolului, prin care Diavolul vrea să ne apropie cât mai mult de el şi să nu-L ascultăm pe Dumnezeu.

 

Reporter:

- Daniel, tu erai dependent de acest gen de muzică, toate CD-urile pe care le găseai la prieteni le copiai pe calculatorul tău şi le ascultai. Era bucurie, plăcere, sau o goană continuă după vânt?

 

Daniel Şandor:

- Mie mi se părea că era o plăcere, de fapt chiar era o plăcere, dar adevărul este că era o goană după vânt. Muzica aceasta m-a determinat la a avea fel de fel de senzaţii, trăiri în cât mai mare exaltare. Căutam tot ce însemna muzică techno, house, chiar trance, muzică creată de DJ-ei, un fel de muzică zgomotoasă şi cam atât.

De la vârsta de 15 ani am început să fiu dependent de acest fel de muzica şi de pornografie. Un coleg de bancă, care era şi el dependent de această muzică, a început să mă influenţeze şi pe mine şi să mă direcţioneze spre acest gen de muzică, dându-mi CD-uri cu astfel de muzică.

De atunci a început totul, a început căutarea mea însetată după astfel de melodii. Am ajuns să adun tot ce însemna muzica house şi techno. Intram pe Internet, navigam pe site-uri ale acestor DJ-ei şi adunam poze.

 

Reporter:

- Cum a început povestea cu pornografia?

 

Daniel Şandor:

- Cu pornografia am pornit ceva mai devreme decât cu muzica electronica. Eram prin clasa a 5-a când unul dintre fraţii mei, afectat şi el de pornografie, mi-a oferit câteva reviste, după care am început eu să le caut şi să le achiziţionez. Apoi, pe calculatorul meu, am încărcat tot felul de poze şi filme pornografice. Eram prins în aceste lucruri care creează tinerilor plăcere, dar care duc la moarte.

 

Reporter:

- De ce crezi că duc la moarte, ce poate fi rău acolo?

 

Daniel Şandor:

- Rău este faptul că aceste lucruri sunt imorale, ruşinoase, nepotrivite. De aceea şi sunt interzise pe posturi de televiziune sau radio, dar culmea este că la chioşcurile de ziare nu sunt interzise şi oricine poate să-şi cumpere astfel de reviste. Sunt rele pentru că Dumnezeu le considera rele, Dumnezeu le consideră păcat. Chiar dacă în lumea noastră mulţi tineri le consideră ca ceva normal, obişnuit, ceva care trebuie să facă parte din viaţa tânărului, totuşi, înaintea lui Dumnezeu sunt păcat şi duc la condamnarea veşnică în iazul de foc. Dumnezeu a lăsat ca plăcerea sexuală să aiba loc în cadrul căsătoriei, şi nicidecum înainte, sau în relaţii de scurtă durată, relaţii în cadrul cărora tinerii cred că se iubesc, dar de fapt ei iubesc plăcerea sexuală şi doresc să aibă parte de actul sexual. Mai apoi nu mai există nici aşa zisa "dragoste" care trebuia să fie. De fapt este o cale prin care tinerii îşi satisfac poftele înainte de vreme.

 

Reporter:

- Cum te-ai ascuns de părinţii tăi? Bănuiesc că a fost o luptă continuă să ascunzi toate aceste înclinaţii ale tale.

 

Daniel Şandor:

- Diavolul a reuşit să mă ajute să mă ascund foarte bine, chiar daca aveam zeci de reviste pornografice. Căutam locul potrivit, timpul în care eram singur acasă. De fapt atunci când esti singur acasă apare dorinţa de a face lucruri pe care nu ai dori să te vadă cineva că le faci. Dar este cineva care te vede - Dumnezeul Cel viu, care vede toate lucrurile şi care ne cunoaşte chiar şi gândurile. Mergeam la prieteni să vizionăm filme pornografice. Nu am experimentat curvia la nivel fizic - pot să spun că a fost harul lui Dumnezeu care m-a păstrat neatins cel puţin la acest nivel, mai ales că participam mereu la distracţii şi chefuri care se sfârşesc cu astfel de lucruri. Nu am avut nici un contact fizic sexual, însa orice tânăr care vizionează filme pornografice, de obicei recurge la masturbare. Aceasta a pus stăpânire şi pe mine.

 

Reporter:

- A fost un moment dat în viaţa ta când Dumnezeu a produs un cutremur care a distrus tot ce era vechi şi rău.

"Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi."

A fost un moment în care ai avut un vis, moment din care viaţa ta a plecat pe un alt drum.

 

Daniel Şandor:

- Înainte de a vă istorisi visul, trebuie să vă spun că am încercat în repetate rânduri să scap de pornografie, deoarece am înţeles că este ceva rău, care lui Dumnezeu nu-I place.

 

Chiar I-am făcut o juruinţă lui Dumnezeu şi I-am spus: "Doamne, vreau să nu mai recurg la aceste lucruri, să nu mă mai uit la aceste imagini", însă juruinţa mea nu a ţinut foarte mult. Asta deoarece doar în Cristos poţi fi o făptură nouă. Moralitatea noastră sau încercările noastre de a deveni oameni noi şi de a face voia lui Dumnezeu prin puterea noastră, eşuează întotdeauna. Înainte de a avea acel vis, unul dintre fraţii mei, care şi el a fost prins de pornografie, s-a întors la Dumnezeu şi i-am văzut viaţa complet schimbată. În visul pe care l-am avut, se făcea că trebuia să merg la un spital. Am ajuns la acel spital, am păşit pe un coridor al spitalului şi mergând pe acel hol, uitându-mă în stânga şi-n dreapta, am observat că în saloane, în loc de bolnavi pe paturi, erau tineri cam de vârsta mea, care dansau pe muzică house şi techno, exact ce ascultam eu.

 

Erau camere ca un fel de discoteci, şi nicidecum camere cu bolnavi pe paturi. Am ajuns la capătul acelui coridor şi am ajuns în curtea acelui spital din visul meu. Acolo erau nişte piscine cu mulţi oameni dezbrăcaţi, care se destrăbălau acolo. La un moment dat toţi oamenii aceia au început să fugă, să strige, erau disperaţi, ceva se întampla în locul acela. Parcă începea să ia foc acel loc şi parcă era sfârşitul lumii şi mânia lui Dumnezeu se revărsa peste acel loc. Am fugit cât am putut de acolo şi am ajuns în sfârşit la o apă curgătoare, unde erau mulţi tineri. Acolo s-a încheiat şi visul meu. Semnificaţia visului am înţeles-o chiar în dimineaţa următoare. Spitalul era plin cu oameni bolnavi spiritual, nu fizic. Acei bolnavi mă reprezentau pe mine - oameni care căutau să se distreze, aşa cum căutam şi eu. Curtea din spatele spitalului a fost locul unde am înţeles că Dumnezeu îşi revărsa mânia peste oamenii care trăiesc în desfrâu şi păcat şi nu se împaca cu Dumnezeu, nu caută să-şi mântuiască sufletul. Diavolul este stăpânul celor ce trăiesc în păcat.

 

Reporter:

- Daniel, care a fost momentul culminant în toată această desfăşurare de forţe, prin care Dumnezeu dorea să te scape de păcatul în care trăiai?

 

Daniel Şandor:

- Am participat la tabăra creştină de la Cortul Întâlnirii. Am fost uimit să văd aşa mulţi tineri care se adunau împreună să se închine înaintea lui Dumnezeu, să-L laude pe Dumnezeu, şi să se roage împreună. A fost o uimire pentru mine, deoarece atâţia tineri adunati la un loc nu mai văzusem decât în Timişoara, la festivalurile la care luam şi eu parte - Festivalul berii, Festivalul vinului şi alte astfel de evenimente la care tinerii se adună să se destrăbăleze, să se îmbete, să chefuiască. Vă daţi seama că a fost o discrepanţă enormă între ceea ce am trăit eu în Timişoara şi ceea ce am trăit la acel Cort al întâlnirii, unde era prezent Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu m-a sensibilizat, m-a făcut conştient de păcatele mele, de starea în care mă aflam. Am început să plâng cum n-am mai plâns niciodată până atunci. Atunci Dumnezeu S-a atins într-un mod deosebit de mine. De atunci m-am hotărât din toată inima, cu ajutorul lui Dumnezeu, să renunţ la toate plăcerile păcătoase ale vieţii.

 

Reporter:

- Ce ai făcut cu “materialele” tale secrete, după ce ai revenit din tabără?

 

Daniel Şandor:

- Când m-am întors, am ars toate revistele porno pe care le aveam, CD-urile le-am rupt şi le-am aruncat la gunoi, iar calculatorul l-am “dezinfectat”, ştergand sutele de imagini şi melodii pe care le aveam stocate acolo.

 

Reporter:

- Dumnezeu poate face noi chiar şi lucrurile de lângă noi, atunci când ne schimbă pe noi. Chiar dacă până atunci calculatorul tau era un vector spre iad, ai hotărât să-l faci să devină un vector spre rai - ştergând de pe el tot ce ţinea de Satana.

 

Daniel Şandor:

- Transformarea a avut loc în toate domeniile vieţii. Un om care este prins de vicii, de patimi, nu poate să se lase de ele, chiar dacă se străduieşte din toată inima şi vrea să renunţe la alcool, la fumat, la curvie, la pornografie. Fiind dependent de toate acestea, nu se poate lăsa singur de ele. Însă, atunci când intervine Dumnezeu în viaţa unui om care se lasă schimbat de El, Dumnezeu face o transformare totală. La Dumnezeu există eliberare de orice patimă sau orice viciu. Schimbarea mea a fost un semnal şi pentru prietenii mei. Prietenul meu foarte bun din Timişoara, care-mi trimitea CD-uri cu muzică house şi altele de genul acesta, a fost uimit să vadă că pur şi simplu nu mai reacţionez în niciun fel la ceea ce el îmi spunea despre DJ-ei şi despre acest gen de muzică. Ceilalţi prieteni de la mine din sat au fost întristaţi că nu le-am dat lor CD-urile pe care le-am distrus şi aruncat la gunoi, dar nu am vrut să-i nenorocesc şi pe ei. Am început să citesc cât mai mult Biblia, să-L cunosc pe Dumnezeu cât mai bine. Mă bucur şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt un copil al Lui.

horizontal rule

 

Octavian LuncanOCTAVIAN  LUNCAN

Interviu realizat de Daniel Grigoriciuc - Radio Vocea Evangheliei - Suceava.

 

......................

"Am traversat şoseaua, şi după ce am făcut 2 paşi în câmpul din dreapta, între mărăcini şi fân necosit ce era pe lângă şanţul acela, m-am împiedecat  de un obiect şi m-am prăbuşit cu faţa în jos. Prima reacţie a fost să înjur. Ochii mi-au căzut pe obiectul acela - era o cruce, semnul unui accident de circulaţie. Pe plăcuţa din mijlocul crucii am văzut scris: LUNCAN OCTAVIAN, născut în 9 Februarie 1953, decedat în 1989.

Pe mine mă cheamă LUNCAN OCTAVIAN şi sunt născut în 9 Februarie 1953."

 

"M-am văzut un gunoi, un nimeni în faţa acelui tânăr care era pentru mine un munte de om. "

 

"In câteva secunde s-a prăbuşit în mintea mea o întreagă şcoală, o viaţă în care am învăţat multe despre patriotism, despre datorie faţă de ţară, faţă de aproapele, despre morală, despre echitate. Eu m-aş fi băgat în gaura aceea ca să scap, şi tânărul de 20 de ani şi-ar fi dat viaţa pentru mine."

 

"Ascultă bărbatule, care astăzi ai venit pentru prima dată în casa în care se cheamă Numele Meu. Să ştii că Eu, Domnul ţi-am dat darul cântatului, eu te-am pus deoparte din pântecele mamei tale, pentru o mare lucrare spre Slava Numelui Meu, dar tu ce ai făcut cu darul tău? Ai ajuns să cânţi destrăbălării şi urâciunii oamenilor veacului acestuia!"

 

"Părinţii mei au divorţat din cauza alcoolului, în timp ce eu eram în şcoala militară."

 

"Îmi pare rău că am pierdut 38 de ani de viaţă fără Dumnezeu. Nimic nu are valoare fără Dumnezeu. Căsnicia fără Dumnezeu este minciună, copiii fără Dumnezeu nu sunt fericiţi cu părinţii lor. Muzica fără Dumnezeu este o alergare după vânt."

 

"De atunci viaţa mea este o cântare de laudă."

 

…………………………………………………………………

Reporter:

Grupul muzical “Sonor” s-a constituit în deceniul al optulea; au cântat la nunţi şi diferite ocazii în zona Haţegului, Hunedoara şi Deva.

Astăzi grupul se numeşte “Harul”, şi-au schimbat şi numele şi stăpânul şi cântă doar pentru gloria lui Dumnezeu.

Vă prezentăm istoria adevărată, tulburătoare şi extraordinară a vieţii lui OCTAVIAN  LUNCAN, unul dintre membrii acestui grup.

…………………………………………………………………

Reporter:

- Ce v-a determinat să renunţaţi la vechiul mod de viaţă şi să fiţi parte a unui grup muzical creştin?

Un membru al grupului (Titel Munteanu): În urmă cu 8 ani şi jumătate, ne pregăteam să mergem la o nuntă la Deva. Bateristul formaţiei avea un frate membru la Biserica Creştină Baptistă din oraşul Haţeg. La acea întrunire ne trezim că bateristul ne cere o Biblie, pe motiv că au trecut aproape 20 de ani de când suntem împreună şi nu s-a întâmplat nimic rău cu noi şi am umblat pe aproape toate drumurile ţării fără să ni se întâmple nici o nenorocire, iar el motiva că aceasta a fost numai pentru că Dumnezeu ne-a purtat de grijă.

Pentru noi a fost ceva ieşit din comun, niciodată nu l-am auzit vorbind de Dumnezeu. De fapt niciunul dintre noi nu aveam timp de Dumnezeu. Eram orbiţi de plăcerile lumii, n-aveam noi timp de Dumnezeu şi acum dintr-o dată, ne trezim cu el că ne cere o Biblie. Eram în apartamentul unuia dintre noi, ne-a luat ceva timp până să găsim o Biblie, şi el a luat Scriptura în mână şi a deschis-o în faţa noastră. A fost pentru prima dată când Dumnezeu ne-a vorbit astfel, după aproape 20 de ani:

 

Ajunge în adevăr că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în alte slujiri idoleşti neîngăduite.”

 

Era exact viaţa noastră, şi Dumnezeu a găsit cu cale să ne avertizeze: “Ajunge!”. Acesta a fost de fapt începutul cercetării noastre.

 

Octavian Luncan:

Eu nu L-am cunoscut pe Dumnezeu. Am lucrat în armată, ca ofiţer. Eram comandantul unei fanfare militare şi în cei 8 ani de şcoală militară pe care i-am petrecut în Bucureşti, n-am auzit vorbindu-se despre Dumnezeu, dimpotrivă, am citit “Biblia hazlie” şi am scris poezii în care mă declaram ateu şi consideram că nu aveam nevoie de existenţa lui Dumnezeu în viaţa mea.

 

Veneam de la o nuntă de la Petroşani, duminica spre amiază, după ce cântaserăm de sâmbătă de la amiază. Între 2 sate, am oprit să împărţim banii. Am oprit maşina pe dreapta drumului, am traversat câmpul în stânga, am pus lada de bere între noi, cu ţigările în gură, cu glume, împărţeam la bani, ne depănam amintirile şi aventurile de la ultima distracţie. În timpul acela s-a întâmplat ceva nemaiîntâlnit în viaţa mea.

Undeva în adâncul sufletului meu, am auzit un glas foarte cald şi ciudat, vorbindu-mi răspicat: “Scoală-te şi du-te în partea dreaptă.” M-am ridicat dintre ceilalţi, am avut o reacţie rapidă - primul lucru am simţit vinovăţia ţigării. Am aruncat ţigara din mână (fumam foarte mult - sudam ţigară de ţigară, la o nuntă poate şi 3-4 pachete, de asemenea beam foarte mult - mă lăudam că până la miezul nopţii îmi făceam partea - cam 2 kilograme de alcool şi nu mă-mbătam).

 

În momentul acela am simţit că trebuie să execut comanda acelui gând care mi-a vorbit. Am ieşit dintre colegi, am traversat şoseaua prin spatele maşinii şi după ce am făcut 2 paşi în câmpul din dreapta, între mărăcini şi fân necosit ce era pe lângă şanţul acela, m-am împiedecat de un obiect şi m-am prăbuşit cu faţa în jos. Prima reacţie a fost să înjur, pentru că ?l înjuram pe Dumnezeu cu multă uşurinţă, din orice supărare. N-am mai apucat s-o fac din ziua aceea niciodată. Au trecut mulţi ani de atunci şi spun: “Slăvit să fie Dumnezeu”. Nu L-am mai blestemat niciodată.

 

Ochii mi-au căzut pe obiectul acela - era o cruce, semnul unui accident de circulaţie. Cândva murise în locul acela un om. Sunt pline drumurile ţării de asemenea semne, în care oamenii şi-au pierdut viaţa. Dar, ca să înţelegeţi lucrarea şi minunea lui Dumnezeu, pe plăcuţa din mijlocul crucii am văzut scris: “LUNCAN OCTAVIAN, născut în 9 Februarie 1953, decedat în 1989.”

 

Mă numesc LUNCAN OCTAVIAN, sunt născut în 9 Februarie 1953. “Ce coincidenţă” - acesta a fost primul gând care m-a cercetat. Ce coincidenţă că tocmai în locul acela oprisem maşina. Dacă am mai fi făcut vreo 10-15 metri în faţă sau în spate, de bună seamă că niciodată n-aş fi găsit crucea aceea, ascunsă de altfel în buruieni. Dar ce coincidenţă a fost glasul care m-a ridicat pe mine dintre ei, să păşesc în partea dreaptă, să dau faţă cu acea imagine.

 

A venit un gând care m-a cercetat: “Cu ce eram eu mai bun decât acel tiz al meu, care era mort în locul acela? Cu ce fusese el mai rău decât mine, ca să moară şi eu să trăiesc?” Aceste gânduri mă frământau şi în timp ce eram uimit de ce se întâmplă, am auzit înlăuntrul meu din nou vocea aceea, galsul acela: “Astăzi este duminică. Tu…de unde vii?” M-am speriat, m-a luat o teamă pentru că simţeam pentru prima dată vinovăţia indiferenţei care o simţeam faţă de duminică. Ştiam că duminica este ziua când oamenii merg la biserică. Eu de 20 de ani duminica veneam acasă, mai treaz, mai băut, mai bucuros, mai supărat, depinde în ce relaţii mă aflam cu “mediul în care munceam”. De 20 de ani n-am găsit cu cale să mă gândesc că alţii duminica vin de la biserică sau se duc la biserică.

 

În timp ce simţeam ruşinea faţă de această stare a mea intimă, am auzit a 3-a oară glasul acela extraordinar: “Aceasta este cântarea de laudă pe care mi-ai promis-o în timpul revoluţiei, cu frica morţii în inima ta?”

 

ATUNCI MI-AM ADUS AMINTE, şi am priceput ce s-a întâmplat. În timpul revoluţiei mi s-a întâmplat un lucru extraordinar. Primisem misiunea, cu un tânăr ostaş, să păzim un obiectiv militar, de pe acoperişul  unei clădiri cu 4 etaje. Era vorba de arestul garnizoanei unde erau inchisi generalii Nuţă şi Mihalea. De undeva a venit un ordin, în care se preciza că un grup de 30 de elicoptere va ataca unitatea noastra, ca să-i salveze pe cei 2 generali. Ultimul semnal pe care l-am primit prin statia radio a fost ca au trecut de Sibiu şi în 13 minute vor fi pe noi. Şi inima dar şi hainele îmi tremurau de frică, îmi era frică de moarte.

 

Tânărul ostaş “m-a citit" şi cu o privire senină s-a apropiat de mine şi mi-a spus: "Domnule locotenent-major, vă este frică de moarte?". I-am răspuns că da, şi îmi pare rău să mor la 38 de ani, că am 2 fetiţe acasă. M-a apucat de după umeri, ca şi cum el ar fi fost superiorul iar eu subalternul, m-a dus la colţul clădirii unde el descoperise o gaură acoperită cu o bucată de tablă, urma unui coş de fum care a fost darâmat. Mi-a spus: "Dacă vă înghesuiţi bine, eu vă acopăr cu această tablă şi dacă vin elicopterele nu veţi fi reperat." În prima clipă am vrut să sar în adăpost, pentru că minutele trecuseră, din 13 mai erau doar câteva. Dar un gând m-a reţinut, şi i-am spus: "Tinere, dar tu ce vei face?" Mi-a răspuns: "Domnule, fiţi liniştit, eu îmi voi face datoria, dar dacă mor, eu ştiu unde mă duc, iar dumneavoastră veţi avea timp să mai trăiţi, să vă întoarceţi la Dumnezeul meu." "Tinere, sunt uimit de ce-mi spui, dar mai mult mă uimeşte dragostea ta faţă de mine. Tu eşti în stare să-mi oferi adăpostul tău de scăpare mie, pe care nici măcar nu mă cunoşti. Tu-mi oferi mie şansa vieţii tale, eşti gata să mori în locul meu. Cine te-a învăţat pe tine să-ţi dai viaţa pentru aproapele tău?" El mi-a răspuns: "Eu am învăţat în Biserica creştina din Alba-Iulia, de unde vin. Am învăţat că a-ţi da viaţa pentru aproapele tău înseamnă a trăi pentru Dumnezeu."

 

În câteva secunde s-a prăbuşit în mintea mea o întreagă şcoală, o viaţă în care am învăţat multe despre patriotism, despre datorie faţă de ţară, faţă de aproapele, despre morală, despre echitate. Eu m-aş fi băgat în gaura aceea ca să scap, şi tânărul de 20 de ani şi-ar fi dat viaţa pentru mine.

 

Mi-am amintit cum îmi băteam joc de bunica mea, şi îi spuneam că nu există Dumnezeu. Atunci mi-am dat seama că există un Dumnezeu care înalţă oameni mici, îi face mari. M-am văzut un gunoi, un nimeni în faţa acelui tânăr care era pentru mine un munte de om. N-am mai avut curaj sa intru în adăpost, pentru că îmi era ruşine de el.

 

El s-a retras într-un colţ, s-a rugat, apoi a venit în fugă şi mi-a spus "Domnule locotenent-major, să ştiţi că nu se va întâmpla nimic şi în câteva minute vom fi jos." "De unde ştii tu?" "În timp ce m-am rugat, Dumnezeu mi-a vorbit că nu se va întâmpla nimic." "Cum adică ţi-a vorbit Dumnezeu? Îţi vorbeşte Dumnezeu ţie?" "Da, Dumnezeu vorbeşte prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este telefonul lui Dumnezeu aşezat în inima noastră, prin care comunicăm cu El."

 

Mi-am zis: "Doamne, ce lucruri." Eram uimit peste măsură, dar chiar atunci a sunat staţia radio: "Coborâţi, alarma încetează." În timp ce coboram scările clădirii, aruncam cascheta în sus de bucurie, îl sărutam pe tânărul acela şi îi spuneam: "Băiatule, eu sunt compozitor, şi îţi promit că prima cântare care va ieşi din gura mea va fi spre Slava Dumnezeului tău.” El mi-a spus: "Să nu uitaţi niciodată că nu mie mi-aţi promis, ci lui Dumnezeu, care ne-a scăpat de moarte."

 

Am continuat să cânt cu grupul Sonor la tot felul de nunţi şi petreceri. Aveam salariul aproape pe jumătate mai mic decât plata la o nuntă şi am uitat de cântarea de laudă.

.............................

Şi iată-mă acum pe marginea unei şosele, în faţa acelei cruci, unde murise acel tiz al meu. Am început să plâng cu toată puterea, stând îngenuncheat la pământ. Colegii m-au văzut căzut şi au venit spre mine. M-au ridicat de umeri şi m-au întrebat: "Ţi-e rău? Ai băut?" Bateristul formaţiei le-a făcut semn cu mâna: "Lăsaţi-l în pace, cred că s-a stricat de cap."

 

Eu le-am răspuns: "Băieţi, nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine, dar eu de astăzi mă despart de voi. Mă duc acasă la Deva şi mă pocăiesc." Am ajuns acasă şi când am intrat pe uşă, m-am aruncat în genunchi în faţa soţiei mele, cerându-mi iertare pentru viaţa duplicitară pe care o duceam faţă de ea, şi spunându-i că eu vreau să mă pocăiesc. Ea s-a supărat, chiar s-a pronunţat cuvântul divorţ. "Eu nu las religia mea" mi-a spus ea, "du-te unde vrei, divorţăm. Nu te gândeşti la cei 2 copii? Vor fi marginalizaţi. Tu ştii bine cine sunt pocăitii, ce categorie inferioară de oameni sunt." Atunci n-am putut să-i răspund decât să plâng. Ea fusese secretară de partid pe intreprindere, făcea parte din comitetul judeţean de partid, a fost la Congresul al XIV-a şi urma ca din toamna să plece la Academia "Ştefan Gheorghiu".

 

În aceeaşi după-masă de duminică m-am dus la o biserică de pocăiţi, nici nu ştiam atunci de câte feluri sunt pocăiţii. Era prima biserică de pocăiţi în care am intrat în viaţa mea. M-am pus pe ultimul rând să nu mă recunoască cineva, pentru că eram şeful fanfarei militare din Deva, şi mă ştiau oamenii. Programul s-a deschis cu o rugăciune. La un moment dat, un om din capătul celălalt al bisericii şi-a ridicat vocea peste mulţime şi mi s-a adresat mie spunându-mi: "Ascultă bărbatule, care astăzi ai venit pentru prima dată în casa în care se cheamă Numele Meu. Să ştii că Eu, Domnul ţi-am dat darul cântatului, eu te-am pus deoparte din pântecele mamei tale, pentru o mare lucrare spre Slava Numelui Meu, dar tu ce ai făcut cu darul tău? Ai ajuns să cânţi destrăbălării şi urâciunii oamenilor veacului acestuia!"

 

Vă daţi seama? Era viaţa mea. ?mi treceau fulgere din creştet până în tălpi şi tremuram tot de frică. Eram ca un copil şi am început să plâng. Glasul continua: "Eu ţi-am fost mamă şi tată, când erai printre străini." Mi-am adus aminte că părinţii mei au divorţat din cauza alcoolului, în timp ce eu eram în şcoala militară. Şi glasul acela a încheiat astfel: "Nu plânge. Eu te-am adus în casa Mea şi te voi face un stâlp al bisericii."

La câteva luni dupa ce eu am rămas în biserică, a cercetat-o Dumnezeu şi pe soţia mea şi împreună am intrat în apa botezului.

...................................................................

Privind în urmă, îmi pare rău că am pierdut 38 de ani de viaţă fără Dumnezeu. Nimic nu are valoare fără Dumnezeu. Căsnicia fără Dumnezeu este minciună, copiii fără Dumnezeu nu sunt fericiţi cu părinţii lor. Muzica, deşi am avut o culme profesională, fără Dumnezeu este o alergare după vânt.

...............................................................

Într-o zi, un frate m-a văzut apăsat şi mi-a spus: "De ce plângi când cântă cineva la microfon?" I-am spus că i-am promis o cântare de laudă lui Dumnezeu, dar nu pot să o compun nicidecum. Acest frate mi-a spus să-I cer lui Dumnezeu această cântare, iar seara, pe genunchi la marginea patului şi cu lacrimi în ochi, l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea cântarea de laudă pe care I-am promis-o. La ora 3 noaptea m-am trezit şi am compus şi textul şi partitura cântării de laudă, iar de atunci viaţa mea este o cântare de laudă.

 

horizontal rule

Cosmin CiuiCOSMIN  CIUI

 

“Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros, adică un om moral, un om cinstit, un om care nu prea păcătuieşte sau foarte aproape de standardul lui Dumnezeu.

 

“Credeam în Dumnezeu doar pentru simplu motiv că în cazul în care aş fi îndrăznit să spun că nu cred că există Dumnezeu, mi-ar fi fost frică că poate mă trăzneşte sau mi se poate întâmpla instantaneu ceva rău. Aveam o credinţă mistică.

 

“Cei care cred că omul provine din maimuţă, provin într-adevăr din maimuţă, iar cei care consideră şi au convingerea că ei au fost creaţi de Dumnezeu, sunt într-adevăr creaţi de Dumnezeu şi alcătuiesc o rasă aparte de cei care provin din maimuţă.” - Leon Şestov

 

“Dostoievski,în ‘Fraţii Karamazov’ spune: ‘Dacă nu există Dumnezeu atunci toate ne sunt îngăduite. Cam acestea erau gândurile mele atunci, îmi este îngăduit orice şi pot să fac orice.

 

“Mă credeam suficient de bun pentru a putea intra în ?mpărăţia lui Dumnezeu, dacă aceasta există într-adevăr. Eram un om suficient de moral ca să fiu privit cu admiraţie şi respect, spun asta fără falsă modestie, de majoritatea vecinilor şi prietenilor necreştini. Eram considerat de mulţi drept un etalon. În momentul întâlnirii mele cu Dumnezeu am realizat că sunt departe, foarte departe de aşa ceva.

 

“Rugăciunea mea zilnică, cea mai adâncă către Dumnezeu, este ca El să îmi sfinţească inima şi mintea, să mi-o curăţească, pentru că este de necrezut de păcătoasă, de rea şi de multe ori când stai să o analizezi cu atenţie îţi este frică ce găseşti acolo.

 

“Aş vrea să vă opriţi şi să vă gândiţi puţin la faptul că veţi sta faţă în faţă cu Dumnezeu şi veţi fi siliţi să daţi socoteală de viaţa voastră.”

 

Cosmin Ciui este medic rezident. A terminat de curând facultatea de medicină, iar în timpul facultăţii l-a întâlnit pe cel care i-a schimbat viaţa, pe Isus Cristos. Cum s-a schimbat viaţa lui Cosmin într-o perioadă în care se bucura de libertate şi dorea să facă tot ceea ce a visat ?

 

Cosmin Ciui:

- În vara anului doi de facultate, nişte tineri au împărţit la poarta căminului nişte buletine cu un sondaj prin care încercau să afle interesul studenţilor cu privire la lucrurile spirituale. Una dintre întrebări era: “Cât de mult ai vrea să-l cunoşti pe Dumnezeu pe o scală de la 1 la 10?”

La sfârşit am fost provocat să ne întâlnim regulat pentru a putea să discutăm despre aceste lucruri. Deoarece toate discuţiile se purtau în engleză, am zis că este o ocazie bună să pot să învăţ mai bine limba engleză.

 

În cadrul studiilor pe care le făceam se obişnuia să se citească un pasaj din Biblie sau se studia pe Biblie aşa că vrând-nevrând m-am apucat să citesc şi eu. A fost o luptă la început să citesc Biblia pentru că îmi venea să renunţ când încercam să citesc.

A fost o luptă şi a fost destul de greu. Însă treptat-treptat am văzut că multe lucruri pe care eu le credeam sau multe lucruri cu care eu eram obişnuit erau false după ce le analizam în lumina Bibliei. Atunci am început să-mi pun întrebări.

 

Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros, adică un om moral, un om cinstit, un om care nu prea păcătuieşte sau foarte aproape de standardul lui Dumnezeu. Când am apucat să citesc Biblia am văzut că sunt departe de a fi aşa şi am început să-mi pun probleme.

În cadrul studiilor am ajuns să înţeleg de fapt care este diferenţa dintre a fi un om după voia lui Dumnezeu, prin jertfa lui Isus Cristos şi un om care încearcă să fie după voia lui Dumnezeu prin eforturile lui.

 

Reporter:

- De ce voiai să fi după voia lui Dumnezeu? De ce credeai că e important ca viaţa ta să se ghideze şi să se încadreze între limitele sau să se ghideze după prescripţiile lăsate de Dumnezeu?

 

Cosmin Ciui:

- Pe vremea aceea eram aproape ateu. Credeam în Dumnezeu doar pentru simplu motiv că în cazul în care aş fi îndrăznit să spun că nu cred că există Dumnezeu, mi-ar fi fost frică că poate mă trăzneşte sau mi se poate întâmpla instantaneu ceva rău. Aveam o credinţă mistică. Nu mă influenţa prea tare. Încercam să fiu un om integru pentru că aşa am fost educat să fiu un un om moral, corect, dar nu prea credeam cu adevărat în existenţa lui Dumnezeu.  Una dintre primele cărţi care m-au ajutat, alături de Biblie, să-mi reevaluez oarecum poziţia a fost „Jurnalul fericirii” a lui Steinhardt prin care am învăţat multe lucruri. Apoi erau unele lucruri despre care am ajuns la cunoştinţa că sunt păcate, însă nu vroiam să renunţ la ele. Mi-am zis: „în regulă, o să încerc să renunţ la păcate însă încep cu cele mai mici şi anumite păcate le las ultimele.” Dar Dumnezeu nu a fost de acord cu genul acesta de tranzacţii.

 

Reporter:

- Când ştiu că mai am două secunde de trăit, atunci renunţ şi la cele mari.

 

Cosmin Ciui:

- Da, am fost pus în faţa faptului de a renunţa la lucrurile care îmi dădeam seama că erau nişte păcate înaintea lui Dumnezeu, care puteam să le consider eu nişte păcate mai mari decât altele la care mi-ar fi plăcut mie să renunţ. Aşa că a fost o luptă destul de mare, am fost pus în faţa unor decizii destul de importante, chiar foarte importante, care mi-au influenţat ulterior viaţa şi Dumnezeu a biruit, mi-a dat putere şi am început să mă îndrăgostesc de El. A fost o perioadă în care L-am simţit pe Dumnezeu foarte aproape de mine, am simţit că se implică în cele mai mici detalii, ţine cont de rugăciunile cele mai neînsemnate, nu că acum nu ar face la fel, însă atunci a fost parcă puţin altfel, a fost ceva diferit, a fost ceva special.

 

Ulterior, am început să le vorbesc şi eu oamenilor despre Cristos. Am fost la mare şi am vorbit pe plajă cu studenţi, în mod special despre nevoia lor de a avea o relaţie cu Dumnezeu, de a-l căuta pe Dumnezeu. La un moment dat, am vorbit cu un băiat, avea vreo 29-30 de ani, ulterior am aflat că era căsătorit, soţia şi cei doi copii nu ştiau că el este la mare, nu ştiau unde este, a plecat fără ca ei să ştie.

Am vorbit cu el şi şi-a dat seama de nevoia lui de Dumnezeu, într-un mod deosebit. Am înţeles că a fost ceva special atunci. El a spus: „Întotdeauna mi-am dat seama că trebuie să mă pocăiesc, dar am spus că trebuie să aştept o anumită vârstă şi m-am gândit la vârsta de 33 de ani.” Am zâmbit când am auzit motivaţia lui. Totuşi ne-am rugat împreună şi sper că el s-a întors la Dumnezeu.

 

Reporter:

- Ai absolvit medicina. Credeai în evoluţionism sau în creaţionism? Am apărut din maimuţă sau ne-a creat Dumnezeu?

 

Cosmin Ciui:

- Am o altă experienţă legată de teoria evoluţionismului. Credeam în evoluţionism, nu neapărat pentru că am fost student la medicină, dar aşa am fost noi “formataţi” să credem. Am luat contactul cu organizaţia „Alege Viaţa”, şi în momentul în care am început să vorbim despre lucruri spirituale, despre Dumnezeu, despre planul Lui, am înţeles că Biblia ne spune că Dumnezeu a creat lumea şi că El l-a creat şi pe om după chipul şi asemănarea Sa.

 

Eu deja făcusem câţiva paşi de credinţă, dar mi-am zis: „Bine, cred multe lucruri, încep să cred multe lucruri, dar aceasta nu o pot accepta!”

Citind în continuare „Jurnalul fericirii”, am ajuns la capitolul în care Steinhardt citează un scriitor din diaspora rusă, Leon Şestov se numea el, care spune:

 

Există în momentul de faţă două teorii cu privire la originea omului. Una spune că omul provine din maimuţă, iar alta spune că a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Susţinătorii celor două teorii se ceartă grozav. Părerea mea este că ei se înşeală, şi unii şi alţii. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Cei care cred că omul provine din maimuţă provin într-adevăr din maimuţă, iar cei care consideră şi au convingerea că ei au fost creaţi de Dumnezeu, sunt într-adevăr creaţi de Dumnezeu şi alcătuiesc o rasă aparte de cei care provin din maimuţă.”

 

A fost un moment în care am stat şi m-am gândit îndelung la acest lucru, m-a provocat. Citeam în paralel o altă carte, „Creaţionismul ştiinţific”. Am făcut o rugăciune scurtă, care s-a împlinit imediat. Am zis: „Doamne, dacă este adevărat că tu l-ai creat pe om şi că toate aceste lucruri cu privire la evoluţionism sunt nişte minciuni, sădeşte în inima mea o convingere puternică, a acestui lucru.”

 

Într-un timp foarte scurt, 2-3 zile, pur şi simplu, parcă mi-a fost şters din memorie acest gând, această convingere că provin din maimuţă. Şi Dumnezeu mi-a dat convingerea că El m-a creat.

 

Reporter:

- Care erau frământările tale dinainte, dincolo de preocupările de natură intelectuală?

 

Cosmin Ciui:

- In momentul în care am ajuns la facultate, am zis : „Acum pot să fac ce vreau! Pot să trăiesc viaţa pe care o vreau, pot să fac ce vreau eu.” Mă gândeam în special la lucrurile păcătoase, să pot să trăiesc o viaţă în care să dau frâu liber imaginaţiei în toate domeniile. Am citit puţin mai târziu o carte a lui Dostoievski, „Fraţii Karamazov” şi el spune: „Dacă nu există Dumnezeu atunci toate ne sunt îngăduite”. Cam acestea erau gândurile mele atunci, îmi este îngăduit orice şi pot să fac orice.

Dumnezeu a intervenit destul de repede în viaţa mea. Însă oricum am făcut destule lucruri pe care acum le regret şi care au consecinţe asupra vieţii mele, chiar şi acum şi vor avea practic toată viaţa pentru că consecinţele păcatului rămân chiar dacă este iertat de Dumnezeu atunci când devii copil al Lui.

 

Reporter:

- Îţi place rugăciunea şi-ţi place să citeşti mult, îţi place Biblia în mod deosebit.

   

Cosmin Ciui:

- Da, îmi place foarte mult rugăciunea. Îmi dau seama că este cheia care poate deschide orice uşă de acces spre revărsarea puterii lui Dumnezeu şi a binecuvântărilor Lui. Îmi place de asemenea să citesc foarte mult. Aş putea spune că într-un timp destul de scurt mi-am făcut o bibliotecă destul de consistentă de literatură şi teologie creştină. Desigur, Biblia are locul principal, în centrul preocupărilor mele şi încerc să-i aloc cât mai mult timp. Este cartea după care încerc în permanenţă să-mi modelez viaţa, este cartea care mi-a schimbat viaţa aşa că nu aş putea să uit de ea sau să o las în afara preocupărilor mele.

 

Dacă ar fi să fac o recomandare aş putea să spun că eram şi eu cândva un om care nu avea nici un interes pentru lucrurile spirituale.

Eram un om care se credea suficient de bun pentru a putea intra în ?mpărăţia lui Dumnezeu, dacă aceasta există într-adevăr. Eram un om suficient de moral ca să fiu privit cu admiraţie şi respect, aş putea să spun fără falsă modestie, de majoritatea vecinilor şi prietenilor necreştini. Eram considerat de mulţi drept un etalon. În momentul întâlnirii mele cu Dumnezeu am realizat că sunt departe, foarte departe de aşa ceva.

Acum, pe măsură ce mă apropii tot mai mult de Dumnezeu, îmi dau seama că sunt foarte departe de viaţa pe care eu credeam că o duc, de sfinţenia şi neprihănirea pe care credeam că le am. ?mi dau seama că sunt foarte păcătos, că inima mea este coruptă în totalitate şi rugăciunea mea zilnică, cea mai adâncă către Dumnezeu, este ca El să îmi sfinţească inima, să mă curăţească, pentru că este de necrezut de păcătoasă, de rea şi de multe ori când stai să o analizezi cu atenţie îţi este frică ce găseşti acolo.

 

Aş vrea să îi provoc pe cititorii noştri să se oprească puţin. Undeva, într-un capitol din Amos spune: „De aceea va veni vremea când îţi voi face aceste lucruri Israele. Pregăteşte-te să-l întâmpini pe Dumnezeul tău!

 

Dragii mei, va veni o vreme când fiecare vom sta faţă în faţă cu Dumnezeu, vom fi siliţi, nevoiţi să dăm socoteală de viaţa pe care am trăit-o. De aceea, aş vrea să vă rog să vă opriţi puţin din cursul vieţii voastre grăbite, tot mai grăbite, când deşi tehnologia are un aport foarte important, timpul parcă este tot mai scurt.

 

Aş vrea să vă opriţi şi să vă gândiţi puţin la faptul că veţi sta faţă în faţă cu Dumnezeu şi veţi fi siliţi să daţi socoteală de viaţa voastră. Şi dacă sunteţi sinceri şi recunoaşteţi că sunteţi păcătoşi şi că aveţi nevoie de Dumnezeu, cu siguranţă El se va lăsa descoperit, pentru că a spus: „Cine mă caută mă va găsi. Dacă mă căutaţi cu toată inima mă veţi găsi.” Şi El este acela care doreşte ca voi să petreceţi veşnicia cu El în cer.

 

Reporter:

- Dacă vrei, te rog să înalţi o rugăciune către Dumnezeu.

 

Cosmin Ciui:

- Tată din cer, venim înaintea Ta în aceste momente, Doamne şi te binecuvântăm ca Dumnezeu al cerului şi al pământului. Te binecuvântăm, Tată ca şi Creator al întregului Univers. Te binecuvântez Tată, ca şi Creator al meu şi te binecuvântez Tată, ca şi Creator al tuturor oamenilor.

Doamne, vreau să-ţi mulţumesc pentru că fără ca eu să te fi căutat, Tu ai fost acela care m-ai căutat mai întâi. Îţi mulţumesc Doamne, că fără ca eu să te fi dorit Tu ai fost Acela care m-ai dorit Doamne, pentru Tine.

 

Recunosc Doamne, că nu am nici un merit în toate aceste lucruri. Recunosc Doamne, că am fost un păcătos. Şi recunosc Doamne, că sunt un păcătos, chiar şi acum, dar sunt un păcătos iertat de Tine.

 

Tată, mă rog pentru cei care citesc această carte, să-i cercetezi prin Duhul Tău cel Sfânt. Te rog Doamne să-i sensibilizezi, să-i faci Doamne să realizeze goliciunea vieţii lor, să realizeze lipsa de importanţă a vieţii pe care o duc departe de Tine.

 

Aş vrea Doamne să li te descoperi ca Cel care poate umple toate golurile din viaţa lor. Aş vrea Doamne să li Te descoperi ca Cel care poate da un sens vieţii lor şi Doamne dacă sunt inimi care te caută, te rog ca Tu să li te descoperi.

 

Te rog Doamne să îi iei de mână, să îi ajuţi să facă primii paşi în credinţă. Te rog să-i binecuvântezi pe toţi cititorii noştri cu o inimă bună, cu o minte înţeleaptă, cu multă pace şi dragoste unii faţă de alţii. Te rog Doamne să-i binecuvântezi cu viaţă veşnică.” Amin

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate