“Căutam fericirea, ca orice om. Am zis: ‘Doamne trebuie să găsesc şi eu împlinire în viaţă’. Discotecile, prieteniile, chefurile, toate aceste lucruri îmi lăsau un gol în inimă.”

“Acei oameni care mai cred în Dumnezeu sunt reduşi mintal şi de fapt, Partidul comunist îţi oferă totul, aici şi acum, iar dincolo de moarte nu mai există nimic.”

“Puteam să devin cadavru, puteam să mor şi eu pe mine m-am întrebat: ‘Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?’ Şi eu mi-am dat răspunsul: ‘Dacă muream, sigur ajungeam în iad, în chinuri, în focul cel veşnic.’ “

“După ce am ajuns singur, divorţat, m-am cufundat mai mult în noroiul acestei lumi, în plăceri, în păcate.”

“Am reuşit să fac din viaţa mea cioburi”

“…poliţişti corecţi, poliţişti cu frică de Dumnezeu, poliţişti care se mulţumesc cu leafa lor.” A rămas uimit şi a întrebat: “Mai sunt astfel de poliţişti în România?”

“Aceasta este durerea bătrâneţelor, senzaţia că nu eşti de folos nimănui şi fiecare te aruncă de ici-colo.”

“Am visat un băieţel frumos care era neajutorat. Se uita spre mine cu îngrijorare şi îmi cerşea milă. Dar am cerut totuşi să facă avortul.”

“A avut loc şi divorţul.”

“Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”

Petrică Bohuş lucrează în Poliţia Română şi a cunoscut o lege mult mai înaltă decât oricare dintre legile omeneşti – a cunoscut legea dragostei lui Dumnezeu.

Petrică Bohuş:
- In copilărie, străbunica mea era o credincioasă care studia Biblia şi trăia Biblia. Părinţii mei n-au vrut să audă de Dumnezeu şi de Biblie, însă am apreciat-o foarte mult pe acea străbunică a mea care Il iubea pe Dumnezeu şi uneori o mai însoţeam şi eu la biserica din sat.
Dar ajungând într-o Şcoală de Miliţie, educaţia pe care am primit-o acolo a fost cu totul diferită. Credeam şi eu ce se spunea de la conducerea Partidului Comunist, şi anume că Dumnezeu nu există, că acei oameni care mai cred în Dumnezeu sunt reduşi mintal, că Partidul îţi oferă totul, aici şi acum, iar dincolo de moarte nu mai există nimic.
Am îmbrăţişat şi eu această doctrină şi am şi crezut-o. Faptul acesta m-a făcut să trăiesc după cum am vrut eu, crezând că eu sunt cineva şi că Dumnezeu nu există. Căutam să trăiesc după poftele mele.

Reporter:
- Poate sunt oameni în vârstă, care nu-şi mai găsesc rostul în viaţă sau care cred că nu mai sunt de folos nimănui. De multe ori aceasta este durerea bătrâneţelor – senzaţia că nu eşti de folos nimănui şi fiecare te aruncă de ici-colo.
Dar puteţi lua un nepot, un copil, un vecin sau pe cineva căruia să-i vorbiţi despre Domnul Isus Cristos, iar în felul acesta veţi avea influenţă peste ani, poate peste zeci de ani, influenţă pe care doar Dumnezeu poate să o folosească spre slava şi gloria Lui, chiar într-un moment când credeţi că nu mai sunteţi de folos nimănui.

Petrică Bohuş:
- Prima dată când mi-am pus întrebarea despre veşnicie, despre Dumnezeu, despre iad, a fost într-o noapte, în anul 1990.
Lucram la circulaţie şi aveam o acţiune de noapte. Trebuia să opresc autovehiculele care circulau în acea noapte.
La un moment dat s-a apropiat o maşină care efectiv, m-a sfidat. Conducătorul autoturismului respectiv nu s-a supus semnalului meu de oprire şi a continuat drumul cu cea mai mare viteză la o foarte mică distanţă de mine. In acel moment, datorită curentului de aer, cascheta mea a căzut de pe cap şi-am rămas încremenit pentru câteva momente pentru prima dată.

Reporter:
– Puteaţi rămâne de tot acolo…

Petrică Bohuş:
– Puteam să devin cadavru, puteam să mor. Atunci m-am întrebat: “Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?” Tot eu mi-am răspuns: “Nu eşti pregătit să te întâlneşti cu Dumnezeu. Tu de fapt, L-ai negat pe Dumnezeu.” Şi eu mi-am dat răspunsul: “Dacă muream, sigur ajungeam în iad, în chinuri, în focul cel veşnic.”
M-am gândit o perioadă la întâmplarea respectivă, dar viaţa şi-a intrat în cursul ei normal şi am uitat.
Căutam fericirea, ca orice om. Am zis: „Doamne, trebuie să găsesc şi eu împlinire în viaţă.” Discotecile, prieteniile, chefurile, toate aceste lucruri îmi lăsau un gol în inimă. Am căutat să-mi găsesc fericirea în profesie. Lucram cu pasiune zi şi noapte. Tot n-am fost împlinit.
Mi-am zis: “Dacă mă căsătoresc, cu siguranţă voi găsi şi eu un rost în viaţă”. In ’90 m-am căsătorit, dar fericirea tot nu am găsit-o. Mai mult, am acumulat păcate. Am mai adunat în comoara aceea de mânie alte păcate la cele pe care le făcusem până atunci.
După ce că trăisem în destrăbălare, în desfâu, acea soţie a rămas însărcinată şi amândoi am hotărât să facă avort. Chiar dacă conştiinţa îmi spunea că nu-i un lucru bun, legile permiteau deja după revoluţie să faci avort dacă nu doreai copilul. Pentru că nu ne înţelegeam şi ziceam: “Şi aşa vom divorţa, mai bine să nu avem copii”, soţia mea a făcut avort.
Este de remarcat că Dumnezeu vorbeşte în multe feluri. Dumnezeu vorbeşte uneori prin visuri, alteori prin diferiţi oameni. Inainte de a merge să cer doctorului să intervină pentru a face avort, noaptea am avut un vis. Efectiv, am visat un băieţel frumos care era neajutorat. Se uita spre mine cu îngrijorare şi îmi cerşea milă.

Reporter:
– Ca un copil în faţa cuţitului chiuretei din mâna ginecologului.

Petrică Bohuş:
– Exact. Simţeam că viaţa acestui copil depinde de hotărârea pe care eu am s-o iau. Dimineaţa când m-am trezit eram perfect convins că nu este bine să facă avort. Eram convins că trebuie să întrerupă această lucrare criminală. Dar n-am avut puterea să şi îndeplinesc acest gând.
M-am dus la spital şi doctorul mi-a spus: “Să ştiţi că soţia dumneavostră e mai bine. Să ştiţi că o să scape şi copilul şi ea.” Atunci eu i-am spus că de fapt noi nu dorim copilul, ci am vrea să fie avortat. S-a mirat şi doctorul. Avortul s-a produs.
La puţin timp după aceasta a avut loc şi divorţul. După toate aceste necazuri şi încercări de-ale mele de a căuta fericirea, toate de fapt au eşuat şi eu am ajuns să fiu din ce în ce mai disperat.
Mai mult, după ce am ajuns singur, divorţat, m-am cufundat mai mult în noroiul acestei lumi, în plăceri, în păcate. Colegii mei mă îndemnau să merg cu ei la un pahar. Mă îndemnau să am diferite relaţii.
De fapt, am ajuns la concluzia că păcatul la început e dulce, însă la urmă lasă un gust amar. M-am adâncit tot mai mult în păcatele acestei lumi crezând că poate voi găsi astfel fericirea. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Ce-am reuşit să fac eu? Am reuşit să fac din viaţa mea cioburi. Şi când viaţa mea a fost aruncată pe jos şi n-am văzut ajutor nici în stânga, nici în dreapta, atunci mi-am ridicat privirea spre cer.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu: “Doamne, ai milă de mine şi fă ceva cu mine.” A fost momentul când în disperarea mea am strigat către Dumnezeu şi Dumnezeu a intervenit.
Citind Biblia, mi-am văzut viaţa acolo. Am văzut că de fapt sunt foarte murdar. M-am comparat cu Fiul lui Dumnezeu de data aceasta şi m-am văzut atât de murdar. Am zis: “Doamne, cum mă poţi accepta să fiu copilul Tău?”

Reporter:
– O asemănare între dumneavoastră şi Domnul Isus Cristos este autoritatea cu care aţi fost investit. Şi dumneavoastră aţi avut autoritate atunci când a venit maşina respectivă cu viteză, dar n-aţi avut putere s-o opriţi. Degeaba aţi avut autoritate c-a trecut pe lângă dumneavoastră şi v-a zburat cascheta de pe cap.
Domnul Isus Cristos a primit de la Dumnezeu Tatăl şi autoritatea şi puterea de a aduce absolut totul în genunchi înaintea lui Dumnezeu. De a supune totul lui Dumnezeu.

Petrică Bohuş:
– Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu a avut cel mai mare efect asupra fiinţei mele. Citind din Noul Testament am aflat care este de fapt voia lui Dumnezeu. Am descoperit planul Lui de mântuire pentru omenire.
Mi-am dat seama că pentru păcatele mele eu trebuie să fiu condamnat în iad, într-un foc veşnic. Aceasta m-a speriat.
Dar când am descoperit că de fapt, pentru păcatele mele a plătit altcineva, adică Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, pentru mine a fost o veste foarte bună. Am mulţumit cu lacrimi şi-am spus: “Doamne, Iţi mulţumesc că m-ai scăpat de pedeapsă. Mulţumesc că ai coborât din cer, Te-ai făcut sărac ca să mă-mbogăţeşti pe mine.”
Am început să călătoresc cu Dumnezeul meu citind Biblia, dar totuşi continuam să mai şi păcătuiesc. Am căzut într-un păcat de curvie.

Reporter:
– Apoi într-altul, apoi într-altul …

Petrică Bohuş:
– Nu am reuşit să cad şi-n altele pentru că Dumnezeu a intervenit chiar în noaptea aceea. Mi-amintesc că la ora 12 noaptea, o tânără mi-a adus o casetă. N-o văzusem demult pe aceea tânără. La 12 noaptea ea a venit cu o casetă la mine! S-a consumat păcatul.
După ce a plecat, m-am simţit atât de frustrat şi am început să plâng. Totuşi mi-a fost ruşine de Dumnezeu, pentru că ştiam că Dumnezeu m-a văzut. Nu m-am mai rugat, ci m-am aşezat în pat să dorm. M-am trezit transpirat, după ce am avut un coşmar extraordinar de dureros.
In coşmarul meu mă vedeam într-un tunel lung, întunecat. Nişte fiinţe urâte erau prezente acolo şi eu parcă pluteam în tunel. Şi arătau spre mine. Işi băteau joc de mine efectiv. M-aruncau de pereţi. Mă loveau. Şi strigam, şi strigam şi nimeni nu m-auzea.
Atunci am strigat la Isus. Am zis: “Doamne, ai milă de mine şi scapă-mă de aici”. In momentul acela m-am trezit. Era realitate. Eram transpirat, eram tremurând. M-am pus pe genunchi, pentru că ştiam deja că păcatul este cel care-l separă pe om de Dumnezeu. Mi-am dat seama că păcatul meu m-a făcut să ajung în acea stare. Imediat, fără să-mi spună cineva, Duhul lui Dumnezeu mi-a şoptit să-mi mărturisesc păcatul.
M-am pus pe genunchi la ora aceea târzie de noapte şi am zis: “Doamne, recunosc că-n seara aceasta am păcătuit. Recunosc că nu trebuia să accept, să păcătuiesc. Trebuia să refuz. A fost un examen pe care eu l-am căzut. Ai milă de mine. Doamne, Tu dacă m-ajuţi şi dacă mă faci să ajung dimineaţa cu bine, să nu mai am coşmarurile acestea, eu mă voi pocăi din toată inima.”
Dimineaţa când m-am trezit m-am bucurat. M-am bucurat că am simţit eliberarea. Am fost iertat. Păcatul acela a fost îndepărtat din viaţa mea.
Dar, am înţeles că Dumnezeu a vrut să-mi dea o lecţie. Dumnezeu a vrut să-mi spună că păcatul e păcat şi că nu te poţi juca cu păcatul. Păcatul trebuie abandonat. Şi trebuie să mă lupt cu trupul meu să-l ţin în stăpânire ca să trăiesc o viaţă sfântă, o viaţă după voia lui Dumnezeu.

Reporter:
- Atunci când se schimbă inima oamenilor, atunci oamenii vor trăi ştiind că îi vede Dumnezeu, vor lucra la locul de muncă ca pentru Dumnezeu, chiar dacă nu-i vede şeful. Vor trăi ca pentru Dumnezeu în orice împrejurare ar fi.
Sociologi de renume, cum este de exemplu Max Weber, vorbesc despre etica protestantă şi progresul societăţii şi al civilizaţiei.
Când oamenii ajung să aibă o asemenea etică, încât în orice context s-ar afla, ei trăiesc şi lucrează ca şi când sunt văzuţi de Dumnezeu – pentru că suntem văzuţi de Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu totul este gol şi descoperit, putem să fim şi-n fundul mării – atunci societatea progresează şi scapă de corupţie, scapă de minciună, scapă de hoţi, scapă de lucruri imorale.

Petrică Bohuş:
– Am ajuns să experimentez acest lucru. Şi anume, că “frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.” La locul meu de muncă, la Circulaţie, eram la Oradea şi la un moment dat intră pe interzis un italian cu maşina. A încercat să mă mituiască cu o sumă de bani, dar i-am zis: “Să ştiţi că dacă aş lua banii aceştia nu mi-ar fi frică că vă duceţi să spuneţi la şefii mei. Şi chiar dacă v-aţi duce, mâine n-aş recunoaşte.
Apoi nu am aşa mulţi bani încât să nu încapă şi cei pe care dumneavoastră mi-i daţi. Dar vreau să vă spun, că chiar acum, în aceste momente, se uită spre noi Şeful Poliţiei Universului, Domnul Isus Cristos.
Eu am o relaţie personală cu Domnul Isus şi vreau să trăiesc după voia Lui. El îmi spune să nu iau mită. Să mă mulţumesc cu ceea ce am. Şi acest fapt mă face pe mine să refuz ceea ce dumneavostră îmi oferiţi.”
*
Dacă în trecut obişnuiam să consum alcool, acum nu mai folosesc alcool. Dacă în trecut vorbeam lucruri neîngăduite, ruşinoase, păcătoase, acum Il laud pe Dumnezeu şi folosesc cuvinte frumoase. Dacă înainte trăiam în imoralitate, acum caut cu tot dinadinsul să trăiesc în sfinţenie, după voia lui Dumnezeu.
Doresc din toată inima ca mult mai mulţi poliţişti să vină la credinţa în Cristos, nu la o religie, pnentru că doar Domnul Isus Cristos este calea către cer. “Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”

Petrică Bohuş este căsătorit cu Dina şi au doi copii.

Rezumat – DOCUMENTAR DESPRE AVORT
(Intregul Documentar are 5 episoade si poate fi solicitat gratis)

“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

Realizat pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara.
Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei – Romania.

Reporter:
- Ce nume i-ai da copilului tau, primului tau copil, pe care l-ai avortat?

Doamna I.S.:
- M-am gandit de nenumarate ori,.…, aici mi-ai atins un punct, cum sa zic, un domeniu in care nu sunt pe deplin vindecata…
Mi-e dor de el, nu stiu ce era, daca era fetita sau baiat…
Ma gandesc la copiii mei cu durere…
si ma intreb oare ei daca ne-am intalni acum ce mi-ar spune,
oare ar putea sa ma ierte pentru ceea ce am facut – pentru faptul ca
pe unul l-am lasat sa cada in scoica de la WC si sa mearga pe canalul ala, in mizeria aia, nu stiu,
pe celalalt l-am lasat sa-l macelareasca doctorul, sa-l taie in bucati si sa-l scoata afara,
iar pe celalalt sa-l aspire…
cat de cumplit, cat de dureros a fost pentru ei lucrul asta…
si sufleteste faptul ca au fost despartiti de mama lor intr-un…intr-un mod atat de barbar,
si durerea fizica pe care au simtit-o…
desi m-am iertat pe mine si stiu ca Dumnezeu m-a iertat,
NU pot sa uit ce dureri am pricinuit…
iar de numele lor la fel, nu pot sa vorbesc – si asta mi-e greu.
Daca as putea macar sa le pun niste nume, sa ma gandesc la ei ca la niste… ca la cineva…oricum ma gandesc la ei ca la niste fiinte, dar,
asa cum spun acum T…, I…, M… si D…, as vrea sa le spun si lor cumva si sa ma rog pentru ei,
dar nu pot…

……………………………………………………………..

…la un moment dat am simtit nevoia sa ma duc la baie si…
am simtit senzatia de screamat si…
m-am trezit efectiv ca…
a iesit copilul…
Deci, a fost cumplit…
chiar daca ma simt iertata si eliberata de cosmarul asta,
imaginea asta n-am sa pot s-o uit niciodata.
Nu mi-a venit sa cred ca este adevarat ceea ce vad – ERA CU COPIL.
Un copil cu tot ceea ce avea nevoie:
maini, picioruse, cap, ochi, nas, gura, totul era acolo, si…
in balansul lui, cum era atarnat de ombilic, cu capul in jos si mainile si le-a ridicat totusi,
deci fiind cu capul in jos a…
a putut sa-si duca mainile la ochisori,
ca si cand ar fi plans,
ca si cand ar fi vrut sa-si stearga lacrimile sau sa-si acopere ochii,
sa nu vada ce-l asteapta…

………………

Sentimentul meu atunci a fost ca-mi vine sa-l iau in mainile mele, sa-l…
sa-l pun la loc si sa…
sa las sa continue viata…
am…am urlat cu disperare,
am fost …nu va pot spune, ca int-un cosmar,
AM TRAIT UN COSMAR.

Rep.:

In secolul XX, peste 273.000.000 de oameni au murit datorita avortului. Numarul acestor copii avortati depaseste de cateva ori numarul persoanelor ucise in cele 2 razboaie mondiale.
Am stat de vorba cu d-l Prof. Dr. Ioan Munteanu, membru al Academiei de stiinte Medicale din Romania, directorul Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Bega”, despre tehnica si procedeele de realizare a avortului.

Prof. Dr. Ioan Munteanu:

Sunt mai multe procedee, se realizeaza prin 2 in special: prin aspiratie, adica uterul este deschis printr-o tehnica mecanica, in interiorul uterului se introduce o tija a unui aspirator de constructie speciala pentru avort si se face aspiratia embrionului, placentei, etc.
Aceasta tehnica consideram noi si nu numai noi, este cea mai putin agresiva, adica lasa cele mai putine sechele.
Cealalta varianta – a chiuretajului – deci tot deschiderea cavitatii uterine si extragerea embrionului prin chiuretaj, este o tehnica mult mai dura, abraziva, si care este cam abandonata acum.
in afara de aceste tehnici mecanice, profesorul Boilleau a descoperit o substanta care se cheama RU 486, o substanta antiprogesteronica, care opreste dezvoltarea sarcinii la orice varsta ar fi.
in afara de aceasta substanta as mai aminti prostaglandinele, substante care produc contractia uterina si s-a ajuns, la noi mai putin, dar in alte parti, ca sa foloseasca acest preparat RU 486, deci se opreste evolutia sarcinii, se introduce prostaglandina si se face evacuarea continutului uterin.
Deci, practic, este o rezolvare a avortului medicamentoasa, si se pare ca acesta este viitorul avortului.
Dar, eu cred ca cel mai etic ar fi ca sa nu se ajunga la aceasta
STRIVIRE A UNEI VIETI, LA AVORT.

Drd. Beniamin Faragau:

Sunt indiscutabil mai putine femei, mult mai putine mame care ar infige cu propria lor mana pumnalul in inima copiilor lor,
sau care ar privi cu nepasare pe altii facand lucrul acesta, indiferent cat timp ar avea sau ce varsta ar avea copilul respectiv,
decat cele care accepta sau cer ca medicul sa infiga tubul unui aspirator in craniul copilului din pantecele lor, pentru a-i absorbi creierul si pentru a-i imploda astfel cutia craniana, facand avortul mai putin dureros.
Dar oare care este diferenta intre o situatie sau alta?

Diferenta este desigur in felul in care gandim viata, in paradigma cu care operam.
“Orice filozofie isi gaseste exprimarea deplina abia in secolul urmator” afirma Dr.Noebel la o conferinta a educatorilor crestini din Romania.
in sistemul pe care si l-a alcatuit pentru a analiza cauza care a dus la uciderea a peste 273.000.000 de oameni in secolul XX, el a afirmat ca in spatele acestei crime, ar putea sa existe gandirea a 6 oameni: Karl Marx, Charles Drawin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt si Sigismund Freud.
“Acesti 6 ganditori a continuat Dr.Noebel, au influentat 4 adolescenti ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin si pe Margaret Sangler, ultima dintre ei fiind o adolescenta.
Primii 3 sunt responsabili de majoritatea crimelor savarsite in secolul XX.
Dar adolescenta de altadata, a carei gandire a ajuns sa stea la baza planning-ului familial, adica la baza controlului nasterilor, este responsabila nu numai de mult mai multe omoruri decat cei 3 pusi laolalta, dar implicatiile gandirii ei continua sa secere mii si milioane de vieti, care inca nu au vazut lumina zilei, dupa ce primii 3 au iesit de mult de pe scena istoriei.”

in pagina Web, scoasa de Baptist for Life, se incearca raspunsul la intrebarea: cate avorturi se fac anual in lume?
Dupa datele furnizate de Allen Guttamcher Institute, aproximativ 22.000.000 de avorturi legale au fost raportate doar in anul 1987. Se estimeaza ca intre 4 – 5.000.000 nu au fost raportate, ceea ce inseamna ca au fost facute doar in anul 1987 intre 26 – 31.000.000 de avorturi. Adaugati la aceasta numarul estimat de 10 – 22.000.000 de avorturi clandestine si cifra totala este intre 36 si 55.000.000 de avorturi anual.

Rep.:

Dana a avut o sacina care acum face parte dintre cele 55.000.000 avortate anual pe plan mondial.

Dana:

Lunile au trecut, o colega de-a mea aproximativ de aceeasi varsta cu mine imi spune peste 3 luni: “stii ca bebelusul meu incepe sa joace fotbal?”.
Da…in gandul meu – nimeni nu stia de acel avort – si-al meu ar fi trebuit sa joace, dar al meu este cine stie pe unde, pentru ca eu am ales sa ma despart de el.
si…cand vedeam bebelusi pe strada sau femei gravide, ma trezeam plangand…
Deci este un sentiment cumplit sa stii ca si tu ai fi avut,
ai fi putut sa ai si pur si simplu tu l-ai ucis,
pentru ca la urma urmei nimeni nu este vinovat de moartea copilului tau decat tu,
pentruca nimeni nu ti l-ar fi scos cu forta daca tu nu ai acceptat asta.
in perioada dupa avort si inainte de a aparea urmatoarea sarcina, a fost cumplit.
Ma simteam vinovata,
imi era scarba de mine,
nu ma recunosteam de ceea ce am fost in stare sa fac.

Drd. Beniamin Faragau:

“60 % dintre toate sarcinile sunt avortate. Femeile de rand in fosta Uniune Sovietica au intre 3 – 8 avorturi in viata lor. De la caderea comunismului dupa 1989, in Romania, 78 % din sarcini sunt avortate, spune statistica aceasta.
Exista deci o miscare mondiala in directia liberalizarii avorturilor”, incheie pagina de Web raportul ei.

Sa nu uitam ca prima lege a libertatii noastre, care a fost data de insusi Ion Iliescu in noaptea revolutiei a fost liberalizarea avortului pentru femeile din Romania. Femeile alcatuind oricum majoritatea populatiei Romaniei, au fost momite si transformate in capital electoral, tocmai prin libertatea de a-si ucide proprii lor copii…CE TRAGIC !
Ce anume da femeilor libertatea de a-si ucide proprii lor prunci?

Rep.:

Doamna cu care am stat de vorba, urma sa faca avort peste 3 zile.
- De ce vreti sa faceti avort?

Doamna A:

Din cauza situatiei financiare si plus de asta, locuiesc singura, in chirie, fara parinti, parintii…deci nu m-ai am nici o legatura cu ei…presupun ca daca o sa fac avortul, deci mai am o sansa cu el si plus de asta, deci n-am…nu pot sa intretin un copil singura.

Rep.:

Ati fost cumva la ecograf, stiti ce este, baiat sau fata?

Doamna A:

Baiat!

……………………………………………………….

Rep.:

Familia Macelaru Maria si Dorel au 10 copii.
Cel mai mic dintre ei este in varsta de 19 ani.

Dorel Macelaru:

Oricui ii sta in fata un mare semn de intrebare: ce sa faca? Sa mai lase un copil daca este o sarcina, sa nu-l mai lase…eu il sfatuiesc si doresc sa-si puna toata increderea in Dumnezeu si sa-I multumeasca pentru darul pe care Dumnezeu vrea sa i-l faca.

Maria Macelaru:

Ma gandesc acum, in timp ce vorbea sotul, ce s-ar fi intamplat daca as fi hotarat sa nu mai numai 1 copil sau 2.
Unde as fi fost cu cei de care ma mandresc astazi?
Ma gandesc chiar la al 10-lea, la Cristian, care a indraznit sa ia viata in piept – oferindu-i-se o bursa in America, fiind foarte bun instrumentist, s-a dus acolo, intre straini, nu cunostea pe nimeni absolut, nici o ruda, nici un sprijin, si Dumnezeu, numai prin increderea in Dumnezeu poate trai, a primit bursa cu toate drepturile depline.
Nu numai atat, orice concurs l-a dat acolo a reusit, a luat locul I.
Chiar alaltaieri am primit o scrisoare de la el si ne-a spus:
“Mamico,
in perioada de vara sunt aici la o orchestra unde suntem si profesori si elevi si am dat un concurs si Dumnezeu mi-a ajutat sa iau postul de concert-maistru. si gandeste-te asa cam cum ma simt ca in spatele meu sunt vreo 8 profesori care canta. in spatele meu!”
Dar Dumnezeu l-a ajutat sa ia el acel post, pentruca il binecuvanteaza.

Rep.:

Doctor Corneliu Civig, de la Spitalul de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara, despre avort.

Dr. Corneliu Civig:

La urma urmei, eu nici nu o consider o manevra medicala.
Mie mi se pare aceasta manevra ca fiind nemedicala, pentruca este iMPOTRIVA VIEtII, nemaivorbind de faptul ca este un atentat impotriva vietii.
Si a vietii nu in sine, ci impotriva manifestarii vietii, a desfasurarii ei, a devenirii ei.
Pentruca, de fapt, ATUNCI CAND NOI UCIDEM O FIINTA UMANA IN ACEST STADIU DE INCEPUT, ESTE CA SI CAND AM UCIDE-O LA VARSTA DE 40 DE ANI, pentruca din punct de vedere a potentialitatii, ea exista in totalitate de la inceput si bine facuta.

Rep.:
Ce spune Biblia despre aparitia unei noi fiinte umane?
Actorul Marcel Iures recita cateva versete din Psalmul 139.

“Tu mi-ai intocmit rarunchii,
Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:

Te laud ca sunt o faptura asa de minunata.
Minunate sunt lucrarile Tale,
si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine,
cand am fost facut intr-un loc tainic,
tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.

Cand nu eram decat un plod fara chip,
ochii Tai ma vedeau;
si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite,
mai inainte de a fi fost vreuna din ele.

Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule,
si cat de mare este numarul lor!

Dr. Corneliu Civig:

Iar noi distrugand-o, nu dam posibilitate ca devenirea sa se manifeste, adica ca ea sa se desfasoare. De fapt ceea ce ucidem noi este acelasi lucru.
ORI IL UCIDEM LA VARSTA DE 2 LUNI DE SARCINA,
ORI UCIDEM UN OM LA VARSTA DE 20 DE ANI,
IN ESENTA PROBLEMA ESTE ACEEASI, numai ca acolo distrugem o intreaga informatie, inainte de a se manifesta, inainte de a se desfasura devenirea ei fireasca, sa zicem pana la varsta de 75 – 80 de ani, pe cand dincolo ucidem un om la care s-a desfasurat acest aspect pana la varsta sa zicem de 20 de ani.
Pentru un aspect, justitia nu ne pedepseste si se considera treaba foarte fireasca si normala, in situatia actuala, iar pentru celalalt aspect, se capata ani grei de inchisoare.

Rep.:
Din punct de vedere al justitiei, cateva consideratii prezentate de d-na avocat Angelica Romascu.
- As vrea sa va intreb un caz special: atunci cand o femeie insarcinata este agresata si moare si ea si
fatul nenascut, legea prevede o pedeapsa dubla pentru agresor? Adica, din punctul de vedere al
legii, fatul nenascut era o fiinta care poate fi luata in considerare ca o persoana?

Avocat Angelica Romascu:

in codul penal nu exista un articol special care sa incrimineze, care sa pedepseasca agresorul care in urma actiunilor sale determina intreruperea sarcinii, agresiune care s-a desfasurat asupra unei femei insarcinate.
in schimb, asa cum stim, Legea Penala pedepseste orice agresiune produsa de o persoana asupra altei persoane. Acestea le gasim concretizate in Codul Penal, la articolele 180, 181, 182, 183 si voi fi concreta, este vorba despre lovire sau alte violente, vatamare corporala grava, vatamari cauzatoare de moarte.
Toate acestea sunt pedepsite de Legea Penala, iar in cazul cand un agresor a savarsit astfel de fapte asupra unei femei insarcinate, determinand pierderea sarcinii acesteia, el este pedepsit de Legea Penala in conformitate cu articolele 75 si 78 Cod Penal, ce reprezinta circumstante agravante. in cazul acesta, pedeapsa care i se aplica, merge spre maximul special si chiar i se poate adauga un spor, care reprezinta cativa ani suplimentari de detentie.

Rep.:

Exista o neconcordanta intre cele 2 puncte de vedere, atunci cand legea il pedepseste pe un agresor, un agresor extern care atenteaza asupra vietii fatului, dar n-o pedepseste pe mama atunci cand face avort, deci cele 2 lucruri nu sunt considerate agresiuni asupra unei a 3-a, unei terte persoane?
Deci, asupra fatului, o data este agresiunea din partea unui agresor extern si in alt caz este agresiunea din partea mamei, dar legea nu le vede pe amandoua la fel. Mamei ii da voie sa intrerupa viata fatului, exact ca si cum i-ar da voie sa intrerupa viata copilului ei de 3 ani, sau de 17 ani, sau de 25 de ani?

Avocat Angelica Romascu:

Da, este adevarat ceea ce afirmati dumneavoastra, exista o neconcordanta. De fapt mama nu ar avea dreptul ca sa ia viata fatului care este in pantecele ei. Chiar daca n-a vazut lumina zilei, el exista acolo si parerea mea este ca nu ar avea acest drept. Dar, intr-adevar, Legea Penala nu pedepseste aceasta hotarare pe care o ia mama.
in schimb, intr-adevar, Legea Penala il pedepseste pe agresor, pe faptuitorul care prin actiunile sale de violenta determina intreruperea sarcinii unei femei insarcinate.

Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului:
Avortul in sine e intreruperea vietii unei fiinte omenesti.
Chiar daca nu a ajuns sa vada lumina zilei, e o fiinta umana, care se dezvolta in pantecele mamei. Ori intreruperea sarcinii, intreruperea vietii unui viitor prunc, e in fond o CRIMa.
si crima nu poate fi acceptata din punct de vedere religios prin nici un fel de argument.
Dumnezeu e Cel care da viata, si nu putem noi oamenii sa luam viata. Nici macar a noastra, nu sta la dispozitia proprie viata, chiar a noastra, dar cu atat mai mult viata altcuiva.
Si Biserica Ortodoxa, ca toate confesiunile, toate gruparile religioase nu accepta avortul si in masura in care este posibil, se straduie sa isi indrume credinciosii in asa fel incat sa nu se produca aceste CRIME.

Rep.:
Care sunt implicatiile etice si morale ale avortului?

Dr. Marius Biris, medic ginecolog.:
Aici cred ca este problema de convingere a fiecaruia.
Punctul meu de vedere personal: atata timp cat aceasta manevra este o procedura legala, eu cel putin nu-mi fac probleme.
Uneori, cand mi se cere sa fac un avort, de o varsta gestationala ceva mai mare, bineinteles in limite legale, si deja cand fac chiuretajul, vad parti embrionare, vad un piciorus, vad nu stiu ce, parca si mie mi se strange asa putin stomacul, dar…in general depasesc momentul. Pentruca consider ca un copil intotdeauna trebuie sa fie dorit.

Rep.:
Domnisoara Flora Matei nu a fost dorita de parintii ei. Acum are 18 ani si este eleva la liceu.
Flora, atunci cand mama ta era insarcinata cu tine, a vrut sa faca avort. Cum ai perceput tu acest lucru atunci cand, mai tarziu, mama ta ti-a destainuit secretul acesta?

Flora Matei:

Prima data m-am gandit ca probabil mama mea nu m-a vrut, dar mi-am dat seama ca oricum, pe vremea aceea mama nu era crestina si conditiile materiale care le aveau ei nu erau atat de bune, dar mi-am dat seama ca ar fi facut-o din nestiinta. si nu stiu, prima data cand am auzit m-a surprins asa, mi s-a parut ciudat, dar am incercat s-o inteleg, nu s-o invinovatesc.

Rep.:
Spune-ne, te rog, cateva lucruri despre tine. La ce scoala esti, ai fost de curand si la o bursa in Danemarca, dorintele tale, visurile tale…

Flora Matei:
Pai, sunt la liceu in clasa a XI-a eleva si anul trecut am fost in Danemarca, impreuna cu alti 7 elevi din Romania, si momentan astept sa termin liceul si as vrea sa merg la Facultatea de Medicina, la Stomatologie.

Rep.:
Domnule doctor Dan Pascut, din 1993 ati renuntat sa mai faceti avort. Care este acum pozitia d-vs. fata de avort si care sunt modificarile care au survenit in convingerile si-n pozitia d-vs. vis-a-vis de acest act?

Dr. Dan Pascut, Directorul Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara:

Da, as vrea sa fiu foarte bine inteles, pentru ca am avut si o serie de reprosuri, inclusiv din partea familiei, pot sa spun asa. De exemplu o persoana din familia mea mi-a spus: “Bine, dar de ce te-ai facut ginecolog, daca nu faci avorturi?”.
Vreau sa fiu foarte clar inteles – nu am o atitudine negativa fata de femeile care fac avort. Eu le inteleg motivele pentru care fac avort, sunt absolut de acord cu ele, insa, NU POT fi de acord cu avortul, pentruca indiferent de orice retorica despre avort, avortul nu face decat sa distruga o potentiala viata umana.
Cea mai simpla explicatie pentru oricine e in stare sa judece aceasta chestiune este ca fiecare dintre noi daca mediteaza asupra fiintei lui, poate sa spuna asa: “Dom’le, daca mama mea facea avort, eu nu ma bucuram astazi de viata si asa mai departe”. Vreau sa spun lucrul acesta si chiar imi face placere sa-l spun, pentruca mama mea acum nu mai exista, dar mama mea a fost bolnava de inima si cu toate acestea nu a facut avort si eu ii multumesc si pe aceasta cale, si acum, ca mi-a dat aceasta bucurie de a trai.

Rep.:

Prof. Dr. Iosif ton, pastor baptist, doctor in teologie al Universitatii Oxford din Anglia:

Prof. Dr. Iosif ton:

Ceea ce este distinctiv la credinciosii baptisti si in general la credinciosii evanghelici, este ca noi ne scoatem crezul nostru in intregime din Sfanta Scriptura. si in problema avortului, noi punem intrebarea: “Ce zice Dumnezeu in Sfanta Scriptura?”
si lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l intelegem, este ca atunci cand este conceput un om nou, in pantecele mamei lui, Dumnezeu il considera om, din momentul acela al conceptiei.
Asadar, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca Dumnezeu participa direct la crearea fiecarei noi fiinte umane, si asta o face din momentul conceptiei, de atunci omul acela este facut de Dumnezeu si destinat de Dumnezeu.

Este absolut clar din Sfanta Scriptura ca
AVORTUL ESTE O OMUCIDERE,
pentruca este un om in pantecele mamei lui, pe care deja l-a creat Dumnezeu dupa chipul Sau,
si Dumnezeu ne interzice sa ucidem, sa luam o viata umana.

Ma indrept insa acum cu toata dragostea si din partea lui Dumnezeu, catre femeile care au avut nefericitul gand si au facut un avort.
Nu vreau sa ramana condamnate, nu vreau sa ramana urmarite de cuvintele pe care le-am spus, ci dimpotriva.

Vreau sa va aduc un cuvant de mantuire, un cuvant de anunt al vestii bune – ca mai este salvare, mai este redresare, mai este speranta, mai este viata si dupa avort.
Iata cum: in Evanghelia dupa Ioan, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu intrupat ne spune ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, adica pe fiecare om, incat l-a dat pe singurul lui Fiu sa moara in locul nostru, pentruca orice om sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica, daca crede in Domnul Isus.

stiu ca sunt femei care acum sunt bantuite de remuscari groaznice, sunt bantuite de imaginea copiilor pe care i-au ucis, sunt tulburate de gandul acesta si urmarite de gandul acesta.
Vreau sa va spun ca Domnul Isus Cristos a murit si pentru pacatul acesta, pentruca El a murit pentru toate pacatele. si ni se garanteaza in Noul Testament, in Sfanta Scriptura, ca sangele Domnului Isus ne curateste de orice pacat, sangele Domnului Isus spala si pacatul avortului.

Pentruca esti incarcata de vina, pentruca esti tulburata de ceea ce ai facut,
asculta acum vocea lui Dumnezeu care-ti spune:
“Atat de mult te iubesc incat pentru pacatul tau l-am dat sa moara pe Fiul Meu.
Pe crucea aceea Fiul Meu a purtat si pacatul avortului tau.
Acum, Eu te chem sa vii inapoi la Mine.
Poti sa vii la Mine daca tu te uiti la Domnul Isus, la Fiul Meu, si spui:
“Doamne Isuse Cristoase, eu am pacatuit,
eu am ucis,
eu am facut un avort,
dar Doamne Isuse Tu ai murit cu pacatul meu pe cruce.
Cred, cred ca esti Fiul lui Dumnezeu,
cred ca ai murit pe crucea aceea incarcat cu toate pacatele mele.
Cred ca ai inviat
si cred ca acum Tu esti la inima mea
si Tu acum bati la inima mea.
Doamne Isuse, vreau sa vii in inima mea,
spala-ma de pacatul meu,
aplica sangele Tau peste toata viata mea
si te rog sa vii Tu in fiinta mea
si acum sa traiesti Tu in fiinta mea, ca sa fii Domnul meu si Mantuitorul meu.
Doamne Isuse, vreau sa traiesc cu Tine
si sa traiesc pentru Dumnezeu.
iti multumesc ca Tu nu ma respingi.
iti multumesc ca-n Tine am iertare, pentruca Tu ai murit pentru pacatele mele.

Asculta femeie!
Daca te-ai rugat rugaciunea aceasta,
daca ti-ai deschis inima pentru Domnul Isus Cristos, El zice:
“Daca mi-aude cineva glasul si deschide, voi intra la el”.
Domnul Isus a intrat in inima ta.
Acum tine-te de Domnul Isus,
crede-L pe Domnul Isus,
ia Biblia si citeste din Evanghelii,
ca sa vezi mai pe larg ce a facut Domnul Isus pentru tine.
Du-te la o biserica unde se predica Evanghelia si cauta sa intelegi mai de aproape lucrul acesta minunat: – ca fiecare dintre noi putem sa-L primim pe Domnul Isus in viata noastra ca Mantuitor al nostru.
si din clipa aceea ne-am unit cu El, ne-am cununat cu El, din clipa aceea traim in unire cu Domnul Isus.

SI TOT TRECUTUL TAU E SPALAT.
El nu mai este amintit.
El este dus,
el este sters,
tu ai devenit o fiinta noua,
tu incepi o viata noua cu Dumnezeu,
vina ta este absolvita,
vina ta este stearsa, este ispasita.
Pacatul tau s-a dus
si tu esti ca un copil nou-nascut,
tu de acum incepi sa traiesti cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu.

PENTRU FIECARE FEMEIE ESTE ACEST NOU INCEPUT, PENTRU FIECARE FEMEIE CARE A PACATUIT.

Doamna G.M.:
Imi cer iertare in primul rand inaintea lui Dumnezeu si lui Isus Cristos pentru cele 2 fiinte care nu le-am dat viata si sper ca de acum incolo inima mea sa fie usurata.
A fost totusi o avertizare ca eu, odata, am facut un pacat si nu mi l-am marturisit.
Multumesc lui Dumnezeu pentruca acum s-a ivit clipa ca sa-l pot marturisi si nu mi-e rusine daca oricine ar auzi, marturisesc cu inima curata, si rog ca bunul Dumnezeu sa ma ierte.
in clipele astea daca ma gandesc ca a fost scos bucatica cu bucatica…cred ca este ceva groaznic. intr-adevar ca era mic, dar era totusi…
O inima avea acolo,
avea doi ochisori,
o gurita care probabil voia sa spuna:
“MAMA TE IUBESC !”.

Fetita F.A., 3 anisori:

De ce?
De ce?
Mami, mami, mami, mami, te iubesc!

Asta-i mama mea?
Mami, asta-i mama mea?
Asta-i mama mea?

Nu-i mama mea…

…………………………………………………..

Mami, mami, veau, veau, veau sa…sa ma duci in Pa’cul Copiilor.
Acolo n-am fost, in Pa’cul Copiilor!

………………………………………………….

Mami, te iubesc,
Mami, te iubesc
Maaami, te iubesc
Mami, te iubesc
TE IUBESC,
Te iubesc,
Mami te iubesc,
Te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te…
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
MAMI……….

Piesa corala interpretata de Corul “Emanuel”:

Pe un deal ca de iad,
Sub o cruce de brad,
Chipul mamei tacut priveghea
Iar Isus Fiul ei,
intre inimi de lei
Se ruga si plangea pentru ei.

stii tu oare prietene drag
Ca Isus cand pe lemn se ruga
Cand MUREA pe-acel deal departat
S-A GANDIT SI LA INIMA TA……