Ioan Ciobota, reporter:
Biserica Aletheia din Timisoara desfasoara un proiect intitulat
"LINIE TELEFONICA PENTRU COPII" L-am intrebat pe Razvan
Duminica, coordonatorul acestui proiect, despre ce este vorba.
Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot
mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam
Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem
o generatie aproape de Dumnezeu.
[continuare]
Un extraordinar documentar
despre avort
“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”
• documentar, partea I – • Realizat in anul
1999 pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
•
Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei - Romania, prin statiile
Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti
[continuare]
"Viata fara Dumnezeu este ca o caricatura nereusita"…
Radu Cletiu
…sau un alt fel de Pygmalion. Radu Cletiu, caricaturist de
renume, are o multime de diplome nationale si internationale. A
debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze
caricaturi la emisiunea "Duminica in familie" de Mihaela Radulescu. A colaborat la Jurnalul National, cu Marius Tuca si Dan Diaconescu.
[continuare]
Emisiunea VIETI TRANSFORMATE
Octavian Luncan:
Am traversat soseaua, si dupa ce am facut 2 pasi in campul din dreapta,
intre maracini si fan necosit ce era pe langa santul acela, m-am impiedecat de un obiect si m-am prabusit cu fata in jos. Prima reactie
a fost sa injur. Ochii mi-au cazut pe obiectul acela - era o cruce,
semnul unui accident de circulatie. Dar, ca sa intelegeti lucrarea
si minunea lui Dumnezeu, pe placuta din mijlocul crucii am vazut
scris: LUNCAN OCTAVIAN, nascut in 9 Februarie 1953, decedat in 1989.
Pe mine ma cheama LUNCAN OCTAVIAN si sunt nascut in 9 Februarie
1953. [Continuare]
Evanghelia
"harului... salbatic" sau gresita intelegere a harului lui Dumnezeu
= Atentie! Acesta nu este un demers teologic, ci doar
o simpla opinie. =
Oridecate ori am citit Biblia, am vazut un Dumnezeu plin de har si
de indurare. Plin de dragoste.
Dar!!
MAI INTAI am vazut un Dumnezeu manios, un foc mistuitor, un Dumnezeu
gelos si razbunator.
Adica un Dumnezeu DREPT !
Dumnezeu este dragoste, dar MAI INTAI este dreptate.
De fapt, chiar si in cresterea copiilor se poate vedea ca dragostea
fara dreptate creste monstri !
De unde se trag aceste abordari dezechilibrate ale harului lui
Dumnezeu?
De la Philip Yancey, Brennan Manning si multi altii?
De la "Tulburatoarele descoperiri ale harului", "Evanghelia
vagabonzilor" sau altele asemanatoare?
Mie personal imi plac acesti autori si altii pe aceeasi tema, dar
pericolul este ca - poate fara intentia lor - se induce ideea unui
"har salbatic", ceva de genul "Indiferent ce faci, Domnul are har".
Ceva de genul: "Esti homosexual? Traieste in continuare asa, ca
Domnul are har.
Nu vrem "sa te jignim" spunandu-ti ca "micutul" tau viciu te va duce
IN IAD !!
(Unii si-au facut chiar biserica homosexualilor - asta suna ca si
cum ai spune "Sfantul Dracula")
Esti alcoolic, hot, mincinos, barfitor, curvar? Nici o problema,
haru-i mare.
Esti rau pur si simplu? Haru-i mare"
Apropo, nu stiu de ce am senzatia ca cei care se AUTOnumesc "fii ai
luminii" sunt mai ticalosi si mai rai decat "fii intunerecului".
Incepand de la afaceri si pana la caracter sau morala, mi-e groaza
sa am de-a face cu "de-ai nostri" - prefer filistenii, deoarece mi
se par mai de cuvant, mai de caracter si chiar mai morali decat "ai
nostri".
Dar oare de unde vine aceasta libertate de a minti, de a insela, de
fi rau pur si simplu??
Cred ca dintr-o intelegere gresita a harului lui Dumnezeu.
Eu cred ca in general bisericile sunt foarte inchistate si ofera
foarte putin har prostituatelor, alcoolicilor, drogatilor sau
vagabonzilor, adica celor despre care Domnul Isus spunea ca vor
merge in rai inaintea multora dintre noi...
Stiu o Biserica in Suedia care a iesit pe strada, i-a strans pe
drogati si pe alcoolici si face un program special pentru ei in
fiecare sambata. Vin peste 150 de oameni ai strazii la aceste
programe, iar exemplul lor a fost incurajat de primarie si copiat de
alte biserici suedeze. Acesta este un model extraordinar de a arata
harul lui Dumnezeu, intr-o tara care de curand a interzis predarea
in scoli (indiferent daca sunt scoli particulare sau de stat) a
creationismului. Doar maimutele au drepturi in Suedia, Dumnezeu nu
mai are drepturi. Asta nu mai este democratie, ci mai degraba
fascism sau nazism - sa interzici predarea creationismului in scoli
!
Cred ca harul acesta salbatic este ca o contrabalansare la
inchistarea din anii '60.
De fapt razboaiele mondiale au daramat o lume de cutume, de
obiceiuri si ritualuri si au lasat un gol imens.
Ca o revolta la situatia de atunci, a aparut miscarea "hippie" a
anilor '60: "Make love, not war - faceti dragoste, nu razboi"
Apoi, ca o contrarevolta la miscarea hippie si la dezmatul sexual
generalizat promovat de hippie, a aparut "conservatorismul salbatic"
din unele biserici.
Iar acum, ca o alta contrarevolta la acel "conservatorism salbatic"
a aparut acest "har salbatic".
Dar problema este ca toate sunt extreme, iar extremele nu sunt bune.
Nici conservatorismul dus la extrem, nici harul impins pana la
extrem.
Cred ca teologia aceasta a "harului salbatic" ne face sa nu mai avem
frica de Dumnezeu, astfel incat vine omul acasa duminica seara de la
biserica si se uita, fara nici o remuscare, la filme porno sau la
pagini de internet cu xxx.
Sau merge cu colegii la dansuri, la o bere, la un vin, la orice, ca
"sa-i evanghelizeze" sau ca sa le arate ca "la noi nu ne interzice
nimeni nimic".
La ortodocsi le rezolva popa problema - preotul mijloceste pentru
pacatosi, iar la noi harul rezolva totul - "Domnul are har mult, asa
ca putem pacatui, ca sa se inmulteasca harul..." spun unii fara
intelepciune...
Eu cred ca harul este sa ne vedem ca Iov: Doamne, "mi-e scarba de
mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa".
Am har atunci cand ma pocaiesc, nu cand imi justific pacatele !!
Daca nu se tine cont de faptul ca Dumnezeu este in primul rand un "foc
mistuitor", si abia apoi dragoste deplina si desavarsita, atunci se
ajunge la astfel de comportamente absolut aberante.
Sunt pacate oribile, care se matura sub covor, in numele "harului".
O fata dintr-o biserica, dintr-o familie importanta, a ramas
insarcinata fara sa fie casatorita, cu un baiat din aceeasi biserica.
In loc sa fie indemnati sa se pocaiasca, mama fetei a sfatuit-o sa
avorteze, iar pastorul i-a sfatuit sa taca din gura, ca sa nu se
faca tulburare.
Pana la urma s-au casatorit si au mai avut cativa copii, dar azi
sunt divortati si distrusi, pentru ca nu le-a spus nimeni ca harul
presupune mai intai POCAINTA !!
Nu putem pacatui mereu ca sa se inmulteasca harul, nici nu putem
calca in picioare harul lui Dumnezeu.
"Caci daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului,
nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare
infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei
razvratiti" (Evrei 10).
Inteleg si pozitia celor care sustin "harul salbatic" - este o
revolta surda fatza de ipocrizia si fariseismul din unele biserici,
de constrangerile religioase aberante, care nu au legatura cu Biblia
si fatza de schizofrenia (schizofrenie = rupere, o lume proprie,
rupta de realitate) unora.
DAR ORICE POZITIE DEZECHILIBRATA, IN ORICE DIRECTIE, PRODUCE
DEZASTRE !!
Nu poti vorbi despre harul lui Dumnezeu fara sa vorbesti despre
Apocalipsa, despre finalul acestei lumi.
Iar acest final nu este ABSOLUT deloc infasurat intr-un nimb roz,
glorios si luminos, ci este dezastru, este RAZBUNAREA singelui
martirilor, sunt catastrofe, razboi cu fiara, invinsi si INVINGATORI.
Cristos va invinge !!
Dar, ca sa invinga Cristos, trebuie sa aiba PE CINE SA INVINGA !!
Ca doar n-o sa lupte de Unul singur, din moment ce toata lumea a
beneficiat de har, cum ar crede unii !
Ci vor fi unii carora LI S-A OFERIT HARUL, dar l-au refuzat.
Aceia vor ajunge in iad!!
Da, da!! Pur si simplu in iad, in caz ca unii nu prea mai cred ca
exista iad.
"Pai ce, tu ai arunca macar o pisica in foc? Nu o arunci, ca ai
mila, la fel nici Dumnezeu nu arunca pe nimeni in iad", zic altii,
dar nu-i dau seama ca gresesc profund.
De fapt toti cei care sunt de partea Satanei vor ajunge in focul cel
vesnic, impreuna cu cel pe care l-au slujit. Se duc singuri, fara
sa-i arunce Dumnezeu sau altcineva.
Sa nu ne imbatam cu apa rece.
Sa nu ne inselam singuri - este adevarat ca Dumnezeu ofera har
oricui, DAR !! Dumnezeu nu se lasa batjocorit !!
Harul fara POCAINTA, NU EXISTA !!
Petru spune: "Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia
Neamurilor, si ati trait in desfrinari, in pofte, in betii, în
ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite."
Doamne, Iti multumim ca suntem mantuiti prin har, prin credinta, si
aceasta nu vine de la noi, ci este darul tau. Nu suntem mantuiti
prin fapte.
Dar Iti multumim ca TOT TU ne ceri si ne ajuti sa facem fapte
VREDNICE DE MANTUIREA NOASTRA, ne ajuti sa traim "frumos, ca in
timpul zilei".
Cand usa harului se va incuia, atunci va veni judecata viitoare.
Atunci "Imparatii pamantului, domnitorii, capitanii ostilor, cei
bogati si cei puternici, toti robii si toti oamenii slobozi s-au
ascuns in pesteri si in stancile muntilor.
Si ziceau muntilor si stancilor: 'Cadeti peste noi si acoperiti-ne
de Fatza Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului;
caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in
picioare?" (Apocalipsa 7).
Ioan Ciobota
CUVÂNTUL CRUCII ARE PUTERE… ŞI NOI NU
AVEM NICI UN MERIT…
Cultura în care trăim este avidă după informaţii noi,
după lucruri senzaţionale, ştirile sunt prezentate în moduri foarte
atractive pentru a atrage oamenii, sunt aleşi cei mai meseriaşi
vorbitori pentru a capta un auditoriu cât mai larg. Poate că una
dintre armele cele mai puternice ale “stăpânului acestui veac” este
tocmai să ne ţină tot timpul ocuaţi şi conectaţi la cât mai multe
informaţii, într-o stare permanentă de aşteptare a continuării
intrigii perpetue în care ne ducem viaţa de zi cu zi, astfel încât
să nu mai avem timp să gândim şi să auzim lucrurile cu adevărat
importante. Iar postmodernismul nu face altceva decât să ne
amăgească cu ideea că libertatea este valoarea supremă a noastră, că
fiecare face ce vrea şi cum vrea, şi atunci, din tumultul acestei
libertăţi dorim să fim cât mai unici şi deosebiţi căutând cu pasiune
să ne exprimăm într-un mod care să arunce cea mai favorabilă lumină
asupra noastră.
…Şi se întâmplă de multe ori că atunci când ne
apropiem de cineva cu dorinţa sinceră de a împărtăşi evanghelia, să
ne fie foarte greu să o facem în mod natural şi direct (din frica de
a nu părea penibili) şi să încercăm (cu disperare) să arătăm
oamenilor cât de evident este creştinismul aducând o serie de
argumente şi uitând să spunem esenţa, Cuvântul Crucii, care este
prea simplu şi nu ar face altceva decât să ne pună în situaţia de a
părea creduli, inculţi şi înapoiaţi…Dar asta este…Dumnezeu, în
suveranitatea Lui, alege uneori un mod de lucru care ne abrogă de
orice merit şi ne face să ne dăm seama de neputinţa noastră.
Nu puteam să înţeleg de ce oameni Lui Dumnezeu, cu
toate că nu spun cuvinte mari, nu folosesc un ton aparte, nu strigă,
nu dau din mâini, transmit prin mesajul lor putere şi autoritate.
Unii spun că vorbesc din inimă, alţii spun că este Duhul Lui
Dumnezeu peste ei, pentru alţii este o taină. Am înţeles aceasta
uitâdu-mă la epistola lui Pavel către cei din Corint unde vedem un
exemplu practic a modului în care lucrează uneori Dumnezeu, alegând
lucrurile pe care lumea aceasta nu pune nici o valoare pentru a le
face de ruşine pe cele valoroase în ochii multora. Şi toate acestea
pentru ca “Cine se laudă să se laude în DOMNUL” şi să nu existe nici
un motiv de mândrie atunci când vorbele noastre ajung să aibă putere
şi să fie “vorbe de Duh” pentru alticineva.
…Da, într-adevăr vorbele, cuvintele pot avea putere
indiferent dacă sunt de bine sau de rău, dacă sunt binecuvântare sau
blestem. Prin Cuvânt Dumnezeu a creat lumea…si sunt foarte multe
cazuri în care tot prin cuvânt (un cuvânt spus la timp şi unde
trebuia) au fost distruse vieţile unor oameni.
Credem în binecuvântare şi blestem. De aceea ne
aducem copii la binecuvântare, tocmai pentru că vrem să credem că
ceea ce spunem acolo are putere. Şi dorim ca puterea din spatele
cuvintelor noastre să fie de natură divină şi nu demonică.
Vestea bună este că “strugurii nu cresc în spini şi
nici smochinele în mărăcini” iar cuvintele noastre nu sunt altceva
decât reflectarea a ceea ce suntem. De aceea haide-ţi să îl căutăm
mai întăi pe Dumnezeu, să îl lăsăm să ne schimbe după voia Sa
deoarece Dumnezeu este credincios şi până la urmă ne dă ceea ce
căutăm.
“Iudeii cer minuni, grecii caută înţelepciune…dar noi
ce căutăm?”
Mitica Irimia, Timisoara
AZIL POLITIC
Când eram în liceu, clasa noastră era foarte unită.
Se întâmpla foarte rar ca cineva să chiulească de la ore de unul
singur. De obicei chiuleam toţi odată. De fapt, aproape toate
boacănele le făceam împreună. Dirigintele nostru era un om
deosebit. Făcea orice să ne scoată din belelele în care ne băgam.
Cu o condiţie însă: trebuia ca noi să îi spunem ce am făcut
înainte de a afla de la altcineva. In caz contrar ne bătea de ne
rupea. Recordul îl deţinea un coleg de-al meu de cameră care a
primit o jumătate de oră de palme până când obrajii au ajuns de
culoarea buzelor.
Aşa că, parcă mă văd stând în faţa liceului şi
aşteptând să vină dirigintele, dimineaţa înainte de ora 7, după ce
noaptea am sărbătorit o onomastică în sediul PCR din liceu şi am
fost prinşi de pedagogi. Dar ce era să facem ? Asta era modul în
care puteam scăpa de pedeapsă, era ‘cetatea noastră de scăpare’.
Trebuia să mărturisim, să ne cerem iertare şi să suportăm torentul
de apostrofări mai puţin ortodoxe.
Mi-am amintit de aceste păţanii din liceu când am
citit în Biblie despre cetăţile de scăpare. Dumnezeu spuse-se
poporului evreu că după ce vor cuceri ţara, să declare 6 dintre
cetăţile leviţilor ca fiind cetăţi de scăpare. Se numeau cetăţi de
scăpare deoarece acolo putea să ceară ‘azil politic’ oricine a
omorât din nebăgare de seamă o altă persoană. Dacă nu se refugia
acolo atunci ucigaşul risca să fie omorât de răzbunătorul sângelui.
Ucigaşul trebuia să spună întâmplarea
bătrânilor cetăţii şi apoi să locuiască acolo până la moartea
marelui preot.
Dacă ucigaşul ieşea din hotarul cetăţii de scăpare
înainte de moartea marelui preot, iar răzbunătorul sîngelui îl
ucidea pe ucigaş, răzbunătorul sângelui nu era vinovat de omor.
Aşa cum ne aşteptam cu toţii, Dumnezeu iartă pe cel
care a greşit, cu atât mai mult pe cel care a greşit fără voie.
Totuşi cel care a greşit suportă nişte consecinţe. Nouă ne este
greu să suportăm consecinţele acţiunilor noastre chiar dacă le-am
făcut cu voie, cu atât mai mult dacă ‘nu am vrut’. De obicei
aruncăm în fugă un ‘îmi pare rău’ şi în secunda următoare uităm ce
s-a întâmplat. Uneori însă, în loc să ne justificăm în toate
părţile şi să încercăm cu disperare să ne curăţim reputaţia, este
nevoie să ne refugiem în cetatea de scăpare, să tăcem şi să medităm
la ceea ce am făcut. (‘Dacă eşti în hazna până la gât măcar nu
deschide gura.’)
Dar este interesant că Dumnezeu nu condamnă nici pe
cel care a suferit o pierdere, care a fost păgubit şi care în mod
legitim simte nevoia să se răzbune. Dacă am fost răniţi, dacă am
avut de suferit din partea cuiva este normal să fim supăraţi şi să
simţim ‘gustul sângelui’ în cerul gurii. Nu este păcat. Insă poate
fi păcat dacă nu reuşim să ne stăpânim primul impuls, dacă nu reuşim
să respectăm zona de protecţie a celui vinovat, dacă nu reuşim să
iertăm. Nu ar trebui să uităm că şi noi suntem într-un ‘azil
politic’ în Cristos şi că păcatul şi moartea abea aşteaptă să ieşim
din zona de protecţie.
Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost
actualizată la versiunea 1.0!
Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi!Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare
propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!
Grup de Discuţii Apologetică - te poţi
abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup
de către membrii săi.
Forum - actualizat şi diversificat, securitate
crescută, caracteristici de ultima ora
CHAT Creştin!- aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi
faci prieteni noi. Teme diverse.
Pe pagina de
Resurse Baptiste
a site-lui, veţi găsi o serie de
subiecte
de studiu:
Pe pagina de
Teologie
Sistematică puteţi găsi o serie de
articole la subiectele
doctrinare despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre
Duhul Sfânt şi alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre
om, aşa cum a fost creat el)
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!
Apasă aici dacă doreşti să
primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr
al Publicaţiei de Apologetică