Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Orientalia
Teologie
Reforma Spirituala
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

horizontal rule

Vieţi transformate

- Volumul 3 -

 

 

LOREDANA  RADU

 

Nu  aveam  acea  pace  interioară: pace  cu  mine  Şi  pace  cu  Dumnezeu.

 

Relaţia cu Dumnezeu mă împlineşte şi-mi dă sens.

Prin tot ce fac vreau să strălucească şi să se vadă El.

 

Am fost uimită că soluţia lui Dumnezeu era o cale ciudată pentru mine, şi anume: în locul meu a murit Cristos - Fiul Său.

 

            Loredana Radu este medic. Este o fire veselă, optimistă şi dinamică. A avut în viaţă momente dramatice înainte de a-L accepta pe Isus Cristos ca Domnul şi Mântuitorul ei personal, înainte de schimbarea vieţii ei.

 

Loredana Radu:

            Mama a decedat când eu aveam 7 ani. Cu ajutorul tatălui meu şi cu educaţia lui de a lupta, am depăşit momentul.

            La sfârşitul liceului nu găseam răspunsuri la întrebările care mă frământau: Cine sunt? De unde vin şi încotro mă duc? Simţeam tot mai des un gol în sufletul meu.

            După ce L-am întâlnit pe Isus Cristos cel viu, viaţa mea s-a schimbat radical. Am înţeles cine sunt, încotro mă îndrept, care este sensul vieţii mele şi care este identitatea mea cea nouă.   

 

Reporter:

            Cine eşti? Încotro te îndrepţi? Care este sensul vieţii tale şi care este identitatea ta cea nouă? J

 

Loredana Radu:

            Am aflat cu mare uimire şi bucurie că sunt creaţia lui Dumnezeu şi că m-a creat după chipul şi asemănarea Sa. M-a creat ca să trăiesc în relaţie cu El, să-L cunosc pe El şi să-L fac cunoscut şi altora. Mă îndrept înspre El.

            Nu ştiu tot ce este dincolo, în Cer. Ştiu doar o fărâmă pe care Isus ne-a descoperit-o când a fost pe pământ, dar cred din toată inima că toate promisiunile Lui sunt reale. Vreau să rămân cu El până la capăt şi vreau să ajung la El.     

 

Reporter:

            Ai fost învăţată la facultate că NU eşti o creaţie a lui Dumnezeu, ci eşti un produs al evoluţiei?

            Din păcate, încă se mai învaţă în majoritatea şcolilor româneşti această minciună a diavolului: că provenim      dintr-o evoluţie oarbă şi că nu suntem creaţi de Dumnezeu.

 

Loredana Radu:

            Cea mai dură confruntare am avut-o când mi-am pregătit lucrarea de diplomă din „Complicaţiile imediate şi precoce ale avortului la cerere”. Discutând despre valoarea omului şi a fiinţei umane, colegii mei susţineau foarte ferm că până la vârsta de 3 luni fătul nu este o fiinţă umană. 

 

Reporter:

            De ce au ales vârsta de 3 luni? De ce nu au ales vârsta de 2 luni şi jumătate sau de 7 luni şi o zi? J

 

Loredana Radu:

            Unii, sub influenţa faptului că avortul este legal în România până la trei luni, alţii spuneau că primele faze sunt identice cu dezvoltarea la reptile şi alte explicaţii din evoluţie.   

 

Reporter:

            Legat de raportarea valorilor noastre morale şi etice la legi omeneşti şi la cei care fac legile, într-un interviu pe tema legalizării concubinajului am întrebat-o pe o doamnă deputat: „Cum se raportează parlamentarii din România la Biblie şi la Dumnezeu atunci când votează legi?”. Pur şi simplu n-a avut răspuns.

            Nu ne putem raporta valorile morale şi etice la legi date de oameni, care se schimbă de seara până dimineaţa. Chiar dacă ei spun că până la 3 luni fătul poate fi omorât prin avort, tot crimă se numeşte. Ei au legalizat o crimă !

 

 

Loredana Radu:

            Ştiinţa recunoaşte clar că viaţa începe în momentul concepţiei şi mulţi oameni cunosc acest adevăr. Dar este foarte avantajos să se perpetueze o minciună în sistemul medical, deoarece adevărul este dezavantajos şi ar duce la pierderi financiare pentru medicii care efectuează avorturi.

            Unii preferă să creadă o minciună, chiar dacă ei cunosc şi ştiu adevărul. Ei vor suferi consecinţele faptului că neagă şi refuză adevărul.

 

Reporter:

            Prima lege dată chiar în noaptea Revoluţiei din 1989 de însuşi Ion Iliescu, a fost chiar legea liberalizării avorturilor în România - lege prin care mamele puteau să-şi ucidă copiii, iar medicii puteau să ucidă copiii altora. Dar să revenim...

 

Loredana Radu:

            Moartea mamei mele a zguduit universul meu de copil şi a avut un mare impact emoţional asupra mea. Dar fiind o fire luptătoare şi veselă, am rezistat.

 

Reporter:

            Dacă erai o fire veselă şi dinamică, de ce ai avut nevoie de această schimbare uriaşă şi de Cristos în viaţa ta?

 

Loredana Radu:

            Pentru că, deşi aparent îmi mergea bine şi cei din afară nu puteau intui nevoia mea de Cristos sau nevoia de a mă pocăi, aveam momente în intimitatea mea când mă întrebam: „Care este rostul meu în viaţă? Ce direcţie am?”. Nu găseam nici un sens şi nici un rost în toate acestea.

            M-am implicat şi în yoga pentru că intuiam că întrebările mele au răspunsuri legate de Dumnezeu, dincolo de ce pot înţelege eu.

 

Reporter:

            Yoga spune: „Goleşte-ţi mintea de orice, nu te gândi la nimic, trezeşte şarpele Kundalini din tine şi vei fi fericit!”. Apoi vine diavolul şi pune stăpânire pe mintea ta...

            În creştinism însă, Dumnezeu nu este o forţă sau o energie impersonală, ci este o Persoană reală, cu care comunicăm şi al cărui Fiu - Isus Cristos - a murit în locul nostru.

 

Loredana Radu:

            În yoga ţinta este să te detaşezi de realitate, să te pierzi undeva în Nirvana, într-un fel de dumnezeu al lor, care este o forţă cosmică impersonală şi neimplicată în istorie.

 

Reporter:

            Să îţi anulezi raţiunea şi personalitatea ca să atingi culmi spirituale. Iar diavolul şi o armată de demoni tocmai asta aşteaptă: să-ţi blochezi raţiunea ca să preia ei controlul.

            Din această cauză Dumnezeu ne spune în I Petru 5: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită”.

 

Loredana Radu:

            Ai mei erau neliniştiţi cu privire la mine - mă detaşam de ei şi de prieteni, nu mai eram sensibilă la suferinţele celorlalţi. Eram cu universul meu şi cu ţelurile mele.

            Dar prietena mea cea mai bună a început să înţeleagă tot mai mult mesajul Bibliei. În entuziasmul ei a început să-mi spună şi mie ce descoperea ea.

            O vedeam că se schimbă şi că înţelege Biblia, pe care eu n-o pricepeam. Am început cândva să citesc Biblia, dar am început cu Geneza şi când ajungeam pe la înşiruiri de nume ziceam: „Gata, nu-i de mine! Nu pricep nimic!”. Şi renunţam. Ar fi trebuit să încep cu Evanghelia după Ioan.

            L-am întrebat odată pe un coleg: „Tu crezi că există Dumnezeu?”. Spre uimirea mea, el a răspuns: „Dumnezeu nu există! E doar o scornire a omului”. El era ateu convins.

 

Reporter:

            Mulţi oameni vorbesc despre Dumnezeu. În yoga, în islamism, în budism, în hinduism, în orice religie se vorbeşte despre Dumnezeu. Dar diferenţa este că în creştinism Isus Cristos este Cel care ni L-a descoperit pe Tatăl, pe Dumnezeul cel adevărat şi viu, iar restul sunt doar născociri ale oamenilor. Doar Dumnezeul Bibliei este Cel viu şi adevărat - este o Persoană cu care putem comunica. 

 

Loredana Radu:

            Acelaşi coleg mi-a spus: „Ai 20 de ani şi nu ştii ce crezi! Stai pe marginea unei bălţi şi încerci apa cu piciorul”.

            Atunci m-am gândit: „Eu ce cred? Cum îmi conduc viaţa? Cine mă ghidează? Încotro mă duc?”.       

            Am renunţat la yoga şi am dorit să înţeleg creştinismul: cine este Dumnezeu şi ce vrea El de la mine.

            Mi-am dat seama că am nevoie de claritate, de un crez şi de principii pe care să-mi zidesc viaţa. Mi-a fost foarte clar că yoga n-a putut să-mi ofere lucrul acesta pentru că golul din sufletul meu era încă prezent. Nevoia mea de semnificaţie, de împlinire şi de sens nu dispăruse.

            Atunci am zis: „Nu prea ştiu cum este creştinismul şi nu pricep Biblia. Eu merg rar la biserică şi nu-L cunosc pe acest Dumnezeu. Despre Isus Cristos nu ştiu mai nimic. Dar vreau să merg pe calea aceasta!

            Dacă Tu eşti Dumnezeu şi exişti, şi dacă Biblia este Cuvântul Tău, eu vreau s-o înţeleg! Ajută-mă s-o înţeleg şi ajută-mă să Te cunosc pe Tine!”.

            Pentru mine păcatul era o noţiune destul de vagă, pentru că am fost crescută moral şi n-am făcut rele: n-am omorât pe nimeni, n-am fost implicată în relaţii păcătoase. Eu consideram că nu am probleme în domeniul acesta.

            Dar citind şi continuând să mă rog şi să cer de la Dumnezeu să mă lumineze, mi-am dat seama că El defineşte ca păcat chiar şi indiferenţa şi nepăsarea faţă de El. Am înţeles că păcat este orice tendinţă din mine de a face rău, chiar şi numai de a gândi rău, de a nu mă potrivi cu standardele şi cu planul pe care El îl are pentru mine.

            Am fost uimită să-mi dau seama că asta înseamnă păcat. Şi dacă asta înseamnă păcat, eu mă încadram. Eu nu-L cunoşteam pe Dumnezeu şi nu ştiam ce vrea de la mine. Viaţa mea nu era împlinită. Simţeam că am o problemă.

 

Reporter:

            Aveai „punctajul” pentru o „viză” pentru iad. J

 

Loredana Radu:

            Eram aproape. J Mai mult, m-a copleşit gândul că dacă voi muri în clipa următoare, eu nu sunt pregătită să dau ochii cu un Dumnezeu care este Sfânt şi care are anumite standarde şi anumite cerinţe pentru viaţa mea. Aproape că eram disperată şi mă întrebam: „Ce-i de făcut?”.

            Dar mă bucur foarte mult că tot în Biblie şi în cărţile despre Biblie, pe care le-am citit ca să o pot înţelege, am văzut că Dumnezeu pregătise o Cale.

            Mi s-a dărâmat şi concepţia că Dumnezeu este un poliţai care stă după mine să-mi vâneze toate micile greşeli. Am fost uimită să aflu că mă iubeşte foarte mult şi că intenţia Lui cu mine este să-L cunosc, să mă bucur, să am o viaţă plină de semnificaţie şi de sens, să trăiesc o viaţă din abundenţă aici pe pământ.

            Am fost uimită că soluţia lui Dumnezeu era o cale ciudată pentru mine, şi anume: a murit Cristos în locul meu.

            Când citeam din Evanghelii viaţa Domnului Isus, mă întrebam: „Omul acesta n-a făcut nici un rău, n-a avut nici un păcat. De ce-a fost crucificat?”.

            Până la urmă am înţeles. Am înţeles că a  murit pentru  mine  ŞI  ÎN  locul  meu. Şi am înţeles că este singura modalitate prin care relaţia mea cu Dumnezeu se poate restabili şi pot vedea clar cine sunt eu, cine e Dumnezeu, ce-a pregătit El pentru mine aici pe pământ şi dincolo, în Cer.

            Am înţeles că e nevoie să-L  invit  pe  Isus în  viaţa  mea, ceea ce am şi făcut, pentru că-mi doream toate promisiunile şi toată viaţa pe care o întrezăream. 

            În ’97 am mers într-o tabără creştină, organizată de pocăiţi. Nu ştiam exact ce înseamnă aceasta, eu nu mă consideram pocăită. Aveam multe prejudecăţi despre ei: că nu sunt intelectuali, că nu se ştiu distra, că toată ziua stau cu nasul în Biblie şi se roagă.

            Spre uimirea mea, acei tineri erau toţi studenţi la medicină, din toată ţara. Erau veseli şi foarte liberi în manifestare. Am făcut drumeţii împreună, am spus glume. Toate erau făcute curat. N-am auzit un cuvânt vulgar şi m-a impresionat foarte mult lucrul acesta.

            I-am întrebat pe mulţi dintre ei: „Ce s-a întâmplat în viaţa ta? Cum ai devenit aşa? Te-ai născut într-o astfel de familie sau ai devenit ulterior creştin născut din nou?”.

            Mare mi-a fost uimirea să constat că toţi aveau un element comun, deşi unii proveneau din familii de pocăiţi, iar alţii nu. Toţi şi-au înţeles nevoia de iertare, nevoia de împăcare cu Dumnezeu, nevoia de Isus Cristos. Toţi au avut un moment în viaţă când au spus: „Da!” şi au luat o decizie.

            Unii au experimentat o transformare emoţională sau raţională, alţii au avut certitudinea, pe baza Scripturii, că viaţa lor va fi altfel din acel moment.

 

Reporter:

            Elementul acesta comun este descris de profetul Isaia: „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” -  peste Domnul Isus Cristos - „şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”. Atunci când un om păcătuieşte, îşi pierde pacea. Iar ca să aibă din nou pace, are nevoie

                        sau de pedeapsă,

                        sau de iertare.

            Dumnezeu ne oferă în dar iertarea, iar pedeapsa a primit-o Fiul Său - Isus Cristos.

            Acei tineri au acceptat IERTAREA pe care o oferă Dumnezeu, ca să primească în dar PACE cu Dumnezeu. 

 

Loredana Radu:

            Au acceptat iertarea şi apoi au acceptat conducerea Lui în viaţa lor. Am făcut şi eu acelaşi lucru. Am spus:

            „Doamne, mă căiesc de stilul meu de viaţă şi înţeleg ce înseamnă pocăinţa. Mă căiesc că am fost indiferentă faţă de Tine, Dumnezeul real, faţă de Fiul Tău şi de soluţia Ta pentru mine. Mă căiesc de faptul că mi-am urmat pornirile mele, ambiţiile şi planurile mele.

            Îţi mulţumesc că ai plătit Tu pentru păcatele mele. Îţi mulţumesc că ai înviat ca să învii în mine o nouă viaţă şi o altă perspectivă. Vreau să Te cunosc şi să Te urmez!”.

            Familia a fost şocată de decizia mea. Aveau multe prejudecăţi. Cea mai mare neînţelegere a lor a fost: ce dezamăgire profundă am avut eu? Ce suferinţă imensă am avut eu astfel încât a trebuit să mă pocăiesc? Există încă prejudecata că doar atunci când ţi se întâmplă un necaz ai nevoie să te întorci la Dumnezeu ca să te ajute.

            Le-am explicat că n-am avut vreo dezamăgire profundă sau suferinţă mare. Viaţa îmi era echilibrată, dar neîmplinită. Aveam acele întrebări care nu-mi dădeau pace.

            Am intrat în Biserică şi am întâlnit oameni care       mi-au oferit răspunsuri. M-am îndrăgostit cu totul de Isus. Eu n-am mai întâlnit pe nimeni ca El. Tot ceea ce spune El în Biblie se împlinea în viaţa mea practică. Rugăciunile mele căpătau răspuns şi m-a cucerit cu totul.

            Fiind o fire entuziastă, le spuneam tuturor ce-am descoperit, cum s-a schimbat viaţa mea şi ce mi-a dat Isus. Pentru familia mea m-am rugat aşa: „Doamne, nu vreau să piară! Vreau să Te cunoască şi ei, să experimenteze şi ei bucuria iertării şi siguranţa că vor ajunge la Tine!”.

 

Reporter:

            Dorinţa de a spune imediat şi altora, pe autobuz, în tren, în familie, oriunde ai fi, poate fi exemplificată astfel: dacă am şti că blocul în care ne aflăm, peste 3 minute se va dărâma din cauza unei bombe sau a unui cutremur, am fugi şi am bate la toate uşile: „Fugiţi repede în stradă. Clădirea cade în 3 minute. Veţi muri cu toţii dacă nu ieşiţi!”.

            Aşa se întâmplă când un om se întoarce la Dumnezeu şi le spune şi altora. Le spune că vor muri şi vor merge în iad dacă nu-L primesc pe Dumnezeu ca stăpân al lor.

 

Loredana Radu:

            Dumnezeu mi-a spus: „Începe să trăieşti ce spui!”.

            Viaţa mea se schimbase. A fost un proces care a început atunci când L-am acceptat pe Cristos ca Domn şi Mântuitor, ca şi Conducător al meu. Este ceva similar cu naşterea, creşterea şi dezvoltarea unui copil.

            Argumentul decisiv pentru mine a fost când am avut de ales între următoarele variante:                   

           

            1. Isus Cristos a fost un mincinos şi El a dus în eroare miliarde de oameni.

            2. Isus Cristos a fost nebun şi S-a înşelat pe Sine şi

                        i-a înşelat şi pe alţii.

            3. Isus Cristos este FIUL LUI DUMNEZEU, şi tot ce a spus este adevărat şi se va împlini.

           

            Văzându-I viaţa şi integritatea, văzând că nu se încadra nici în prima alternativă, cea de a fi un mincinos, nici în a doua, de a fi nebun, a rămas doar a treia alternativă: că este Fiul lui Dumnezeu care a venit la noi să ni Se descopere, să ne arate inima lui Dumnezeu, caracterul Lui, planurile Lui pentru noi. Sunt convinsă de acest adevăr.

            Nu-I pot mulţumi îndeajuns lui Dumnezeu că mi-a deschis ochii să-L găsesc chiar din tinereţe. De multe ori spun: „Doamne, ce frumoasă-i tinereţea cu Tine! Ce sănătos ai plănuit să trăiască omul în viaţă, să fie împlinit, să aibă speranţă, să aibă o călăuză pe pământul acesta”.

            Puterea care mă ţine este promisiunea lui Cristos: „Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi”.

            N-aş schimba cu nimic starea mea de acum, speranţa pe care o am şi puterea de a face faţă vieţii.     

 

Reporter:

            Cel mai important moment va fi când se vor citi numele, când vom sta în faţa lui Dumnezeu şi se va deschide Cartea Vieţii. Avem certitudinea încă de acum că numele noastre sunt deja scrise în Cer. Ce fericiţi vom fi când ne vom auzi strigaţi acolo.

            Dar până atunci, avem posibilitatea şi datoria să trăim ca şi cetăţeni demni ai Cerului, ca oameni care-L avem pe Cristos în noi şi ale căror trupuri sunt temple vii. Noi suntem Templul Duhului Sfânt.

            Noi toţi, cei care L-am acceptat pe Cristos ca Domn şi Stăpân în viaţa noastră, alcătuim Biserica Lui - acest   organism viu, format din oameni, NU din pietre, nici din smoală. Din oameni care sunt „pietre vii”

 

Loredana Radu:

            Am descoperit în Cristos o libertate extraordinară: libertatea relaţiei  personale cu El şi faptul că atunci când Îl iubesc pe Dumnezeu pot să fiu liberă.

            Relaţia cu El mă împlineşte şi-mi dă sens, deoarece am înţeles că sunt chemată să-L cunosc şi să-L fac cunoscut, să fiu o ambasadoare a Lui aici pe pământ. Oriunde merg, să trăiesc ca o fiică a Lui, să fiu integră, să nu permit compromis în viaţa mea. Prin tot ce fac eu, să strălucească şi să se vadă El.

 

Reporter:

            Eşti deja „cetăţean” al Cerului. Ai „paşaportul” în buzunar, prin faptul că L-ai acceptat pe Isus Cristos ca Domn, Stăpân şi Mântuitor al tău. Doar că încă nu trăieşti în ţara pe care El a promis-o. Dar în acea dimineaţă frumoasă, când vom trece „dincolo”, atunci ne vom intra în drepturi şi vom beneficia de tot ceea ce ne-a pregătit Dumnezeu.

            Biblia este un fel de „carte de instrucţiuni” pentru cetăţeni ai Cerului, care încă mai sunt pe acest pământ.

            Dragul nostru cititor, îţi dorim să experimentezi dragostea lui Dumnezeu, pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere. Şi apoi să ne ocupăm fiecare locurile pe care Dumnezeu ni le-a pregătit în Cer. Nu datorită faptului că noi am fi sfinţi, sau că unii ar fi mai sfinţi decât alţii, ci datorită faptului că pentru fiecare dintre noi a murit Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

 

 

*****************************************

 

VALENTIN 

 

SUNT UN OM FERICIT!

 

Toate  poverile  care  mă  apăsau,  toată  ura,  mândria  Şi  dorinţa  de  a  fi  cineva  au  cĂZUT.

 

Mă simţeam un om bătrân, chiar dacă aveam doar 20 de ani.

 

Nu aveam o imagine bună despre mine şi căutam să atrag atenţia în exterior, prin îmbrăcaminte şi comportament.

 

Vali a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale.

 

Valentin:

            Am început facultatea cu dorinţe şi ambiţii materialiste. Doream să devin un om de afaceri, să am mulţi bani şi să nu depind de nimeni. Caracterul meu puternic îmi spunea că pot să reuşesc. Mă consideram un fel de spărgător de gheaţă şi nu-mi era teamă. Eram sigur că voi ajunge sus.

            Acum vreau să-L urmez pe Dumnezeu şi să ascult de El. Sunt un om fericit şi numai Dumnezeu a făcut asta în viaţa mea. Apoi vreau să le spun şi altora despre Dumnezeu. 

 

Reporter:

            Nu sunt mulţi oameni fericiţi! Cum ai ajuns tu fericit?

 

Valentin:

            În liceu mi-a plăcut muzica rock şi eram rocker. Aveam păr mare, purtam lanţuri şi blugi jerpeliţi. Nu aveam o imagine prea bună despre mine şi căutam să atrag atenţia prin îmbrăcăminte şi comportament.

 

Reporter:

            Era o refulare a unor sentimente înăbuşite, a unor complexe, sau chiar simţeai plăcere în stilul acela de viaţă? 

 

Valentin:

            Era şi o plăcere, dar şi o refulare a unor tensiuni. Voiam să fiu cineva, iar oamenii să mă admire. De aceea şi doream să fiu un om de afaceri, iar alţii să depindă de mine.

                        „Idolii” mei în muzica rock erau Slayer, Metallica şi alţii, dar mi-am dat seama că versurile care însoţesc muzica rock n-aduc pace sufletului, de aceea am renunţat să mai ascult formaţiile care promovează astfel de versuri, pentru că nu fac bine deloc. Prefer să ascult muzică creştină, care aduce cu adevărat pace sufletului meu. 

 

Reporter:

            Ce simţeai când ascultai muzică rock?

 

Valentin:

            Libertate. Părul mare, dai drumul la muzică, te urci pe motocicletă şi te duci încotro vezi cu ochii. Voiam să fiu liber şi asta însemna libertatea pentru mine. Credeam că sunt un om liber, până am cunoscut altceva şi pe Altcineva...

            Acum sunt liber să aleg între bine şi rău, între Dumnezeu şi păcat, între voia mea şi voia lui Dumnezeu. Acum libertate înseamnă să fac ceea ce aşteaptă El de la mine.

            O maşină funcţionează bine doar în condiţiile pentru care a fost construită. La fel şi noi, doar trăind o viaţă creştină, aşa cum ne-a creat Dumnezeu, suntem fericiţi şi liberi.

 

Reporter:

            Ce le-ai spune celor care apreciază muzica rock şi caută în rock libertatea, împlinirea şi satisfacţia personală?

 

Valentin:

            Dragii mei, există ceva mult mai bun şi pot să vă spun că am gustat din aceasta. Ceea ce îmi plăcea mie înainte a fost amar, de aceea am renunţat şi nu regret deloc.  

            Eu credeam în existenţa lui Dumnezeu şi aveam o oarecare teamă faţă de El. Mergeam uneori la biserică şi ştiam că Dumnezeu e undeva acolo sus, dar nu ştiam că pot să-L implic în viaţa mea şi că El poate avea o influenţă decisivă în viaţa mea. Seara mă rugam „Înger, îngeraşul meu” şi „Tatăl nostru”.

            Am început facultatea cu ambiţii şi dorinţe materialiste, dar încet, încet, imoralitatea din cămine mi-a afectat viaţa. În anul I de facultate mă simţeam deja foarte singur.

            Mă simţeam un om bătrân, chiar dacă aveam doar 20 de ani. Nu doream să merg la chefuri, dar mergeam şi încercam să mă distrez, însă ceva în inima mea nu era împlinit. Era bine când eram cu colegii, dar după aceea se termina. Mergeam ca să nu stau singur, dar nu mă împlinea.

            Cel mai trist lucru s-a petrecut spre sfârşitul anului III de facultate, când relaţia cu fratele meu s-a stricat. Şi el era student, stăteam în acelaşi cămin, pe acelaşi palier, dar am început să locuim în camere diferite.

            Ştiam că nu este bine să-mi stric relaţia cu fratele meu, dar nu puteam să o repar. El ducea o altfel de viaţă; eu eram mai disciplinat, mai calculat cu banii, el fuma şi îi plăcea să stea cu prietenii la o bere şi să petreacă nopţile.

            Era foarte trist pentru părinţii mei când ajungeam acasă şi mă întrebau ce mai face fratele meu, iar eu nu ştiam ce să le spun.

 

Reporter:

            Din ce cauză aţi ajuns la această ruptură?

 

Valentin:

            Îl consideram pe fratele meu un „pierde-vară”. Eu eram un om foarte mândru şi ştiam ce vreau. El nu ştia ce vrea şi mă enerva la culme. Îşi cheltuia repede banii şi venea să-mi ceară mie. Îi spuneam că n-am, îl minţeam, iar el îmi adresa nişte „adjective” drăgălaşe.

            Apoi prietena lui îl minţea în legătură cu o anumită problemă care mă privea şi pe mine. Pentru mine era trist că el nu mă credea pe mine, ci credea minciuna ei.

            Ura faţă de fratele meu şi prietena lui a început să devină aşa de mare încât nu puteam să dorm noaptea de ură.

            Eram plin de furie. Îmi imaginam cum o prind pe prietena lui şi o calc în picioare pe holul căminului; sau mă gândeam cum ajung eu bogat şi el vine să-mi ceară bani...

            Sufletul meu era inundat de o mare tristeţe pentru că mă gândeam că vom fi ca doi străini şi poate doar de sărbători ne vom da câte un telefon. Eram foarte trist.

            „Spărgătorul de gheaţă”, cum mă consideram la început, s-a lovit de un iceberg şi n-am putut să merg mai departe, n-am mai ştiut ce să fac. Aceasta a fost criza care m-a făcut să strig către Dumnezeu.

            Atunci am citit ceva care m-a surprins: „Problemele se rezolvă cu dragoste, nu cu ură!”. Aşa că am început să mă rog: „Doamne, ajută-l pe fratele meu să scape de fata asta şi pe ea ajut-o să nu mai mintă”.

            Am început să mă rog tot mai des şi prima minune din viaţa mea a fost să văd cum această ură adâncă a început să se transforme în dragoste.

            Înainte am încercat prin voinţa mea să-mi spun: „Nu e bine să-l urăsc pe fratele meu”, dar n-am putut. Însă atunci când m-am rugat lui Dumnezeu, pur şi simplu am văzut cum ura mi se schimbă în dragoste.

 

Reporter:

            De ce te-ai rugat? Ştiai despre puterea rugăciunii?

 

Valentin:

            Înainte să încep să mă rog şi înainte de toată această transformare din viaţa mea, doi tineri de la organizaţia Alege Viaţa mi-au vorbit despre Dumnezeu. Mi-au spus ce înseamnă să ai o relaţie personală cu Dumnezeu - o idee pe care n-am mai auzit-o. Ei m-au întrebat: „Ai vrea să te rogi şi să-I deschizi uşa vieţii tale lui Isus Cristos, ca El să vină în viaţa ta?”, iar eu am răspuns: „Da”.

            M-am rugat atunci cu ei şi după câteva luni am început să mă rog pentru criza din relaţia cu fratele meu. Tonul vocii mele a început să se schimbe când fratele meu venea să-mi ceară ceva şi chiar el spunea că m-am schimbat.

            Am început să caut Lumina, să umblu mai mult după valori ca bunătate şi dragoste. Vedeam că dragostea mă face să am pace şi să nu mai fiu aşa de zbuciumat.

            Acei tineri studiau în mod regulat Biblia. Am început şi eu să citesc Biblia. A fost o schimbare extraordinară!

            Toată  viaţa  mea  a  început  să  capete  un  rost, să funcţioneze, să aibă armonie, să prindă gust şi culoare. Dintr-o dată m-am simţit mai tânăr.

            Toate poverile care mă apăsau, toată ura, mândria şi dorinţa de a fi cineva au început să cadă.

 

Reporter:

            Domnul Isus Cristos spune: „Trebuie să vă naşteţi din nou! [...] Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”.

 

Valentin:

            Da, asta s-a întâmplat cu mine: am devenit o persoană nouă şi am început să merg pe un drum pe care nu mai umblasem niciodată. Totul a început să capete armonie.  

            Fratele meu a devenit şi el un copil al lui Dumnezeu, iar prietena lui şi-a recunoscut greşelile şi s-au despărţit.

 

Reporter:

            Prin efortul tău ai dobândit bunătatea şi dragostea?

 

Valentin:

            Nu, nici vorbă. Am încercat asta prin voinţa mea, şi cu toate că sunt un om cu voinţă puternică, n-am putut... A fost doar harul lui Dumnezeu. Numai El poate da dragoste, pentru că El este dragoste. Doar El a putut să înlocuiască în inima mea ura cu dragostea. Eu singur n-am putut.

 

Reporter:

            Ce versete din Biblie ţi-au vorbit ţie personal?

 

Valentin:

            Evanghelia după Ioan mi-a plăcut mult şi chiar i-aş îndemna pe cei care vor să citească Biblia, să înceapă cu Ioan. Este extraordinar şi pur şi simplu merge direct la inimă.                         Citez din Evanghelia după Ioan:

„Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.

            Un alt text descrie cum vine Nicodim la Isus şi Îi spune: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el.

            Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu’.

            Nicodim i-a zis: ‘Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?’.

            Isus i-a răspuns: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu’ ”.

            Un alt verset, din care am înţeles ce înseamnă adevărata libertate, este Ioan 8:32: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi”. Am gustat adevărata libertate, cunoscându-L pe Cristos - Adevărul lui Dumnezeu.   

            Libertatea adevărată vine din interior, din inimă, ca un izvor de apă care susură şi curge curat. Aşa este Cristos şi Cuvântul Lui - izvorăşte din inima ta şi se revarsă spre alţii.

 

Reporter:

            După ce ai hotărât să-L urmezi pe Dumnezeu, cu siguranţă au fost lucruri la care ai renunţat. Ce ai pus în loc? 

 

Valentin:

            Credeam că dacă mă întorc la Dumnezeu, viaţa mea va fi terminată. Nu voi mai putea să mă distrez, va trebui să mă îmbrac într-un fel anume şi să mă izolez de ceilalţi. Credeam că a trăi conform Bibliei este imposibil în societatea noastră şi mi-a fost teamă.

            Dar cu cât m-am apropiat de Dumnezeu, cu atât am devenit mai liber, mai bucuros şi mai vesel, însă este o bucurie şi o veselie curată si frumoasă.

            Am descoperit că există şi altfel de distracţie, un mod curat de a te distra. Înainte am căutat să mă distrez cu ajutorul băuturii şi cu altele... Teama mea că apropiindu-mă de Dumnezeu viaţa mea va fi tristă, a dispărut, pentru că acum sunt, de fapt, cu adevărat fericit şi împlinit.     

 

Reporter:

            Am văzut undeva o imagine cu un omuleţ mic în mijlocul unei jungle, iar din pomii din junglă ieşeau tot felul de capete hidoase de monştri cu dinţi mari, cu gurile deschise, care îl atacau pe acel omuleţ micuţ, încercând să-l mănânce.

            Probabil că aşa te-ai simţit şi tu când ai luat viaţa în piept. Ai ales calea spre Dumnezeu, să-ţi dedici viaţa lui Dumnezeu, ca un fel de fugă din faţa grozăviei „junglei” din jur, în care tu voiai să devii un om „mare”

 

Valentin:

            Nu, deoarece caracterul meu puternic îmi spunea că pot să rezist. N-am fost un om slab, care spune: „Eu nu pot reuşi în viaţă, aşa că mă abandonez în braţele lui Dumnezeu”. Sau să fiu într-o depresie şi să spun: „Vai ce viaţa am!”. Nu! Pur şi simplu mi-am dat seama că nu pot rezolva unele situaţii prin voinţă sau prin eforturi personale.               Asta m-a făcut să-L caut pe Dumnezeu şi cunoscându-L pe El sunt fericit şi împlinit. Pentru că aşa suntem creaţi - să  avem  o  RELAŢIE  personală  cu  Dumnezeu,  iar până nu-L cunoaştem pe El, sufletul nostru nu-şi găseşte liniştea şi împlinirea.

 

Reporter:

            Ai fost dezamăgit de viaţa pe care ai dus-o înainte?

 

Valentin:

            Da. În facultate credeam că un mediu de afaceri te împlineşte pentru că ai de-a face cu oameni „de clasă”.

            Privind clădirile de sticlă şi oţel, maşinile cu reclame frumos colorate şi firme luminoase care se aprind noaptea, totul părea frumos din afară. Dar când am ajuns în spatele acestor clădiri de sticlă şi oţel, care lucesc în soare, şi în spatele acestor lucruri frumos colorate, mi-am dat seama că acolo sunt oameni şi că problema se află în oameni, iar problema este PĂCATUL.

            Mi-am dat seama că oamenii sunt cei care au nevoie să fie schimbaţi, pentru că oricât s-ar înconjura de lucruri frumoase, care arată bine pe exterior, atâta timp cât în ei nu se petrece o schimbare, totul este degeaba.

            M-au ajutat mult noii mei prieteni, iar caracterul meu a început să se dezvolte pe o temelie nouă şi solidă.      

 

Reporter:

            Ai intrat într-un alt fel de „afacere” - „afacerea” lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu sau finalul acestei „afaceri” este să îi scape pe oameni de iad şi să-i ducă în Împărăţia Fiului dragostei Sale. Oamenii îşi aleg singuri iadul sau raiul.  

 

Valentin:

            Înainte mă gândeam să încep o afacere. Azi mă gândesc: „Acum am într-adevăr cea mai tare ofertă pe care pot să le-o prezint oamenilor. Şi în plus, este pe gratis”. Pentru că darul lui Dumnezeu - Isus Cristos - se primeşte gratis şi numai cine doreşte Îl poate avea.

            M-am gândit tot în termeni economici: „Ce ‘afacere’ interesantă: Îi dau lui Dumnezeu tot ce este urât, toate păcatele mele, iar El îmi dă în schimb dragoste, bunătate, credincioşie şi pace. Extraordinar”.

            Mă bucur că ceea ce fac eu acum are un mare impact. Mă uit în urma mea şi văd vieţi transformate, iar asta mă împlineşte şi mă bucură. Văd că şi alţi oameni pot să-L cunoască pe Dumnezeu şi să aibă o viaţă transformată, ca şi mine. 

            Ştiu bine că nu o religie anume mă salvează, ci numai credinţa în Isus Cristos. Şi ştiu că atunci când oamenii vor sta înaintea lui Dumnezeu, la judecată, nu o să-i întrebe din ce religie au făcut parte şi nici nu o să le spună: „A, tu ai fost din religia aceasta! Vino în Împărăţia Mea!”.

            Ştiu sigur că numai credinţa în Isus Cristos te poate mântui şi te poate salva. Numai o relaţie personală cu Dumnezeu, devenind copilul lui Dumnezeu, poate într-adevăr să te ducă în Împărăţia Tatălui nostru ceresc.

            După ce L-am cunoscut pe Dumnezeu, am înţeles cu adevărat rugăciunea „Tatăl nostru”.     Eu sunt copilul Lui aici pe pământ şi Mă rog Lui ca unui tată. Stau de vorbă cu Tatăl meu din ceruri şi este o relaţie extraordinară.    

 

Reporter:

            La final, ce gând ai pentru cititori?

 

Valentin:

            Vă spun din toată inima mea să nu vă fie teamă să vă apropiaţi de Dumnezeu! Poate credeţi că viaţa voastră va fi gri şi veţi pierde fericirea, dar nu este adevărat.                  

            Pot să spun asta din perspectiva unui om care s-a temut să se apropie de Dumnezeu şi care a crezut că prin Dumnezeu nu poţi avea o viaţă împlinită şi fericită. Deci, nu vă fie teamă să vă apropiaţi de Dumnezeu.

            În cartea Proverbe, în Biblie, scrie: „Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.[...] Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele”.

 

Reporter:

            Vali, eşti un om fericit?

 

Valentin:

            Da, şi pot să le spun şi celor care citesc aceste rânduri că sunt fericit, dar nu prin ceea ce oferă această lume, ci prin Isus Cristos. El este cel care mi-a dat fericirea. DA,  SUNT  UN  OM  FERICIT! 

 

Reporter:

            Dumnezeu este susţinătorul, sursa, generatorul şi dătătorul vieţii, al fericirii şi al împlinirii, iar sufletul nostru nu-şi va găsi odihna până nu se va odihni în Dumnezeu, acolo unde vom găsi fericirea eternă.

 

*****************************************

 

PETRICĂ  VRĂBIORU

 

mă  întorceam  de  la  discotecă  noaptea  foarte  târziu,  obosit  Şi mirosIND  a  ţigară  ŞI  alcool.

 

În sufletul meu eram dezamăgit de fiecare dată când făceam un păcat: fie că era vorba de ţigară, alcool, discotecă sau alte aventuri tinereşti.

 

Nimic din toate acestea nu-mi aducea o satisfacţie reală. Chiar dacă îmi ofereau o doză de plăcere momentană, la final mă lăsau cu un gust amar.  

 

Reporter:

            Petrică Vrăbioru se autodefineşte ca fiind un „păcătos obişnuit”. Nu a făcut lucruri exagerate: nu a omorât pe nimeni,  nu a spart casa nimănui, ci a trăit o viaţă de adolescent liniştit.

 

Petrică Vrăbioru:

            Mă gândesc la versetul din Isaia, capitolul 51: „Priviţi [...] spre gaura gropii din care aţi fost scoşi” şi mă întorc cu multă recunoştinţă la Dumnezeu, văzând groapa păcatului din care m-a scos.

            În familia mea creştinismul era ceva foarte confuz. Primele ţigări le-am fumat chiar din pachetul tatălui meu. Faptul că trăiam într-un mediu oarecum religios nu mi-a dat posibilitatea să-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu.     

            Viaţa mea a fost o alergare după păcatele care păreau mai interesante, dar care, fără excepţie, m-au dezamăgit.

 

Reporter:

            Cum definiţi păcatul, privind în urmă la acele fapte?

 

Petrică Vrăbioru:

            Atunci nu ştiam ce este păcatul şi nici măcar nu conştientizam faptul că trăiam în păcat. Dar acum, privind în urmă, aş putea să dau o definiţie foarte simplă: păcatul este orice îndepărtare de voia lui Dumnezeu, greşirea adevăratei ţinte pe care El ne-a pus-o în faţă.

            Dumnezeu l-a chemat pe om la o eternitate trăită împreună cu El şi ori de câte ori omul păcătuieşte, el ratează această ţintă şi eşuează lamentabil.

         Dar, aşa cum s-a întâmplat şi cu mine, orice om are şansa binecuvântată de a se întoarce la Dumnezeu şi de a primi iertarea de păcate.  

 

Reporter:

            Mulţi spun: „Dacă nu fac păcate mari, dacă şi ei/lui îi place sau dacă nu supăr pe nimeni, de ce să-mi schimb viaţa?”. Dumneavoastră de ce v-aţi schimbat viaţa?

 

Petrică Vrăbioru:

            Viaţa mea era o alergare după senzaţii tari, după ceea ce Scriptura numeşte „plăcerile de-o clipă ale păcatului”. Dar eram dezamăgit de fiecare dată când făceam un păcat, fie că era vorba de ţigară, alcool, discotecă sau alte aventuri tinereşti. Nimic din toate acestea nu-mi dădea nici satisfacţie reală şi nici împlinire autentică, de durată.

            Chiar dacă îmi ofereau o doză de plăcere momentană,  în final toate aceste lucruri mă lăsau cu un gust amar, cu o dezamăgire totală, cu o foame şi o sete după ceva mai bun, cu o aspiraţie după ceva ce îmi lipsea. 

            Inima îmi spunea că trebuie să existe şi ceva mai bun, dar nu aveam termen de comparaţie ca să înţeleg ce putea fi acel „ceva”.

            În căutările mele după fericire, după aventuri, după distracţii, de fiecare dată când rămâneam din nou cu sufletul gol, îmi puneam în mod serios problema dacă există cu adevărat ceva de calitate, care să îmi dea o bucurie şi o fericire de durată, care să nu se consume foarte repede.   

 

Reporter:

            Pur şi simplu v-aţi gândit că aţi dori ceva mai mult sau a fost cineva care v-a deschis apetitul pentru o altă lume?

Petrică Vrăbioru:

            Au fost mai mulţi factori. Pe de o parte sufletul şi conştiinţa mea îmi spuneau tot timpul că ceea ce fac nu este bine, măcar că nu ştiam care era legea morală la care să mă raportez, pentru că nu aveam nici o noţiune despre Biblie, despre Cuvântul lui Dumnezeu.

            Pe de altă parte, nişte colege credincioase de facultate, pe care le ironizam când îmi vorbeau despre lucruri spirituale şi pocăinţă, mi-au adus câteva cărţi creştine.

            Aşa că am început să citesc o carte deosebită: „Graiul prorociilor”, scrisă de Petru Popovici. Autorul arăta modul în care s-au împlinit profeţiile prezentate de Sfânta Scriptură. Arăta, cu multe detalii, timpul, locul şi cultura în care s-au împlinit aceste profeţii. Şi, de asemenea, arăta alte profeţii care încă nu s-au împlinit.

            Apoi aducea argumentul că dacă toate acele profeţii s-au împlinit deja, cu siguranţă că şi celelalte, care sunt menţionate pe paginile Scripturii, urmează să se împlinească la fel de clar cum s-au împlinit şi acestea.

            Eu nu eram atât de uşor de înduplecat sub aspect emoţional, aşa încât să-mi schimb viaţa doar pe baza câtorva sentimente religioase. Pentru mine a fost un impact raţional - am început să gândesc şi să fiu dezarmat de acele argumente foarte convingătoare pe care le aducea Petru Popovici.

            A trebuit să admit că era imposibil ca o minte omenească să prevadă nişte evenimente de asemenea proporţii, cum erau toate acele profeţii specificate în Biblie.

            Mi-am dat seama că există un Dumnezeu care guvernează istoria, care ţine în control universul acesta, care a rostit un cuvânt şi urmăreşte în timp ca acest cuvânt al Lui să se împlinească.

            Încă nu ştiam detalii despre modul în care S-a descoperit Dumnezeu, despre persoana Domnului Isus Cristos, dar cel puţin mi-am dat seama că trebuie să fac şi eu ceva şi să-L cunosc mai bine şi mai îndeaproape pe acest Dumnezeu.

            Apoi am citit cartea: „Isus, destinul nostru” de Wilhelm Busch. Predicile scrise în acea carte, într-o manieră foarte simplă şi practică, se adresau exact vieţii mele.

            Chiar dacă nu eram un păcătos excentric, deosebit de ceilalţi, eram totuşi păcătos. Mi-am dat seama că viaţa mea era infectată de tot felul de păcate. Păcatul săpase în mine, în caracterul meu. Când mă întorceam de la discotecă, noaptea foarte târziu, eram obosit şi miroseam a ţigară şi alcool. 

 

Reporter:

            A ţigară, a alcool şi... a spray sau parfum...

 

Petrică Vrăbioru:

            De obicei în discotecă... amestecul acesta aşa de...

            În sufletul meu eram dezamăgit de petrecerile pe care le vedeam inutile şi nesatisfăcătoare. Atunci am decis să merg la biserici, să văd dacă există o altă alternativă de a-mi trăi viaţa, într-un alt mod, mai satisfăcător, mai bun.

            M-am asociat cu un prieten de la discotecă, unul care a început să gândească la fel ca mine, care trăia şi el aceleaşi frustrări şi nemulţumiri.

            Am mers pe la diferite biserici, să vedem ce se vorbeşte, ce se cântă, cum este atmosfera aceea religioasă. Am vizitat biserici de diferite nuanţe: Baptiste, Creştine după Evanghelie, Penticostale, Catolice şi Ortodoxe.

            La sfârşit, atât eu cât şi prietenul meu am tras concluzia că suntem păcătoşi. Am ajuns să admitem faptul că trebuie să facem ceva cu viaţa noastră, să facem o schimbare, că nu se mai poate aşa. Efectiv nu eram fericiţi.

            Însă toate discuţiile pe care le purtam cu acel prieten al meu tindeau să devină doar un fel de filozofie. Stăteam cu el la un pahar de vin, discutam, trăgeam din ţigară, ne uitam unul la celălalt şi spuneam: „Nu mai merge aşa! Trebuie să ne schimbăm viaţa!”.

 

Reporter:

            Şi ideile deveneau din ce în ce mai înceţoşate...

Petrică Vrăbioru:

            Exact. Nu ştiam cum să facem concret primii paşi spre schimbarea vieţii şi eliberarea de toate lucrurile rele.

 

Reporter:

            Este extraordinar faptul că Dumnezeu a pus în inima omului chiar şi gândul veşniciei. A săpat în conştiinţa noastră dorinţa după veşnicie, după curăţie, după lipsă de păcat, după voia Lui în viaţa noastră.

 

Petrică Vrăbioru:

            În primăvara anului 1991 am luat decizia în inima mea. Eram acasă, în cămăruţa mea, când m-am simţit zdrobit de prezenţa lui Dumnezeu. Atunci am devenit conştient de starea de păcat, am înţeles că nu e normal şi nu e frumos  să-mi continui viaţa aceea de păcat.

            Acolo m-am rugat lui Dumnezeu astfel: „Doamne, acesta sunt! Sunt un adolescent legat de multe vicii şi patimi, care s-au sedimentat în viaţa mea. Doamne, sunt legat de ţigară şi de alcool. Îmi plac toate distracţiile, dar văd că ele nu mă fac fericit, ci doar îmi îmbătrânesc sufletul şi viaţa. Doamne, Te rog să mă scapi de toate acestea şi să-mi dai puterea şi voinţa necesară să ies din mediul în care am trăit până acum”.

            În cele din urmă am ajuns la Biserica Penticostală „Sfântul Ilie” din Suceava. Prezenţa Duhului Sfânt m-a atins într-un mod atât de puternic încât am zis în inima mea: „Mă voi ridica în picioare şi mă voi hotărî să-L slujesc şi eu pe Dumnezeu în felul în care Îl slujesc aceşti oameni”.

            Dar parcă un duh rău venea în mintea mea şi-mi spunea: „Tu iei o decizie pe care nu o vei putea ţine! Cum să te laşi de ţigară? Ai fumat de mic copil. Ai mai încercat să te laşi de ţigară şi n-ai reuşit. Experienţa ţi-a demonstrat asta. Crezi că vei reuşi acum?” îmi spunea gândul acesta rău. „Nu vei reuşi să-ţi ţii hotărârea şi o să-i faci de râs şi pe oamenii aceştia. Mai bine renunţă!”

            În mintea mea era o vâltoare de asemenea gânduri rele, ca nişte influenţe străine, nişte duhuri rele care veneau din partea vrăjmaşului şi care încercau să mă ţină legat ca să amân momentul acela al deciziei.

            Însă, pentru că Îl căutam sincer pe Dumnezeu şi eram sătul de viaţa aceea de păcat, a intervenit Însuşi Dumnezeu. Am simţit o putere care a venit din afara mea şi m-a ajutat să îndepărtez toate acele influenţe negative, să mă ridic în picioare şi să iau decizia de a-L urma şi eu pe Domnul Isus Cristos.

            Ştiam că sunt păcătos şi am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca să ies din impasul spiritual în care mă găseam.       

 

Reporter:

            Încercăm să facem binele, dar răul stă lipit de noi! Însă mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că Cel care este în noi este mai tare decât cel care este în lume. Domnul Isus Cristos este mai tare decât diavolul sau Satan.

            Domnul Isus Cristos a fost Cel care v-a smuls din împărăţia întunericului şi v-a pus în Împărăţia Luminii.

            Nu regretaţi decizia luată atunci? Nu vă pare rău pentru timpul în care v-aţi fi putut distra? Aţi fi putut gusta tot ce oferă lumea de astăzi, a cărei „religie” - aş spune eu - este sexul. Suntem bombardaţi continuu cu imagini lascive, de natură sexuală.

 

Petrică Vrăbioru:

            Îmi pare rău doar de faptul că nu m-am hotărât mai repede să-L slujesc pe Domnul Isus Cristos. Aşa aş fi fost scutit de efectele provocate de mediul viciat al păcatului.

            Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi sunt plin de recunoştinţă că El mi-a dat adevărata fericire, aşa cum citim în Psalmul 34: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”.

            Nu este suficient doar să ştim ceva despre Dumnezeu şi să avem doar o teorie sau o filozofie religioasă despre El. Abia din momentul în care omul gustă experienţa unei trăiri zilnice, personale şi constante cu Dumnezeu, abia atunci omul poate trăi o fericire autentică.

            Fericirea pe care ne-o dă Dumnezeu nu ne scuteşte de necazuri. Ea nu depinde de circumstanţele exterioare, nu depinde de banii pe care-i avem sau nu în buzunarul nostru, nu depinde nici măcar de sănătatea noastră trupească, ci depinde doar de un singur lucru: de părtăşia noastră cu Dumnezeu. În această părtăşie există întotdeauna bucuria pe care ne-o dă El.

 

Reporter:

            Poate unii cititori trec prin aceleaşi frământări: nu sunt împliniţi şi mulţumiţi, nu sunt fericiţi şi au o problemă de păcat în viaţa lor. Ce le-aţi spune?

 

Petrică Vrăbioru:

            Doresc ca toţi să aibă tăria de caracter de a da la o parte orice piedică şi de a veni la Domnul Isus Cristos. El ne primeşte pe toţi aşa cum l-a primit tatăl pe fiul risipitor, din pilda biblică. După ce fiul a fost acceptat, chiar în condiţia mizerabilă în care se afla, tatăl i-a dat o haină nouă, i-a dat încălţăminte în picioare şi a făcut o sărbătoare în cinstea acestui fiu care a fost recuperat.

            De fiecare dată când un păcătos se întoarce la Dumnezeu, în Cer este sărbătoare. Se bucură Tatăl, se bucură Fiul, se bucură îngerii şi se bucură şi omul în cauză.

            Famenul etiopian, venit să se închine la Ierusalim, după ce a înţeles Cuvântul lui Dumnezeu, după ce a luat decizia să trăiască în viaţa lui acest Cuvânt şi a fost botezat în apă de evanghelistul Filip, şi-a văzut mai departe de drum plin de bucurie.

            Dacă până atunci drumul lui fusese un drum al îndoielilor, al tristeţii, al necazurilor, al frământărilor, al stresului, din momentul în care L-a primit pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor în viaţa lui, el şi-a continuat drumul  plin de bucurie.

         Aşa s-a întâmplat şi în viaţa mea şi doresc să se întâmple în viaţa tuturor celor care încă n-au experimentat harul lui Dumnezeu.

 

 

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate