Interviu – Doamne, Tu esti Proprietarul vietii mele, eu sunt chiriasul – MARIA MORARIU
Doamne, de azi inainte vom merge impreuna.
TU esti proprietarul vietii mele, iar eu sunt chiriasul.
Ori il iei pe Isus cu tine si la prieteni, sa vada ce prieteni ai
tu, si in serile de discoteca sau in baruri, sa vada unde mergi tu,
ORI iL DUCI CU TINE PESTE TOT, ORI NU-L DUCI.
Reporter:
Maria Morariu a lucrat ca bibliotecara la Universitate in urma cu
cativa ani. Era divortata, deziluzionata, fara rost pe lume.
A incercat stiinte oculte, radiestezie, New Age, diferite curente
filozofice, training autogen. Toate acestea doar ca sa isi gaseasca
pacea sufletului si sensul in viata. Dar n-a gasit nimic si a fost
tot mai goala si pustie in suflet.
Chiar daca si la acele intalniri oculte se incepea cu rugaciunea
Tatal nostru, ea si-a dat seama ca ceea ce se petrecea acolo nu era
in regula.
Maria Morariu:
Aceasta este una dintre strategiile lui Satan: sa-ti prezinte o
informatie in care 20% este adevar, DAR 80% ESTE MINCIUNA.
Reporter:
Acum Maria a cunoscut ADEVARUL 100%. A cautat in biserici, in
manastiri, un indrumator, o cale… dar lipsea ceva… Pana la urma a
gasit CALEA – pe Domnul Isus Cristos. La un moment dat, a descoperit
Radio Vocea Evangheliei.
Maria Morariu:
Emisiunile de la radio m-au ajutat enorm de mult. Aveam o nevoie
atat de acuta si adanca sa inteleg Biblia pe masura mintii mele.
Reporter:
Tot de la radio a inteles ce inseamna si NASTERE DIN NOU, care este,
de fapt, esenta crestinismului.
Maria Morariu:
Pana nu am inteles acest lucru, eram doar un „implinitor de
ritualuri”, dar nu cunosteam si nu intelegeam ESENTA.
O emisiune care m-a marcat foarte mult, vorbea despre trairea
impreuna cu Cristos. Se spunea: „Dupa ce intra Cristos in viata ta,
il inviti in sufragerie, in primul rand. Apoi in biblioteca, sa vada
ce carti citesti si cu ce iti umpli mintea, apoi in atelier, sa vada
ce lucrezi…
DAR, in camara… acolo unde sunt lucrurile pe care numai tu le stii
si pe care nu vrei sa le vada altii… nu-L lasi sa intre. Doar tu tii
cheia de acolo”.
Si atunci provocarea era: „Ori Il iei pe Isus cu tine si la
prieteni, sa vada ce prieteni ai tu, si in serile de discoteca sau
in baruri, sa vada unde mergi tu, ORI IL DUCI CU TINE PESTE TOT, ORI
NU-L DUCI.
Isus ne spune ca pentru asta a venit in lume – pentru pacatosi. El
iti cere cheile de la camarile ascunse ale sufletului si ale vietii
tale, si EL va face curatenie”.
In acel moment, fiind singura acasa si ascultand radioul, s-a pus pe
genunchi si a spus:
„Doamne, din aceasta clipa eu vreau sa-mi predau intreaga viata in
mainile Tale si de acum incolo, oriunde voi merge, fie ca este zi
sau noapte, fie ca este serviciu sau prieteni, oriunde as locui, noi
doi VOM MERGE IMPREUNA. TU ESTI PROPRIETARUL VIETII MELE, IAR EU
SUNT CHIRIASUL”.
Reporter:
La inceput, prietenii au criticat-o: „Ce-ai patit, te-ai prostit,
ti-ai pierdut mintile, devii obtuza, rigida, bigota? Cum se poate
asa ceva?”. Atunci s-au rupt prietenii vechi de 20 de ani, deoarece
prietenii nu i-au putut intelege alegerea. Aceasta a insemnat
izolare fata de prieteni.
Maria si-a predat viata in mana Domnului, a urmat Seminarul
Teologic, apoi Domnul a chemat-o in lucrare.
A lasat imediat postul caldut si frumusel de bibliotecara si a
plecat sa urmeze chemarea Domnului. Cativa ani a fost misionara in
lumea araba.
Domnul a hotarat ca Maria sa se intoarca la El prin intermediul
emisiunilor de la Radio Vocea Evangheliei. in acest mod Duhul Sfant
a atins coarda care trebuia din sufletul si mintea Mariei.
Interviu – Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge – DANIEL ZAFIRIS
“Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge.”
“Mi-am daruit intreaga viata Lui, si ma simt in siguranta in mainile
Lui.”
“Ma gandeam ca acesta este drumul spre implinire in viata – sa am
bani, sa am faima, sa am succes, sa am de toate si sa nu am nevoie
de nimic altceva.”
“Nu uita ca esti doar un om, esti muritor.”
“In multe dintre aceste meciuri am fost golgheter.”
“Am avut o colega care a murit. Pentru mine a fost ca o lovitura de
trasnet acel moment, cand m-am intrebat: ‘Daca eu as fi fost in
locul acelei colege, unde m-as fi dus?’“
“Atunci Dumnezeu a pasit afara din rama de pe perete si a intrat in
viata mea pentru totdeauna.“
In anul 1995 Cupa Romaniei la fotbal a fost castigata de Petrolul
Ploiesti. In acea vreme, Daniel Zafiris era jucator la Petrolul
Ploiesti. De asemenea, Zafiris a fost selectionat pentru Echipa
Nationala Universitara a Romaniei, care a participat la Campionatul
Mondial Universitar din Anglia, 1991.
Daniel Zafiris L-a cunoscut pe Dumnezeu si, prin puterea Lui,
cunoscand-L pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor, viata i-a fost
schimbata.
Daniel este casatorit cu Dina si au 3 copii: Ioana, Elias-Daniel si
Teodora.
Reporter:
Daniel, tu esti obisnuit sa dai goluri, uneori ai mai si primit
goluri, ai jucat si ca portar, dar ai invatat in ultima vreme sa
umpli goluri, sa umpli golurile din inima oamenilor. Exista un gol
cu forma lui Dumnezeu in sufletul fiecaruia dintre noi. Indiferent
ce ar putea incerca oamenii: droguri, sex, putere, bogatie… orice,
nimic nu poate sa le umple acest gol decat Dumnezeu.
Cum era pe vremea cand dadeai si primeai goluri? Care sunt cateva
succese din cariera ta fotbalistica?
Daniel Zafiris :
Inainte de a fi atacant, am fost portar, la juniori la Petrolul. De
multe ori luam goluri, dar ma bucuram cand reuseam sa si marchez,
atunci cand am devenit atacant.
La juniori am iesit pe locul 3 pe tara, intr-o finala mica,
impotriva echipei FC Brasov si am castigat acel meci intr-un final
dramatic.
In multe dintre meciurile jucate am marcat. In campionatul de
juniori republicani am iesit chiar golgheterul seriei in care jucam.
Reporter:
Cum a fost in ’95, cand “gazarii” de la Ploiesti au castigat Cupa
Romaniei ?
Daniel Zafiris:
A fost ceva extraordinar. Nu stiu daca se pot exprima in cuvinte
acele momente de pe teren si din afara lui, dar a fost o bucurie
enorma pentru ca am castigat unul dintre cele mai pretioase trofee
ale tarii. Au fost niste momente emotionante – sa tii deasupra
capului Cupa Romaniei si sa te bucuri impreuna cu colegii tai de
aceasta performanta.
Din 1995 pana astazi (2005 – n.red.) nici o alta echipa din
provincie nu a mai reusit sa castige campionatul sau Cupa Romaniei.
Chiar daca multi nu ne dadeau nici o sansa, noi am castigat Cupa in
1995.
Reporter:
Cum crezi ca te vei simti atunci cand vei sta in fata lui Dumnezeu
si ti se va pune pe cap “cununa neprihanirii”, pe care “ne-o va da
in ziua aceea Domnul, Judecatorul cel drept?”
Daniel Zafiris:
Nu cred ca exista comparatie intre o cununa pe care astazi o ai, dar
care maine se vestejeste, si cununa pe care Dumnezeu ne-o va da
tuturor celor care L-am primit pe Cristos in viata noastra si am
trait cu El. Cred ca acea bucurie va fi o bucurie desavarsita,
pentru ca va fi o bucurie vesnica, nu o bucurie de o zi sau doua.
Reporter:
Asa este. Cum a fost in 1991 in Anglia, cand, impreuna cu echipa
universitara nationala a Romaniei, ai participat la Campionatul
Mondial Universitar de acolo?
Daniel Zafiris:
Si atunci au fost niste momente deosebite, pentru ca Dumnezeu m-a
ajutat sa fiu selectionat in acea echipa. Am fost singurul jucator
care am jucat toate meciurile de la inceput pana la sfarsit, fiind
de fapt si singurul jucator din Divizia B care a fost in lotul
Echipei Nationale Universitare a Romaniei. Toti ceilalti colegi ai
mei erau din Divizia A. Pe timpul acela jucam la Politehnica Iasi.
Acolo, in Anglia, am avut bucuria, dincolo de a juca la un campionat
mondial, de a vorbi cu ceilalti baieti din echipa despre Domnul Isus
Cristos – Singurul care le poate implini viata. Au fost seri cand
stateam impreuna, ei ma intrebau, eu le explicam, le citeam din
Biblie si au fost momente binecuvantate, care cred ca le-au ramas in
inima.
Ma rog pentru cei care au auzit ceea ce le-am spus (unii dintre ei
au devenit antrenori), ca Dumnezeu sa-i ajute sa inteleaga faptul ca
viata fara Isus Cristos e ca un meci de fotbal fara minge, adica nu
are sens.
Reporter:
Imi place comparatia – “Viata fara Dumnezeu este ca un meci de
fotbal fara minge” – joci de unul singur si cazi pe locul doi, mergi
spre nicaieri, alergi spre niciunde. Cum a inceput aceasta alergare
a ta dupa Dumnezeu ?
Daniel Zafiris:
De mic copil mi-am dorit sa ajung un fotbalist cunoscut, si am facut
tot ce mi-a stat in putinta ca sa-mi implinesc acest vis.
Cand am mers prima data cu tatal meu pe stadion si am vazut atatia
si atatia oameni care strigau, care aplaudau, care incurajau echipa
FC Petrolul, atunci, in mintea mea, in sufletul meu de copil mi-am
dorit mult sa ajung si eu un jucator faimos, deoarece ma gandeam ca
acesta este drumul spre implinire in viata – sa am bani, sa am
faima, sa am succes, sa am de toate si sa nu am nevoie de nimic
altceva.
Pentru mine Dumnezeu nu era decat o imagine pusa intr-o rama pe un
perete. Apelam la El doar cand aveam o “urgenta“.
Dar s-a intamplat ceva in liceu, care pot spune ca mi-a schimbat
radical modul de a privi viata. Am avut o colega care, in urma unei
complicatii survenite dupa o operatie, a murit. Pentru mine a fost
ca o lovitura de trasnet acel moment, cand m-am intrebat: “Daca eu
as fi fost in locul acelei colege, unde m-as fi dus?”
Puteam sa am eu toata faima si toata bogatia de pe pamantul acesta,
dar daca mi-as fi pierdut sufletul, cu ce m-as fi ales? A fost un
moment zguduitor in care mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu pot
face nimic, pentru ca Dumnezeu este singurul care poate da un sens
vietii, si ca viata de aici va continua dincolo in vesnicie, iar
daca nu ?l am pe Dumnezeu, nu am nimic.
Apoi am ajuns in Iasi, la echipa Politehnica Iasi. Aici Dumnezeu
mi-a aratat ca ma iubeste si ca a pregatit ceva mult mai de pret
decat o cununa trecatoare, a pregatit o cununa vesnica. Acest lucru
mi l-a descoperit printr-un fotbalist crestin, nascut din nou –
numele lui este Adrian Ambrosie. El mi-a spus cum i-a schimbat
Dumnezeu viata si m-a incurajat sa citesc Biblia, Cuvantul sfant al
lui Dumnezeu.
Am inceput sa o citesc si am descoperit un verset care pentru mine
si astazi este ca o binecuvantare: “Cine are pe Fiul are viata, cine
n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata.”
Atunci m-am gandit ca eu nu ?l am pe Fiul lui Dumnezeu in sufletul
meu, in inima mea. Am inceput sa am succes, sa am bani si faima, dar
nu ?l aveam pe Fiul lui Dumnezeu. si atunci, in 1991, am
ingenuncheat inaintea Lui Dumnezeu si am zis: “Doamne, vino in viata
mea, iarta-mi toate pacatele, vino Doamne Isuse Cristoase si
ajuta-ma sa fiu asa cum Tu doresti”.
Acel moment pot spune ca a fost “nasterea mea din nou”. Atunci
Dumnezeu “a pasit afara” din rama de pe perete si a intrat in viata
mea pentru totdeauna.
De atunci inainte am incercat sa traiesc cu Dumnezeu in fiecare zi,
iar astazi sunt atat de implinit si de bucuros incat as dori sa spun
cat mai mult si celorlalti ca nu exista fericire si implinire fara
Dumnezeu.
Desigur ca am trecut si prin momente mai grele, asa cum sunt in
viata, dar stiu ca totul este sub controlul lui Dumnezeu si El
rezolva orice problema dupa planul Lui cel desavarsit pe care-L are
cu fiecare dintre noi.
Reporter:
Te-ai retras din activitatea competitionala dupa terminarea
campionatului din 1997. Este frumos ca te-ai intors la Dumnezeu in
1991, cand urcai spre glorie si nu la sfarsitul carierei, cand,
poate cineva ar fi putut sa spuna: “si-a terminat cariera si nu mai
avea ce pierde, nu mai avea ce castiga, de asta s-a pocait, s-a
intors la Dumnezeu.”
Exact in apogeul carierei tale, ai inteles ca mergi spre niciunde.
Cariera este un drum cu un final, dar finalul acelui drum este
foarte important. Poetul crestin Petru Dugulescu spunea intr-una din
poeziile sale:
“Astept sa-mi sfarsesc asteptarea
si moartea mortii de-acum,
alerg sa-mi sfarsesc alergarea
la capatul stramtului drum.”
Tu ai schimbat macazul si ai ales sa alergi pe o alta cale, ai ales
sa alergi pe calea lui Dumnezeu. Cunosti si alti sportivi din lume
care sunt crestini dedicati lui Dumnezeu si care sunt nascuti din
nou, care au o relatie zilnica, personala cu Dumnezeu?
Daniel Zafiris :
Da, cunosc destul de multi sportivi, chiar de talie mondiala, care
sunt crestini si care au o relatie personala cu Isus Cristos Domnul.
Cativa dintre ei ar fi: cunoscutul baschetbalist David Robinson; din
tenis Mary Joe Fernandez si Michael Chang; din atletism Jonathan
Eduards – campion mondial si olimpic la triplu salt. Din fotbal sunt
mai multi: Tafarel, Jorjinho, Ze Roberto, Edmilson, Kaka, Lucio… si
acestea sunt doar cateva nume dintre sportivii de talie
internationala carora nu le este rusine sa vorbeasca intr-un mod
deschis, liber, de cate ori au ocazia, despre Dumnezeu.
Mi se pare un paradox ca la noi in tara, o tara in care ne declaram
crestini “pe hartie“, ne rusinam sa vorbim deschis despre Isus
Cristos, sa spunem ceea ce credem, ceea ce este in sufletul nostru,
ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi si in noi.
Am spus si cu alta ocazie si o spun si acum ca sportul trebuie
privit ca slujba pe care unii dintre noi o avem si pe care trebuie
sa ne-o facem cu maxima responsabilitate. Dar sa nu uitam totusi ca
sportul nu este scopul vietii noastre, ci doar un mijloc, o slujba
prin care ne castigam existenta pentru o vreme.
Scopul suprem ramane cunoasterea lui Dumnezeu prin Isus Cristos si
trairea conform adevarului sfant al Scripturii, al Bibliei.
Reporter:
Sunt convins ca si tu ai avut modele, pentru ca fiecare dintre noi
suntem in cautare de modele, pana gasim modelul perfect si
desavarsit care este Domnul Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu. Care
erau modelele tale sau “idolii” tai?
Daniel Zafiris:
Unul dintre cei mai mari fotbalisti pe care eu i-am apreciat si
mi-as fi dorit sa ajung la fel a fost Marco van Basten, atacantul
echipei nationale a Olandei. Pentru mine, van Basten a fost
intr-adevar un idol, si mi-as fi dorit sa ajung ca el.
Reporter:
De obicei succesul il imbata pe om, il duce spre lucruri de care mai
tarziu ii pare rau. Un exemplu foarte cunoscut este Maradona, care
atunci cand a ajuns “sus”, a inceput sa se drogheze pana a ajuns
aproape o epava de om, din cauza ca nu a stiut sa se raporteze
corect la Dumnezeu si la el insusi.
Nu doar sportivii, ci si cei care ajung in varful carierei politice
sau in varful bogatiilor, cand ajung acolo “sus”, au impresia ca
“L-au prins pe Dumnezeu de picior”, dar nu-si dau seama ca dincolo
de acel varf, urmeaza ceva: poate sa urmeze cerul sau poate sa
urmeze prapastia. Lucrul acesta ii duce pe unii dintre ei la
distrugere. Nu-si dau seama de unde vin, incotro merg si la cine sa
se raporteze corect. Se raporteaza doar la ei insisi si la ce pot sa
construiasca cu mainile lor. Nu-si dau seama ca in maini au doar
nisip, care se scurge, si nu mai raman la sfarsit cu absolut nimic,
dupa ce trec in viata cealalta.
Daniel Zafiris:
M-a impresionat foarte mult filmul “Ben Hur”. ?n acel film am vazut
o scena in care, in urma unei victorii pe care un conducator a
purtat-o, el a ajuns sa treaca prin fata Cezarului si mii de oameni
il aclamau, il ridicau in slavi pe acel conducator de osti.
El mergea intr-un car tras de cai, dar in spatele lui era cineva
care ii tinea deasupra capului cununa de lauri pe care o castigase
dupa acea batalie. Acel om din spate, in timp ce toata lumea il
aclama pe marele conducator de osti si il ridica in slavi, ii soptea:
“Nu uita ca esti doar un om, esti muritor” si ii repeta in timp ce
toata lumea il ovationa: “Nu uita ca esti doar un om, esti muritor”.
Aceste cuvinte mi-au ramas in minte si in suflet. Sa nu uitam nici
unul dintre noi ca suntem muritori, suntem doar niste oameni care
trebuie sa raspundem intrebarilor: cine suntem, de unde venim si
unde mergem de aici de pe pamant? Fara Dumnezeu viata se va duce in
prapastie, vom pierde totul, nu vom lua nimic cu noi. Dar cu
Dumnezeu putem avea o vesnicie asigurata, pentru ca El ne-a creat sa
traim vesnic impreuna cu El, cu Cel care tine in mana Sa viata si
moartea, inceputul si sfarsitul, intreaga istorie.
Este foarte important sa nu uitam acest lucru atunci cand am ajuns
sus, in varful carierei noastre. Sa nu ne credem noi Dumnezeu, ci sa
ne smerim si sa-I fim recunoscatori Celui ce merita sa fie inaltat.
Fotbalistul Juan Carlos Valeron, din nationala Spaniei, vorbeste
astfel despre sine: “Am fost un tanar obisnuit, crezand in Dumnezeu
asa cum face toata lumea. Dar, intr-o zi, am auzit despre Isus si
asa am inceput sa citesc Biblia. Cand mi-am dat seama cat de mult ma
iubeste Dumnezeu, L-am acceptat pe Isus ca Mantuitor al meu, fara
nici o urma de indoiala. Acel moment mi-a schimbat viata in
intregime. Dumnezeu traieste in mine si, chiar daca mai trec prin
situatii grele, Isus Cristos aduce din nou ordinea in viata mea.
Mi-am daruit intreaga viata Lui si ma simt in siguranta in mainile
Lui.”
Reporter:
As vrea acum sa te rog sa inalti o rugaciune catre Dumnezeu pentru
sportivi si pentru toti cititorii nostri.
Daniel Zafiris:
Tatal nostru care esti in ceruri, ?ti multumim ca Tu esti singurul
Dumnezeu adevarat, singurul care ne iubesti cu adevarat si care ai
un scop si un plan pentru fiecare dintre noi.
Te rog, Doamne Dumnezeule, sa cercetezi sportivii, antrenorii si pe
toti cititorii, sa-i ajuti sa inteleaga faptul ca viata fara Tine nu
este o viata castigata, nu este o victorie, ci este un esec si o
infrangere.
Te rog mult, Doamne Isuse, sa-i ajuti sa inteleaga ca trebuie sa
existe un moment in viata lor cand trebuie sa Te primeasca in inima
lor, iar apoi Tu sa le transformi viata.
Te rog, Doamne Dumnezeule, sa ne binecuvantezi pe toti, sa ne ajuti
sa nu uitam de Tine, si Tu sa fii slavit. Fii binecuvantat in veci,
in Numele Celui care a murit pe cruce pentru toti, a Domnului nostru
Isus Cristos, si prin puterea Duhului Sfant. Amin.