Interviu – Doamne, Tu esti Proprietarul vietii mele, eu sunt chiriasul – MARIA MORARIU

Doamne, de azi inainte vom merge impreuna.
TU esti proprietarul vietii mele, iar eu sunt chiriasul.

Ori il iei pe Isus cu tine si la prieteni, sa vada ce prieteni ai tu, si in serile de discoteca sau in baruri, sa vada unde mergi tu, ORI iL DUCI CU TINE PESTE TOT, ORI NU-L DUCI.

Reporter:
Maria Morariu a lucrat ca bibliotecara la Universitate in urma cu cativa ani. Era divortata, deziluzionata, fara rost pe lume.
A incercat stiinte oculte, radiestezie, New Age, diferite curente filozofice, training autogen. Toate acestea doar ca sa isi gaseasca pacea sufletului si sensul in viata. Dar n-a gasit nimic si a fost tot mai goala si pustie in suflet.
Chiar daca si la acele intalniri oculte se incepea cu rugaciunea Tatal nostru, ea si-a dat seama ca ceea ce se petrecea acolo nu era in regula.

Maria Morariu:
Aceasta este una dintre strategiile lui Satan: sa-ti prezinte o informatie in care 20% este adevar, DAR 80% ESTE MINCIUNA.

Reporter:
Acum Maria a cunoscut ADEVARUL 100%. A cautat in biserici, in manastiri, un indrumator, o cale… dar lipsea ceva… Pana la urma a gasit CALEA – pe Domnul Isus Cristos. La un moment dat, a descoperit Radio Vocea Evangheliei.

Maria Morariu:
Emisiunile de la radio m-au ajutat enorm de mult. Aveam o nevoie atat de acuta si adanca sa inteleg Biblia pe masura mintii mele.

Reporter:
Tot de la radio a inteles ce inseamna si NASTERE DIN NOU, care este, de fapt, esenta crestinismului.

Maria Morariu:
Pana nu am inteles acest lucru, eram doar un „implinitor de ritualuri”, dar nu cunosteam si nu intelegeam ESENTA.
O emisiune care m-a marcat foarte mult, vorbea despre trairea impreuna cu Cristos. Se spunea: „Dupa ce intra Cristos in viata ta, il inviti in sufragerie, in primul rand. Apoi in biblioteca, sa vada ce carti citesti si cu ce iti umpli mintea, apoi in atelier, sa vada ce lucrezi…
DAR, in camara… acolo unde sunt lucrurile pe care numai tu le stii si pe care nu vrei sa le vada altii… nu-L lasi sa intre. Doar tu tii cheia de acolo”.
Si atunci provocarea era: „Ori Il iei pe Isus cu tine si la prieteni, sa vada ce prieteni ai tu, si in serile de discoteca sau in baruri, sa vada unde mergi tu, ORI IL DUCI CU TINE PESTE TOT, ORI NU-L DUCI.
Isus ne spune ca pentru asta a venit in lume – pentru pacatosi. El iti cere cheile de la camarile ascunse ale sufletului si ale vietii tale, si EL va face curatenie”.
In acel moment, fiind singura acasa si ascultand radioul, s-a pus pe genunchi si a spus:
„Doamne, din aceasta clipa eu vreau sa-mi predau intreaga viata in mainile Tale si de acum incolo, oriunde voi merge, fie ca este zi sau noapte, fie ca este serviciu sau prieteni, oriunde as locui, noi doi VOM MERGE IMPREUNA. TU ESTI PROPRIETARUL VIETII MELE, IAR EU SUNT CHIRIASUL”.

Reporter:
La inceput, prietenii au criticat-o: „Ce-ai patit, te-ai prostit, ti-ai pierdut mintile, devii obtuza, rigida, bigota? Cum se poate asa ceva?”. Atunci s-au rupt prietenii vechi de 20 de ani, deoarece prietenii nu i-au putut intelege alegerea. Aceasta a insemnat izolare fata de prieteni.
Maria si-a predat viata in mana Domnului, a urmat Seminarul Teologic, apoi Domnul a chemat-o in lucrare.
A lasat imediat postul caldut si frumusel de bibliotecara si a plecat sa urmeze chemarea Domnului. Cativa ani a fost misionara in lumea araba.
Domnul a hotarat ca Maria sa se intoarca la El prin intermediul emisiunilor de la Radio Vocea Evangheliei. in acest mod Duhul Sfant a atins coarda care trebuia din sufletul si mintea Mariei.

Interviu – Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge – DANIEL ZAFIRIS

“Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge.”

“Mi-am daruit intreaga viata Lui, si ma simt in siguranta in mainile Lui.”

“Ma gandeam ca acesta este drumul spre implinire in viata – sa am bani, sa am faima, sa am succes, sa am de toate si sa nu am nevoie de nimic altceva.”

“Nu uita ca esti doar un om, esti muritor.”

“In multe dintre aceste meciuri am fost golgheter.”

“Am avut o colega care a murit. Pentru mine a fost ca o lovitura de trasnet acel moment, cand m-am intrebat: ‘Daca eu as fi fost in locul acelei colege, unde m-as fi dus?’“

“Atunci Dumnezeu a pasit afara din rama de pe perete si a intrat in viata mea pentru totdeauna.“

In anul 1995 Cupa Romaniei la fotbal a fost castigata de Petrolul Ploiesti. In acea vreme, Daniel Zafiris era jucator la Petrolul Ploiesti. De asemenea, Zafiris a fost selectionat pentru Echipa Nationala Universitara a Romaniei, care a participat la Campionatul Mondial Universitar din Anglia, 1991.
Daniel Zafiris L-a cunoscut pe Dumnezeu si, prin puterea Lui, cunoscand-L pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor, viata i-a fost schimbata.
Daniel este casatorit cu Dina si au 3 copii: Ioana, Elias-Daniel si Teodora.

Reporter:
Daniel, tu esti obisnuit sa dai goluri, uneori ai mai si primit goluri, ai jucat si ca portar, dar ai invatat in ultima vreme sa umpli goluri, sa umpli golurile din inima oamenilor. Exista un gol cu forma lui Dumnezeu in sufletul fiecaruia dintre noi. Indiferent ce ar putea incerca oamenii: droguri, sex, putere, bogatie… orice, nimic nu poate sa le umple acest gol decat Dumnezeu.
Cum era pe vremea cand dadeai si primeai goluri? Care sunt cateva succese din cariera ta fotbalistica?

Daniel Zafiris :
Inainte de a fi atacant, am fost portar, la juniori la Petrolul. De multe ori luam goluri, dar ma bucuram cand reuseam sa si marchez, atunci cand am devenit atacant.
La juniori am iesit pe locul 3 pe tara, intr-o finala mica, impotriva echipei FC Brasov si am castigat acel meci intr-un final dramatic.
In multe dintre meciurile jucate am marcat. In campionatul de juniori republicani am iesit chiar golgheterul seriei in care jucam.

Reporter:
Cum a fost in ’95, cand “gazarii” de la Ploiesti au castigat Cupa Romaniei ?

Daniel Zafiris:
A fost ceva extraordinar. Nu stiu daca se pot exprima in cuvinte acele momente de pe teren si din afara lui, dar a fost o bucurie enorma pentru ca am castigat unul dintre cele mai pretioase trofee ale tarii. Au fost niste momente emotionante – sa tii deasupra capului Cupa Romaniei si sa te bucuri impreuna cu colegii tai de aceasta performanta.
Din 1995 pana astazi (2005 – n.red.) nici o alta echipa din provincie nu a mai reusit sa castige campionatul sau Cupa Romaniei. Chiar daca multi nu ne dadeau nici o sansa, noi am castigat Cupa in 1995.

Reporter:
Cum crezi ca te vei simti atunci cand vei sta in fata lui Dumnezeu si ti se va pune pe cap “cununa neprihanirii”, pe care “ne-o va da in ziua aceea Domnul, Judecatorul cel drept?”

Daniel Zafiris:
Nu cred ca exista comparatie intre o cununa pe care astazi o ai, dar care maine se vestejeste, si cununa pe care Dumnezeu ne-o va da tuturor celor care L-am primit pe Cristos in viata noastra si am trait cu El. Cred ca acea bucurie va fi o bucurie desavarsita, pentru ca va fi o bucurie vesnica, nu o bucurie de o zi sau doua.

Reporter:
Asa este. Cum a fost in 1991 in Anglia, cand, impreuna cu echipa universitara nationala a Romaniei, ai participat la Campionatul Mondial Universitar de acolo?

Daniel Zafiris:
Si atunci au fost niste momente deosebite, pentru ca Dumnezeu m-a ajutat sa fiu selectionat in acea echipa. Am fost singurul jucator care am jucat toate meciurile de la inceput pana la sfarsit, fiind de fapt si singurul jucator din Divizia B care a fost in lotul Echipei Nationale Universitare a Romaniei. Toti ceilalti colegi ai mei erau din Divizia A. Pe timpul acela jucam la Politehnica Iasi.
Acolo, in Anglia, am avut bucuria, dincolo de a juca la un campionat mondial, de a vorbi cu ceilalti baieti din echipa despre Domnul Isus Cristos – Singurul care le poate implini viata. Au fost seri cand stateam impreuna, ei ma intrebau, eu le explicam, le citeam din Biblie si au fost momente binecuvantate, care cred ca le-au ramas in inima.
Ma rog pentru cei care au auzit ceea ce le-am spus (unii dintre ei au devenit antrenori), ca Dumnezeu sa-i ajute sa inteleaga faptul ca viata fara Isus Cristos e ca un meci de fotbal fara minge, adica nu are sens.

Reporter:
Imi place comparatia – “Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge” – joci de unul singur si cazi pe locul doi, mergi spre nicaieri, alergi spre niciunde. Cum a inceput aceasta alergare a ta dupa Dumnezeu ?

Daniel Zafiris:
De mic copil mi-am dorit sa ajung un fotbalist cunoscut, si am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa-mi implinesc acest vis.
Cand am mers prima data cu tatal meu pe stadion si am vazut atatia si atatia oameni care strigau, care aplaudau, care incurajau echipa FC Petrolul, atunci, in mintea mea, in sufletul meu de copil mi-am dorit mult sa ajung si eu un jucator faimos, deoarece ma gandeam ca acesta este drumul spre implinire in viata – sa am bani, sa am faima, sa am succes, sa am de toate si sa nu am nevoie de nimic altceva.
Pentru mine Dumnezeu nu era decat o imagine pusa intr-o rama pe un perete. Apelam la El doar cand aveam o “urgenta“.
Dar s-a intamplat ceva in liceu, care pot spune ca mi-a schimbat radical modul de a privi viata. Am avut o colega care, in urma unei complicatii survenite dupa o operatie, a murit. Pentru mine a fost ca o lovitura de trasnet acel moment, cand m-am intrebat: “Daca eu as fi fost in locul acelei colege, unde m-as fi dus?”
Puteam sa am eu toata faima si toata bogatia de pe pamantul acesta, dar daca mi-as fi pierdut sufletul, cu ce m-as fi ales? A fost un moment zguduitor in care mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu pot face nimic, pentru ca Dumnezeu este singurul care poate da un sens vietii, si ca viata de aici va continua dincolo in vesnicie, iar daca nu ?l am pe Dumnezeu, nu am nimic.
Apoi am ajuns in Iasi, la echipa Politehnica Iasi. Aici Dumnezeu mi-a aratat ca ma iubeste si ca a pregatit ceva mult mai de pret decat o cununa trecatoare, a pregatit o cununa vesnica. Acest lucru mi l-a descoperit printr-un fotbalist crestin, nascut din nou – numele lui este Adrian Ambrosie. El mi-a spus cum i-a schimbat Dumnezeu viata si m-a incurajat sa citesc Biblia, Cuvantul sfant al lui Dumnezeu.
Am inceput sa o citesc si am descoperit un verset care pentru mine si astazi este ca o binecuvantare: “Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata.”
Atunci m-am gandit ca eu nu ?l am pe Fiul lui Dumnezeu in sufletul meu, in inima mea. Am inceput sa am succes, sa am bani si faima, dar nu ?l aveam pe Fiul lui Dumnezeu. si atunci, in 1991, am ingenuncheat inaintea Lui Dumnezeu si am zis: “Doamne, vino in viata mea, iarta-mi toate pacatele, vino Doamne Isuse Cristoase si ajuta-ma sa fiu asa cum Tu doresti”.
Acel moment pot spune ca a fost “nasterea mea din nou”. Atunci Dumnezeu “a pasit afara” din rama de pe perete si a intrat in viata mea pentru totdeauna.
De atunci inainte am incercat sa traiesc cu Dumnezeu in fiecare zi, iar astazi sunt atat de implinit si de bucuros incat as dori sa spun cat mai mult si celorlalti ca nu exista fericire si implinire fara Dumnezeu.
Desigur ca am trecut si prin momente mai grele, asa cum sunt in viata, dar stiu ca totul este sub controlul lui Dumnezeu si El rezolva orice problema dupa planul Lui cel desavarsit pe care-L are cu fiecare dintre noi.

Reporter:
Te-ai retras din activitatea competitionala dupa terminarea campionatului din 1997. Este frumos ca te-ai intors la Dumnezeu in 1991, cand urcai spre glorie si nu la sfarsitul carierei, cand, poate cineva ar fi putut sa spuna: “si-a terminat cariera si nu mai avea ce pierde, nu mai avea ce castiga, de asta s-a pocait, s-a intors la Dumnezeu.”
Exact in apogeul carierei tale, ai inteles ca mergi spre niciunde. Cariera este un drum cu un final, dar finalul acelui drum este foarte important. Poetul crestin Petru Dugulescu spunea intr-una din poeziile sale:
“Astept sa-mi sfarsesc asteptarea
si moartea mortii de-acum,
alerg sa-mi sfarsesc alergarea
la capatul stramtului drum.”
Tu ai schimbat macazul si ai ales sa alergi pe o alta cale, ai ales sa alergi pe calea lui Dumnezeu. Cunosti si alti sportivi din lume care sunt crestini dedicati lui Dumnezeu si care sunt nascuti din nou, care au o relatie zilnica, personala cu Dumnezeu?

Daniel Zafiris :
Da, cunosc destul de multi sportivi, chiar de talie mondiala, care sunt crestini si care au o relatie personala cu Isus Cristos Domnul. Cativa dintre ei ar fi: cunoscutul baschetbalist David Robinson; din tenis Mary Joe Fernandez si Michael Chang; din atletism Jonathan Eduards – campion mondial si olimpic la triplu salt. Din fotbal sunt mai multi: Tafarel, Jorjinho, Ze Roberto, Edmilson, Kaka, Lucio… si acestea sunt doar cateva nume dintre sportivii de talie internationala carora nu le este rusine sa vorbeasca intr-un mod deschis, liber, de cate ori au ocazia, despre Dumnezeu.
Mi se pare un paradox ca la noi in tara, o tara in care ne declaram crestini “pe hartie“, ne rusinam sa vorbim deschis despre Isus Cristos, sa spunem ceea ce credem, ceea ce este in sufletul nostru, ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi si in noi.
Am spus si cu alta ocazie si o spun si acum ca sportul trebuie privit ca slujba pe care unii dintre noi o avem si pe care trebuie sa ne-o facem cu maxima responsabilitate. Dar sa nu uitam totusi ca sportul nu este scopul vietii noastre, ci doar un mijloc, o slujba prin care ne castigam existenta pentru o vreme.
Scopul suprem ramane cunoasterea lui Dumnezeu prin Isus Cristos si trairea conform adevarului sfant al Scripturii, al Bibliei.

Reporter:
Sunt convins ca si tu ai avut modele, pentru ca fiecare dintre noi suntem in cautare de modele, pana gasim modelul perfect si desavarsit care este Domnul Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu. Care erau modelele tale sau “idolii” tai?

Daniel Zafiris:
Unul dintre cei mai mari fotbalisti pe care eu i-am apreciat si mi-as fi dorit sa ajung la fel a fost Marco van Basten, atacantul echipei nationale a Olandei. Pentru mine, van Basten a fost intr-adevar un idol, si mi-as fi dorit sa ajung ca el.

Reporter:
De obicei succesul il imbata pe om, il duce spre lucruri de care mai tarziu ii pare rau. Un exemplu foarte cunoscut este Maradona, care atunci cand a ajuns “sus”, a inceput sa se drogheze pana a ajuns aproape o epava de om, din cauza ca nu a stiut sa se raporteze corect la Dumnezeu si la el insusi.
Nu doar sportivii, ci si cei care ajung in varful carierei politice sau in varful bogatiilor, cand ajung acolo “sus”, au impresia ca “L-au prins pe Dumnezeu de picior”, dar nu-si dau seama ca dincolo de acel varf, urmeaza ceva: poate sa urmeze cerul sau poate sa urmeze prapastia. Lucrul acesta ii duce pe unii dintre ei la distrugere. Nu-si dau seama de unde vin, incotro merg si la cine sa se raporteze corect. Se raporteaza doar la ei insisi si la ce pot sa construiasca cu mainile lor. Nu-si dau seama ca in maini au doar nisip, care se scurge, si nu mai raman la sfarsit cu absolut nimic, dupa ce trec in viata cealalta.

Daniel Zafiris:
M-a impresionat foarte mult filmul “Ben Hur”. ?n acel film am vazut o scena in care, in urma unei victorii pe care un conducator a purtat-o, el a ajuns sa treaca prin fata Cezarului si mii de oameni il aclamau, il ridicau in slavi pe acel conducator de osti.
El mergea intr-un car tras de cai, dar in spatele lui era cineva care ii tinea deasupra capului cununa de lauri pe care o castigase dupa acea batalie. Acel om din spate, in timp ce toata lumea il aclama pe marele conducator de osti si il ridica in slavi, ii soptea: “Nu uita ca esti doar un om, esti muritor” si ii repeta in timp ce toata lumea il ovationa: “Nu uita ca esti doar un om, esti muritor”.
Aceste cuvinte mi-au ramas in minte si in suflet. Sa nu uitam nici unul dintre noi ca suntem muritori, suntem doar niste oameni care trebuie sa raspundem intrebarilor: cine suntem, de unde venim si unde mergem de aici de pe pamant? Fara Dumnezeu viata se va duce in prapastie, vom pierde totul, nu vom lua nimic cu noi. Dar cu Dumnezeu putem avea o vesnicie asigurata, pentru ca El ne-a creat sa traim vesnic impreuna cu El, cu Cel care tine in mana Sa viata si moartea, inceputul si sfarsitul, intreaga istorie.
Este foarte important sa nu uitam acest lucru atunci cand am ajuns sus, in varful carierei noastre. Sa nu ne credem noi Dumnezeu, ci sa ne smerim si sa-I fim recunoscatori Celui ce merita sa fie inaltat.
Fotbalistul Juan Carlos Valeron, din nationala Spaniei, vorbeste astfel despre sine: “Am fost un tanar obisnuit, crezand in Dumnezeu asa cum face toata lumea. Dar, intr-o zi, am auzit despre Isus si asa am inceput sa citesc Biblia. Cand mi-am dat seama cat de mult ma iubeste Dumnezeu, L-am acceptat pe Isus ca Mantuitor al meu, fara nici o urma de indoiala. Acel moment mi-a schimbat viata in intregime. Dumnezeu traieste in mine si, chiar daca mai trec prin situatii grele, Isus Cristos aduce din nou ordinea in viata mea. Mi-am daruit intreaga viata Lui si ma simt in siguranta in mainile Lui.”

Reporter:
As vrea acum sa te rog sa inalti o rugaciune catre Dumnezeu pentru sportivi si pentru toti cititorii nostri.

Daniel Zafiris:
Tatal nostru care esti in ceruri, ?ti multumim ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat, singurul care ne iubesti cu adevarat si care ai un scop si un plan pentru fiecare dintre noi.
Te rog, Doamne Dumnezeule, sa cercetezi sportivii, antrenorii si pe toti cititorii, sa-i ajuti sa inteleaga faptul ca viata fara Tine nu este o viata castigata, nu este o victorie, ci este un esec si o infrangere.
Te rog mult, Doamne Isuse, sa-i ajuti sa inteleaga ca trebuie sa existe un moment in viata lor cand trebuie sa Te primeasca in inima lor, iar apoi Tu sa le transformi viata.
Te rog, Doamne Dumnezeule, sa ne binecuvantezi pe toti, sa ne ajuti sa nu uitam de Tine, si Tu sa fii slavit. Fii binecuvantat in veci, in Numele Celui care a murit pe cruce pentru toti, a Domnului nostru Isus Cristos, si prin puterea Duhului Sfant. Amin.

 

sus