Aparitii editoriale la Radio Vocea Evangheliei

“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”
* documentar, partea a 2-a -

Reporter:
- Ce ati simtit atunci cand ati fost in spital cu avortul de acum 2 ani si jumatate?

Doamna Mirela:
Eram foarte stresata, am avut o stare psihica foarte proasta, inclusiv starea sanatatii in general s-a inrautatit, si ma gandeam uneori c-am sa mor in urma acestui avort. Pe de alta parte, ma apasa faptul ca trebuie sa omor un copil. Era in ajunul sarabatorilor de iarna si ma gandeam la pruncii ucisi de Irod, ma gandeam ca se apropie copilul si eu trebuie sa recurg la acest fapt. [continuare]

"LINIE TELEFONICA CRESTINA PENTRU COPII"

Ioan Ciobota, reporter:
Biserica Aletheia din Timisoara desfasoara un proiect intitulat "LINIE TELEFONICA PENTRU COPII" L-am intrebat pe Razvan Duminica, coordonatorul acestui proiect, despre ce este vorba.

Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem o generatie aproape de Dumnezeu. [continuare]

Un extraordinar documentar despre avort
“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

• documentar, partea I –
• Realizat in anul 1999 pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
• Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei - Romania, prin statiile Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti [continuare]

"Viata fara Dumnezeu este ca o caricatura nereusita"…

Radu Cletiu

…sau un alt fel de Pygmalion. Radu Cletiu, caricaturist de renume, are o multime de diplome nationale si internationale. A debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze caricaturi la emisiunea "Duminica in familie" de Mihaela Radulescu. A colaborat la Jurnalul National, cu Marius Tuca si Dan Diaconescu. [continuare]

Cuvântul Crucii are putere…si noi nu avem nici un merit…

Cultura în care traim este avida dupa informatii noi, dupa lucruri senzationale, stirile sunt prezentate în moduri foarte atractive pentru a atrage oamenii, sunt alesi cei mai meseriasi vorbitori pentru a capta un auditoriu cât mai larg. Poate ca una dintre armele cele mai puternice ale “stapânului acestui veac” este tocmai sa ne tina tot timpul ocuati si conectati la cât mai multe informatii, într-o stare permanenta de asteptare a continuarii intrigii perpetue în care ne ducem viata de zi cu zi, astfel încât sa nu mai avem timp sa gândim si sa auzim lucrurile cu adevarat importante. Iar postmodernismul nu face altceva decât sa ne amageasca cu ideea ca libertatea este valoarea suprema a noastra, ca fiecare face ce vrea si cum vrea, si atunci, din tumultul acestei libertati dorim sa fim cât mai unici si deosebiti cautând cu pasiune sa ne exprimam într-un mod care sa arunce cea mai favorabila lumina asupra noastra.
…Si se întâmpla de multe ori ca atunci când ne apropiem de cineva cu dorinta sincera de a împartasi evanghelia, sa ne fie foarte greu sa o facem în mod natural si direct (din frica de a nu parea penibili) si sa încercam (cu disperare) sa aratam oamenilor cât de evident este crestinismul aducând o serie de argumente si uitând sa spunem esenta, Cuvântul Crucii, care este prea simplu si nu ar face altceva decât sa ne puna în situatia de a parea creduli, inculti si înapoiati…Dar asta este…Dumnezeu, în suveranitatea Lui, alege uneori un mod de lucru care ne abroga de orice merit si ne face sa ne dam seama de neputinta noastra.

Nu puteam sa înteleg de ce oameni Lui Dumnezeu, cu toate ca nu spun cuvinte mari, nu folosesc un ton aparte, nu striga, nu dau din mâini, transmit prin mesajul lor putere si autoritate. Unii spun ca vorbesc din inima, altii spun ca este Duhul Lui Dumnezeu peste ei, pentru altii este o taina. Am înteles aceasta uitâdu-ma la epistola lui Pavel catre cei din Corint unde vedem un exemplu practic a modului în care lucreaza uneori Dumnezeu, alegând lucrurile pe care lumea aceasta nu pune nici o valoare pentru a le face de rusine pe cele valoroase în ochii multora. Si toate acestea pentru ca “Cine se lauda sa se laude în DOMNUL” si sa nu existe nici un motiv de mândrie atunci când vorbele noastre ajung sa aiba putere si sa fie “vorbe de Duh” pentru alticineva.

…Da, într-adevar vorbele, cuvintele pot avea putere indiferent daca sunt de bine sau de rau, daca sunt binecuvântare sau blestem. Prin Cuvânt Dumnezeu a creat lumea…si sunt foarte multe cazuri în care tot prin cuvânt (un cuvânt spus la timp si unde trebuia) au fost distruse vietile unor oameni.

Credem în binecuvântare si blestem. De aceea ne aducem copii la binecuvântare, tocmai pentru ca vrem sa credem ca ceea ce spunem acolo are putere. Si dorim ca puterea din spatele cuvintelor noastre sa fie de natura divina si nu demonica.

Vestea buna este ca “strugurii nu cresc în spini si nici smochinele în maracini” iar cuvintele noastre nu sunt altceva decât reflectarea a ceea ce suntem. De aceea haide-ti sa îl cautam mai întai pe Dumnezeu, sa îl lasam sa ne schimbe dupa voia Sa deoarece Dumnezeu este credincios si pâna la urma ne da ceea ce cautam.
“Iudeii cer minuni, grecii cauta întelepciune…dar noi ce cautam?”

Miti Irimia