Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Marturia Evangheliei
Exegetica
Viaţa Creştină
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

horizontal rule

Singurătatea - O viaţă pustie?

(continuare)

Reporter:

            Am încercat să analizăm diferite aspecte ale singurătăţii, am avut câteva studii de caz, am consultat părerile specialiştilor şi am încercat să cântărim diferite opinii - dezavantajele, dar şi avantajele singurătăţii.

            Eu cred cu convingere că există, totuşi, un aspect pozitiv în singurătate. Şi cu toate că nu vreau să vă conving pe voi, cei singuri, să vă resemnaţi cu situaţia în care vă găsiţi, vreau cel puţin să descoperim aspecte pozitive ale singurătăţii, modul în care putem trăi la cei mai înalţi parametri perioada aceasta din viaţa noastră, precum şi căi de ieşire din singurătate.

            Cum este văzută singurătatea de Tatiana Gongola, care a rămas văduvă cu doi copii mici, după ce soţul ei şi tatăl copiilor a decedat într-un accident de maşină?  

 

Tatiana Gongola, văduvă, mamă a doi copii:

            Băiatul care era în clasa a III-a atunci, este acum în clasa a XII-a şi el a fost lângă mine în acea vară, după ce tatăl lui a plecat la Domnul.

            Eu şi Cristi ne-am întors împreună acasă de la înmormântare. Nu ştiu cum se întâmpla că ori de câte ori voiam să plâng, de oriunde era, Cristi venea lângă mine. Parcă simţea acest lucru.

            Dar vreau să le spun tuturor cititorilor că dacă simt nevoia să plângă pentru a se descărca, să o facă. Este ceva normal, ceva ce Dumnezeu a pus în noi pentru a ne putea elibera parţial de durere.

 

Reporter:

            Gabriela Militaru a fost manechin, prezentatoare de modă şi top model înainte de a se întoarce la Dumnezeu cu toată inima. Gabriela a crescut într-o familie în care certurile şi violenţele între părinţi erau la ordinea zilei. Această atmosferă a afectat-o enorm.

 

Gabriela Militaru, fost manechin şi prezentatoare de modă:

            Am fost un copil mult timp neadaptat, un copil care trăia numai din visurile lui, de multe ori bazat pe ceea ce vedea la televizor, pentru că din familie n-am putut primi căldura, admiraţia şi dragostea dorită.

            Nu pentru că părinţii mei nu mi le puteau oferi, ci pentru că întotdeauna era tensiune între ei. Tata era alcoolic, mama era o persoană foarte nervoasă, mai ales când el venea beat acasă, şi tata era foarte influenţat de prietenii lui. Indiferent ce făcea sau spunea mama mea, sau cât de mult se enerva ea, el tot continua să vină aşa beat acasă.

            Şi tensiunile, certurile şi uneori chiar şi bătăile erau foarte, foarte multe. Iar pe mine, ca şi copil la 6, 7, 8 ani,     m-au marcat foarte mult.    

 

Reporter:

            La fel ca milioane de alţi copii, o fetiţă a experimentat singurătatea, după ce tatăl ei a părăsit familia.

            Ce soluţie vedeai tu, cum credeai că poţi să scapi de singurătate? Dacă s-ar întoarce tatăl tău la tine sau dacă ai avea mulţi prieteni?

 

Fetiţă părăsită de tatăl ei: 

            Eu îi spuneam mereu mamei să se împace cu tata. Ea a spus că o să înţeleg când o să fiu mai mare.

 

Reporter:

            Singurătatea are şi părţi bune şi pozitive. Gabi Iluţ este cântăreaţă şi compozitoare, iar pentru ea singurătatea este o binecuvântare şi un prilej de apropiere de Dumnezeu.

 

Gabi Iluţ, cântăreaţă şi compozitoare:

            Singurătatea este o chemare a mea. Încă de când eram mică îmi plăcea să mă joc singură şi să fac lucruri singură. După ce L-am primit pe Domnul în inima mea, îmi doream atât de mult să cresc în relaţia cu El şi în părtăşia cu El, în închinare. Şi simţeam îndemnul lăuntric să mă retrag, să fiu doar eu cu El.

            Iar experienţele pe care le-am avut în astfel de momente sunt incomparabile cu ceea ce poţi să experimentezi când eşti cu altcineva. Sunt nişte momente unice, deosebite: să stai doar tu singur cu Dumnezeu şi să-L auzi efectiv cum îţi vorbeşte.

 

Reporter:

            Care ar putea fi o posibilă rezolvare a singurătăţii?

 

Dr. Ileana Radu:

            Leacul singurătăţii acesteia care poate îmbolnăvi şi schimonosi, sau poate chiar ucide personalitatea umană, ar fi tocmai o viaţă de relaţie semnificativă.

            Dumnezeu te ascultă şi dacă te rogi un minut sau strigi când eşti la ananghie. Dar a petrece timp cu Dumnezeu în Cuvânt şi în rugăciune, aceasta vorbeşte despre ce faci cu singurătatea ta şi cu relaţia ta, de fapt.

 

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

            Singurătatea poate fi asociată cu un bagaj de care putem scăpa sau pe care alegem să-l cărăm după noi până ne plictisim şi uităm că-l cărăm după noi.

 

Reporter:

            Să revenim la posibilităţi de rezolvare a singurătăţii.

 

Dr. Ileana Radu:

            O soluţie pentru singurătate ar fi exersarea şi cultivarea relaţiilor. Dar a unor relaţii care să aibă conţinut, care să fie semnificative, care să-ţi aducă ceva. Nu trebuie să ai neapărat o sută de prieteni, este destul să ai doar câţiva, dar să fie buni şi să comunici bine cu ei.

            Nu trebuie să te vezi toată ziua cu ei şi să fii toată ziua în preajma lor, însă din când în când trebuie să existe un ritm al relaţiilor, să existe o investiţie în relaţii, pentru că relaţiile adevărate se cultivă cu un preţ şi se ţin cu un mare preţ. Însă viaţa şi lumea în care trăim nu prea ne încurajează în direcţia aceasta.

 

Reporter:

            Doamnă Ionelia Ion, aţi simţit şi singurătatea despărţirii în căsătorie?

 

Ionelia Ion, divorţată şi imobilizată fizic:

            Despărţirea n-a fost deloc uşoară. Să trăieşti singur, chiar singur de tot, copilul să-l vezi când colo, când colo...              În copilărie eu am trăit ca un fel de minge de fotbal. Pe mine mă doare mult sufletul pentru că şi copilul meu a ajuns cam aşa cum eram eu în copilărie: este când la mine, când la fostul meu soţ.

            Copilul nu are o educaţie stabilă, pentru că sunt două sisteme de educaţie, două sisteme de alimentaţie, două sisteme de a explica ce trebuie şi ce nu trebuie să facă. Eu am un mod de a proceda, a doua lui soţie are un alt mod, şi pentru copil este foarte dificil. De multe ori copilul este foarte confuz.

 

Reporter:

            Care sunt simptomele singurătăţii şi care este impactul acesteia pe plan mondial?

 

Radiana Cordoş, consilier creştin:

            Singurătatea se manifestă ca un fel de gol interior, ca o izolare lăuntrică despre care se spune că la ora actuală este una dintre cele mai obişnuite, cele mai comune probleme de sănătate mentală şi una dintre cele mai mari cauze ale suferinţei umane pe plan mondial. Milioane de oameni suferă de singurătate, de golul ăsta interior, unii pentru toată viaţa.

            O soluţie pe care aş vedea-o este să faci din singurătatea ta o matcă a creativităţii. Adică, dacă îţi este dat, poate prin faptul că eşti bolnav, ai o boală gravă, poate prin faptul că ai avut un accident şi dintr-o dată eşti scos din circuit într-un anume fel, atunci partea aceea de timp ar putea deveni uneori chiar o şansă de viaţă.

            Te descoperi, descoperi ceea ce n-ai avut, valorifici astfel ceea ce n-ai ştiut că ai. Poate începi să scrii, poate începi să compui, poate începi să faci lucruri pe care nu le-ai făcut până atunci.

            Însă, cred că soluţia de fond este ca, în singurătate, să-ţi întăreşti relaţia cu Dumnezeu şi să cultivi „verticala”.

 

Reporter:

            Ionatan, cum te-a afectat pe tine divorţul şi cum afectează divorţul sufletul omului?

 

Ioanatan Piroşcă, poet:

            Despărţirea în căsătorie loveşte în structura esenţială a unui om. La început omul a fost creat parte bărbătească şi parte femeiască. Tiparul uman îl constituie, de fapt, cuplul soţ-soţie.

            Dar tot Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Scriptură că dacă soţul necredincios vrea să se despartă, să se despartă. Asta a fost şi situaţia mea, situaţie căreia eu nu  m-am opus, datorită faptului că doream pacea.

            Desigur că rănile sunt uriaşe. Regretele, de cele mai multe ori sunt ascunse, mai ales la partea care a iniţiat despărţirea, şi nu fac decât să confirme faptul că e atacată însăşi structura intimă a omului.

 

Reporter:

            Ce spune o doamnă care în copilărie a trecut prin trauma unui viol din partea tatălui?

 

Doamna A.V., violată în copilărie:  

            Nu-mi plăcea să fiu singură, dar n-aveam de ales. Tatăl meu avea o comunicare slabă cu mine, iar eu, când nu mai ştiam cum să mă bag în seamă, mă retrăgeam la mine în cameră şi îmi făuream tot felul de vise.

            Îmi făuream „vise negative”, ca să spun aşa.      Nu-mi doream ce-şi doresc fetiţele: să fie prinţese şi să vină Făt-Frumos să le răpească pe un cal alb. Nu-mi doream un palat sau o viaţă mai bună, ci îmi doream să vină extratereştri să mă fure, să facă experienţe cu mine, să particip la războaie, să se întâmple tot felul de cataclisme în jurul blocului meu.

            Iar eu să dispar, să mi se schimbe viaţa, numele, originea. Eram foarte negativistă.   

 

Liviu Râmneanţu, tânăr necăsătorit:

            A fost o perioadă când am avut momente în care m-am rugat pentru căsătorie, dar acum, după ce-au trecut momentele acelea, Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt în starea aceasta de necăsătorit, să zicem singur din perspectiva căsătoriei.

            Pentru mine este o binecuvântare deoarece conştientizez binecuvântările acestei stări. Există binecuvântări şi pentru starea de căsătorit, cu siguranţă.

 

Doamna A.V., violată în copilărie:  

            Comportamentul meu ajunsese să fie orientat spre a face rău. Bineînţeles că tatăl meu mă influenţa prin felul cum se purta cu mine, dar şi când eram la şcoală aveam tendinţa de a le face rău colegilor, de a-i contrazice mereu, de a-i pune în situaţii neplăcute, de a mă răzbuna aiurea.

 

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

            Între „bagajele” pe care le cărăm cu noi, câteodată în mod inconştient, este şi singurătatea. Şi cred că singurul loc unde putem lăsa „bagajul” acesta este la picioarele lui Cristos.

            Cred că acolo este locul potrivit pentru toate bagajele. Exact ca şi în „Călătoria creştinului” - când a ajuns la cruce, a aruncat bagajele, a fost eliberat şi a mers mai departe mult mai uşor.

 

Ionelia Ion:

            Satan distruge oamenii şi prin singurătate. Iar omul trebuie să treacă de obstacolul acesta, de starea de singurătate. Deci trebuie să se autoeduce că el nu este singur, ci că bunul Dumnezeu este cu el, şi să privească, să studieze şi să încerce să facă ceva bun pentru cei din jurul lui.

            Adică, dacă eu trăiesc singură, bunul Dumnezeu ştie de ce îngăduie asta. Deci eu trăiesc pentru slava Sa eternă, pentru mântuirea mea veşnică şi pentru mântuirea altora.

 

Radiana Cordoş, consilier creştin:

            În mod special vreau să am un cuvânt acum pentru partenerii care au rămas singuri şi pentru cei care, aşa s-a întâmplat în viaţa lor că au rămas singuri. Să ştiţi că Dumnezeu, în dragostea Lui, a lăsat şi a îngăduit acest timp în viaţa dumneavoastră ca să vă apropiaţi de El.

            Nu respingeţi oferta lui Dumnezeu, pentru că e mult mai mult decât ceea ce aţi putea avea printr-o fiinţă umană care să fie alături de dumneavoastră. Este chiar fiinţa Lui.                 Dumnezeu spune că EL este tatăl orfanilor.              EL este cel care are grijă de văduve. Din cauza aceasta    întindeţi-vă mâna înspre relaţia cu  EL  şi veţi avea mult mai mult decât v-aţi putut imagina vreodată.   

 

Reporter:

            Într-adevăr Dumnezeu este apărătorul văduvelor şi tatăl orfanilor, aşa cum ne spune şi Tatiana Gongola.

 

Tatiana Gongola:

            Îmi aduc aminte că Silviu nici nu a vrut să vină la înmormântarea tatălui său. În Biserică nu a vrut să-l vadă pe tatăl său în sicriu. A spus: „Acesta nu este tatăl meu! Tatăl meu trăieşte, este viu!”.

            A fost o perioadă în viaţa lui în care s-a închis în el, n-a vrut să stea de vorbă cu nimeni. El, care până atunci mă săruta şi mă îmbrăţişa şi la plecare şi la venire, atunci n-a mai vrut să facă acest lucru.

            Dar Îi mulţumesc lui Dumnezeu că El a fost Acela care l-a schimbat.

 

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

            Am văzut familii în care fiecare e cu drumul lui. Seara se întâlnesc şi se întreabă: „Ce căutăm sub acest acoperiş? Dar uite ce-am realizat împreună!”. Şi parcă adorm cu speranţa că a doua zi o să fie altceva.

 

Reporter:

            Ce gând aveţi pentru cititorii care poate sunt şi ei tentaţi să se lase descurajaţi de singurătate?

 

Ionelia Ion, divorţată şi imobilizată fizic:

            Ideea asta de a fi singur trebuie să dispară complet din minte. Trebuie să se roage la bunul Dumnezeu să le dea putere de a se autoeduca, pentru că numai Satan este cel care înfiltrează adânc ideea aceasta de singurătate.

 

Reporter:

            Ce probleme sau lipsuri s-ar rezolva prin umplerea spaţiului însingurării?

 

Ovidiu Bulzan, pastor:

            Cred că fiecare dintre noi ar vrea să trăiască într-o comunitate care să ne fie „preajmă”, care să ne fie scut, care să ne dea răspuns la acţiunile noastre. Sunt foarte multe lucruri pe care le aşteptăm de la ceilalţi. Însă nu cred că tot ceea ce trăim trebuie să-i implice pe alţii, în sensul de a-i parazita pe alţii.

 

Reporter Lidia Iliesi:

            Alin, când te simţi tu singur?

 

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

            Când nu am soluţii la o problemă.

 

Reporter:

            Chiar dacă ai prieteni, te simţi singur?

 

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

            Câteodată mă simt singur, dar nu pentru mult timp. Sunt perioade foarte scurte, când am aşa o stare ciudată. Îmi trec prin minte nişte gânduri şi trăiesc nişte sentimente ciudate, care mă fac să mă întreb: oare ce caut eu aici şi cine sunt?

 

Tatiana Gongola: 

            Singurătatea cea mai acută o simţeam atunci când copiii îmi puneau întrebări despre moartea tatălui lor. Bineînţeles că durerea era mare şi atunci când trebuia să fie ziua lui de naştere.

 

Reporter:

            La Căminul de bătrâni am întâlnit un domn cu lacrimi în ochi.

 

Domnul A.I., Căminul de bătrâni:

            Am copii, dar sunt în străinătate. Într-adevăr le simt lipsa, le duc dorul...

 

Dana Jibetean, tânără necăsătorită:

            În perioada sărbătorilor, de exemplu, ai vrea să fii cu cineva, să împărtăşeşti sau să te bucuri. Şi când vezi că eşti singur, este dureros.

            Nu ştiu cum e să fii căsătorit, că n-am fost încă, dar cred că şi în căsnicie poţi să ai perioade de singurătate.

 

Reporter:

            Care ar fi dezechilibrele induse asupra personalităţii în urma trăirii în singurătate? Există un proverb care spune: „Singurătatea ucide!”.

 

Prof. dr. Doina Cozman:

            Persoana umană a fost construită de Dumnezeu cu capacitatea de a comunica.

            Această comunicare este o necesitate pentru mintea omului. Noi ne proiectăm gândurile pe ecranul creierului celuilalt şi de acolo aşteptăm răspunsuri. Dacă nu vin aceste răspunsuri, cu timpul ne dăm noi răspunsurile.

            O persoană care este singură, de multe ori este şi izolată de informaţiile curente şi începe încet-încet să piardă legătura cu realitatea. Din păcate, cei care sunt singuri se uită mult la televizor şi încep să considere adevărate imaginile prezentate la televizor, care nu reprezintă întotdeauna realitatea.

            Deci o persoană care de mult timp este singură, poate să fie nesigură, poate să fie prost informată, poate să înceapă să-şi piardă anumite obiceiuri şi deprinderi sociale, cum ar fi: obiceiul de a se îngriji, obiceiul de a-şi ţine casa în ordine.

            Singurătatea are şi nişte aspecte de relaţionare socială, care pot să constituie un impediment.

 

Reporter:

            Din nou câteva persoane de la Caminul de bătrâni.

 

Domnul S.O., Căminul de bătrâni:

            Soţia mea este decedată. Sunt singur de 20 de ani şi îmi este foarte greu. 

 

Reporter:

            Ce credeţi că este singurătatea - o boală, o durere, o suferinţă a inimii, o lipsă a comunicării cu ceilalţi?

 

Doamna L.A., Căminul de bătrâni:

            Toate, toate-s adunate în singurătate şi-n bătrâneţe.

 

Reporter:

            Nu doar persoanele în vârstă sunt singure, ci şi copiii părăsiţi de tatăl sau de mama lor.          

            Tu când ai simţit prima dată singurătatea?

 

Fetiţă părăsită de tatăl ei: 

            Când tata s-a despărţit de mama şi tata m-a părăsit.

 

Gabriela Militaru, fost manechin şi prezentatoare de modă:

            În familia mea certurile şi violenţele între părinţi erau la ordinea zilei. Asta m-a făcut să mă închid în mine însămi, să fiu mai altfel decât ceilalţi copii, să nu mă pot juca cu ei, să fiu mai retrasă, mai sentimentală.

 

Gabi Iluţ, cântăreaţă şi compozitoare: 

            Cele mai multe cântări ale mele se leagă de experienţele acestea ale mele în singurătate cu Domnul.  Foarte multe cântări le-am scris sus pe munte. Eram în tot felul de stări - uneori eram bucuroasă, alteori eram tristă, deprimată, dar tot ceea ce trăiam şi aveam pe suflet Îi spuneam Domnului. Şi atunci El, prin prezenţa Lui, imediat îmi dădea o cântare şi puteam să exteriorizez ceea ce simţeam înăuntrul meu.

            Mai mult de jumătate dintre cântările mele sunt legate de experienţa mea personală cu Dumnezeu.

 

Reporter:

            Care este cauza şi care este efectul? Unii ajung singuri datorită programului pe care şi-l impun pentru a atinge un anumit obiectiv sau îşi impun un program extrem de aglomerat, tocmai ca să nu se întâlnească cu ei înşişi?

 

Gili Indrie, pastor:          

            Cred că ambele cauze pot fi determinante. De exemplu, mulţi nu-şi propun să devină neapărat „carierişti”, să atingă un anumit status social de la început. Sau cel puţin nu cunosc care-i preţul pe care-l plăteşti ca să ajungi acolo. Dar încet, încet îşi dau seama că sunt bine cotaţi la serviciu, realizările vin, banii vin, la fel şi împlinirile materiale. Dar astea vin cu preţul ignorării şi sacrificării celorlalte relaţii.

            Ca urmare, chiar dacă nu-şi propun, ei ajung la aceasta. Şi apoi, când îşi dau seama de sacrificiul pe care    l-au făcut, unii dintre ei, aflaţi în criza aceasta relaţională, se îndreaptă spre persoanele pe care le-au sacrificat. Numai că a trecut, de multe ori, atât de mult timp în care au sacrificat persoanele, încât persoanele spre care se îndreaptă să-şi refacă relaţiile sunt neîncrezătoare, n-au răbdare şi nu cred că într-adevăr aceştia vor să-şi reechilibreze viaţa şi din punct de vedere relaţional.

            Ei fiind dezamăgiţi că nu sunt bine primiţi de ceilalţi, se vor arunca din nou în ceea ce înseamnă „fericirea” lor, şi anume relaţionarea profesională sau munca. Munca, pe de altă parte, este şi un anestezic bun pentru singurătate. Şi aici cred că am ajuns la anestezicele pentru singurătate.

            Singurătatea  doare.  Indiferent  câte  realizări  materiale  Şi  pământeŞti  ai,  singurătatea  doare  sau  omoară.

 

Reporter:

            Cum aţi defini singurătatea?

 

Dr. Ileana Radu:

            Aş defini-o ca versantul, să spun, versantul negativ. Deşi este aproape vulgar să spui că-i un versant negativ, în această nuanţă negativă, singurătatea ar fi o stare de apăsare, de lipsă, de tristeţe, de neînsoţire practic.                                    

            Singurătatea ar însemna absenţa relaţiei, de fapt, a relaţiei pe orizontală şi a relaţiei pe verticală. Şi aici mă gândesc că o singurătate în care relaţia pe verticală există, relaţia cu Dumnezeu există, este o singurătate foarte rodnică şi foarte inspirativă pentru lucruri mari şi adevărate.

 

Reporter:

            Cum aţi descrie singurătatea, în general? Ce înseamnă singurătatea pentru un om?  

 

Ionelia Ion, divorţată şi imobilizată fizic:

            Singurătatea este atunci când omul se simte complet gol, singur. Bunul Dumnezeu ne-a creat fiinţe sociabile, deci cu dorinţa de a comunica cu cineva.

 

Reporter:

            Există şi o faţă dulce a singurătăţii?

 

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:

            Înainte am cunoscut o faţă amară şi otrăvitoare a singurătăţii. Dar astăzi, cu Cristos Domnul, cunosc o faţă măreaţă, o faţă binecuvântată şi dulce a singurătăţii.

            Condiţia a fost să-L prind de mână, să ascult de El şi să fac voia Lui.

 

Reporter:

            Liviu, mi se pare foarte frumoasă această idee a ta: Căsătoria este o instituţie doar pentru acest pământ. În Rai, în veşnicie nu va mai fi căsătorie.

 

Liviu Râmneanţu, tânăr necăsătorit:

            Sunt afirmaţiile Domnului Isus. Cei care încearcă să scape de singurătate prin căsătorie, de fapt se înşală. Căsătoria nu este o soluţie împotriva singurătăţii, fie fizice, fie sufleteşti.

 

Doamna A.V., violată în copilărie: 

            Dumnezeu a însemnat pentru mine, în acea perioadă, locul unde mă duceam să plâng, să-mi vărs nemulţumirile şi durerile. Culmea este că-L simţeam pe Dumnezeu şi acolo. Simţeam cum stă în faţa mea şi mă lasă să-I spun toate acele lucruri, mă lasă să plâng, să strâng pumnii, să dau din picioare. Ştiu că Dumnezeu nu m-a respins în momentele acelea.

 

Reporter:

            Dumnezeu nu ne respinge niciodată, dar absolut niciodată!

            Dumnezeu cunoaşte toate trăirile sufletului nostru. Dumnezeu cunoaşte sentimentul de insecuritate al persoanelor divorţate sau văduve, sau al copiilor abandonaţi.

            Sentimentul că „ai rămas de căruţă”,

            pentru că ceilalţi prieteni ai tăi s-au căsătorit,

            au deja copii şi tu eşti tot singur.

                        Sentimentul că nu ai suficientă valoare,

                        că nu eşti destul de frumos, de atrăgător

                        şi de înzestrat ca şi ceilalţi,

                        care s-au căsătorit deja.

            Sentimentul că nu eşti înţeles şi apreciat

            la justa ta valoare.

                        Sentimentul că nu eşti capabil

                        să legi relaţii durabile şi să le menţii.

                        Sentimentul că nu eşti destul de capabil

            să captezi şi să menţii interesul cuiva.

                        Sentimentul că nimănui nu-i pasă de tine,

                        nici măcar părinţilor.

                        Dacă ai muri, nimeni nu ar observa.

 

Dumnezeu cunoaşte toate aceste lucruri. El ştie ce este în sufletul tău. El este prietenul care nu lipseşte niciodată în nevoi.

            Dragul meu prieten şi prietenă, fie ca Dumnezeul cel Atotputernic, Creatorul cerului şi al pământului, Iehova, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, să te binecuvânteze din abundenţă cu tot felul de binecuvântări cereşti şi pământeşti. 

 

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate