Aparitii editoriale la Radio Vocea Evangheliei

“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”
* documentar, partea a 2-a -

Reporter:
- Ce ati simtit atunci cand ati fost in spital cu avortul de acum 2 ani si jumatate?

Doamna Mirela:
Eram foarte stresata, am avut o stare psihica foarte proasta, inclusiv starea sanatatii in general s-a inrautatit, si ma gandeam uneori c-am sa mor in urma acestui avort. Pe de alta parte, ma apasa faptul ca trebuie sa omor un copil. Era in ajunul sarabatorilor de iarna si ma gandeam la pruncii ucisi de Irod, ma gandeam ca se apropie copilul si eu trebuie sa recurg la acest fapt. [continuare]

"LINIE TELEFONICA CRESTINA PENTRU COPII"

Ioan Ciobota, reporter:
Biserica Aletheia din Timisoara desfasoara un proiect intitulat "LINIE TELEFONICA PENTRU COPII" L-am intrebat pe Razvan Duminica, coordonatorul acestui proiect, despre ce este vorba.

Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem o generatie aproape de Dumnezeu. [continuare]

Un extraordinar documentar despre avort
“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

• documentar, partea I –
• Realizat in anul 1999 pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
• Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei - Romania, prin statiile Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti [continuare]

"Viata fara Dumnezeu este ca o caricatura nereusita"…

Radu Cletiu

…sau un alt fel de Pygmalion. Radu Cletiu, caricaturist de renume, are o multime de diplome nationale si internationale. A debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze caricaturi la emisiunea "Duminica in familie" de Mihaela Radulescu. A colaborat la Jurnalul National, cu Marius Tuca si Dan Diaconescu. [continuare]

Pacient 2 - Spitalul de psihiatrie:

Am ajuns la un kil şi jumătate de băutură de dimineaţa până seara. Şi alcool la 33 de grade, 26 sau nu ştiu cât.

Membru AAA:

Acum mă îngrozesc. Atunci mi s-a părut insuficient dar ajunsesem să consum un litru de alcool de 96 de grade din acela sârbesc pe care-l diluam cu apă şi seara nu rămânea un strop.

Pacient 2 - Spitalul de psihiatrie:

Pe urmă am început cu votcă, cu rom de la 50 de grame, mai o sută, mai târziu cu două sute, mai târziu cu trei sute, mai târziu cu o jumătate, mai târziu cu kilul.

Reporter:

Doamna Ileana Iacoban v-aş ruga să ne istorisiţi una sau două întâmplări de care vă aduceţi aminte din perioada când alcoolul era stăpânul vieţii dumneavoastră.

Ileana Iacoban:

Nu ştiu. Numai un om care nu a avut minte a putut să facă aşa ceva şi când stau şi mă gândesc acuma cum am putut îmi este destul de greu.

Deci, odată soţul meu era internat în spital. Şi i-a spus la copil, deşi Răducu avea vreo  5-6 ani atunci, i-a spus să aibă grijă de mine şi să nu mai beau şi să nu mă mai lase să plec niciunde. Răducu, deşi era aşa micuţ, dar cred că avea mai multă minte ca mine a încercat tot să mă urmărească pas cu pas mă urmărea să nu cumva să scap să ies. Ce mi-a venit mie în minte să-l păcălesc că am poftă să mănânc dulciuri, să-l trimit să cumpere nişte biscuiţi. S-a dus copilul să cumpere biscuiţi. Uşa a încuiat-o dar geamurile s-a putut ieşi pe ele. Pur şi simplu am sărit pe geam şi am plecat.

Vecina unde am mers a avut ceva seara chef înainte şi m-am gândit, zic: „Poate, se întâmplă că o să mă servească şi pe mine.” Şi într-adevăr m-a servit ca şi om dar mie nu mi-a trebuit prea mult că deşi de seara eram încă ameţită am mai băut câteva pahare şi am fost iarăşi, din nou, la loc. Şi i-am zis să mă lase puţin să dorm la ea. Şi ea m-a lăsat înăuntru şi a plecat şi a venit pe aici pe la mine pe acasă, l-a văzut pe Răducu plângând şi a venit şi mi-a zis: „Ileana, du-te acasă că uite Răducu plânge.”

Am venit acasă. Ea a fost destul de drăguţă şi a venit cu mine şi m-a condus acasă. Când am ajuns la poartă, Răducu mă aştepta la poartă, dar în schimb când a văzut în ce hal eram s-a întors cu spatele şi a început să plângă. Şi încercam eu să-l mint că nu-i adevărat dar degeaba,  că el deja mă cunoştea când eram beată şi când eram trează.

Şi, deci şi pentru el a fost un chin. Se gândea şi cum arătam eu când mergeam pe stradă beată şi mă vedea lumea şi mă cunoştea şi-l cunoştea şi pe el sau colegi de-ai lui de la şcoală. Şi de asemenea se gândea şi la ce urmează când mă vede soţul meu şi iară scandal şi iară ceartă, şi iarăşi ...

Reporter:

Radu, cum te înţelegi acum cu mama ta?

Radu:

Faţă de cum mă înţelegeam înainte cu ea când era pe calea băuturii pot să spun că mă înţeleg minunat.

Reporter:

Ai putea să consumi băutură alcoolică dacă ţi-ar oferi cineva?

Radu:

Nu-mi trebuie, nici să curgă pe strada nu-mi trebuie băutură că ştiu cât a suferit mama mea că din cauza băuturii şi bani cheltuiţi aiurea pe băutură, nu merită.

Reporter:

Dacă ţi-aminteşti un moment în care te-ai certat cu mama ta sau ai fost foarte supărat pentru că ea era beată şi consuma băutură.

Radu:

Mi-aduc aminte un moment foarte bine. Eram la sat la bunici. Tot aşa am plecat împreună cu ea de frica lu', ei îi era frică de tatăl meu, băuse, îi era frică să nu ia bătaie şi a mers la sat la bunică-mea.

Acolo, tot aşa, bea, îi cerea bani la bunică-mea pentru băutură, banii din pensia lui  bunică-mea. Mergea în sat, bea. Pe mine bunica mă trimitea după ea: „Du-te după ea să o aduci acasă!” Eu, cum eram mic, trebuia să mai chem un băiat după mine. Îmi era ruşine să o iau de acolo de la birt.

Câteodată, îmi aduc aminte, Dumnezeu să mă ierte, am şi dat în ea.

Reporter:

Ce părere aveţi despre alcoolism?

Persoana 1 - pe strada:

Face bine. La fraieri, prima dată la fraieri, după aia care oameni când nu se controlează nu face bine.

Persoana 2 - pe strada:

Alcoolul distruge vieţile oamenilor, inclusiv vieţile copiilor în familie.

Reporter:

Aveţi în familie cunoştinţe care sunt alcoolici?

Persoana 2 - pe strada:

Am, am pe cineva în familie. Da, şi a fost un dezastru. A fost şi este încă, pot spune, un dezastru.

Reporter:

Din ce cauză a fost un dezastru? Ce s-a întâmplat?

Persoana 2 - pe strada:

Din cauza alcoolului s-au neglijat multe. Trăind doar pentru a mânca, a dormi, a bea şi a te trezi din nou să bei, să mănânci, şi iar să dormi şi iar să te trezeşti, neglijând copiii şi unele lucruri, unele responsabilităţi din jur au dus la un dezastru.

Persoana 3 - pe strada:

E bun când e cu măsură.

Persoana 4 - pe strada:

M-aţi luat aşa pe nepregătite. Nu pot să-mi formulez imediat un răspuns.

Persoana 5 - pe strada:

Cred că e o boală.

Persoana 6 - pe strada:

O părere proastă. Mai luăm şi noi câte o bere, câte-o asta, ca tot omu'. Dar nu ...

Persoana 7 - pe strada:

Cred că este profund dăunător.

Persoana 8 - pe strada:

Nu ar trebui să fie alcool pe lumea asta.

Persoana 9 - pe strada:

Dezastru cu alcoolismul. Distruge şi sănătatea. Ceva care n-ar trebui să existe.

Persoana 10 - pe strada:

Despre alcoolism, o părere foarte proastă. De la alcoolism vine violul, crimele, hoţia, banditul şi toată escrocherimea vine de la alcool. Asta v-o spun. Despărţire, familie, batjocură de copii, de tot. De la alcoolism, asta orişice, ultimele cuvinte, cele mai proaste vin de la alcolism. Asta-i adevărat.

Reporter: 

Cunoaşteţi persoane care sunt alcoolice?

Persoana 10 - pe strada:

Sunt destule. Vai de capul meu că la fiecare 5 metri îs toţi alcoolicii, toţi boschetarii şi toţi criminalii. Vă spun de la alcool îs toţi, toţi. Că-n loc să fac-un magazin sau să fac-un spital fac birturi pentru alcoolici şi pentru bandiţi. Şi acolo se adună. Începând de la cea mai mare prostie până la ultima, acolo se adună în birturi.

Reporter: 

Locotenent colonel Ioan Băla, comandantul Penitenciarului Timişoara despre fenomenul infracţional datorat consumului de alcool.

Ioan Băla:

Cei care consumă în mod sporadic şi săvârşesc infracţiuni fără a fi etilici reprezintă un procentaj de chiar până în 90% din numărul celor aflaţi în închisoare. Cauzele care generează fenomenul infracţional, una dintre aceste cauze, unanim recunoscute şi regăsite în documentele din dosarele penale ale infractorilor care sunt privaţi de libertate este consumul de alcool. De la banalele furturi, dacă un furt poate fi numit un act banal şi până la infracţiuni cu violenţă, cu un grad de sadism şi de agresivitate extraordinar regăsit în geneza infracţiunilor de omor deosebit de grav.

Una dintre cele mai răscolitoare situaţii este aceea a unui deţinut multirecidivist, cunoscut ca având un comportament agresiv, violent, sub imperiul băuturilor alcoolice în exces a ucis-o cu sânge rece pe concubina temporară pe care acesta o avea. Fiind într-o stare de ebrietate atât de avansată şi el şi victima încât după ce a omorât-o, acesta a dormit efectiv pe cadavru concubinei lui. ?n ziua următoare transportând-o de la etajul III unde locuia, până la parter, trasă de picioare, cu capul căzând pe scările blocului în care locuia, situaţie la care au asistat şi vecinii acestuia. Şi în prezent este condamnat pentru lovituri cauzatoare de moarte şi mai multe infracţiuni de tâlhărie.

Deţinut 1 - în Penitenciar:

H-ăsta, Linguraru Aurel i cel mai periculos.

Deţinut 2 - în Penitenciar:

Păi io ce-am făcut tată, io? Io sânt cel mai cuminte din puşcărie.

Reporter: 

Care este poziţia Bibliei sau care este poziţia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte problema alcoolismului? Daniel Cocar, pastor baptist.

Daniel Cocar, pastor:

Vreau să amintesc pentru început un verset din cartea Proverbe, capitolul 23 care spune aşa, în versetul 20: „Nu fi printre cei ce beau vin” este poziţia lui Dumnezeu, a Cuvântului lui Dumnezeu. Şi pe urmă versetele 29 şi 30, permiteţi-mi să citesc pentru ascultătorii interesaţi. Spune aşa Cuvântul lui Dumnezeu: „Ale cui sunt vaietele, ale cui sunt oftările, ale cui sunt neînţelegerile, ale cui sunt plângerile, ale cui sunt rănile fără pricină, ai cui sunt ochii roşii?” Răspuns: „A celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roşu în pahar şi face mărgăritare şi alunecă uşor dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic.”

Beţia distruge nu numai trupul, nu numai familia. Ci beţia distruge sufletul şi distruge relaţia cu Dumnezeu. Şi mi se pare că acesta fiind păcat, alcoolismul fiind păcat. Deşi oamenii încearcă să excludă din vocabularul uman cuvântul „păcat” şi să-l înlocuiască cu altele cu „vicii”, cu eu ştiu cum vrem să botezăm cuvântul „păcat” nu vom reuşi niciodată lucrul acesta, păcatul rămâne păcat.

Deci, nici un beţiv nu va ajunge în ?mpărăţia lui Dumnezeu.

Reporter: 

Despre valorile pe care Dumnezeu le consideră a fi importante pentru om Marius Ioana, preot ortodox.

Marius Ioana, preot:

Alcoolismul este o patimă, este un păcat pentru că face ca viaţa noastră să se dubleze. ?ţi creează o viaţă imaginară aicea pe pământ, o viaţă care după câteva ore poate să te readucă în realitatea crudă pe care o trăieşti şi cel mult poate să-ţi ofere un confort oarecare pentru puţinul timp pe care-l petreci într-o stare de ebrietate.

Viaţa unui om care a căzut în această patimă a alcoolului este tragică nu numai pentru societate, nu numai pentru familie, dar este un dezastru personal. Este tragic din clipă în clipă, din zi în zi, periodic să te dedublezi, este o dramă sufletească. Această dedublare, această recurgere la drogul acesta care este alcoolul.

Şi războiul nostru este un război nevăzut cu duhurile acestei lumi care de fiecare dată, parcă-ţi şoptesc la ureche: „Mai încearcă o dată. Lasă, a trecut clipa aceasta, hai să mai fi o dată fericit. Mai încearcă. Uite îţi dau toată lumea! Toată lumea aceasta este a ta!” ?n momentul în care eşti în stare de ebrietate ai impresia că toată lumea aceasta este a ta.

Este exact ceea ce spunea Diavolul când la suit pe Mântuitor pe aripa Templului: „Dacă mi te închini mie îţi voi da toată lumea!” Şi cam aşa se întâmplă cu cei care cad în patimi. ?n momentul în care au căzut de acolo de jos li se pare că lumea este a lor. Este a lor, dar este o lume pierdută pentru ei. Este o lume pierdută.

Reporter:

Renunţarea la alcool datorită schimbării modului de gândire cu ajutorul lui Dumnezeu se face dintr-o dată şi fără urmări nefaste. Renunţarea la alcool pe baza propriilor eforturi şi cu ajutorul tratamentului medicamentos este o experienţă dificilă.

Sevrajul care se instalează în primele zile poate dura săptămâni sau luni şi există pericolul recăderii. Doctor Lucia Rădescu, medic psihiatru la Spitalul de Psihiatrie Jebel.

Dr.Lucia Rădescu, medic psihiatru:

Pot apărea crize de mânie, de furie. Pacientul poate fi foarte agitat. ?n funcţie de personalitatea lui se poate manifesta agresiv faţă de alţii sau faţă de sine. Este un pacient foarte greu de stăpânit, un pacient violent care îşi pune în pericol viaţa lui şi viaţa celor din jur, în funcţie de personalitate.

Sunt şi cazuri în care pacientul devine foarte deprimat şi sevrajul se manifestă doar prin tulburările sale somatice, prin alterarea stării generale, deshidratare, lipsa poftei de mâncare şi o serie de simptome somatice care arată că organismul său încearcă să se adapteze la, să funcţioneze, să-şi regăsească echilibru sau homeostazia în situaţia întreruperii bruşte de alcool.

Pacient 2 - Spitalul de psihiatrie:

Vedeam diferite gongi, păi eram cu ochii deschişi, treaz. Nu eram băut ci eram cu ochii treaji, deschişi, treaz complet. Numai gongi, diferite insecte, numa' voci, strigăte, înjurături la adresa mea, că mă omoară, voci cunoscute, prietenii care-i cunoşteam eu. Păi nu era nimeni în fond. Aveam o senzaţie de mâncărime. Mă băgam în vană, eu ziceam că sunt conştient. Se urcau pe mine şi eu mă băgam în apă ca să nu se pună pe mine. Totuşi pe sub apă se puneau pe mine. Şi numa' gongi.

Dam drumul la robinet de la chiuvetă ca să mă spăl. Şi începea muzica să cânte. Mă da ce sunt prost. De unde vine muzica din robinet? ?nchideam robinetul, nu mai e muzică. Iar dam drumul. Iar începea muzică: populară, uşoară. Şi tot la fel mă gândeam: Da de unde? Cum aşa?      

Şi după aia am plecat de la trei nopatea, am plecat la lucru, la intreprindere. Şi în Timişoara parcă era urletul groaznic. Era o muzică pe toate străzile, da-n fond nu era nimic. Dar cum am ajuns la intreprindere, m-am dus în vestiar, unde aveam vestiarul. Aveam o bancă lungă şi m-am trântit acolo pe ea. Am început pe geamuri să aud: „Gata, hai să-l omorâm, ăsta-i al nostru acu! ?l prindem. ?l batem! Nu ştiu ce. ?l omorâm!” Am auzit că-i un fel de baracă aşa. Că se suia pe baracă. Aveam un topor de tocat lemne. Şi m-am apucat să dau în geamuri, să sparg geamurile. Alte chestii din ăstea au fost. Din cauza alcoolului, bineînţeles.

Reporter:

Stimaţi ascultători este foarte adevărat că nu toată lumea ajunge la o stare patologică în urma consumului de alcool.

Există şi persoane care consumă alcool într-un mod echilibrat care ştiu să-şi păstreze raţiunea, dar atenţie: „Pentru noi un pahar este prea mult şi după aceea următoarele o sută sau o mie sunt prea puţine ca să ne astâmpere setea!”

Uneori acest prim pahar care înseamnă prea mult se ia, cu acordul părinţilor sau fără acordul lor, cu prietenii sau poate la diferite ocazii.

Membru AAA:

?nceputurile băutului meu, să zic aşa se leagă de anii de liceu. Am fost într-o clasă cu mult mai multe fete, destul de puţini băieţi şi eu eram destul de timid. Şi nici nu mă ştiam purta cu fetele. ?n orice caz simţeam nevoia să prind un curaj.

Am avut un cerc de prieteni unde ne întâlneam destul de des la chefuri. Şi culmea că părinţii prietenilor şi prietenelor mele ne puneau la dispoziţie sau ne lăsau singuri în apartament şi ne puneau la dispoziţie cantităţi destul de serioase de băutură. Fiind la îndemână, simţind nevoia să trec acel prag de timiditate am început să beau un pahar, două, trei. Mi-a plăcut gustul. Am început să văd cum e şi băutura asta şi cealaltă şi aşa mai departe.

Şi aşa astăzi am început cu un păhărel, a doua zi am mai băut un păhărel. Păi zic: Dacă merge un păhărel, mai merge încă unu, că ce-i un păhărel?

Dar nu era nici o problemă. Chiar dacă s-a întâmplat să mă îmbăt, a doua zi îmi era rău. Mă scuzaţi, se întâmpla să vărs că sunt efectele. Şi nu mă mai gândeam la băutură săptămâni sau luni de zile.

Dar, crescând treptat-treptat şi cantitatea de băutură a venit un moment când am simţit deja nevoia să beau zilnic. Este un prag insensibil. Nu pot să-l spun nici acum când am trecut acel prag invizibil de la un băutor normal, chiar un băutor abuziv să zicem, la faptul că am ajuns dependent de băutură.

Reporter:

Stimaţi ascultători, ştiţi care este rata consumului excesiv de alcool între tinerii de liceu, cei care vor fi adulţii de mâine? 72% dintre băieţii de liceu şi 55% dintre băieţii de şcoală generală au avut cel puţin o dată experienţa de a fi beat. 41% dintre fetele de liceu şi 31% dintre fetele de şcoală generală au trăit şi ele cel puţin o dată experienţa aceasta.

De asemenea, rata consumatorilor de alcool este de 93% dintre băieţii de liceu şi 78% dintre băieţii de şcoală generală. ?ntre fetele de liceu 93 de procente şi 73% dintre fetele de şcoală generală consumă alcool. Rata consumatorilor frecvenţi se ridică la 86 de procente între băieţii de liceu şi 61% între fetele de liceu.

Aceste cifre sunt preluate dintr-un chestionar al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, preluat dintr-un studiu efectual sub conducerea conferenţiarului doctor Mircea Tiberiu, de la Clinica de Psihiatrie din Timişoara şi publicat în Viaţa Medicală, numărul 12, din martie, 2000.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 624 de elevi de şcoală generală şi liceeni.

Membru AAA:

Şi culmea este că părinţii prietenilor şi prietenelor mele ne puneau la dispoziţie sau ne lăsau singuri în apartament şi ne puneau la dispoziţie cantităţi destul de serioase de băutură.

Reporter:

Alcoolismul poate să producă plăcere, în prima fază. Dar există şi un alt fel de efecte.

Membru AAA:

Am gustat un păhărel de băutură.

Ajunsesem să fiu atât de degradat, atât de disperat pentru că nu mai puteam să încetez băutul, sub nici o formă încât am zis: Eu altă soluţie nu mai am, dacă nici prin programul Alcolicilor Anonimi eu n-am reuşit să încetez băutul, înseamnă că pentru mine nu mai există nici o soluţie. 

Şi am hotărât să-mi pun capăt zilelor. Am cochetat câteva săptămâni cu fel şi fel de metode: ce şi cum. Am încercat să-mi bag degetele şi în priză. Da, mi le-am tras repede când am simţit curentul. Şi atunci mi-am luat nişte somnifere, calmante. Am luat o sticlă de votcă. Le-am înghiţit cu jumate din votcă. Am scris o scrisoare de adio şi m-am culcat.

După 12 ore m-a găsit soţia, pentru că a venit foarte târziu acasă, într-o comă profundă.

Se pare că Dumnezeu a avut alte planuri cu mine pentru că mai exist. Am trăit o nouă viaţă acum.

Elena Iacoban:

A încercat Diavolul să-mi ia mintea în aşa fel încât să-mi iau zilele. Şi până acolo am ajuns. Mă gândeam zic: Oh, cât durează? Şi aşa acuma n-o să mă mai ierte soţul meu sau. Mă gândeam: Cât durează în faţa unui tren să mă arunc sau cu o funie la gât sau. Să ştiţi că Diavolul este foarte obraznic şi foarte şmecher.

Reporter:

Un om aflat sub influenţa alcoolului poate să fie violent.

Petre Stanoievici:

?ncepeam să mă cert cu soţia, găseam întotdeauna motive pentru că eram cu capul plin. Şi-i spuneam: De ce-ai fost aşa draguţă, aşa amabilă, cu cutare sau cutare? Şi atuncea recurgeam, eram agresiv, o băteam ce mai. Dacă era prea sobră, după ce plecau îi spuneam: De ce ai fost aşa de acritură?, aveam expresia asta a mea. Dacă era prea amabilă, nu era bine, dacă era prea serioasă, nu era bine şi nu dădea cu mine în nici un fel. Era scandal de fiecare dată. Biata femeie pentru ea iadul cred că a fost gustat aici pe pământ.

Pacient 3 - Spitalul de psihiatrie:

Am ajuns să fac şi o hepatită, aproape hepatită de ciroză că m-au şi pensionat la 36 de ani.

Pacient 2 - Spitalul de psihiatrie:

Alţii dacă mai vor să continue şi ei cu băutul atunci o să aibă şi ei probleme ca mine. Şi dacă nu opresc, cum mi-a spus mie doamna doctor, că dacă nu mă opresc să nu mai beau o să ajung acolo la 2 metri sub pământ. 

Petre Stanoievici:

Petre, prima căsnicie ţi s-a spulberat, s-a dus de râpă, a doua am înţeles că ţi se clatină. Opreşte-te Petre! O să mergi în iad! Nu ştie nimeni dacă este rai sau iad. Nu s-a întors nimeni încă. Moare omul şi-l mănâncă viermii. Ar fi grozav dacă s-ar întâmpla aşa. Dar, Biblia spune Petre, : Că după moarte urmează judecata. Şi omul este chemat în faţa lui Dumnezeu să dea socoteală pentru tot binele şi tot răul pe care l-a făcut cât trăia în trup.