Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Poşta Redacţiei

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 

Watch videos at Vodpod and more of my videos


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

 

horizontal rule

Get the Flash Player to see this player.

horizontal rule

“SINGURATATEA – O VIATA PUSTIE ?”

 Cartea Singuratatea o viata pustie o puteti achizitiona aici

Cuvânt înainte – Daniel Branzei

 

            „Sunt glasul celui care strigă în pustie”. Aceste cuvinte se potrivesc tuturor crainicilor Împărăţiei care va veni. Dintre ei toţi, Ioan Ciobotă s-a aşezat în faţa unui microfon pentru ca glasul lui să fie auzit cu folos pe o mai mare întindere.

 

            Expresia biblică pare câteodată o metaforă a zădărniciei neputincioase, dar „la început n-a fost aşa”. În Isaia, capitolul 40, versetele 1-3, unde apare pentru prima oară, expresia este o aplicaţie a îndemnului din context:

                        „’Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu’,

                          zice Dumnezeul vostru.

                                   ‘Vorbiţi bine Ierusalimului

                                     şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit,

                                     că nelegiuirea lui este ispăşită;

                           căci a primit din mâna Domnului

                           de două ori cât toate păcatele lui’ ”.

 

            Purtătorul acestui mesaj a fost identificat profetic de cei patru evanghelişti cu Ioan Botezatorul (Mat.3:3; Mc.1:3; Lc.3:4; Ioan 1:23).

            Apărut ca un „glas al pustiei”, Ioan a avut o lucrare cu rezultate fenomenale:

                         „El este acela despre care este scris:

                         ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale,

                          care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’ . 

                                   Vă spun că dintre cei născuţi din femei,

nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul.                            Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu,

                         este mai mare decât el. 

                                   Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii,

                                   au dat dreptate lui Dumnezeu,

                                   primind botezul lui Ioan” (Luca 7:27-29).

 

            Am amintit despre cazul lui Ioan Botezătorul pentru că este potrivit în prefaţa unei cărţi dedicate celor care au gustat din plin singurătatea.

            Ioan a trăit în pustia acestei singurătăţi. A stat acolo fără părinţi, fără prieteni, fără familie, doar cu Dumnezeu. Şi Ioan ne-a demonstrat că „pustia poate să rodească”

 

            Mii şi mii de oameni din vremea lui, şi milioane dintre cei care s-au întâlnit de atunci cu el pe paginile Bibliei, i-au devenit prieteni, ucenici şi fraţi în credinţa mântuitoare în Isus Cristos.

 

            Da, chiar şi cei ce trec prin valea plângerii o pot preface „într-un loc  plin de izvoare” (Ps. 84:6).

 

            Autorului acestei cărţi, pe care-l cunosc şi care m-a cinstit cu prietenia lui, îi urez să aibă harul de a fi în generaţia lui „un glas” care să pregătească în inimile ascultătorilor şi cititorilor săi calea către Cristos.

 

            Îl rog să nu tacă, să nu se oprească până ce se vor împlini celelalte cuvinte ale profetului Isaia:

                        „Căci după cum ploaia şi zăpada

                          se pogoară din ceruri

                          şi nu se mai întorc înapoi,

                                   ci udă pământul

                                   şi-l fac să rodească

                                   şi să odrăslească,

                        ca să dea sămânţă semănătorului

                        şi pâine celui ce mănâncă,

                                    tot aşa şi Cuvântul Meu,

                                   care iese din gura Mea,

                                   nu se întoarce la Mine fără rod,

                                               ci va face voia Mea

                                                şi va împlini planurile Mele.

 

                        Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace.

 

                        Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră                            şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.

 

                                    În locul spinului se va înălţa chiparosul,

                                     în locul mărăcinilor va creşte mirtul.

 

                         Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul,

                         un semn veşnic, nepieritor” (Isaia 55:10-13).

 

                                                                                   Pastor

                                                                                  Daniel Brânzei

 

 

                                      Gânduri către cititori...

 

 

 

                   Pentru mulţi dintre noi, aspectele multiple ale termenului „singurătate” sunt clar delimitate, în vreme ce pentru alţii ele par a fi sinonime perfecte.

 

                   Termenul „singurătate” poate denumi o stare de fapt, statutul social  de persoană singură, cum ar fi, de exemplu, o persoană necăsătorită, văduvă, divorţată sau care a ajuns singură datorită altor circumstanţe ale vieţii.

 

                   Acelaşi termen poate denumi şi o stare sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simţindu-se abandonată, părăsită, izolată de viaţa socială, de oameni, de lumea din jur şi chiar de Dumnezeu.

 

                   De multe ori prin „singurătate” înţelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieţii pentru a petrece o vreme singură cu un anumit scop, cum ar fi refacerea fizică, psihică, emoţională, meditaţia sau cugetarea etc.

 

                   În această carte, faţetele termenului „singurătate” se întrepătrund, fapt care ne ajută să înţelegem mai bine că, în ultimă instanţă, orice persoană, nu numai cea cu statutul social de „persoană singură”, poate experimenta momente de singurătate, când se simte, sufleteşte şi mental, izolată de oameni şi de Dumnezeu.

 

                   Această stare sufletească se poate instala voluntar sau involuntar, datorită suferinţelor, a împrejurărilor vieţii, a păcatului, a firii omeneşti, care distrug relaţia şi comunicarea autentică cu Dumnezeu şi cu semenii.

 

                   Când această stare de singurătate lăuntrică se instalează pentru o perioadă mai lungă de timp şi tinde să devină permanentă, ea devine nocivă şi poate duce la o viaţă pustie. Dar când o persoană alege să trăiască un timp în solitudine, izolată de ceilalţi oameni cu scopul meditaţiei, a cercetării de sine, a edificării sufleteşti şi a întăririi relaţiei cu Dumnezeu, atunci această izolare poate duce la creştere spirituală şi umplere de putere divină.

 

                   Dacă astfel de momente de solitudine sunt benefice şi de dorit din când în când, singurătatea nu este o stare de dorit şi doar Dumnezeu este Cel care ne poate ajuta să ieşim din ea.

 

                   Citind această carte, mi-am întărit convingerea formată de-a lungul anilor că atunci când suntem bine integraţi într-o comunitate de credincioşi autentici, când Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne înnoiască gândirea, să ne schimbe perspectiva şi concepţia despre lume şi viaţă, atunci singurătatea dispare şi face loc unei vieţi pline de semnificaţie, unei vieţi de slujire a lui Dumnezeu şi a semenilor.

 

                   Dumnezeu poate transforma

                                      pustia singurătăţii într-o

                                                         oază

                   în care să înflorească  speranţa

                   şi să rodească  credinţa.

                                                                                    

                                                          Cornelia Stoica

 

 

Motto:

 

Când nu mai întinzi mâna să-i ajuţi pe alţii,

ci îţi retragi totul în „cutiuţa” ta

şi începi să-ţi plângi de milă,

când refuzi să laşi dragostea lui Dumnezeu să curgă prin tine,  

Atunci

singurătatea  este  absolut  chinuitoare.

 

                                               Radiana Cordoş

 

 

SINGURĂTATEA - o viaţă pustie?

 

Partea 1

 

 

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

            Când sunt singur, efectiv îmi umplu timpul liber          şi-i dau de lucru minţii mele. Fie că mă ascund în spatele unui monitor sau în faţa unei cărţi...

 

Dr. Ileana Radu, specializată în psihoterapie familială:

            Dumnezeu este întotdeauna acolo, oricât de singur te-ai simţi. În esenţă nu eşti singur, pentru că El este acolo. 

 

Domnul A.I., Căminul de bătrâni:

            Problema care ne frământă este că suntem singuri.

 

Reporter:

            Ce înseamnă singurătatea pentru dumneavoastră?

 

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:

            O viaţă pustie. Singurătatea înseamnă o viaţă pustie. Nevoia de a comunica cu cei apropiaţi. Un chin, o viaţă chinuită, pustiită.

 

Reporter:

            Când este durerea mai mare pentru cei singuri? De sărbători? Duminica? Primăvara?

 

Prof. dr. Doina Cozman, medic specialist psihiatru, cadru didactic - Facultatea de Medicină şi Farmacie:

            Da, desigur. Atunci când sunt sărbători, atunci când este ziua de naştere a cuiva, atunci singurătatea parcă sună.

 

Gili Indrie, pastor:

            Singurătatea doare. Indiferent câte realizări materiale şi pământeşti ai, singurătatea doare sau omoară. Omoară omul din interior, acea parte a noastră care tânjeşte după Dumnezeu.  

 

Reporter:

            Ce este singurătatea? Soţi singuri, soţii părăsite de soţii lor, copii fără părinţi, bătrâni singuri cărora nu le deschide nimeni uşa şi nu le dă nimeni un telefon, tineri - fete sau băieţi - care nu au cu cine să se căsătorească, persoane divorţate, văduvi şi văduve, orfani - toate acestea sunt câteva categorii de oameni singuri.

            Primul lucru despre care Dumnezeu spune în Biblie că nu este bun, este singurătatea. În Genesa, capitolul 2, versetul 18, este scris:

                      „Domnul Dumnezeu a zis:

                        ‘Nu este bine ca omul să fie singur.

                         Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el’”.

De ce nu este bine să fie omul singur?

De ce nu şi-a găsit un ajutor potrivit?

De ce nu are un partener sau o familie, părinţi sau copii?

Sunt câteva întrebări la care încercăm să răspundem pe parcursul acestui documentar despre singurătate.

 

Prof. dr. Doina Cozman:

            De Crăciun îţi imaginezi că în alte case, în alte apartamente, lumea se bucură şi familia este strânsă laolaltă. Din nou apare contabilul din noi şi din nou face o socoteală care iese cu semnul minus:

                        „Ce mulţi eram odată,

                          dar cum ne-am împrăştiat,

                                    câţi au dispărut,

                                    câţi ar putea să vină să mă caute

                                   şi nu vin!”.

            Da, cred că există într-adevăr momente psihologice în care singurătatea doare.

 

 

Reporter:

            Ce credeţi că s-ar putea compara cu singurătatea? Boala, războiul, suferinţa, durerea? 

 

Doamna F.M., Căminul de bătrâni:

            Nimic, nimic, nimic. Nici să-ţi aducă lumea şi ţara întreagă. Singurătatea-i foarte pustie. Îi cea mai grea boală, să ştiţi de la mine. Cea mai dureroasă boală îi singurătatea. Asta-i mai rea decât cancerul. Foarte grea-i singurătatea. Eu spun: pe duşmanul meu ăl mai mare să-l ferească Dumnezeu de singurătate. Singurătatea îi dureroasă tare.

 

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:

            Aceeaşi problemă-i la toţi. Noi suferim datorită faptului că suntem singuri.  

 

Reporter:

            Doctorul Ioan Negrulescu, medic psihiatru, se confruntă de multe ori cu probleme generate de singurătatea din sufletul oamenilor.

 

Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

            Când Îl găseşte pe Dumnezeu, omul trăieşte singurătatea ca pe un lux rar, singurătatea este un lux rar.

 

Reporter:

            Eli Henteş, fostă actriţă la Teatrul de păpuşi din Târgu Mureş, a fost părăsită de soţul ei exact într-un moment când era grav bolnavă.

 

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:

            În vreme de singurătate, am învăţat multe din această experienţă tristă. M-am rugat:

                        „Vino-mi, Doamne, în ajutor!

                          Mă simt atât de singură,

mă simt atât de răpusă.                                                                         

Doamne, ia-mă de mână!

                                        Vreau să simt prezenţa Ta!” .

Vă mărturisesc că am simţit prezenţa Domnului, care m-a copleşit într-un mod deosebit. M-a umplut de pace, m-a umplut de siguranţă. De astă dată nu mă mai certam cu Dumnezeu, ci, dimpotrivă, I-am cerut iertare pentru nesăbuinţa mea, pentru starea mea. În acel moment,               şi-mprejurul meu se aşternuse pacea.

 

Reporter:

            Care este mentalitatea unui om singur, care şi-a produs singur singurătatea?

 

Gili Indrie, pastor:

            Având în vedere că tot şi-au sacrificat relaţiile, unii gândesc aşa: „Dacă tot le-am sacrificat, măcar să trăiesc bine!”. Şi-atunci, parte din anestezicele pentru singurătate sunt vacanţele exotice: „Dacă tot m-am sacrificat, măcar...”. Şi-atunci a pleca pe alte meleaguri este o răsplată bună pentru ceea ce au sacrificat.

            Alţii găsesc anestezicele în timpul petrecut pe Internet, în jocurile pe calculator, alţii în... frigider, alţii în telenovele şi alte moduri mai creative sau mai puţin creative de a anestezia durerea singurătăţii.

 

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:

            Rămasă singură, ştiu că eram lângă geam şi priveam cum ninge cu fulgi mari - priveam la fulgi şi plângeam. Eram foarte bolnavă atunci când soţul meu a decis să mă părăsească pentru altă femeie.

            Apoi am învăţat să iert şi să iubesc. Iertându-i pe cel şi pe cea care mi-au făcut rău, am fost vindecată de Dumnezeu nu doar trupeşte, ci şi spiritual, pentru că tot lăuntrul meu suferea.

 

Reporter:

            Dar părăsirea de către partenerul de căsătorie nu este un apanaj specific în exclusivitate femeilor. Poetul Ionatan Piroşcă, grav bolnav fiind, a fost părăsit şi el de soţie.

 

Ionatan Piroşcă, părăsit de soţie, poet:

            De câte ori ne-am implicat cu adevărat în suferinţa altora? Singurătatea ne sperie şi ne alungă. În primul rând, simt că ne vorbeşte foarte clar şi foarte dur despre abandonare şi lipsă de ajutor.

            Despre Domnul Isus ni se spune că era aşa de dispreţuit că-ţi întorceai faţa de la El, iar în clipa morţii, cea mai mare suferinţă a Sa a fost singurătatea absolută, lipsa de Dumnezeu, atunci când a strigat: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?.

            Învăţătura Sa a fost  DRAGOSTEA - acea putere de a Se dărui pe Sine într-o relaţie pe care Dumnezeu a găsit cu cale să ne-o exemplifice atunci când l-a creat pe om din „două bucăţi”, dar care este şi trebuie să rămână cantonată în inefabilul, sfinţenia şi frumuseţea absolută a relaţiei din sânul Trinităţii divine.

 

Reporter:

            Şi Mântuitorul Isus Cristos a experimentat singurătatea. Dar nu în faţa televizorului sau în spatele unui monitor, ci pe cruce.

 

Liviu Râmneanţu, tânăr necăsătorit:

            Căsătoria nu este o soluţie împotriva singurătăţii. Ba chiar poate să provoace o singurătate mult mai gravă. De exemplu, dacă apar neînţelegeri între soţi, e clar că se poate ajunge chiar la divorţ. Şi atunci tot la singurătate fizică ajungi.

 

Reporter:

            Doamna A.V. a cunoscut una dintre cele mai crunte singurătăţi atunci când, în copilărie, a fost violată de tatăl ei. Acum este căsătorită şi are familie.

 

Doamna A.V., violată în copilărie: 

            Tu nu poţi să fii propriul tău şef şi să fii un şef bun. Intervine o altă forţă care te ia şi face cu tine ce vrea. Dar în singurătatea în care Îl implici şi pe Dumnezeu, El Îşi ţine promisiunea şi te scoate de acolo.

 

Reporter:

            Copiii au nevoie de ceea ce le oferă părinţii sau de părinţi?

 

Dr. Ileana Radu:

            Copiii au nevoie de părinţi, nu neapărat de ceea ce le oferă părinţii. Dacă copilul mic este un copil hiperchinetic, un copil care nu stă locului, care este „sare şi piper”, de cele mai multe ori hiperchinetismul şi mişcarea lui este, de fapt, o cerere de relaţie.

            Apoi adolescentul care stă în camera lui cu televizorul... Aici este o întreagă poveste, cu baby-sitter-ul, cu doica electronică. De cum se nasc, le punem televizorul în faţă. E foarte bine să le punem muzică, e foarte bine să ne ocupăm de ei. Dar televizorul şi computerul niciodată nu înlocuiesc şi nu aduc ceea ce aduce o relaţie adevărată.

 

Reporter:

            Cum simţiţi singurătatea?  

 

Doamna L.A., Căminul de bătrâni: 

            Atât pot spune: să nu ajungă nimeni singur, nenorocit, bolnav şi vai şi-amar. Bătrâneţea aduce multe rele.

 

Reporter:

            În unele familii, chiar dacă soţii sunt împreună, ei sunt, totuşi, teribil de singuri. Sunt soţi şi soţii care se simt singuri deoarece partenerii lor au compromis relaţia.

            Dar la cei 78 de ani pe care îi are, doamna Ortansa Radu îşi aminteşte cu plăcere de soţul dumneaei şi nu priveşte bătrâneţea neapărat ca o povară.         

            Doamnă Radu, care este unul dintre secretele evitării singurătăţii în căsnicie?

 

Ortansa Radu, văduvă:

            Noi am căutat toată viaţa să ne înţelegem, să discutăm lucrurile, să comunicăm, să nu strângem în noi nimic negativ, nicio amărăciune, ci să rezolvăm totul în ziua respectivă. Şi aşa am dus 43 de ani de căsnicie, cu ajutorul lui Dumnezeu.

 

Reporter:

            Priviţi cu frică sau cu seninătate trecerea dincolo?

 

Ortansa Radu, văduvă:

            Abia aştept. În mod deosebit de când soţul meu s-a dus la Domnul, doresc să fiu alături de el...

 

Reporter:

            Crăciunul şi sărbătorile sunt perioade petrecute de obicei în familie, nu în singurătate. Cum percep aceste momente cei singuri?

 

Ovidiu Bulzan, pastor:

            Sărbătoarea intră maiestuos, dând uşile de perete! Ea nu suportă să fie ţinută la uşă, ea nu suportă să fie amânată, ea nu suportă să facă anticameră.

            Ea vine şi tot ethosul ei ne comunică: te aliniezi sau te răzvrăteşti împotriva raţiunii pentru care ai primit această sărbătoare.

 

Reporter:

            Există atunci posibilitatea ca un om, chiar dacă are familie şi este integrat în societate, să se simtă totuşi singur?

 

Radiana Cordoş, consilier creştin:

            Am văzut foarte mulţi oameni „singuri în doi” şi foarte multe familii unde partenerii trăiesc în aceeaşi casă, mănâncă aceeaşi mâncare şi se simt cumplit, cumplit de singuri. Şi cred că asta este pentru că viaţa din Dumnezeu nu pulsează în ei.

 

Reporter:

            Titel Malnaşi a rămas orfan de mamă la vârsta de 3 ani. Până la 12 ani a crescut în România, apoi a mers împreună cu tatăl său în America.

            Datorită faptului că tatăl său era şofer de cursă lungă, Titel petrecea foarte mult timp singur, acasă. Astfel a căzut în patima drogurilor, a pornografiei, se uita la filme murdare, consuma alcool şi a intrat într-o depresie cruntă.

 

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:

            Am ajuns în starea aceea din cauza depresiei psihice şi din cauza consumului de droguri.

 

Reporter:

            Din cauza depresiei ai ajuns la droguri sau din cauza drogurilor ai ajuns la depresie? Cum se leagă una de alta?

 

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:

            Din cauza depresiei am ajuns la droguri.  Am început o viaţă fără nici o regulă. De la vârsta de 15 ani, când am început să trăiesc pe cont propriu, nu am mai băgat în seamă regulile. De exemplu: dimineaţa să am un anumit timp pentru mine, pentru serviciu, sau când vin de la serviciu să-mi chivernisesc banii. Stricam banii pe tot ce-mi vedeau ochii, în special pe alcool. Nu-mi ajungeau pentru facturi, luam amenzi, făceam accidente. Nu puteam să fac faţă. Şi mergeam din ce în ce mai jos.

 

Radiana Cordoş, consilier creştin:

            Singurătatea poartă în ea ceva sublim, şi anume      că-n toată izolarea aceasta lăuntrică se vede dorinţa omului de a fi dorit - omul tânjeşte să fie dorit de o fiinţă umană.

 

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:

            Cât timp consumi, cât timp inhalezi nu poţi să dormi. Eu, de exemplu, am avut chiar 6 zile fără să dorm.

 

Reporter:

            Şase zile nu ai închis ochii, nu ai dormit?

 

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:

            Nu, deloc. Eram în continuu pe droguri. Deja trupul îmi tremura. Era să intru în şoc. De multe ori când ajungeam la 3-4 zile nedormite, în momentul când rămâneam fără droguri, adormeam unde eram.

            Îmi amintesc că odată m-au arestat din maşină.       N-am mai apucat să-mi găsesc sticla - fumam „piatră” atunci - este un fel de cocaină în formă solidă, „crack” îi spune. Nu îmi mai găseam ţeava. Din cauză că n-am găsit-o, am adormit cu piciorul pe frână şi cu farurile aprinse.

            Vecinii au chemat poliţia. Era dimineaţa pe la ora 3. Au venit şi m-au arestat din maşină.

 

Reporter:

            La toate acestea a contribuit în mod esenţial faptul că Titel Malnaşi rămânea foarte mult timp singur acasă.

            Una dintre cele mai cumplite singurătăţi este atunci când îţi moare un copil. Familia Gigi şi Adriana Cosman au trecut prin această experienţă când l-au pierdut pe Lucian, în vârstă de 21 de ani, unul dintre cei trei băieţi ai familiei Cosman.

 

Adriana Cosman:

            Când privim la grozăvia care s-a întâmplat şi la tragedia prin care am trecut, putem spune că nu a fost uşor. Dar am fost uimită cum ne-a întărit Dumnezeu, cum l-a pregătit Dumnezeu pe acest copil special, pe care, acum, după ani, l-aş numi „copilul pregătit să plece în glorie”.

 

Ionatan Piroşcă, părăsit de soţie, poet:

            Caut să împlinesc această singurătate în singurul loc unde ea poate fi împlinită - la picioarele lui Isus Cristos.

            El ne-a mântuit, El ne-a aşezat unul lângă altul, şi acum eu consider că fără ştirea Lui nu se poate întâmpla nimic. De aceea rămân la picioarele Lui. Pentru că El ştie de ce s-a întâmplat lucrul acesta. El ştie ce să facă cu singurătatea mea actuală. Şi Îi mulţumesc pentru asta.     

 

Dr. Ileana Radu:

            Maica Tereza vorbea despre „orfanii din casele de lux” - copiii mai mari, adolescenţii sau copiii părinţilor extrem de ocupaţi şi de performanţi. Orfanii din casele unde părinţii au milioane sau financiar sunt foarte sus şi cred că dacă le oferă condiţii materiale bune copiilor, şi-au rezolvat „părinţeala”, ceea ce este absolut fals.

            Mi-aduc aminte de fetele mele. La adolescenţă, una dintre ele era extrem de necruţătoare. S-a uitat odată în ochii mei şi mi-a spus: „Tu şi când eşti prezentă eşti absentă!”.

 

Ionatan Piroşcă, părăsit de soţie, poet:

            Ne-am născut singuri şi murim singuri! În conştiinţa noastră facem singuri alegeri zi de zi. Sentimentele noastre vin şi pleacă singure.

 

Reporter:

            Doamna Ionelia Ion locuieşte în Chicago, Statele Unite. Este divorţată şi imobilizată fizic datorită unei boli din copilărie. Nimeni nu vă deschide uşa?

 

Ionelia Ion, divorţată şi imobilizată fizic:

            Nu.

 

Reporter:

            Staţi singură toată ziua, doar asistenta medicală vă vizitează?

 

Ionelia Ion, divorţată şi imobilizată fizic:

            Am şi o prietenă care vine şi mă ajută. Cu ea mă duc să cumpăr câte ceva sau când mai am nevoie, spre exemplu de clinică, de câte o consultaţie generală pe an. Însă nimeni, nimeni nu vine la mine. Absolut nici o persoană.

            Nu mă sună decât din Chicago, să zic, două persoane. Şi din toată America mai am vreo câţiva prieteni care sunt împrăştiaţi în alte state. În rest, absolut nimeni.

 

Reporter Lidia Iliesi:

            Alin, când poate fi singurătatea plăcută? Tu eşti tânăr acum şi necăsătorit. Te simţi singur? Câţi ani ai?

 

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

            Am 29 de ani. Nu, nu mă simt singur.

 

Reporter Lidia Iliesi:

            De ce nu te-ai căsătorit până acum? Ai avut o decepţie?

 

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

            Am considerat că încă n-am găsit persoana potrivită.

Dar acum am găsit-o J. E în zonă J. Urmează...

 

Reporter Lidia Iliesi:

            Până n-ai găsit persoana „care urmează”...J,       te-ai simţit singur?

 

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

            Din punctul de vedere al împărţirii vieţii cu un partener, au fost momente în care m-am simţit într-adevăr singur, gândindu-mă de ce mie nu mi se întâmplă ca altora...

 

Reporter:

            Când simţiţi singurătatea mai acut: de Crăciun, de Paşti, de sărbători, primăvara, vara, când anume?

 

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:

            În fiecare zi, în fiecare zi. Nu numai de sărbători, ci în fiecare zi. Şi n-avem ce face.

            Aici, la căminul de bătrâni, este ca o societate - ne vedem unii cu alţii, mai vorbim, mai nu vorbim. N-avem relaţii foarte prietenoase unii cu alţii. Fiecare-n felul lui.

 

Reporter:

            De la Căminul de bătrâni, la „Casa Comorii” - o casă pentru copii îmbătrâniţi înainte de vreme...

            Mai mult de jumătate dintre copii sunt crescuţi de un singur părinte, de obicei de mama. Sau alţii cresc chiar fără părinţi. Peste 200.000 de copii din România sunt daţi în grija unor bunici, mătuşi sau vecini deoarece părinţii lor au plecat la muncă în alte ţări.

            Sunt şi cazuri de copii care se cresc unii pe alţii. Fraţi de 8-9 ani îi cresc pe cei cei mai mici, pe cei de 4 sau 5 ani. Băiatul S.A. are 14 ani şi amândoi părinţii l-au părăsit. Te-ai simţit singur?

 

Băiatul S.A., 14 ani:

            Da. Înainte să vin la Cici.

 

Reporter:

            Mama şi tatăl tău unde erau?

 

Băiatul S.A., 14 ani:

            Tata a plecat în Germania şi mama n-a mai venit pe la noi şi nu s-a mai interesat de noi.

 

Reporter:

            Care era atmosfera din familia ta?

 

Băiatul S.A., 14 ani:

            Era destul de greu. Mă bătea şi n-a fost bine deloc.

 

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate