Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Media
Poşta Redacţiei

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 

Watch videos at Vodpod and more of my videos


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

 

horizontal rule

Get the Flash Player to see this player.

horizontal rule

“SINGURATATEA – O VIATA PUSTIE ?”

 (continuare)Cartea Singuratatea o viata pustie o puteti achizitiona aici

 

Andres Cilian, Casa de copii „Casa comorii”:

            Eu sunt Cici, cel despre care vorbea. Aş vrea să vă povestesc istoria Băiatului S.A.. El e un copil foarte liniştit, iubăreţ într-un fel, şi mi-e foarte drag. De când l-am cunoscut a fost un băiat retras şi lipsit de orice apreciere, lipsit de orice bun în viaţa lui.

            M-am implicat în viaţa lui treptat, pentru că vedeam că nu se poate dintr-o dată. Şi încetul cu încetul am dezvoltat o relaţie cu el şi am simţit golul din sufletul lui, golul care înseamnă familie, relaţii, ataşament, care înseamnă orice este legat de o societate dezvoltată şi civilizată.

 

Reporter:

            Cum se manifesta singurătatea la tine? Erai trist, abătut? Cum erai atunci când te simţeai singur? 

 

Băiatul S.A., 14 ani:

            N-aveam ce face, pur şi simplu. Doar stăteam.

 

Reporter:          

            La „Casa Comorii” te mai simţi singur?

 

Băiatul S.A., 14 ani:

            Nu. Aici am prieteni, am tot ce-mi trebuie.

 

Andres Cilian:

            Am reuşit să-l aduc la casa noastră şi i-au trebuit 3 ani până să se deschidă aşa încât să putem dezvolta o relaţie de prietenie.

            Acum e un băiat foarte ataşat de noi. Se simte în viaţa lui amprenta pe care viaţa aceasta nouă şi-a pus-o.

 

Dana Jibetean, tânără necăsătorită:

            Perioada de tânăr necăsătorit e mai avantajoasă pentru că ai mai mult timp să faci ce doreşti, să îţi împlineşti planurile pe care le ai, să alegi să petreci timp cu cine doreşti, să investeşti în prietenii tăi.

 

Prof. dr. Doina Cozman:

            Singurătatea este o povară grea pentru că ea naşte frustrări. Stăm singuri şi ne gândim:

            „Ce mult bine le-am făcut noi celor apropiaţi!                                    

Câtă generozitate am împrăştiat noi în jur

              şi cum am vrea acum

              ca această generozitate din trecut

              să ne fie dată înapoi.

                        Ce mult am vrea

                        să fim semnificativi pentru alţii!

              Dar suntem singuri în camera noastră

              şi nimeni nu ne dă nici măcar un telefon”.

 

Ce multe regrete! Ce contabilizare negativă! Contabilul din noi nu face altceva decât să facă un inventar care iese negativ.

 

Adriana Cosman:

            Ca soţie, întotdeauna să ai un cuvânt de încurajare, să ştii să îmbărbătezi, să ştii să apreciezi.

            Şi, dacă este nevoie, cu un duh blând şi liniştit, aşa cum ne învaţă Apostolul Petru, să mustri, dar să fii atentă să nu răneşti. Pentru că sunt atâţia care, din lipsă de înţelepciune rănesc sau lovesc, poate chiar fără să-şi dea seama. Şi atunci măcar tu, ca soţie, să fii un balsam alinător pe rană.

 

Reporter:

            Acestea sunt sfaturi înţelepte pentru femei înţelepte. 

 

Dr. Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

            V-aş aduce aminte de un aforism al Sfântului Augustin - acest genial cugetător al creştinismului - care spunea aşa:

                        „Tu uşurezi pe acela pe care-l umpli,

                          şi pentru că nu suntem plini de Tine,

                          suntem o povară pentru noi înşine!”.

 

            Deci, atâta vreme cât omul nu-L are pe Dumnezeu, omul este o povară pentru el însuşi. De îndată, însă, ce Dumnezeu îi umple viaţa, sistemul de valori se schimbă.

 

Reporter:

            Doamna Elena Ţârle este în vârstă, este văduvă şi locuieşte singură într-un apartament la etajul IV, la marginea oraşului. Doamnă Elena, aţi avut o viaţă fericită?

 

Elena Ţârle, văduvă:

            Nu. Am trăit o viaţă foarte, foarte grea. Am avut un soţ care s-a purtat foarte rău. Mai rău nici nu se putea. Avea o funcţie mare, dar degeaba...

 

Reporter:

            Acesta ar fi un posibil scenariu a ceea ce se numeşte „singurătate în familie”...

 

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă: 

            Am câteva gânduri în special pentru cei care, sub o formă sau alta, trec prin singurătate.

                    Dragii mei, vă vorbeşte sora voastră,

                    sora voastră geamănă,

                    sora voastră de suferinţă.

                                 Iubite cititor, indiferent prin ce treci

                                aş vrea să nu te laşi răpus de durere,

                                să nu te laşi răpus de singurătate.

                      Aş vrea să-ţi spun

                      că Domnul nu te-a părăsit.                                                       

Domnul nu părăseşte pe nimeni.

                                 El este lângă tine în nevoie.

                     El este în suferinţă lângă tine şi lângă mine.

                    El este gata să-ţi şteargă lacrima.

                                  El vrea să-ţi pui mâna ta în mâna Lui,

                                să te ridici deasupra problemelor -

                                 fie ele de singurătate, fie de boală.

                     Abia când vei ajunge deasupra acestora,

                     abia atunci vei gusta măreţia Cerului şi

                      vei simţi bucuria mântuirii.

                                 Nu te uita la cei care ţi-au făcut rău,

                                sub o formă sau alta,

                    care te-au părăsit,

                    care te-au abandonat, poate, ca pe-o zdreanţă.

                                 Priveşte la El,

                                 priveşte la Cristos. 

 

Reporter:

            În speranţa şi cu dorinţa sinceră ca singurătatea prin care treci, dragul şi iubitul nostru cititor sau cititoare, să nu fie ceva chinuitor, ci să fie o binecuvântare şi o oportunitate de apropiere de Dumnezeu, îţi dorim ca Dumnezeul cel Atotputernic, Domnul cerului şi al pământului, să te binecuvânteze!

 

 

SINGURĂTATEA - o viaţă pustie?

 

Partea a 2-a

 

 

Radiana Cordoş, consilier creştin:

            În singurătate trăim pe picioare o moarte lăuntrică, moarte care distruge totul în jurul nostru.

 

Reporter:

            Eli Henteş ne descrie cum şi-a petrecut o zi de sărbătoare în singurătate.

 

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:

            Era o zi de 8 martie. Era soare, erau atâtea flori pe tarabele vânzătorilor de flori, erau mărţişoare. Fete, femei, aveau în braţe flori, cel puţin un fir de floare, cele mai multe. Bineînţeles, eu le vedeam doar pe acestea care aveau flori. Îmi purtam paşii spre casă parcă atât de greoi, mai greoi ca oricând. Din nou m-am văzut atât de singură.

            Am ajuns acasă şi fiul meu lipsea. În dormitorul meu, pe covor, se revărsa o rază de lumină, o rază de soare. Am îngenuncheat şi am început să plâng. Am spus:

             „Doamne,

               ştiu că Tu eşti Dumnezeul minunilor,

              Tu eşti Dumnezeul surprizelor.

                        Doamne aş vrea să-mi faci

                        şi mie o surpriză de 8 Martie -

                        aş vrea să nu mă mai simt singură!”   

 

Alin Avrămoni, 29 ani, tânăr necăsătorit:

            Cred că în viaţa fiecărui om există o perioadă în care unii spun că trebuie să se regăsească pe ei înşişi, dar eu cred că trebuie să-L găsească pe Dumnezeu.

 

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:

            Cum m-am ridicat de pe genunchi, am auzit pe cineva bătând la uşa mea. Am deschis uşa şi ce să-mi vadă ochii? Era un grup de copii gunoieri, cerşetori, care adesea veneau la poarta mea şi le dădeam pâine cu dulceaţă sau pâine cu zacuscă ori bomboane. Îmi spuneau „sora Eli”.

            De astă dată, cu feţele numai zâmbet, cu mâinile la spate, mi-au spus: „La mulţi ani! La mulţi ani, sora Eli!”. Am început să plâng. 

            Deodată şi-au întins mânuţele care le ţineau la spate. În fiecare mânuţă aveau ghiocei şi viorele.

            Însuşi Dumnezeu a venit la uşa mea prin ei, Însuşi Dumnezeu mi-a făcut o surpriză deosebită, o surpriză nemaipomenită. I-am îmbrăţişat pe toţi, fără să mai ţin cont că sunt murdari. I-am îmbrăţişat şi i-am sărutat.

 

Reporter:

            Am cunoscut o fetiţă al cărei tată a părăsit-o pe mama ei şi familia.

            Cum te-ai simţit singură? Cum te simţeai atunci când ai avut senzaţia că eşti singură? 

 

Fetiţă părăsită de tatăl ei:

            Mă simţeam singură pentrucă n-aveam cu cine discuta, doar cu fratele meu. Parcă nu mai aveam tată, parcă mi-am pierdut tatăl.

 

Reporter:

            La Căminul de bătrâni stăm de vorbă cu o doamnă care nu a avut niciodată copii.

 

Doamna F.M., Căminul de bătrâni:

            Ce să facem? ‘Bătrânim şi trebe odată şi odată să ajungem singuri. N-avem încotro. Îi urâtă, tare urâtă bătrâneţea. Am 82 de ani, pe 83 îs. 

 

Reporter:

            Lucian, băiatul cel mare al familiei Cosman, a decedat în urma unui accident la munte.   

Gigi Cosman, tatăl lui Lucian:

            Am trăit atunci sentimentul unei rupturi imense, a unei despărţiri de tine însuţi, prin separarea de o relaţie pe care am zidit-o cu atâta migală, cu trudă şi cu drag timp de 21 de ani. Era copleşitor acel sentiment.

            Sunt momente în care înţelegi că trebuie să faci o delimitare clară între valori. Dintr-o dată realizezi nebunia râsului şi deşertăciunea mâncatului. Caracterul vremelnic a tot ceea ce te înconjoară devine atât de pregnant şi valorile se leagă de eternitate, de veşnicie. Simţi povara unei dureri imense.

            Atunci am înţeles ce înseamnă „să te usture inima”, să te doară sufletul de durere.

            Am trăit experienţa unei părăsiri. Oamenii nu ştiau ce să spună, stăteau deoparte. Eram singuri în acele momente. Am simţit ce înseamnă să fii singur, cum Cristos era când era pe cruce, deşi Tatăl era în El.

 

Reporter:

            De la această singurătate cauzată de pierderea unui copil, care am putea spune că este una dintre cele mai cumplite singurătăţi, trecem la o alta nu mai puţin dureroasă: o doamnă care în copilărie a fost violată de tatăl ei. 

 

Doamna A.V., violată în copilărie: 

            Acolo eşti singură şi nu ai oameni cu care să iei legătura, pentru că nimeni nu intră în „groapa” ta. Este doar Dumnezeu, doar cu El vorbeşti şi asta te ridică oarecum la suprafaţă.

            E ca şi cum vorbeşti, iar vorbele tale se duc în sus, şi te duc şi pe tine tot mai sus. Începi să vezi că ferestruica aia mică prin care se vedea cerul parcă e mai mare. Te apropii mai mult, tot mai mult şi groapa e mai mică. Ajungi la margine cu greu.

            E ceva inevitabil groapa asta. Acolo cred că e şi Dumnezeu, împreună cu noi. Cred că pentru asta a îngăduit şi singurătatea - ca să fii doar tu cu El, ca să vezi că nu mai ai altă scăpare, ca să vezi că orice încercare de ieşire, orice plan care îţi vine în minte nu îţi este de ajutor.

 

Liviu Râmneanţu, tânăr necăsătorit:

            Vreau să fie foarte clar pentru toţi oamenii: soluţia împotriva singurătăţii fizice sau sufleteşti este Dumnezeu. Am fost creaţi de El pentru o relaţie cu El. Dacă nu există acea relaţie cu Dumnezeu, poţi să fii pe scenă, în centrul atenţiei, dar nu înseamnă că n-o să te simţi singur.

            Este o păcăleală, poate să fie ceva de moment - crezi pe moment că nu eşti singur, dar când se termină concertul sau nu mai eşti pe scenă, te vei confrunta din nou cu realitatea.

 

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:

            Eram foarte bolnavă atunci când soţul meu a decis să mă părăsească pentru altă femeie. Decizia lui mă luase pe nepregătite. La orice m-aş fi putut aştepta numai la aşa ceva nu.

            Rămasă singură şi bolnavă, am simţit pur şi simplu că mă pierd. Dimineaţa, când mă trezeam din somn, nădăjduiam că totul a fost un vis urât, însă, din nefericire, era mai mult decât un vis. Era o realitate amară şi urâtă, care mă răvăşea.

 

Dr. Ileana Radu:

            Vreau să vorbesc despre singurătatea aceea care se manifestă, paradoxal, prin hiperactivism. Oamenii care sunt extrem de activi, care au o agendă foarte încărcată, care sunt contracronometru tot timpul...

 

Reporter:

            ...este, de fapt, o fugă de singurătate? 

 

Dr. Ileana Radu:

            Ar putea fi o fugă de singurătate sau ar putea fi o falsă soluţie pentru singurătate. Sau ar fi chiar o teamă de singurătate. Există oameni care nu pot să stea singuri cu ei înşişi, şi atunci îşi găsesc o agendă de la 4 dimineaţa până la 12 noaptea.

            Sau sunt oamenii care caută disperaţi să fie în mulţime, să fie înconjuraţi, să aibă relaţii, dar nu relaţii autentice, adevărate şi pline de conţinut, ci, dacă sunt cu gloata, dacă-s în mulţime, atunci se simt protejaţi şi mai puţin vulnerabili.  

 

Reporter:

            În ce măsură alergarea după o relaţie cu Dumnezeu ar putea fi privită ca un fel de „cârjă psihologică”? Un fel de proteză pentru oameni care, din diverse motive, au rămas singuri - poate partenerul de căsătorie a murit sau copiii i-au părăsit sau părinţii i-au părăsit sau alte motive.

 

Radiana Cordoş, consilier creştin:

            Poate că n-aş folosi cuvintele astea, pentru că în gândirea mea relaţia cu Dumnezeu este însăşi viaţa noastră. Şi din cauza aceasta ori că eşti singur, ori că nu eşti singur, ori că i-ai pierdut pe cei dragi, ori că-i ai încă lângă tine, nu ai viaţă atâta vreme cât nu ai o relaţie cu Dumnezeu.

            Ce înţeleg eu prin această relaţie este exact acea împlinire a fiinţei noastre care dă sens trăirii în comunitate.

 

Gili Indrie, pastor:          

            N-aş vrea să pară că dacă ai o relaţie bună cu Dumnezeu, dacă ai o relaţie bună cu semenii, singurătatea nu te va vizita din când în când. Singurătatea este parte a procesului de formare a noastră.

            Şi Domnul Isus a căutat solitudinea în prezenţa Tatălui, dar a trecut şi prin singurătate. Dumnezeu îngăduie să avem momentele noastre de singurătate, în care ne este testată credinţa în El şi relaţia cu El. Ca urmare, chiar şi când acest gen de singurătate vine pe la tine, nu te speria de ea.

 

Radiana Cordoş, consilier creştin:

            Parcă nu avem sens, nu suntem întregi, când nu-L avem pe Dumnezeu de partea noastră. Când ne gândim că avem alături pe cineva - o fiinţă umană - dar nu-L avem pe Dumnezeu să ne întregească, atunci nu suntem buni nici de a fi împreună cu acea parteneră sau partener de căsătorie sau cu fraţi, surori, familie, prieteni etc.

            Pentru că doar relaţia cu Dumnezeu ne dă acea sevă de viaţă de care avem nevoie.

 

Gili Indrie, pastor: 

            Continuă să stai lângă Dumnezeu, chiar dacă nu vezi şi n-auzi nimic. Continuă să stai lângă El. Acestea sunt momentele de trăire prin credinţă - când simţurile nu mai percep nici o comunicare de la Dumnezeu.

            Este mersul prin credinţă. Dar merită mers mai departe pentru că se iese din această singurătate, şi comuniunea cu Tatăl şi cu ceilalţi va reveni. Dar trebuie îndrăznit şi perseverat.

 

Reporter:

            După 43 de ani de căsnicie fericită, şocul singurătăţii resimţit de doamna Ortansa Radu la trecerea soţului dânsei în veşnicie, a fost enorm. Acum are 78 de ani, este văduvă, dar nu se lasă înfrântă de singurătate.

 

Ortansa Radu, văduvă:

            După decesul soţului meu, mi-a fost foarte greu. Cădeam pe stradă, nu-mi trebuia nici mâncare, nici nimic. De fiecare dată când îmi terminam treburile în casă, mă uitam la uşă să văd dacă nu vine soţul meu. Pentru că toată viaţa am fost foarte legaţi.

            Am fost o familie foarte legată, strâns unită din punct de vedere sentimental şi din punctul de vedere al credinţei. Am vorbit mereu aceeaşi limbă.

            Pe lângă asta, soţul meu a fost un om foarte sensibil. De fiecare dată când mergea la piaţă, chiar dacă aducea bagaje pentru 4 mâini, mai avea loc şi pentru un buchet de flori, începând de la ghiocei şi până la gladiole.

            Deci caut să-mi umplu viaţa de dimineaţa şi până seara, ca să nu fiu singură.

 

Reporter:

            Când te simţeai cel mai singur?

 

Băiatul S.A., 14 ani:

            În timpul şcolii. Colegii mei aveau părinţi, aveau familie, şi eu mă vedeam singur.

 

Reporter:

            Nu puteai comunica cu colegii tăi, nu te puteai împrieteni cu ei?

 

Băiatul S.A., 14 ani:

            Ba da, dar mă respingeau şi nu prea vorbeam cu ei.

 

Reporter:

            De ce te respingeau? Erai bătăuş sau de ce?

 

Băiatul S.A., 14 ani:

            Pentru că n-aveam părinţi. Aşa ziceau ei, că n-am părinţi.

 

Andres Cilian:

            Există momente în care se simte în Băiatul S.A. o luptă cu trecutul. La Casa comorii a găsit un refugiu şi o familie de prieteni iubitori.

            Cum scrie Biblia, în Epistola către Romani, capitolul 8, versetul 15:

                        „Voi n-aţi primit un duh de robie,

                          ca să mai aveţi frică,

                                     ci aţi primit un duh de înfiere,

                                     care ne face să strigăm ‘Ava’!,

                                     adică ‘Tată’!”.

 

Şi în viaţa lui se vede şi se simte acum acest adevăr: înfierea aceasta, care, de fapt, înseamnă familie, nu doar o casă şi un loc unde să stea.

            Dumnezeu merită toată lauda pentru viaţa Băiatului S.A., pentru felul în care, prin noi, a reuşit să-l aducă  de  la  singurătate,  la  statutul  de  fiu  al  lui  Dumnezeu.

Reporter:

            Cum era acolo unde stăteai înainte, la doamna la care v-a lăsat mama voastră în grijă?

 

Băiatul S.A., 14 ani:

            Era groaznic. Îmi lua jucăriile, mă bătea. Groaznic.

 

 

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate