Ioan Ciobota, reporter:
Biserica Aletheia din Timisoara desfasoara un proiect intitulat
"LINIE TELEFONICA PENTRU COPII" L-am intrebat pe Razvan
Duminica, coordonatorul acestui proiect, despre ce este vorba.
Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot
mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam
Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem
o generatie aproape de Dumnezeu.
[continuare]
Un extraordinar documentar
despre avort
“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”
• documentar, partea I – • Realizat in anul
1999 pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
•
Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei - Romania, prin statiile
Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti
[continuare]
"Viata fara Dumnezeu este ca o caricatura nereusita"…
Radu Cletiu
…sau un alt fel de Pygmalion. Radu Cletiu, caricaturist de
renume, are o multime de diplome nationale si internationale. A
debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze
caricaturi la emisiunea "Duminica in familie" de Mihaela Radulescu. A colaborat la Jurnalul National, cu Marius Tuca si Dan Diaconescu.
[continuare]
IMAGINEAZA-TI CA AI MURIT -
INTRE CER SI PAMANT.
MANIA NOASTRA CEA DE TOATA ZILELE
ARTICOL DE DANIEL NEGRULESCU
Incearca pentru un moment sa-ti
imaginezi o altfel de lume. Te scoli dimineata devreme, nici nu
aprinzi lumina pana la baie... stii drumul, l-ai facut de sute de
ori pe intuneric. Te imbraci, incui usa si pleci.
Si azi, ca si ieri, vremea e la fel, esti gata de
aceeasi zi.
Cum ai iesit din casa, in capatul strazii ai vazut o
silueta rece cu forma umana, un om facut parca din intuneric, de o
raceala ce ai simtit-o pana in maduva oaselor. Asa ceva nu ai mai
simtit niciodata si este un fapt atat de neobisnuit incat imediat
stii sigur ca ziua aceasta nu are cum sa mai ramana o zi ca oricare
alta.
Personajul nostru scutura din cap incercand sa alunge
imaginea, spunandu-si ca ceva atat de ciudat nu poate sa fie decat o
iluzie.
Rutina serviciului ii va aminti ca "nimic
interesant" este regula vietii de zi cu zi. Porneste masina, iar
la capatul drumului se aude un scartait de roti, o frana puternica.
La volanul masinilor de pe strada, pe trotuare,
plimbandu-se ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, o gramada de
oameni de intuneric, reci.
In toata aceasta invalmasala de groaza, se pot vedea
cativa oameni de lumina pasind prin intuneric intr-un ritm obosit,
nesperiati, neafectati de nimic, ca si cand ar face parte in mod
natural din peisaj.
Un sentiment nou il cuprinde. O mila de care nu se
credea capabil, un sentiment ingropat de zilele aceleiasi rutine,
printre lacrimile regretului de a trai prea mult printre oameni fara
rost.
Omul nostru stie cine sunt umbrele reci si cine sunt
oamenii de lumina. Ridicandu-si privirea, incercand sa se aranjeze
in oglinda retrovizoare, se vede pe sine „altcumva”: o lumina
frumoasa, stralucitoare, un fiu de Dumnezeu.
Oamenii de intuneric, oamenii de lumina, suntem noi
si semenii nostri. Unii sunt fii ai intunericului, oameni fara
Dumnezeu si au ca destinatie iadul, ceilalti sunt copiii lui
Dumnezeu, fii ai luminii.
O asemenea intamplare pare departe de domeniul
realului, dar intr-o oarecare masura tot ce ne separa de acest
peisaj este ceea ce noi numim moarte.
Dar moartea exista doar pentru cei ramasi in urma,
pentru cel mort incepe o viata mult mai profunda in care relitatea
vesniciei devenind palpabila, se transfoma intr-o bucurie de
nedescris sau intr-o suferinta sfasietoare.
Imagineaza-ti deci ca ai murit iar in timpul vietii
ai fost un slujitor al Domnului Dumnezeu. Dintr-o dati intri intr-un
loc de o frumusete de nedescris, dragostea pe care o stiai in cele
mai bune momente traite este o umbra nesemnificativa in comparatie
cu ce simti acum, totul te inunda de bucurie si pace !
In jurul tau sunt oameni gloriosi, imbracati cu
lumina; oameni cu care te-ai certat in timpul vietii si erai sigur
ca nu aveau cum sa prinda cerul, oameni nebagati in seama, vecinul
de alta religie care refuza sa vina la biserica ta, pastorul/preotul
bisericii tale e aici; pastorul/preotul pe care nu ai reusit sa-l
ierti pentru ca el, un om al lui Dumnezeu ti-a gresit o data
inchizandu-ti usa in nas pentru ca nu te-a pus pe tine inaintea
problemelor lui !
Chiar daca mai totul depaseste logica pamanteasca
esti surprins profund de tot ce gasesti si esti plin de bucurie !
Chiar daca trecerea e brusca, incearca acum sa-ti
imaginezi opusul. Ai murit iar in timpul vietii ai fost un om ca
toti ceilalti. Este adevarat ca nu ai avut o viata de exceptie, o
viata inchinata Domnului, dar cu toate astea nu meritai chiar iadul.
Dintr-o data, in fata vesniciei, fara nici o vorba
din partea cuiva, stii sigur, si gandul acesta te ingheata, ca
pentru vesnicie trebuia sa te pregatesti printr-o viata de exceptie.
Stii ca acesta e primul gand al
unei vesnicii negre ! Iti simti corpul inclestat de niste forte care
iti vor raul si esti tarat prin cel mai infiorator loc imaginat
vreodata. Ai vrea sa fii rupt in bucati, sa stii ca asta ar fi
ultima suferinta dar aici nu exista nici timp nici moarte ! Esti
tarat printre oamenii pe care ii credeai sfinti.
Il vezi aici pe vecinul tau, pe pastorul/preotul
bisericii tale ! Au toti parca mii de ani si nu pot sa moara ! Iadul
este si el cea mai groaznica surpriza rezervata celor care nu L-au
ales pe Dumnezeu !
In cazul in care ai reusit sa intri in pielea omului
ce a trecut prin rai si apoi in iad, rasufla usurat: inca traiesti
!
Oamenii pe care nu ii bagai in seama, vecinul de alta
religie, pastorul/preotul bisericii unde mergi sunt tot aici. Cum ar
arata vietile noastre daca am vedea o clipa cerul, daca am vedea
pentru o clipa iadul ?
Dintr-o data am crede altcumva in cele doua realitati
ce ne stau in fata ? Cum ar arata vietile noastre daca am reusi sa-l
vedem pe aproapele nostru asa cum va fi el dupa moarte ? Nu credem
oare in iad, in rai sau poate nu credem ca murim ?
Dar sa nu vorbesc de extreme... si asa alegerile
noastre au ca sfarsit fapte, cuvinte iar dupa acestea se trage o
linie care se aduna in vesnicie... asa ca oricum am intoarce-o,
viata pare mai serioasa decat o credem a fi.
Personajul nostru a avut sansa de a vedea lumea
pentru o zi cu alti ochii. Nu stiu masura in care el a reusit sa se
schimbe.
Incerc sa intru in pielea lui pentru ca deocamdata nu
reusesc sa inteleg porunca „iubeste-ti vrajmasul! ” decat asa.
Cum sa-mi inving mania care ma hartuieste in fiecare
zi la volan, cand oamenii nu ma aplauda atunci cand lupt pentru
asta? Cu cat stam mai departe de „vesnicie” cu atat mania si „dinte
pentru dinte” par raspunsuri mai apropiate inimii noastre!
Ramane intrebarea: O inima pentru vesnicie sau pentru
pamant ? Raspunsul pamantului il stiu: manie, amaraciune, dispret,
ironie, ura ! Raspunsul vesniciei sta in dragoste, aici avem doar o
farama din ce ne asteapta, dar e singura farama pentru care se
merita sa traiesti!
Uit de vesnicie pentru ca incerc sa o privesc de pe
pamant !
Oare cum ar arata pamantul daca l-as privi din
vesnicie?
EXTREMIS CUM LAUDE
ARTICOL DE MARIUS VLADUTOIU -
TIMISOARA
In ziua de azi, mi se pare deseori ca extremismul e
ridicat la rang de virtute. Pana acum cativa ani, saritul de pe
poduri Inalte, plutitul pe valuri uriase sau schiatul direct pe
coasta muntelui erau activitati considerate nebunie curata sau
prostie crunta. Acum, le premiem ca jocuri olimpice si cautam sa
descoperim ce alte asemenea deprinderi ar mai putea intra In
categoria sporturilor eXtreme.
Nu doar ne place sa privim la extremismul altora, ci
sa Il experimentam si noi. Nu putem concepe un parc de distractii
fara un “rollercoaster” (sau “montagne-rousse”, In functie de limba
din care consideri ca am Imprumutat cu adevarat neologismul), masina
pe care o conducem trebuie sa dezvolte macar o suta de cai putere si
sa prinda 200 km/ora cu usurinta, dar In acelasi timp vrem protectie
extrema: airbag-uri frontale si laterale, alarme sofisticate si
sisteme GPS de urmarire, alertare pe telefonul mobil In caz de
efractie etc.
Si In domeniul teologic mergem la extreme. Unii
dintre noi considera ca Dumnezeu e atat de mult dragoste, Incat nu
poate fi nimic altceva, si e condamnat sa ne iubeasca si sa ne
mantuiasca, indiferent de calibrul vietii noastre morale. si ca
urmare, suntem extrem de imorali.
Altii dintre noi considera ca Dumnezeu e atat de tare
dreptate si sfintenie, Incat nimic altceva nu conteaza, si ca suntem
condamnati la a suporta tunetele, fulgerele si toanele acestuia. Asa
ca ne retragem In manastiri si traim vieti aproape comice (demne de
“D’ale lui Mitica”) sau mistico-tragice (gen documentare a la Cristi
Tabara).
A trait la un moment dat unul mai Intelept decat
majoritatea dintre noi care a spus ca nu e nimic nou sub soare. Sa
fie asa? Circumstantele prin care a trecut Pavel In Fapte 28:1-11
par sa confirme teoria ca si acum mii de ani oamenii savurau
extremele. Mai Intai, barbarii se uita la sarpele veninos ce se
agatase de mana lui, si urgent trag concluzia ca Pavel primeste ce
merita un ucigas. Dupa ce trece o vreme si nimic nu se Intampla, ei
ajung la extrema cealalta si Il considera de-a dreptul zeu.
Cum sa traim ca si crestini autentici Intr-o astfel
de lume, raspandind “mireasma lui Cristos”, constienti ca riscam ca
lumea sa ne considere ori fanatici religiosi care trebuie
desconsiderati, marginalizati si Intr-un mod manierat chiar
persecutati (fiindca asta merita), ori mari filantropi cu mici
pasarele teologice (si care deci trebuie idolatrizati)?
Cu riscul de a folosi un cliseu, cred ca raspunsul
este In a trai ca si Cristos, In a ne identifica cu El In Intregime:
“Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti,
prin Innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui
Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita (Romani 12:2). Caci “…
nici viata, nici Ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici
lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici Inaltimea, nici
adancimea, nici o alta faptura [sau extremismele acestei lumi si
vieti (n.a.)] nu vor fi In stare sa ne desparta de dragostea lui
Dumnezeu, care este In Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani
8:38-39).
Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost
actualizată la versiunea 1.0!
Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi!Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare
propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!
Grup de Discuţii Apologetică - te poţi
abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup
de către membrii săi.
Forum - actualizat şi diversificat, securitate
crescută, caracteristici de ultima ora
CHAT Creştin!- aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi
faci prieteni noi. Teme diverse.
Pe pagina de
Resurse Baptiste
a site-lui, veţi găsi o serie de
subiecte
de studiu:
Pe pagina de
Teologie
Sistematică puteţi găsi o serie de
articole la subiectele
doctrinare despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre
Duhul Sfânt şi alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre
om, aşa cum a fost creat el)
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!
Apasă aici dacă doreşti să
primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr
al Publicaţiei de Apologetică