Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 

Watch videos at Vodpod and more of my videos


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

 

horizontal rule

Get the Flash Player to see this player.

horizontal rule

Vieţi Transformate - Vol. 1 - partea 1

 

 

OANA  CIUCURE  (STOIAN)

 

“Fugeam de mine insami…”,

“In spatele usilor inchise se ascundea o mare tristete, o mare singuratate, o mare nevoie de iubire, un gol care mi-a adus multa nefericire, lipsa de pace si bucurie si poate o mare nemultumire pentru tot ce aveam."

“Stiu ca absolut tot ce a fost in trecut a fost iertat.”

“Eram o profesie, nu un om, nu aveam o viata de om.”

 

Oana Ciucure (Stoian):

- Tatal meu a fost primar in timpul comunismului si in familia noastra cel mai mult s-a discutat doctrina comunista. Aceasta m-a marcat foarte mult pentruca nu mi-am putut dezvalui sufletul si adevaratul meu fel de a fi.

Eu si sora mea trebuia sa invatam intotdeauna foarte bine. Am facut lectii de vioara si de fiecare data cand erau intalniri comuniste de primari sau cu alt scop in casa parintilor mei, noi eram chemate ca un fel de papusi care trebuia sa ne facem jocul. Trebuia sa mergem sa cantam, n-aveam voie sa spunem nimic, decat sa zambim si sa iesim dupa aceea.

 

Reporter:

In afara acelor intalniri, puteai discuta cu parintii tai despre gandurile sau dorintele tale?

 

Oana Ciucure (Stoian):

Vazuta din afara, noi am avut o relatie perfecta. Tatal meu era omul perfect, care se ingrijea de copii si nu ne lipsea absolut nimic, mai ales in vremea comunismului. ii multumesc foarte mult si-l apreciez, dar in viata noastra personala tatal meu niciodata nu mi-a spus ca ma iubeste. si mi-am dorit atat de mult sa-l aud spunandu-mi asta. Un alt aspect din copilaria mea este ca intotdeauna pe tatal meu il interesau mai mult parerile celorlalti, decat ce spuneam noi. Daca eram vazute bine de cei din exterior, de primarii sau de membrii de partid care veneau pe vremea aceea in casa noastra, noi eram gratiate si primeam recompensa, daca nu, eram pedepsite.

Mama mea este si dansa o femeie foarte sensibila, dar si-a ascuns acest lucru sub o imagine publica. Am facut si eu acest lucru si inca il mai fac. Zambesc intotdeauna si ce este in sufletul meu nu stie nimeni, decat Dumnezeu.

Aceasta mi-a adus un gol in inima pe care am incercat sa-l umplu cu tot felul de lucruri. Eram un om foarte singur, considerat fericit din afara, dar in spatele usilor inchise se ascundea o mare tristete, o mare singuratate, o mare nevoie de iubire, un gol care mi-a adus multa nefericire, lipsa de pace si bucurie si poate o mare nemultumire pentru tot ce aveam.

 

Reporter:

Vorbesti despre “masca” - in momentul nr.1 scoatem masca X, in momentul nr.2, masca Y, si foarte rar aratam ceea ce este de fapt in sufletul nostru.

Cum a decurs in continuare viata ta?

Oana Ciucure (Stoian):

Dupa intrarea la facultate, am fost numita sefa de grupa, dupa medie, apoi sefa de an. Acest lucru mi-a creat probleme pentruca la un moment dat am fost invitata in biroul unui profesor si rugata sa dau informatii despre colegi. N-am stiut prea multe despre aceste lucruri, dar am spus “nu” de la inceput. Acest refuz m-a costat foarte mult si am suferit mult. Am fost data afara din partidul comunist si am fost schimbata din functie. in anul 3, care era cel mai greu an, m-am luptat din rasputeri sa-l termin cu nota 10, si am reusit.

in 1992 am terminat facultatea, si am inceput rezidentiatul in pneumoftiziologie la Spitalul “Victor Babes” din Timisoara, sub conducerea d-lui Conf. Dr. Voicu Tudorache. Acest lucru a avut o importanta deosebita pentru mine din punct de vedere profesional, dat fiind faptul ca dansul este un om foarte bine pregatit, dar mai ales din faptul ca dansul este crestin, un “pocait”, cum ne numim noi, si dansul mi-a vorbit prima data despre Dumnezeu. Am inteles ca Dumnezeu este Cel care poate sa ne dea iubirea. Nu stiu cat de mare atentie am dat acestui lucru, mi se parea supranatural sa existe o Persoana care sa-mi dea ceva ce nu primisem atatia ani de la oamenii din jurul meu care spuneau ca ma iubesc.

 

Reporter:

Si culmea, fara sa ceara nimic!

 

Oana Ciucure (Stoian):

Da, acesta era el mai important lucru. Dumnezeu ne ofera gratuit iubirea Lui. si aceasta a venit intr-o perioada cand lucram pana la epuizare, pentruca fugeam de mine insami si nu stiam lucrul acesta. incercam sa-mi umplu timpul cu lucruri care m-ar tine departe de mine. Eram o profesie, nu un om, nu aveam o viata de om.

Dumnezeu a vazut ce se intampla de fapt cu mine si mi-a dat ocazia ca-n 1995 sa merg in Statele Unite. in California am cunoscut o familie de pocaiti baptisti si am locuit la dumnealor. M-a miscat faptul ca-n acea casa era o liniste si o pace nemaipomenite, ceva ce nu puteam descrie si care imi dorisem sa am si eu. si sotul si sotia mergeau impreuna la biserica, studiau Biblia, se bucurau impreuna. I-am intrebat: “Cum puteti avea o astfel de viata?”. Mi-au raspuns: “Domnul Isus ne-a dat aceasta bucurie”, lucru pe care la vremea respectiva eu nu-l intelegeam. Nu stiam cine este acest Domn Isus. Atunci dansii m-au invitat la orele de rugaciune pe care le tineau in casa dumnealor. A fost ceva foarte caraghios pentru acea vreme, pentruca se rugau cu voce tare, iar eu nu stiam sa ma rog deloc. Nu intelegeam nimic, eram confuza, dar doream sa am si eu acel lucru pe care l-am vazut la acea familie.

La acele sedinte de rugaciune a participat si socrul pastorului Daniel Branzei din Los Angeles, fratele Traian Ban, care ulterior s-a ocupat de mine foarte mult si ii multumesc si pe aceasta cale. Mi-amintesc apoi de fratele Andi Cristea, care era avocat, fratele Daniel Branzei, familia tifrea, la care locuiam eu.

Ne strangeam, studiam Biblia, cantam…

 

Reporter:

Era un fel de Biserica in casa.

 

Oana Ciucure (Stoian):

Da. Acolo mi s-a explicat ce inseamna pacatul si ca am nevoie de iertarea de pacate, pe care doar Dumnezeu ne-o poate da. L-am rugat pe Domnul Isus Cristos sa intre in viata mea si in inima mea si sa ma curateasca, pentruca sunt o pacatoasa si nu am nici o sansa fara El.

intre timp am primit o bursa medicala la Universitatea din New York. in 26 ianuarie 1997 am fost botezata la Biserica “West Side Baptist Church” din Rochester, New York. Odata cu acea marturie publica, de care imi amintesc cu bucurie si infrigurare, am spus “Nu” pentru totdeauna pacatului si am avut constiinta clara ca Dumnezeu m-a iertat. stiu ca absolut tot ce a fost in trecut a fost iertat, am fost o persoana noua.

 

Reporter:

Esti fericita acum?

 

Oana Ciucure (Stoian):

Da, acum sunt fericita.

 

Reporter:

 

Scrie-ne o reteta pentru fericire…

 

Oana Ciucure (Stoian):

Acum spun si eu aceeasi reteta pe care acea familie din Statele Unite mi-a dat-o: Domnul Isus.

Dupa cateva luni de la botez, Dumnezeu a inceput sa ma foloseasca in lucrarea Lui. Din Mai 1997 am inceput sa lucrez cu copii la Rochester Family Mission, o organizatie de ajutorare a oamenilor saraci. Acolo am deschis un fel de gradinita in care veneau copii si faceam cu ei lucru manual, sport, ore de citire, povesti biblice, jocuri.

 

in Noiembrie 1997 m-am intors in Romania. Parintii mei erau foarte ingrijorati ca m-am pocait, dar au vazut fericirea mea, bucuria care era in mine, pacea, rabdarea mea. Dumnezeu I-a schimbat si pe ei foarte mult.

Acum sunt membra la Biserica Baptista nr.3 “Emanuel” din Timisoara. Am fost in prima mea misiune in Oltenia cu sora Alina Birgean, sotia pastorului Marius Birgean, cu surorile Dana Costea si Maria Hateg.

 

Dumnezeu m-a ajutat sa-mi folosesc darul pe care mi L-a dat: sa ii iubesc pe copii si sa ma ocup de ei.

 

Epilog: Oana Ciucure (Stoian) lucreaza in prezent cu copiii strazii din Timisoara, si cu copii pe care ii ingrijeste la centrul infintat de ea: "Casa Olarului".

horizontal rule

MAGDA  ten  HOOR  (LAZE)

Interviu realizat de Dana Eremia - Radio Vocea Evangheliei Timisoara

 

"Dar oare ce faci cand vin probleme in viata ta, cand poate tocmai ti-ai pierdut slujba sau tocmai administratorul blocului a afisat cheltuielile de bloc si-ti dai seama ca venitul iti este mult mai mic decat cheltuielile pe care le ai in luna respectiva, sau ai o boala sau un alt necaz in viata ta - ce faci atunci - il lauzi pe Dumnezeu?"

 

Dana Eremia:

Magda, am avut bucuria sa te cunosc cu cativa ani in urma, la o conferinta crestina, si am fost impresionata de delicatetea si sensibilitatea ta, de vocea ta calda si de mesajul de incurajare al cantecelor tale. Ce te face sa ai aceste mesaje de incurajare, cand si tu ai - ca si toti crestinii - momente bune dar si momente grele?

 

Magda Laze:

Dintotdeauna stiu ca am cantat; mi-amintesc ca am cantat de cand eram mica la ai mei acasa, pe urma in biserica din care vin si pe urma am cantat la scoala, cand am venit in grupul de studenti din Cluj. Dar ce vreau sa-ti spun tie este ca mi-amintesc foarte bine de o zi de duminica in care am cantat intr-o biserica din Cluj. si eu nu obisnuiesc sa vorbesc inainte de a canta - eu doar stiam sa cant - ca o faceam mai bine sau mai putin bine - asta o spuneau criticii. Atunci am vrut sa spun ceva inainte de cantarea mea. Cantarea spunea asa: "Astazi ma inchin Domnului si ii cant slava, caci El mult bine mi-a facut." Asta spunea textul cantarii si am spus ceva in genul acesta: "Este usor sa-L lauzi pe Dumnezeu cand toate lucrurile iti merg bine, cand ai o slujba buna, cand hambarele-ti sunt pline, cand ti-ai luat toate examenele cu note mari, cand copiii iti sunt sanatosi sau ai un sot minunat. Dar oare ce faci cand vin probleme in viata ta, cand poate tocmai ti-ai pierdut slujba sau tocmai administratorul blocului a afisat cheltuielile de bloc si-ti dai seama ca venitul iti este mult mai mic decat cheltuielile pe care le ai in luna respectiva, sau ai o boala sau un alt necaz in viata ta - ce faci atunci - il lauzi pe Dumnezeu? El merita toata lauda! Care este atitudinea ta in mijlocul incercarilor fata de El?

 

Sigur ca atunci mi-era foarte usor sa spun toate acestea pentru ca viata mea era foarte frumoasa. Tocmai terminasem scoala (facultatea), aveam o familie minunata, un sot care ma iubea mult - era ceea ce mi-am dorit dintotdeauna - deci sotul meu era ceea ce mi-am dorit dintotdeauna - aveam o slujba buna si eu si sotul meu, aveam si bani - nu foarte multi, dar erau suficienti, aveam un copil si asteptam un al doilea copil; parca tot ce ne-am propus eu si sotul meu parea sa prinda contur. Ne-am propus o casa plina cu copii - imi amintesc ca el isi dorea 5 copii, ne-am propus ca-i vom creste impreuna, ca ne vom bucura de ei impreuna, ii vom invata sa schieze impreuna si sa mergem impreuna la schi. Atatea lucruri frumoase ne-am propus ca o sa facem cu copiii nostri, si ca ne vom bucura de fiecare clipa care o sa o avem, de zilele insorite, de ploaie, de zapada si puteam sa-L laud pe Dumnezeu. Era foarte foarte simplu pentru mine atunci sa spun: "Laudati-L pe Dumnezeu, si cand sunt necazuri in viata voastra."

 

Am cantat, am plecat acasa si chiar i-am spus sotului meu atunci ca "Uite, pentru prima data eu am vorbit intr-o biserica" - eu nu vorbeam inainte de a canta. Eu cantam si atat.

 

Au trecut 2 saptamani, chiar 2 saptamani din aceasta duminica si a fost examenul meu practic la ce am spus in duminica aceea.

Mi-amintesc ca eram in camera si telefonul a sunat; eram cu copilul meu in camera si cineva mi-a spus de la capatul celalalt al firului ca sotul meu a murit intr-un accident...

 

In momentul acela parca toate visele mele, acel castel pe care l-am construit oarecum in visul meu s-a prabusit si...nu vreau sa-ti spun acum despre durerea aceea, pentru ca oricat as vrea sa-ti spun nu as putea...cuvintele sunt prea sarace sa descrie ce am simtit atunci si nici nu ai putea sa intelegi, pentru ca eu cred ca nu poate intelege cineva decat daca a trecut pe acolo pe unde am trecut eu.

 

In acel moment mi-am amintit foarte bine ce-am spus cu 2 saptamani inainte, dar cu toata parerea de rau, m-am uitat in mine si in momentul acela se ridica in mine o revolta la adresa lui Dumnezeu si m-am uitat spre cer si am spus: "Doamne, cum ai putut sa faci asta?"

Stiam foarte bine, cunosteam versetul din Romani cap.1, vers.8, care spune ca "mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si a oricarei nelegiuiri" si am crezut atunci, am stat si m-am gandit daca n-a fost sau nu este ceva in viata mea, ceva ce sa nu-I fi marturisit lui Dumnezeu, dar n-am gasit absolut nimic. si am zis: "Doamne, esti nedrept! Unde ai fost Tu daca esti in controlul tuturor lucrurilor, cum ai putut sa permiti asta, ce-am facut eu ca sa merit asta?" si mi-amintesc ca plangeam acolo in camera, oarecum revolta care izbucnea in mine ma coplesea si mai tare si copilul stiu ca se uita la mine si nu intelegea nimic din ceea ce se intampla acolo. Am zis: "Doamne, imi pare rau, dar esti atat de nedrept!"

 

Am inteles mai tarziu ca El era acolo in camera cu mine chiar si in momentul acela. Am inteles mai tarziu ca El suferea alaturi de mine, am inteles mai tarziu ca-n tot acel timp El nu m-a parasit...

Si pentru ca ziceai de cantare, a urmat o vreme, chiar 1 an de zile cand eu n-am mai putut sa cant. Tot timpul ma gandeam ca nu pot sa-L laud pe Dumnezeu, nu mai pot sa-L laud pe El, pentru ca imi facuse asta mie. De ce mi-a facut asta, de ce nu m-a protejat?

 

Stiam ca atunci cand m-am intors la Dumnezeu - cand ne intoarcem la Dumnezeu - Dumnezeu nu ne promite ca n-o sa mai trecem prin valea umbrei mortii...dar am zis: "bine, putea sa mi se intample altceva, sigur o boala, o boala a copilului, dar nu chiar asa. Deci credeam totusi ca voi fi protejata oarecum cand m-am intors la Dumnezeu, asteptam mai multa protectie din partea Lui. De aici a fost acea razvratire, pentru ca eu am crezut ca oarecum voi fi privilegiata daca ma voi intoarce la Dumnezeu. si intorcandu-ma la El, El nu va ingadui peste viata mea lucruri foarte foarte grele. N-am mai cantat aproape 1 an de zile. A fost... nu pot sa vorbesc acum de vremea aceea, dar intr-o seara, cand copiii mei s-au culcat, deci intre timp nascusem si fetita, i-am culcat pe amandoi - eu eram foarte obosita dar m-am asezat in camera si mi-amintesc ca m-am uitat in colt, unde era chitara mea, pe care n-o mai luasem de multa vreme. Am luat-o putin. Nici n-am stiut ca o sa cant in seara aceea - am luat-o asa putin si m-am jucat pe corzi si-n mintea mea a venit atunci cantarea: "Ce-as avea,

ce-as avea de n-ar fi in jurul meu dragostea Ta?

Ce-as avea de nu m-ar ocroti mana Ta?"

si stiu ca am cantat-o in seara aceea.

 

Era foarte tarziu. De obicei ma culcam pe la ora 12:00, pana culcam copiii si dupa aceea spalam haine sau faceam alte lucruri. in timp ce cantam, realizam tot mai mult ca de fapt, daca am ceva, am NU pentru ca eu merit, ci pentru ca El este in jurul meu, ca El ma protejeaza si tot ce am, am din mana Lui. in timp ce cantam, simteam prezenta Lui acolo. Atat era de evidenta prezenta Lui in camera mea incat stiu ca am terminat cantarea si am continuat cu alta cantare si a fost o seara lunga as spune, in care am cantat foarte mult. De fapt, aceea a fost seara in care am inteles ca El a fost tot timpul in camera cu mine. Dar eu n-am realizat pana atunci ca El este acolo ca sa ma mangaie, este acolo ca sa ma vindece, sa vindece rana mea si este acolo ca sa ma sustina si sa ma incurajeze.

 

De atunci am continuat sa cant. Mi-a fost mai greu sa cant in public mult mai tarziu, dar in camera mea, din seara aceea, n-as putea spune ca-n fiecare seara am cantat, dar foarte des cantam si pe masura ce-L laudam pe Dumnezeu, parca ma ridicam deasupra necazului meu si pe masura ce-L laudam pe Dumnezeu - foarte interesant - incepeam sa vad binecuvantarile care sunt in viata mea. Nu mai vedeam ce nu am, ci ce am.

Si-n seara aceea I-am spus lui Dumnezeu ca, chiar daca nu-nteleg de ce s-a intamplat ce s-a intamplat, eu decid sa-L laud pe El, in mijlocul necazului meu. Chiar daca nu voi intelege niciodata, eu hotarasc in seara aceea in inima mea ca-L laud pe El.

..............................

La data publicării acestui interviu, statutul meu s-a schimbat. ?n Iulie 2004 m-am recăsătorit. După 13 ani în care am învăţat o dependenţă totală de Dumnezeu, Dumnezeu a adus în viaţa mea un bărbat. Soţul meu este olandez, ?l iubeşte pe Domnul şi are o relaţie specială cu El. Acum mă pregătesc să fiu pentru a treia oară mămică.

horizontal rule

MARIANA  TIMOFTE

 

“Noi aveam bani multi, bani destui, aveam mobila, aveam casa, aveam masina, aveam tot ce mi-am dorit, puteam sa ne imbracam, ne permiteam de toate, un copil reusit, si cu toate astea, nu eram multumiti deloc, deloc, n-aveam liniste sufleteasca.”

 

 “Noi nu am venit la intamplare pe lume si nu la intamplare plecam din aceasta lume. Viata noastra este ca un abur pe pamant. Trebuie sa ne intalnim intr-o zi cu Creatorul nostru, cu Facatorul nostru.“

"Daca am avut o viata zbuciumata, nemultumita sufleteste, acum ii multumesc Domnului Isus, ca dupa ce L-am cunoscut, mi-a adus liniste sufleteasca si liniste in caminul meu."

 

 

Mariana Timofte: 

M-am nascut intr-o familie de crestini ortodocsi. Cand noi am crescut mai marisori, mama mea a imbratisat credinta penticostala, tata nu. Noi copiii am tras de partea tatalui, ne-am dus in lume. Mama a murit de tanara. Dupa multi ani s-a pocait si tata.

M-am casatorit cu un sot binecuvantat de Dumnezeu. Vreau sa spun pentru oricine, niciodata lacrimile mamei nu cad jos, pentruca am trait aceasta experienta in viata mea: mama s-a rugat mult pentru mine.

 

Reporter:

A fost totusi o perioada in viata d-vs. cand nu L-ati cautat in mod special pe Dumnezeu, chiar daca mama d-vs. s-a rugat si a varsat lacrimi pentru intoarcerea d-vs.

 

Mariana Timofte:

Influenta in lume este tare mare si te poate prabusi asa de usor influenta asta, te poate marginaliza undeva, nici sa nu-L cauti pe Dumnezeu, nu sa-L gasesti, nici macar sa nu-L cauti.      

 

Dumnezeu m-a binecuvantat si cu un copil deosebit, cu niste trasaturi bune. A jucat fotbal de mic, a invatat foarte bine la scoala, a fost un copil binecuvantat de Dumnezeu. Eu si sotul meu am lucrat, am castigat bine, am fost oameni cu bani, l-am crescut pe Nelutu as spune eu chiar destul de frumos, numai nu cu frica lui Dumnezeu, ci cu “eul” nostru. La noi a fost un “eu” asa de mare, incat daca putea sa plezneasca, pe toti ne dadea jos.

 

Aveam bani, sotul meu n-a fumat, n-a baut, n-am fost niste oameni stricati, am fost oameni respectati in Anina si cu asta credeam ca am rezolvat totul.

 

Daca era o sarbatoare, un revelion, o nunta, puteam sa-mi fac 2-3 rochii, dar la nunta aceea nu puteam sa ma simt bine. Nu stiu ce aveam, dar cred ca rugaciunile mamei nu m-au lasat niciodata sa ma simt bine in aceasta lume.

Sa nu-mi spuna nimeni, cel care are bani mai ales, ca nu-l infatueaza asa ceva. Ca banii asa-l strica pe om de nici nu stie cum il cheama. Noi aveam bani multi, bani destui, puteam sa ne imbracam, ne permiteam de toate, un copil reusit si cu toate astea, nu eram multumiti deloc, deloc. Eu cel putin am fost nemultiumita. Numai atata, vorba banateanului: “Falosia era de noi”. De falosie nu ne-ntrecea nimeni. Dar, daca un copil al lui Dumnezeu se uita in ochii mei, putea sa citeasca oricand ca nu sunt multumita in interiorul meu de tot ceea ce aveam. Aveam mobila, aveam casa, aveam masina, aveam copil, aveam tot ce mi-am dorit. Nu am avut o multumire sufleteasca.

 

Reporter:

In perioada cand toate lucrurile va mergeau bine, v-ati gandit de ce nu aveti multumire sufleteasca, sau unde o puteti gasi?

 

Mariana Timofte:

Aveam o vecina care ma tot chema la biserica. Eram asa de impietrita, asa de rautacioasa si asa de plina de sine, incat cum sa ma fi dus eu acolo, ca acolo erau oameni saraci.

 

intr-o zi, m-am dus cu vecina aceasta la biserica si am inceput sa merg in fiecare duminica.

Dar sotul meu mi-a spus ca divorteaza de mine daca ma pocaiesc. Au trecut 14 ani in care sotul meu mergea la ortodocsi, eu am mers la penticostali. Am simtit inlauntrul meu ca Dumnezeu va schimba starea noastra. Daca ne suparam unul pe altul, era foc, nici nu mai vorbeam, ne scriam bilete.

 

Prin anii ’90, copilul meu a jucat la Poli, prin Harul lui Dumnezeu, nu prin meritele lui. si am venit la Timisoara. Era vara. La Sala Olimpia era o evanghelizare. Am mers si eu cu sotul meu. Acolo fratii mi-au facut ungerea cu untdelemn, pentruca eram bolnava, am avut o cadere de calciu. Dar dupa ce am plecat de acolo, mi-am luat din nou pastilele pe care le luam si inainte de ungere. in noaptea aceea am auzit o voce care mi-a spus “Sa nu mai iei pastile. Eu mi-am intins mana peste tine.” De atunci ii multumesc lui Dumnezeu ca au trecut 10 ani si n-am mai luat nici o pastila. Daca Dumnezeu mi-a spus ca si-a intins mana, L-am crezut. Am vazut atunci minunea, si eu si sotul meu, dar de intors nu ne-am intors la Domnul.

 

Asta era prin luna Mai. in Noiembrie, copilul trebuia sa vina din Portugalia, pentruca era convocat la Nationala. in timpul ce mergeam cu sotul meu cu masina, am avut un mare accident, ne-am rasturant, dar fara sa avem nici o zgarietura. Atunci o voce tot asa imi spunea: “Mariano, Dumnezeu ti-a mai dat o sansa. Mariano, Dumnezeu ti-a mai dat o sansa.”

in ’92 am inceput sa mergem mai des la Elim. in ’93 vine Nelutu si-l face cetatean de onoare al Aninei. si ne spune fiul nostru: “am auzit ca voi vreti sa va pocaiti”. De parca ii mare rusine sa fii pocait. Sa fii beat in sant nu e rusine deloc, este normal, dar sa fii pocait nu poti sa fii acceptat de societate deloc.

 

Atunci am avut un vis de noapte in care o voce imi spunea: “Oare trebuie sa-ti vorbesc mult?”.

intr-o zi stau cu sotul meu de vorba si el imi spune: “Asa de jucam cu viata noastra, pentruca nici nu suntem pocaiti, nici nu ne ducem niciunde.” Atunci am mers la Biserica Elim. A predicat fratele Codreanu si a facut chemare, la care noi ne-am predat. Am venit acasa si am multumit lui Dumnezeu ca mi-a dat taria sa merg acolo in fata, la chemare, ca de multe ori am vrut sa merg, dar erau cerceii mari in ureche si nu puteam sa-i dau jos. De atunci sotul meu si cu mine am ramas la biserica penticostala Elim si nu l-as lasa pe Dumnezeu pentru nimic.

 

Reporter:

Cand nu-L cunosteati pe Dumnezeu, ati avut de toate, n-ati dus lipsa de nimic, dar n-ati avut pace sufleteasca, n-ati avut bucurie in inima.

 

Mariana Timofte:

Da! si pot sa spun oricui, celor cu bani multi, ca nu dorm linistiti. Eu am bani multi, dar sa stiti ca acum nu ma mai gandesc la ei si pot sa dorm linistita, pentruca il am pe Dumnezeu. Dar pe cand aveam bani si nu-L aveam pe Dumnezeu, niciodata n-am dormit linistita. Am fost intotdeauna pusa numai pe harta si era o rautate si un egoism in mine, care nu ma lasau sa fiu linistita.

Acum ma rog ca si fiul meu, care a fost binecuvantat cu atatia bani si cu toate binecuvantarile pamantesti, sa-L cunoasca pe Dumnezeul adevarat, pe Dumnezeul lui Ilie, nu al lui Baal.

 

Pe data de 10 Ianuarie 2000, sotul meu a facut o hemoragie cerebrala, la care doctorii nu I-au dat nici o sansa. Eu le-am spus sa faca tot ce pot ca oameni, ca in rest face Dumnezeul meu. si Dumnezeu si-a facut minunea. Dintr-o hemoragie cerebrala, sotul meu acum merge pe picioare, mananca - cine il vede nici nu poate sa creada ca a fost paralizat. Abia acum vad cata liniste si pace a putut aduce in casa mea intoarcerea mea la Dumnezeu. si Dumnezeu mi-a dat o incercare asa de grea si mi-a dat o biruinta asa de mare. Cand mi-au spus doctorii ca nu au ce sa-i faca, am spus: “Nu se poate! Eu am un Dumnezeu mare caruia ii slujesc.” L-am chemat pe fratele Mot seara, i-a facut ungerea cu untdelemn si o rugaciune, si toata noaptea si-a miscat si mana si piciorul.

 

Dupa ce a venit fiul meu acasa, nu i-a venit sa creada. Pentruca i-am trimis pe fax rezultatele de la analize, si a consultat medicii portughezi, care i-au spus la fel, ca situatia este critica. imi spunea la telefon: “Mama, fa ceva, roaga-te pentru tata!”, pana intr-o zi cand l-am repezit si i-am spus: “stii ceva, mai roaga-te si tu, ca tata-tu s-a rugat pentru tine tot timpul!”.

 

Asa cum eram si eu cand aveam de toate, dar n-aveam liniste in suflet, asa este si fiul meu acum. si el si prietenii lui trebuie sa stie ca fiecare, vor sau nu vor, o sa stea in fata scaunului de judecata.As vrea sa spun prietenilor lui Nelutu si lui Nelutu ca cele 10 porunci, cu dezmatul si desfraul, sunt pentru toata lumea. Daca astazi este modern sa traiesti viata cum iti convine - intai sa stai cu un om 5 ani si dupa aceea sa te casatoresti - as vrea sa le spun ca in fata scaunului de judecata nu se vor putea dezvinovati.

Prietenii lui Nelutu trec prin mari incercari. L-au adus si pe popa in casa ca sa le sfinteasca casa, dar degeaba le sfinteste popa daca nu le sfinteste Dumnezeu.

 

Majoritatea oamenilor, mai ales cei cu influenta si cu bani, il percep pe Dumnezeu ca pe un fel de masina automata de spalat pacate. Dar cand sunt intr-un pat de spital, toti striga dupa Dumnezeu, sa-i vindece, numai ei sa nu se pocaiasca.

Daca am avut o viata zbuciumata, nemultumita sufleteste, acum ii multumesc Domnului Isus, ca dupa ce L-am cunoscut, mi-a adus liniste sufleteasca si liniste in caminul meu.

 

As vrea sa spun tuturor sa nu se joace cu viata lor. intr-o zi vor lasa toata averea, tot aurul, tot ce au avut si se vor duce intr-un mormant. As vrea sa intreb pe fiecare, daca la noapte moare, se gandeste unde-si va petrece vesnicia?

Noi nu am venit la intamplare pe lume si nu la intamplare plecam din aceasta lume. Viata noastra este ca un abur pe pamant. Trebuie sa ne intalnim intr-o zi cu Creatorul nostru, cu Facatorul nostru.

 

horizontal rule

Proiectul 10.000 s-a incheiat cu bine

Dragii nostri,

Cu mare bucurie in suflet va anuntam ca Proiectul 10.000 de sate neevanghelizate s-a incheiat cu bine.

Domnul Dumnezeul nostru a fost nespus de bun si indurator, si a ingaduit ca o mica samanta a Evangheliei sa ajunga in absolut toate satele neevanghelizate ale Romaniei.

Proiectul a inceput in Martie 2012, s-a incheiat in Octombrie 2012, si a constat in expedierea a cate unui colet evanghelistic in toate cele 10.318 sate neevanghelizate din Romania. Au participat peste 150 de voluntari la eforturile de impachetare, expediere, posta, multiplicare, etc.

Aceste colet au continut (cu unele variatii):
- 1 Nou Testament
- 2 carti de marturii Vieti transformate de la Radio Vocea Evangheliei Timisoara
- 1 brosura Ce s-a intamplat de fapt de Pasti
- 1 brosura Cuvantul lui Dumnezeu pt astazi
- 1 CD de la Studio Trinity
- 1 CD cu emisiuni pentru copii de la Trans World Radio
- 1 tractat evanghelistic de la Fundatia New Life
- diverse brosuri pt copii
- diverse alte materiale evanghelistice
- 1 brosura de la AMEC Sibiu
- 4 CD-uri cu emisiuni de la Radio Vocea Evangheliei Timisoara
- 1 DVD cu muzica de la Studioul Speranta

Pe langa faptul ca Dumnezeu ne-a dat banii sa platim absolut toate datoriile, ne-a asigurat si un avans pentru urmatorul Proiect:
REPUBLICA MOLDOVA SI TOATE SATELE ROMANESTI DIN DIASPORA.

Daca ne ajuta Domnul, vrem sa trimitem in satele romanesti din Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina si la aromanii din Macedonia, Grecia, Albania.

In acest moment nu stim lista exacta a tuturor localitatilor romanesti din diaspora. Orice informatie in directia aceasta ne-ar fi de folos.

Pe langa faptul ca facem ceva important pentru Evanghelie, facem ceva absolut superb pentru limba romana: trimitem literatura, CD-uri si Noul Testament in limba romana in toate satele romanesti din afara tarii.

In Republica Moldova sunt aproximativ 1600 de localitati (mult mai putine decat in Romania), dar mai avem o lista cu aprox 1500 de adrese de scoli si biblioteci. Nu stim deocamdata costurile, sate sunt mai putine, dar posta e mai scumpa, de exemplu timbrul pentru Romania a costat 3 lei, in pentru Republica Moldova costa 9,20 lei. Sunt sate mai putine, dar posta e de 3 ori mai scumpa, si probabil ca la fel de scumpa este si pentru celelalte tari.

Rugati-va impreuna cu noi.

Deocamdata ne bucuram din suflet ca am incheiat cu bine Proiectul 10.000 de sate neevanghelizate in Romania.

Totodata ne rugam pentru noul Proiect: Republica Moldova si toate satele romanesti din diaspora.

Dumnezeu sa va binecuvanteze.

Cu multa dragoste in Domnul Isus Cristos,
Ioan Ciobota si echipa Proiectului 10.000

 

REACTII:
Iata cateva reactii din cele 10.318 de sate in care am trimis pana acum:

1. JUDETUL GORJ: O doamna de la o primarie: “Va rugam sa ne mai trimiteti inca 5 colete, suntem gata chiar sa le platim. Sau macar Noi testamente sa ne mai trimiteti.”

2. JUDETUL VASLUI: “Mulţumim pentru materialele transmise de Dvs.! Au fost distribuite colegilor. Dacă este posibil, vă rog să mai trimiteţi câteva exemplare din Noul Testament, ca în formatul miniatural din pachet.” (Am mai expediat deja alte 10 Noi Testamente)

3. JUDETUL CLUJ: “Cum m-ati gasit dom'le? Eu sunt consilier local si candidez pentru primarie. Bunica mea a fost pocaita, si eu am stiut toata viata ca trebuie sa fac si eu acest pas, dar mi-am batut joc si am amanat. Dar acum, dupa ce voi iesi primar, ma voi boteza.” Raspunsul nostru: “Nu asteptati sa deveniti primar, ca poate nu va aleg oamenii. Apoi nu asteptati pana la alegeri, ca nu stim daca mai apucam ziua de maine”

4. O primarie undeva in OLTENIA, un “oltean” get-beget: “Nu mai trimiteti dom'le asa ceva in Oltenia, ca nu intereseaza pe nimeni asa ceva aici. Noi avem credinta noastra ortodoxa, iar voi nu va inchinati la icoane, nu va inchinati la sfinti, etc, etc”
De aici a urmat o discutie de vreo 20-30 de minute, despre inchinarea la Dumnezeu, care este CREATOR, sau la Maica Domnului, la sfinti, la icoane, etc, care sunt simple CREATURI. Discutia s-a incheiat din partea interlocutorului nostru cu: “Dom'le, mi-a placut sa discut cu dumneata. Pot sa te mai sun si altadata, sa mai vorbim?”

5. O reactie care m-a intristat, chiar din partea cuiva cunoscut: “Nelule, opreste proiectul asta, ca sunt bani aruncati aiurea, pentru ca nu ai niciun control asupra rezultatelor.” M-am prins la timp ca era acelasi... duh... cu barbatul de la Primaria din Oltenia... Asa ca proiectul VA CONTINUA. Responsabilitatea noastra este sa aruncam samanta, in prima faza, iar unde incolteste sa o ajutam sa creasca, ori prin telefon, ori cu ajutorul Bisericilor din alte sate vecine. Dar CONTROLUL ASUPRA REZULTATELOR il are … Tata... asa ca suntem linistiti.

6. JUDETUL ARGES: „In vremurile nenorocite si triste pe care le traim, cadoul primit de la dumneavoastra a fost ca un pansament pe rana.” (Consilier Stefanesti, jud. Arges)

7. JUDETUL DOLJ: „Am citit tot ce mi-ati trimis, si le dau mai departe din mana in mana, insa doar cu imprumut – dupa cateva zile le cer inapoi si le dau altora”. (Consilier local)

8. JUDETUL HUNEDOARA: „Mama mea este reprezentanta satului nostru in Consiliul local. Printre cartile primite de la dvs. am citit despre o alta carte, pe care nu ne-ati trimis-o, intitulata: PORNOGRAFIA SI DEPENDENTA DE INTERNET – O VIATA IN MINCIUNA”, scoasa tot de Radio Vocea Evangheliei – Timisoara. V-as ruga sa mi-o trimiteti, deoarece si eu si mai multi colegi suntem dependenti de Internet.” (Eleva de liceu sau Scoala Generala)
I-am raspuns ca nu mai avem aceasta carte deoarece nu am mai avut bani si sponsori sa o retiparim, dar i-am indicat site-ul nostru www.rve-timisoara.ro de unde o poate citi sau asculta in mod gratuit.

9. Un consilier local: „Eu sunt un om foarte credincios, am fost chiar si la Muntele Athos, dar absolut tot ceea ce mi-ati trimis dumneavoastra parca imi vorbeste mie personal.”

10. JUDETUL SATU-MARE: „Va rugam sa ne mai trimiteti inca 10 colete, ca sa dam tuturor colegilor din Primarie”. (Secretara unei primarii)

11. JUDETUL DOLJ: Secretara Primariei a inmanat coletul cadou doamnei Primar, dar dansa l-a refuzat, fara sa-l deschida. L-a inmanat si domnului viceprimar, dar si acesta l-a refuzat, fara sa-l intereseze ce contine. Secretara l-a lasat vreo jumatate de ora pe masa, nefiindu-i foarte clar ce sa faca cu el. Pana la urma s-a hotarat sa-l dechida. Reactia secretarei? „Doamne, Tu mie personal mi-ai trimis toate aceste carti si CD-uri”. Extraordinar!

12. JUDETUL DAMBOVITA: Cineva ne-a rugat sa mai trimitem inca 1 colet pentru o Biblioteca Comunala.

13. JUDETUL GIURGIU: Cineva ne-a rugat sa mai trimitem inca 1 colet pentru o Primarie din judet.

14. In unele localitati in care am trimis colete am incercat ulterior sa organizam evanghelizari sau macar intalniri cu cei care au primit coletul. Un barbat din Sulina a primit un CD in timpul unei astfel de evanghelizari. Fratele din Tulcea care a tinut legatura cu el ne istoriseste: "M-a cautat si mi-a spus ca a primit de la noi un CD cu Documentarul despre Avort intitulat: "CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ?".
Mi-a spus ca a plans mult in timp ce asculta CD-ul. Am petrecut cateva ore cu el, mi-a spus despre viata lui. In concluzie, daca nu era de acord cu avortul atunci cand sotia lui l-a intrebat, poate nu se mai ajungea la divort... Cu siguranta copilul i-ar fi apropiat mai mult.
Acest barbat mi-a spus ca vine in Tulcea si vrea sa ne intalnim sa stam de vorba.
Ma bucur ca Dumnezeu il cerceteaza. Multi oameni nu au timp sa stea de vorba cu noi, insa materialele pe care le dam, sunt citite si ascultate in momente planificate de Dumnezeu."

15. Din judetul Iasi, mai multi barbati din sate diferite, dar care ziceau cam acelasi lucru: „Dom'le, eu sunt ortodox. Eu va trimit coletul retur daca materialele pe care mi le-ati trimis in colet nu sunt ortodoxe. Noi avem preotii care sa ne invete, nu avem nevoie de asa ceva, ce ne-ati trimis dvs.”
Raspuns: „Domnule, daca dumneavoastra credeti in Maica Domnului, in sfintele moaste, in sfanta cruce, in sfinti si in icoane, in Biblie, atunci acest colet este PENTRU dumneavoastra. Daca nu credeti in toate acestea, atunci aruncati-l la gunoi, sau trimiteti-l retur sau dati-l cuiva care crede”

16. Din judetul Alba, un consilier local: „Chiar acum am deschis coletul impreuna cu sotia si citim amandoi si ascultam CD-urile pe care ni le-ati trimis. Va multumim frumos”

17. O primarie din judetul Arges, o doamna foarte suparata: „ Cine v-a solicitat acest cadou?” Raspuns: „Cadourile nu se solicita. Cadourile pot fi refuzate, dar nu se solicita”
Doamna suparata: „Sa nu mai trimiteti asa ceva, ca dumneavoastra aveti alta credinta si nu sunteti ortodocsi. Nu aveti voie sa faceti propaganda”
Raspuns: „Doamna, asta nu ne puteti interzice dumneavoastra. Nu este propaganda, este doar un cadou. Daca credeti in Domnul Isus Cristos, in Dumnezeu, in Biblie, pastrati acest cadou, daca nu, aruncati-l. Nu va vom mai trimite decat daca solicitati dvs personal:) ”

18. Din judetul Olt, sotia unui consilier local: „Sotul meu este consilier local si cadoul de la dvs a ajuns la noi acasa. Va multumim din suflet, mult de tot. Ne-am bucurat mult ca ne-ati trimis acest cadou.”

19. Nea Vasile, Primarul din comuna.... „Nea Ioane, am primit coletele astea de la mata, ce-i cu ele?” Raspuns: „Nea Vasile, nu sunt politica, finante, etc, sunt pentru sufletul dvs.” „Nea Ioane, multumesc frumos si Doamne ajuta”

20. Un consilier din Zarnesti, „Bai (...) sa nu mai trimiti bai asa ceva aici. Noi avem preoti care ne coordoneaza, nu ne trebuie asa ceva. Sa ceri aprobare de la preotii nostri cand vrei sa trimiti asa ceva in Zarnesti. Noroc ca m-am uitat ce contine coletul de la tine, inainte sa-l duc acasa, ca era sa-mi spurc casa, bai (...) „
Raspuns: „Domnule, sigur vom asculta mai mult de Dumnezeu decat de oameni, asa ca VA PROMIT ca vom trimite oridecate ori ne pune Dumnezeu pe inima, INDIFERENT ce spuneti dvs. Dar vom trimite altcuiva, tot in Zarnesti, nu va vom mai trimite dvs. Daca nu va place cadoul primit, il puteti arunca la gunoi, (poate il gaseste cineva cu alta inima), sau il puteti da altcuiva”
Consilierul suparat: „Asta am facut bai (...), l-am aruncat pe foc !”
Raspuns: „Domnule, imi pare rau de dvs. In acel colet, asa cum ati vazut si dvs, era si un exemplar din NOUL TESTAMENT al Domnului nostru Isus Cristos. Daca l-ati aruncat pe foc, este problema dvs. Nu va zic sa va amenint, ci ca sa va fac atent la ceea ce ati facut. Inca mai aveti vreme sa va pocaiti.”

21. O doamna functionara la o Primarie din jud.Iasi: „Va multumim din suflet. Il voi pune pe domnul Primar sa va scrie o scrisoare de multumire.”

22. Un consilier din judetul Prahova: „Va multumesc mult pentru cadou. Aveam carti sfinte de la ortodocsi, de la catolici, dar cele de la dvs sunt clare, le pot intelege, pot pricepe despre ce e vorba. Le voi citi toate”

23. Un consilier din judetul Suceava a dat coletul la manastirea.... Parintele duhovnic de la manastire m-a sunat. Discutia s-a desfasurat cam asa:

Preotul: "Domnule, nu aveti voie sa faceti asa ceva, sa trimiteti asemenea materiale."

Ioan Ciobota: "Domnul Isus Cristos ne-a poruncit sa vestim Evanghelia, acum doar n-ati fi dumneavoastra mai mare decat Domnul Isus Cristos, ca sa ne interziceti sa vestim Evanghelia curata"

Preotul: "Dom'le, dumneavoastra smintiti oamenii cu asemenea materiale."

I.C.: "Parinte, dumneavoastra smintiti oamenii cu moastele, cadavrele si mortii pe care ii purtati in spate prin orase, sa vina lumea sa pupe oase de moaste de cadavre si de morti. Isus Cristos, Domnul vietii, laudat sa fie Numele Lui, cu siguranta nu priveste cu placere la ceea ce faceti, ci cu scarba"

(Dupa vreo 40 de minute de discutii)

Preotul: "Domnule Ioan, va vad un om sincer. Vreau sa va marturisesc ca eu vreau sa va fac pe dumneavoastra ortodox"

I.C.: "Parinte, si eu va marturisesc sincer, eu vreau sa va trag pe dumneavoastra la Cristos"

Preotul: "Dar eu sunt la Cristos !"

I.C.: "Daca ati fi la Cristos, nu ati umbla prin orase cu morti, cu moaste de cadavre in spate, cu multimi de oameni orbiti de dumneavoastra. Inchinarea dvs la Sf.Parascheva, la Sf.Dumitru, la Maica Domnului este o COMUNICARE CU MORTII. Iar Biblia spune sa nu fie la tine nimeni care se ocupa cu ghicitoria, care cheama mortii, etc.
Doar lui Dumnezeu sa te inchini si doar Lui sa-i slujesti."
La final m-a invitat sa-l vizitam la manastire, sa stam de vorba.

24. Din judetul Alba, ne-a sunat sa ne multumeasca un consilier caruia i-a murit baiatul acum 6 luni in accident. Era student anul 3 la Cluj, era intr-o masina cu alti 3 prieteni si au intrat intr-un TIR. Au murit toti 3. Acest tata ne-a multumit mult pentru coletul cadou, a fost ca o mangaiere pentru el si familia lui.

25. Un consilier: "Am ascultat si am vazut marturiile si am fost incurajati, si eu si sotia mea."

 

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate