Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Poşta Redacţiei

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 

Watch videos at Vodpod and more of my videos


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

 

Get the Flash Player to see this player.

CADOUL  E  PE  DRUM...

de Liviu Mihaileanu

 

De ziua ei sora mea a primit un dar neobişnuit de la mine: o imagine în care un cadou stătea parcă rupt din context în mijlocul unei străzi iar textul însoţitor anunţa promiţător – „Cadoul e pe drum...”

 

Intenţia a fost a unui cadou inedit, de care nu mai avusese parte până atunci însă, printr-un cumul de evenimente neprevăzute nu am reuşit să-l obţin până la ziua ei... şi nici după aceea, cadoul rămânând... pe drum.

 

Imi amintesc cât de febril aşteptam sărbătorile cu ceva ani în urmă şi asta pentru că ştiam că prin casă, undeva, este ascuns un cadou pentru mine. Nu de puţine ori scotoceam dulapurile în lipsa părinţilor până găseam ceea ce căutam înainte de termen. Când şti că ai un cadou promis, chiar dacă nu rostit, visezi toată noaptea la el, te întrebi ce este, cum arată şi mai ales... când o să ai ocazia să pui mâna pe el.

 

Cadourile au multiple forme în ziua de astăzi. Poate cel mai cunoscut făcător de cadouri, exceptându-l pe Moş Crăciun, este precursorul său, Moş Niculae. Zilele trecute am fost surprins să aflu ce imagine are în zilele noastre. Iată ce am citit în Ediţia de colecţie a Jurnalului Naţional din 14 noiembrie:

 

Sfântul Nicolae stăpâneşte apele şi este patron al corăbierilor pe care îi salvează de la înec, îi apără pe soldaţi în război, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat. De ziua Sfântului Nicolae se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează şi rodul livezilor pentru anul viitor.

 

Se spune că, atunci când se deschide cerul la miezul nopţii de Craciun, el poate fi văzut stând la masă împărătească chiar lângă Dumnezeu. Ziua de 6 decembrie încheie ciclul sărbătorilor şi obiceiurilor dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi, ritual care începe la mijlocul lunii noiembrie şi include zile precum Filipii de Toamnă, Ovidenia, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei, Zilele Bubatului si Varvara. ?n popor, de Sf. Nicolae se spune că este Crăciunul copiilor, în aceasta zi deschizându-se sezonul cadourilor.”

 

Ups, stai puţin c-am ameţit. Adică, Sfântul Nicolae este un fel de remitizare a unui zeu antic, un co-stăpânitor al elementelor naturii, un peţitor care aduce fetei sărace mirele cu merele de aur şi aici urmează apogeul: un „sfânt” în numele căruia se fac vrăji, farmece şi încheie un ciclu de ritualuri în care sunt incluse nopţi cu strigoi... Ei, dar totuşi, creştinismul nostru milenar ne spune că ar trebui să fie o legătură între sfinţi şi Dumnezeu, aşa că îl băgăm şi pe el în poveste şi îi aşezăm la masă, unul lângă altul, pe sfântul protector al nopţilor cu strigoi şi pe Bunul Dumnezeu...

 

Dincolo de tabloul pe care sunt sigur că cei mai mulţi îl percep ca pe o poveste ruptă din culegerile lui Ispirescu, ceea ce m-a gâdilat în ureche a fost „sezonul cadourilor” asociat acestor manifestări. Ne-am obişnuit să numim „cadou” ceva pe care putem pune mâna, un lucru pe care să-l punem în vitrină, să-l folosim pentru binele nostru sau pentru răul altuia, să-l purtăm poate cu mândrie la mână sau la gât... Aţi auzit vreodată expresia „am primit un zâmbet cadou”? Eu nu... Poate pentru că este dematerializat, nu-l putem lua să-l punem în vitrină, să-l arătăm altora: „uite ce zâmbet frumos am primit în dar, are 24 K iar ce vezi strălucind acolo este un diamant cu tăietură perfectă”... Şi totuşi: ce valoare au pentru noi „cadourile” pe care nu putem pune mâna? Le căutăm oare cu aceeaşi febrilitate în speranţa de a le găsi cât mai repede? Avem aceeaşi tresărire de bucurie când ne gândim la ele?

 

Sezonul cadourilor s-a deschis de două milenii. „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc”, ne-a spus Isus. Pentru cineva care crede cu adevărat lucrul acesta, promisiunea este suficientă pentru a sări în sus de bucurie: „acolo sus este un cadou care mă aşteaptă”... Oare cum o fi acel loc? Voi mai simţi acolo efectele reumatismului şi ale varicelor? Cum este să stai de vorbă cu Isus faţă către faţă?

 

Ce vă doriţi de Crăciun? Răspundeţi la întrebarea aceasta înainte de a citi mai departe... Aşa este că v-aţi gândit la ceva pe care puteţi pune mâna? Şi totuşi... cadoul pe care ni l-a lăsat Isus când a plecat de pe pământ nu este unul pe care să îl mănânce moliile sau să-l năpădească rugina. „Vă las pacea, vă dau pacea Mea” este cadoul pe care ni-l face înainte de plecare. Nu este un cadou pe care să-mi permit să-l las în vitrină... nici măcar prins la butonieră sau folosit pe post de mască de noapte. Este zâmbetul de 24 K din mine care poate fi un cadou, pe care nu poţi să-l pui în vitrină, pentru tine...

 

Asta aşa, ca să-ţi stârnească pofta după cadoul cel mare, cadou care încă... e pe drum!

 

MOS  CRACIUN  SAU  ISUS  CRISTOS?

de Stefan Magerusan 

 

Demult, pe vremea când paşii mei umblau pe tărâmul celălalt, tărâm de basm şi de poveste, pe vremea aceea am întâlnit trei bătrâni: oameni cu părul nins şi barbă albă. Eram în clasa întâi, şi aşteptam cu nerăbdare să revăd colinele şi dealurile înzăpezite ale satului natal, să alerg de la sanie şi să mă arunc în braţele mamei, să mă întâlnesc cu tata şi cu fraţii mei, când deodată, intră în sala de clasă un bătrân cu o nuia pentru copiii neascultători, şi o pungă de bomboane pentru cei cuminţi, apoi a plecat.

 

Bomboanele sau terminat repede, moşul s-a dus, dar ne-a lăsat ca moştenire nuiaua lui şi numele. Şi-i auzeam glasul, ori de câte ori moş Niculai lovea în pălmile sau pe spinarea celor neastâmpăraţi. Pe al doilea moşneag l-am întâlnit acasă, în vacanţa de iarnă. A venit din locuri neştiute, pe drumuri neumblate, în sania lui trasă de reni şi  cu daruri în desagi. Venea cam pe furiş de frica miliţiei şi a informatorilor.

 

După al doilea război mondial l-au alungat departe... Dar în visele şi în gândurile lor, copiii îl chemau înapoi, şi el venea, chiar dacă nu întotdeauna avea sacul plin. Era un moş blând, împovărat de ani. Nu îţi făcea nimic chiar dacă aruncai cu bulgări de zăpadă in el. Dar vacanţa s-a dus ca un vis frumos cu sărbătorile şi bucuriile ei. La şcoală, a venit la noi al treilea bătrân. Nu vi se pare că e ca într-o poveste? Trei feciori de împărat, trei fete, trei zmei... Era cam întârziat moşneagul.

 

A Străbătut cale lungă. Venise tocmai de prin părţile Siberiei. Ne-a adus nişte dulciuri şi câteva hăinuţe de la Moscova... Dar era rece, rece ca gheaţa! Moş Gerilă era numele lui. L-au adus la putere comuniştii. Putea să umble liber pe unde voia.

 

Sfântul apostol Pavel, spune corintenilor. „Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, simţeam ca un copil. Când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.” Haideţi dar, să privim la persoana lui moş Crăciun, şi apoi la persoana Domnului Isus Cristos, pentru a putea alege fiecare din noi cum şi pe cine vom sărbători.

Legenda spune că atunci când au venit să se înscrie Iosif şi Maria, au cerut mai întâi găzduire lui Moş Ajun; dar el, motivând că este sărac, i-a trimis la fratele lui, Moş Crăciun, un om înstărit. Dar nici el n-a vrut să-i primească. Crăciuneasa insă, fiind mai miloasă, i-a găzduit în grajd; dar Crăciun, văzând aceasta, a tăiat mâinile soţiei sale. dar Domnul a vindecat-o, iar Crăciun, văzând minunea, s-ar fi pocăit. Scriptura spune insă altceva. Să ascultam cuvintele Scripturii:

 

„Şi a născut pe fiul ei, cel întâi născut, l-a înfăşat în scutece, şi l-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei”(Luca 2:7). E vorba aici de un han ocupat, unde ei nu mai aveau loc. nu se pomeneşte nici intr-un loc nimic în Scriptura despre Crăciun, Crăciuneasa, şi slugile sale care la urmă, de bucurie, au întins o horă mare. Doar legende şi basme. Lui Timotei îi spune apostolul să se ferească de basmele lumeşti şi băbeşti (1 Timotei 4:7). Legenda lui Moş Crăciun mă duce cu gândul la stăpânul casei de poposire din Scriptură, care nu l-a primit pe Mântuitorul. Prin urmare, acest nume nu-mi aduce nici o bucurie.

 

Dar Isus Cristos… Cine este oare? Vor putea cuvintele omului să cuprindă pe Cel ce este necuprins? Cântarea, va putea spune ea cât de bun este Domnul? Cât de mult va înţelege mintea şi sufletul nostru frumuseţea Celui nepătruns. Şi totuşi, Tu, Doamne, eşti în sufletul meu, şi lacrimi vărs adesea când iţi rostesc numele, când mă mustri, când mă mângâi şi mă binecuvintezi… „Minunat, sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”.

 

Părintele veşniciilor, adică mai presus de veşnicii, Dumnezeu adevărat, împreuna ziditor cu Tatăl a tuturor lucrurilor, eşti Domn al Domnilor şi împărat al împăraţilor; învelit în slavă şi lumină; slujit de legiuni de îngeri. Un înger doar a ucis într-o singură noapte 185 de mii de netrebnici. Ce mare putere este în jurul tău Doamne! Dar Ţie ţi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Prin puterea Ta ţii mulţimea stelelor şi galaxiile!

 

Atâtea inimi bat, şi este viaţă în noi! Ne-ai văzut apoi scufundaţi în mocirlă pe noi, oameni nesocotiţi şi ai venit să ne întinzi mâna. Te-ai făcut om Sărac şi lipsit, născut într-o iesle, şi poate primul spin din paiele de acolo ţi-a străpuns trupul plăpând sau fruntea-ţi senină de copil ceresc. Huiduit sau aclamat, alungat sau chemat, lovit sau îmbrăţişat ai umblat Doamne pe pământul Tău, şi mai mult au avut vulpile şi păsările cerului decât ai avut Tu. Doar o cămaşă aveai Doamne, şi ţi-am luat-o.

 

Apoi ţi-am dat batjocuri, bătăi şi spini, când Tu ai venit să ne iei poverile, să ne ierţi păcatele, să ne dai lumină, să vindeci bolile noastre, să potoleşti furtunile şi să ne înmulţeşti pâinea. N-ai avut o casă! Şi mormântul în care te-am pus n-a fost al Tău. Dar ai înviat biruitor să ne conduci la biruinţă şi slavă.

 

Nu ai scris Doamne cu mâna Ta nici o carte şi nu ştim să fi compus vreo cântare, dar ne-ai dat nouă cărţile Tale, cântările tale şi Cuvântul Tău care a trecut biruitor prin foc şi sabie. În Numele tău Doamne zeci de mii de cântări şi cuvinte alese avem astăzi. În puţine cuvinte am adus un crâmpei de adevăr ceresc.

 

 Iar acum, întrebarea esenţială: Pe cine sărbătoreşti la 25 Decembrie? Pe Domnul Isus, pe moş crăciun, sau pe tine însuţi şi pe semenii tăi? Dacă vei cerceta cu atenţie, vei observa că, după toate probabilităţile, naşterea Domnului nu a avut loc iarna. Oricum, biblia nu spune nimic despre aceasta.

 

Nu cred însă că domnul Isus se întristează dacă îl sărbătorim într-un mod cuviincios, dar El spune în cartea proorocului Isaia capitolul 1 că nu poate suferi să vadă sărbătoarea unită cu nelegiuirea. Moş Crăciun este un intrus! Un diversionist! La radio şi TV, în case şi pe străzi, atât de mult se vorbeşte despre el, şi atât de puţin despre bunul mântuitor! Bine ar fi, ca părinţii, să-şi înveţe copiii, că nu moş Crăciun aduce daruri, ci Domnul Isus Hristos, darul cerului pentru noi: Mă doare sufletul când la sărbători se face atâta pregătire, se aprind atâtea lumini şi artificii dar în sufletul multora este întuneric.

 

La botezul unui copil mic, era mare sărbătoare: multă mâncare, băutură şi muzică. Era iarnă. Copilaşul era în prima cameră, bine învelit. Unul dintre invitaţi fiind grăbit, nu l-a văzut, şi a aruncat paltonul peste copilul care dormea adânc. Pe rând, cei ce intrau, şi-au pus hainele pe patul acela. Sărbătoarea era în toi, când mama, şi-a adus aminte de copil. A mers să-l alăpteze dar era prea târziu.

 

Sărbătoarea a devenit o zi de jale. Copilaşul, murise asfixiat sub mormanul de haine. Toate sărbătorile fără Hristos, se vor schimba în final într-un plâns amar; dar cu El, fiecare zi poate fi o sărbătoare. Spre încheiere, vreau să vă spun, că, de fiecare dată când se apropie ziua de 25 Decembrie, am o mare bucurie ascultând şi cântând cântările naşterii Mântuitorului, citind şi meditând asupra acestei extraordinare realităţi, dar mă întristez auzind mulţimea care îl sărbătoreşte pe Moş Crăciun, sau pe ea însăşi.

 

În concluzie: Mai bine într-un staul, dar cu Isus Păstorul cel bun. Mai bine într-o colibă, dar cu Hristos Mântuitorul şi ocrotitorul nostru, decât într-un loc plin de lumini pământeşti, unde răsună clinchete şi chiote deşarte. Vă doresc acum, spre sfârşit de an, ca Domnul să vă umple de toată bucuria pe care o dă zi de zi umblarea cu El.

 

Era Decembrie. Vântul şuiera pe la ferestre. Copiii bisericii prezentau sceneta naşterii Mântuitorului. Când Iosif a cerut găzduire la han, hangiul, în loc să spună că nu-i poate găzdui, aşa cum s-a întâmplat în realitate, le-a deschis uşa poftindu-i înăuntru. Dar Iosif, un copil şmecher, uitându-se înăuntru, i-a spus: „Decât în locul acesta aşa murdar, mai bine mă duc să mă culc în grajd.” Dar Isus nu face aşa. Dacă-i deschizi inima, chiar dacă este păcat şi murdărie acolo, El o va face frumoasă şi curată,  ca să poată locui cu tine, să-ţi conducă viaţa, şi apoi să te ducă în palatul Său ceresc.

 

Am scris acest articol spre slava bunului Mântuitor, şi spre bucuria şi desăvârşirea noastră a tuturor.

 Ştefan Măgeruşan din Buziaş jud. Timiş 21 Decembrie 2007

 

Trimiteţi va rog acest articol mai departe.

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate