Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 

Watch videos at Vodpod and more of my videos


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

 

horizontal rule

Get the Flash Player to see this player.

horizontal rule

Alcoolismul - Există totuşi speranţă

 (Continuare din numarul anterior... )

 

Reporter:

         Stimaţi ascultători şi dragi prieteni din nou „Bun găsit!” Sunt Ioan Ciobotă şi vă invit să continuăm astăzi incursiunea în problema alcoolismului.

 

Petre Stanoievici:

         Mergem la una mică! Mergem la una mică!

 

Pacient 2 - Spitalul de psihiatrie:

         Şi alţii dacă vreau să mai continue şi ei cu băutul atunci o să aibă şi ei probleme ca mine. şi dacă nu se opresc, cum mi-a spus mie doamna doctor, că dacă nu mă opresc să nu mai beau, o să ajung acolo la doi metri sub pământ.

 

Deţinut 3 - în Penitenciar:

         Mă numesc deţinutul Robert Cristofor aflat în Penitenciarul Timişoara condamnat la 12 ani, lovituri cauzatoare de moarte.

         Cum am ajuns aici vreau să vă spun. Regret toată viaţa mea pentru ceea ce-am făcut, iar ceea ce-am făcut n-am făcut bine. M-am bătut cu cineva, am avut omor deosebit de grav, după aceea penitenciarul şi apoi tribunalul şi mi-a găsit de cuviinţă şi mi-a schimbat încadrarea şi am ajuns la lovituri cauzatoare de moarte.

         Am doi copii. Regret toată viaţa mea că din cauza alcoolului, am băut. Nu mi-am dat seama ce am făcut. Au fost anii tinereţii. Mi-am neglijat familia, mi-am neglijat copiii şi am ajuns aici în penitenciar. Pentru care regret toată viaţa mea pentru ceea ce-am făcut.

   

Reporter:

         Cum s-a întâmplat incidentul când s-au produs loviturile cauzatoare de moarte? Aţi fost băut?

 

Deţinut 3 - în Penitenciar:

         Beam alcool, beam bere, beam tot felul. ?mi neglijam familia, îmi neglijam copiii. Regret toată viaţa mea.

         Am doi copii pe nume: Adela, este fetiţa cea mai mare şi Cristi este băiatul cel mai mic. Pe soţia mea o cheamă Maricica. O chemat-o Moare Maricica, am fost cununată cu dânsa, actual am divorţat. Regret pentru toată viaţa mea. Pentru această femeie eram în stare să fac orice crimă pentru orice. Dar datorită alcoolului, datorită băuturii dânsa m-a părăsit bineînţeles, a divorţat de mine cât am fost la penitenciar la o altă pedeapsă, se numeşte prima pedeapsă. Ce pot să vă zic mai mult.

 

Reporter:

         Cum aţi caracteriza o persoană alcoolică?

 

Persoana 1 - pe strada:

       Nu sunt într-o aşa măsură să judec pe nimeni. ?mi pare foarte rău atunci când văd, mă simt eu groaznic când văd oameni care sunt dependenţi de alcool dar nu pot face absolut nimic pentru ei, atâta timp cât ei nu decid să renunţe la alcool.

 

Persoana 2 - pe strada:

         Cu un om care nu cunoaşte măsura.

 

Persoana 3 - pe strada:

         Iresponsabil.

 

Persoana 4 - pe strada:

         O boală cronică eu ştiu cumva. Dependenţă sau aşa ceva.

 

Persoana 5 - pe strada:

         Nu ştiu.

 

Persoana 6 - pe strada:

         Deci un alcoolic ar fi ca un om ratat.

 

Persoana 7 - pe strada:

         ?s mulţi care beau, dependent de alcool, nu? Care nu poa? să trăiască fără băutură.

 

Persoana 8 - pe strada:

         N-ar trebui să bea. Deci ăla nu-i om.   

 

Persoana 9 - pe strada:

         Nu-i o părere bună, nu? E ceva rău. Distruge şi organismul şi nu ştiu, şi familia şi-o distruge prin băutură. No, ajunge la rău, nu?

 

Persoana 10 - pe strada:

         Un om ratat.

 

Persoana 11 - pe strada:

         Ca un om fără voinţă care nu are, intrăm într-un domeniu mai sensibil. Deci eu consider că alcoolicii sunt oameni care sunt stăpâniţi de o anumită forţă negativă. Şi tocmai aceste forţe negative îi fac să nu poată să se lase.

 

Reporter:

         Vreţi să detaliaţi puţin, vă rog?

 

Persoana 11 - pe strada:

         Deci, eu consider că îndepărtarea de credinţă a dus ca lumea să ajungă în situaţia în care este acuma şi viciile acestea fumatul, băutura, drogurile şi aşa mai departe sunt o reflectare a vremurilor pe care le trăim.

 

Reporter:

         Ce fel de credinţă?

 

Persoana 11 - pe strada:

         Credinţă în Dumnezeu.

 

Persoana 12 - pe strada:

         ?şi pierde în primul rând conştiinţa, al doilea se ia cu, face numai rele, bune n-are de unde face.

 

Daniel Cocar, pastor:

         Cristos schimbă viaţa omului. Pe un alcoolist Isus Cristos, prin puterea Sa îl poate transforma într-un sfânt.

 

Elena Iacoban:

         Deci, eu nu de aia n-am mai băut şi n-am mai fumat că nu-mi dă voie cineva, mi-a interzis. Dar Dumnezeu mi-a luat, pur şi simplu pofta de a mai gusta un pahar de băutură sau de a mai pune o ţigară în gură. Sau chiar dacă cineva mă supără, sau că sunt atâtea încercări pe pământul acesta că astea sunt vremurile. Am câteodată tendinţa să mă supăr da automat îmi aduc aminte şi îmi spun în sine: „Ileana, ai uitat cum ai fost tu? Ai uitat ce-a făcut Domnul Isus pentru tine?” Domnul Isus Cristos a murit pentru mine pe Calvar. El a suferit atâta: a fost scuipat, a fost batjocorit. 

 

Reporter:

         Probabil că majoritatea dintre noi acceptă valabilitatea acestor principii. Dar cum ar trebui să trecem prin încercările şi ispitirile pe care le avem de înfruntat în fiecare zi? Preot Marius Ioana de la Biserica Ortodoxă a Studenţilor.

 

Marius Ioana, preot:

         Orice încercare care vine asupra noastră trebuie să o purtăm împreună cu Dumnezeu. Dacă nu o purtăm împreună cu Cristos această încercare poate să devină o povară sub care omul cade cel mai des. În primul rând trebuie să conştientizăm acest fapt că noi nu putem să facem nimic decât împreună cu Dumnezeu. Şi omul care, creştinul care îşi asumă acest jug de a-l purta împreună cu Cristos împlineşte acel cuvânt pe care-L spune Mântuitorul nostru Isus Cristos: „Luaţi jugul Meu că jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară.” Sarcina lui Cristos este uşoară şi nu este o povară.

         Avem cazuri de tineri, cazuri lăudabile de tineri care au reuşit să depăşească această cădere în păcatul alcoolismului. Mulţi dintre ei au ajuns în stări dintre cele mai cumplite. Aproape că nu se mai puteau recunoşte dacă sunt oameni sau dacă sunt demoni. Aveau o viaţă mai mult închinată demonilor pentru că în starea de ebrietate în care se aflau, după ce consumau litri sau zeci de litri de alcool ajungeau să săvârşească păcate dintre cele mai cumplite. Păcate care nu pot fi săvârşite de un om care spunem noi că este cu mintea întreagă. Spre lauda lui Dumnezeu aceşti oameni au reuşit să se lase de acest viciu prin ajutorul părintelui duhovnicesc, ajutorul lui Dumnezeu, prin sfaturi multe.

         În primul rând, am încercat să-i punem Sfânta Scriptură în mână. Ajungând să cunoască starea de degradare în care se află şi marea milostivire a lui Dumnezeu pe care o are spre tot omul care este căzut au reuşit să se echilibreze şi astăzi să fie creştini, printre cei mai buni ai bisericii noastre.

 

Membru AAA:

         Noi trebuie sa fim alţi oameni decât ceea ce-am fost înainte.

 

Elena Iacoban:

         A început să-mi placă să beau şi mai beam şi nu-mi mai trebuia ca să am companie. Beam şi de una singură. Soţul meu când venea de la lucru şi mă găsea beată, nu ştiu dacă cineva mă înţelege: câtă suferinţă am avut io în toţi anii aceştia cât am băut. Un mare chin a fost, un mare chin a fost. Pentru că băutura asta şi plecatul ăsta de acasă, când ştii tu că nu eşti în pat sau sau la masa ta sau cu copilul tău. O fost groaznic. Şi când mă trezeam îmi părea rău şi mă gândeam: „Da cum să mă duc acasă?

         De multe ori mi se întâmpla că mă visam că eram tot plecată, tot plecată sau tot beată. Şi când mă trezeam şi deschideam ochii şi automat pipăiam: „Doamne, că sunt în pat cu soţul meu, sunt acasă, sunt în familia mea!” Şi mă bucuram nespus şi îmi venea atunci să plâng şi să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ... (e o melodie).  

 

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:

         Cei care mă ascultă acuma să ia aminte de prostiile astea, pentru că am făcut şi prostii la beţie, pe care le regret.            

         La şcoala profesională iară venea cineva de acasă de la cineva că erau mulţi la internat aducea ba o pălincă, ba ceva. Sau mergeam pe acasă şi spuneam: trebuie să dăm pentru fondul şcolii, trebuie să ne cumpere nu ştiu ce. Da poate că nu trebuia. Şi din banii ăia, ne adunam 5-6, făceam o chetă şi eu ştiu după-masă, când ieşeam mergeam undeva prin boscheţi, pe acolo şi consumam.

 

Petre Stanoievici:

         Mergem la una mică! Mergem la una mică!

 

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:

         În perioada asta de abstinenţă am cumpărat un CD player, din banii adunaţi, am cumpărat televizor color şi mi-am cumpărat un rând de haine noi pentru copii. Ceea ce dacă beam nu le luam  nici acuma, nici din greşeală.

 

Membru AAA:

         Fă ceva care necesită efort, concentrare şi gândire care să-ţi ia gândul de la băutură!

Am ajuns să frec cu peria de dinţi pe jos gresia din baie. Acuma râd de treaba aceasta. Dar cu atâta disperare frecam până când într-adevăr a dispărut obsesia. A revenit după câteva minute, după juma de oră, iar mi-am găsit o preocupare care cerea un efort: nu să citesc, nu să mă uit la televizor că gândul tot încolo merge înspre băutură, până când tot mai rar şi mai rar îmi venea obsesia, pofta aceea nebună de a bea.

 

Reporter:

         La Spitalul de Psihiatrie Jebel stăm de vorbă cu doamna doctor, Lucia Maria Rădescu, medic psihiatru.

         Care ar fi câteva metode de tratament pe care le aplicaţi în cazul alcoolismului? Şi, în special câteva metode mai noi, eventual care se practică la ora actuală pe plan mondial.

 

Dr. Lucia Maria Rădescu, medic psihiatru:  

         În ţara noastră este metoda clasică cu rehidratarea bolnavului în cursul unei spitalizări, un tratament cu vitamine din grupul B în special, cu hepato-protectoare. Metodă care face ca pacientul respectiv să se recupereze cumva somatic. Dar nu acţionează asupra psihicului pacientului, asupra acelor deformări de gândire în centrul cărora este negarea bolii, sistemul de justificări şi de pretexte pe care-l are un alcoolic atunci când continuă să bea cu toată că alcoolul îi face rău. Nu acţionează asupra modificărilor spirituale pentru că se neagă sau nu se acceptă suficient de bine componenta spirituală a personalităţii umane absolut necesară într-o comunicare armonioasă între semeni.

         Se spune că boala este 10% substanţă, alcoolul şi 90% tulburări de gândire, tulburări emoţionale, tulburări de comportament, de adaptare, de personalitate. Se pare că se moşteneşte o particularitate a organismului în chimismul cerebral şi o particularitate psihologică, o anumită vulnerabilitate psihologică faţă de această substanţă psihoactivă care de fapt este un drog, cel mai vechi dintre droguri. Din păcate, pe mine mă deranjează foarte mult că la noi nu este recunoscut ca atare şi că se fac chiar reclame pentru consumul de alcool.

 

Petre Stanoievici:

         Mă adânceam pe zi ce trecea tot mai mult în mocirla păcatului. S-a predicat în acea seară, de 9 martie, din Evanghelia după Luca, de la capitolul 6 unde se vorbeşte din acel text scurt cum Domnul Isus l-a vindecat pe un om cu mâna uscată, mâna paralizată, un om neputincios. Acel om neputincios, din predica pastorului Dugulescu eram eu. Eu care de ani de zile doream să mă las de alcool şi n-am putut. Domnul Isus l-a vindecat pe acel om neputincios. S-a înfiripat în mintea mea gândul că acel Isus poate să mă vindece şi pe mine.

         Vreau să vă mărturisesc, că în acea seară, în cele 40 de minute de predică, Dumnezeu mi-a vorbit în mod deosebit. Şi am avut o stare sufletească deosebită. La terminarea predicii, pastorul Dugulescu a făcut un apel şi a spus: „Dacă cineva doreşte să se împace cu Dumnezeu poate să facă lucrul acesta acum şi aici. Dacă eşti în sală şi doreşti să te împaci cu Dumnezeu arată-I acest lucru.” 

         Vreau să vă spun s-a dat o luptă lăuntrică în mine care e greu să poată fi explicată. Ziceam în mintea mea, în gândul meu: „Dacă Dumnezeu i-Atotputernic, Atotştiutor, El ştie că eu vreau, eu vreau să mă ierte.” Mă gândeam: Să mă împac cu El. Ce, când m-am certat eu cu Dumnezeu? Mă socoteam un om, un om care n-are nevoie de pocăinţă. La noi în sat spunea că numa criminalii, numa cei care au dat foc casei cuiva trebuie să se pocăiască. Nu ştiam că pocăinţa e o poruncă dată de Dumnezeu.

 

horizontal rule

Ca acasa nu-i niciunde?

 

Casa, acasa, mama, tata, fratii, surorile, caldura, lumina, pace, bucurie, veselie, cantece, Craciun, cozonaci, Pasti, miel, concediu, vacanta, acceptare, implinire, valoare – ce va spun aceste cuvinte?
 

Ca acasa nu-i niciunde?

Oare de ce?

 

Acasa te simti ca intr-o oaza de pace si bucurie?

Dar la servici, la Biserica, etc nu te poti simti ca intr-o oaza de pace si bucurie? Ba da!

 

Acasa nu poti avea conflicte?

Ba da!

Dar la servici, Biserica, etc, nu poti avea conflicte?

Ba da!

 

Vii uneori acasa si auzi: “Ai venit si tu...” si iti cam vine sa pleci de unde ai venit.

Sau vii si auzi: “Bine ai venit iubitule/iubito, mi-a fost dor de tine, ma bucur ca ai venit”.

In functie de ce te astepti sa auzi, vii cu groaza sau cu bucurie.

 

Dar si la servici poti sa mergi cu groaza sau cu bucurie – te intampina aceeasi “acritura” de sef sau sefa, de colegi in sufletul carora sunt fulgere, traznete si care se lupta mereu cu o furtuna continua, sau te intampina “prieteni”, nu doar colegi, oameni in prezenta carora te simti “ca acasa”.

 

Acasa iti implinesti nevoile de baza: hrana, odihna, curatenie, intimitate, acceptare, dragoste, valoare?

Dar in alte locuri, de exemplu la hotel, cand mergi in delegatie sau in concediu, sau chiar in “team-building”, nu-ti poti implini aceste nevoi de baza?

Ba da!

 

Atunci ce anume face diferenta?

 

O fi vorba oare despre un fel de repetitie, despre o “mireasma” a casei noastre vesnice?

O fi vorba oare despre familie, tot ca un fel de repetitie a “familiei” din Ceruri, cand nici nu ne vom marita, nici nu ne vom mai insura, ci vom fi ca ingerii – o mare si super-minunata familie, impreuna cu Dumnezeu - Tatal nostru ceresc, si cu fratele nostru mai mare – Domnul Isus Cristos?

 

Cand eram student aveam un prieten cu care mergeam in week-end acasa. Pe tren incercam sa-i vorbesc despre Domnul Isus, dar parca era un zid de gheata, pana intr-o zi, cand chiar el a deschis discutia. M-am mirat si l-am intrebat ce s-a schimbat in ultimul timp in viata lui si mi-a spus ca s-a casatorit cu fata cu care statea in concubinaj. Am tras concluzia ca daca si-a rezolvat problema morala (sau imorala – concubinajul, curvia), atunci este deschis sa se apropie de Dumnezeu. Pacatul ne tine departe de Dumnezeu.

 

Probabil la fel este si cu casa. Acasa ne simtim “in legalitate”, ne simtim intimi, ne putem da jos mastile, rujurile, fardurile, si suntem mai deschisi in a ne apropia de Dumnezeu. Doamne ajuta-ne sa spunem ca Iosua: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. Iosua 24:15

 

Unul dintre cuvintele cele mai folosite in cartea Geneza este “casa”. Dar pana la capitolul 7 din Geneza, cuvantul “casa” nu apare deloc. In perioada “edenica” a pamantului, “casa” nu apare deloc. In capitolul 7 apare prima data cuvantul “casa” si tot din acest moment incepe judecata: “Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi TOATA CASA TA; căci te-am văzut fărăprihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.” (Geneza 7:1)

 

Pana la potop, intregul pamant era o singura “casa”. Dupa potop, edenul s-a restrans la casa mea, casa ta, casa lui, casa ei.

Acum casele noastre pot fi “un colt de rai” sau... de iad, de potop, de furtuna, traznete si fulgere...

 

Faca Domnul ca “Acasa” fiecaruia dintre noi sa fie “Casa Domnului, casa lui Dumnezeu”.

Dar atentie mare, “Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu.”... 1 Petru 4:17
 

As incheia totusi intr-o nota optimista:

“Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, O CASA, care nu este facuta de mana, ci este vesnica.” 2 Corinteni 5:1

 

www.ioanciobota.wordpress.com

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate