Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Media
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Media
Poşta Redacţiei

Radio Vocea Evangheliei

RADIO VOCEA EVANGHELIEI
str. Vlasiei nr. 4
C.P. 1174
O.P. 16
Timisoara

Tel./Fax: +40 256 217212
Mobil: +40 728 276516
e-mail:
rvetimisoara@hotmail.com

 

 

 

Watch videos at Vodpod and more of my videos


Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

 

 

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

 

 

Get the Flash Player to see this player.

Interviu – Petre Stanoievici – Acel om cu mana uscata, prin credinta in Domnul Isus s-a vindecat

Am inceput sa-mi dau drumul iar ca inainte si dupa 10 ani de casnicie cu a doua sotie, din cauza alcoolului am ajuns iar in pragul divortului.

Atunci cand eram treaz, lucru care era foarte rar, zilnic trebuia sa iau cel putin o =jumatate=. Imi parea rau, regretam, mi-era rusine de mine, de sotie, de vecini, de colegi uneori.

Daca nu-ti convine cu mine asa, casa-i a ta, masina-i a mea.

Ma gandeam ca nici atunci cand eram mort de beat copii nu trageau de mine, de mana, cum trageau acesti doi copilasi. Trageau de mana si-ncercau sa ma lamureasca sa intru in biserica sa se roage pentru mine.

Am ascultat cum acel om cu mana uscata, prin credinta in Domnul Isus s-a vindecat. A putut sa ridice mana si sa stea in mijloc, in mijlocul oamenilor. Acel om neputincios, de data aceasta eram eu.

Nu mi-a fost usor sa ma pun in genunchi. S-o chem si pe sotie sa ma vada. Eu, tiranul familiei, eu care veneam acasa si tremurau toti.

Spargeam pahare si sticle daca mancarea nu era buna, daca mancarea era calda era prea fierbinte, daca era invers era prea rece. Niciodata nu stia biata femeie cum sa faca sa fie bine cu mine.

Am martori colegii de la vechea intreprindere la care am lucrat. Ei pot sa confirme ca am fost un stricat, un destrabalat, un vai s-amar. Dumnezeu mi-a schimbat viata complet.

Relatia? Ai tu o relatie cu Dumnezeu? Daca la noapte vei muri esti sigur ca tu mergi in rai sau in iad? Nu e cale de mijloc: iadul sau raiul? Ai tu o relatie cu Dumnezeu? Daca o ai multumeste-i la Dumnezeu, ferice de tine.

Am iesit din biserica in acea seara. Daca ati inotat vreodata intr-o apa statatoare, pozitia in picioare, acea senzatie am simtit-o eu, ca plutesc. M-ati intrebat despre usurare, eliberare. Ei, asta e raspunsul meu. Pluteam. Parca calcam in aer.

Petre Stanoievici a cunoscut =prietenia= cu alcoolul si tot ce implica aceasta – dezastru personal, divort, rusine, lupta teribila de a scapa de acest =prieten=, viata distrusa. Dar a intervenit Cineva care l-a scapat pentru totdeauna de acest =prieten=, i-a restaurat viata si i-a pus din nou piciorul pe =Stanca=

Petre Stanoievici:
Prima mea casatorie a durat numai 3 ani si jumatate. In urma acestei casatorii a rezultat un baiat, care a crescut fara tata, din cauza ca, din frageda copilarie, ma imprietenisem cu alcoolul, care mi-a distrus viata si casnicia.

Reporter:
Cum ati ajuns prieten cu alcoolul? Ati consumat in familie sau impreuna cu prietenii, cu anturajul?

Petre Stanoievici:
In prima casnicie, care la prima vedere parea destul de reusita, au inceput problemele si mi-am gasit refugiul in alcool. Am inceput la 23 de ani sa ma joc. La inceput credeam ca-mi inec necazul, amarul, dar, cu timpul, anturajul in care ma invarteam, a facut din mine un dependent de alcool.

Reporter:
A fost un joc cu focul…

Petre Stanoievici:
Periculos! Periculos! Din cauza alcoolului, prima mea casnicie s-a destramat si a ramas un copil care a fost incredintat mamei si a crescut fara tata. I-am platit pensia alimentara pana la varsta de 18 ani.
La 4 ani dupa ce m-am despartit de prima sotie din cauza alcoolului, am reusit sa o cunosc pe actuala mea sotie. Ne-am luat din dragoste. I-am marturisit de la inceput ca eu am mai fost casatorit, ca am un copil si platesc pensie alimentara, in schimb, adevarul nu i l-am spus pana la capat – nu stia ca eu sunt dependent de alcool, nu stia ca eu sunt un rob al alcoolului.

Eram robit de aceasta patima. Abia dupa ce ne-am casatorit mi-am aratat adevarata fata. Am inceput sa-mi dau drumul iar ca inainte si dupa 10 ani de casnicie cu a doua sotie, din cauza alcoolului am ajuns iar in pragul divortului.
Cu o zi inainte de a ne prezenta la tribunal, am convenit cu sotia mea sa nu ne prezentam in fata instantei, ci sa incerc sa iau un tratament medical la domiciliu – era vorba de dezalcolizare.

In mai multe randuri i-am promis sotiei ca o sa incerc sa ma las de alcool, dar promisiunea mea nu putea fi tinuta decat o saptamana, maxim doua sau trei, dar mai mult nu. Atunci ea mi-a sugerat sa ma internez la psihiatrie pentru dezalcolizare, dar am recurs la un tratament acasa, de rusinea prietenilor.
Am inceput sa iau pilula ajutatoare. Aproximativ doua saptamani am continuat sa iau aceasta pilula, dar mi-era frica sa probez, sa vad ce o sa se intample cu mine daca o sa duc paharul la gura.

Dar, intr-o anumita imprejurare, m-am intalnit cu doua persoane care m-au rugat sa le insotesc intr-un local mai select unde se servea bere straina, si au fost foarte surprinse atunci cand ne-am pus la masa si au vazut ca si eu consum bere, ca si ele doua. stiau ca eu sunt consumator numai de =tarii=: vodca, coniac, monopol, rom, tot ce arde, tot ce rupe – nu beam bere sau vin.

N-am apucat sa beau jumatate de pahar de bere, ca am simtit o senzatie atata de ciudata – a inceput sa mi se ingreuneze respiratia, sa am mancarimi pe corp, au inceput sa-mi apara pete, o senzatie cumplita de voma. M-am scuzat fata de cele doua persoane si am mers la toaleta, si cand m-am privit in oglinda, am vazut ca albeata ochilor era rosie, rosie, rosie. Asa de tare m-am speriat, ca am iesit afara, m-am scuzat fata de ele si am plecat in graba acasa, sa ajung inaintea sosirii sotiei de la servici.

Reporter:
– Sotia credea ca urmati tratamentul…

Petre Stanoievici:
In urma discutiei cu sotia, inaintea acelei tentative de divort, de a merge la proces, sotia si-a retras actiunea de divort, crezand ca eu am dorinta sincera – de fapt si aveam aceasta dorinta de a ma lasa de alcool, sa nu ajung sa o iau din nou de la lingura, sa se duca de rapa si a doua casnicie.

Atunci cand eram treaz, lucru care era foarte rar, zilnic trebuia sa iau cel putin o =jumatate=. Imi parea rau, regretam, mi-era rusine de mine, de sotie, de vecini, de colegi uneori.
Incepusem deja si la locul de munca sa consum alcool. Ma invarteam intr-un anturaj din care nu puteam sa scap. Lucrand ca tehnolog-normator al unei sectii de scularie dintr-o mare intreprindere timisoreana, mi-era foarte greu de evadat din acest anturaj.

Reporter:
De multe ori anturajul si prietenii sunt ca un sac de pietre in spatele nostru, mai ales prieteniile rele. O greutate de care nu putem scapa.

Petre Stanoievici:
Asa este. Atunci cand va spuneam ca luam acele pilule care sa ma ajute sa ma las de alcool, prietenii continuau in fiecare zi, dupa orele de program: =Mai, hai sa mergem. Mergem la ‘una mica’. Dai o ‘jumate’, azi eu, maine tu, poimaine celalalt=. si inca din acea perioada, prietenii mei, mai in gluma, mai in serios, ziceau =Bai ce, tu nu mai bei? Te pomenesti ca te pocaiesti!=

Reporter:
Deja crestea presiunea, pentru ca neacceptarea din partea grupului, sau mai mult de atat, batjocura, creste si presiunea interioara.

Petre Stanoievici:
Asa este. Am inceput sa arunc acea pilula. Din dimineata zilei urmatoare, acea pilula a inceput sa ia drumul gradinii vecinului de vis-á-vis. O aruncam pe geamul de la bucatarie tare de tot, sa ajunga pana peste drum, sa nu cumva sa cada pe trotuar, ca atunci cand plec cu sotia la lucru sa…

Reporter:
Sa o vada din greseala…

Petre Stanoievici:
Sa calcam pe ea si sa intrebe ce-i cu pilula asta. Treaz fiind, am aruncat pilula in prima zi, a doua zi si dupa aproximativ doua saptamani, la insistentele prietenilor mei cu care ani de zile am consumat…, am mers la =una mica= si am vazut ca pilulele nu-si mai aveau efectul. Am putut sa beau in liniste si am baut pana seara tarziu. Am mers acasa.

Nu vreau sa va spun, ca nici n-as stii sa va spun – incercati sa va imaginati o sotie care cu o luna inainte si-a retras actiunea de divort, sa te vada in starea in care am fost eu in acea seara. M-a vazut, dar nu mi-a spus nimic. Tot eu eram cel revoltat – =Daca nu-ti convine cu mine asa, casa-i a ta, masina-i a mea=.
Dimineata cand m-am trezit mi-era rusine de sotie, mi-era rusine de mine.
Aveam si o teama de moarte. Facusem analizele si doctorita mi-a spus: „Domnule, daca nu incetezi… Uite timolul tau e 9 – dublu decat normal. In doi ani maxim – sapa si lopata. Ajungi in pamant domnule si ai de crescut copilasi.=

Reporter:
Ficatul era zob…

Petre Stanoievici:
Da! Dar a venit o zi in viata mea cand – sunt sigur – am fost prins in planul lui Dumnezeu. La sfarsitul lunii februarie din ’86, m-am intalnit cu un fost prieten din copilarie care se numeste Doru Tanas si este membru intr-o biserica baptista.

Ieseam dintr-un local, dintr-o gradina de vara. Va intrebati ce cautam in gradina de vara la sfarsitul lunii februarie? In gradina de vara se servea tuica si vin fiert. Unii tineau berea sub palton si o incalzeau.
Ma numaram printre cei care serveau tuica fiarta la gradina de vara, in luna februarie. Era o iarna moale. si iesind dupa doua ore si jumatate, am consumat un kilogram si o suta de grame de tuica fiarta.

Reporter:
Un kilogram si o suta de grame, in doua ore si jumatate?

Petre Stanoievici:
Da. Beti o sticla de lapte, beti o sticla de suc de un kilogram sa vedeti cum va balonati. Dar sa bei alcool. Cat o fi fost tuica de fiarta si rasfiarta, sa bei o asemenea cantitate intr-un timp asa de scurt, nu e chiar un lucru asa simplu.

Prietenul meu m-a intrebat de viata, m-a intrebat ce fac, cum ma simt. In prima mea casnicie eram vecini de cartier si el stia ca se destramase. Lucra la o alta intreprindere dar aflase de la fosti colegi, de la prieteni ca si a doua mea casnicie se clatina.
Omul a incercat sa-mi explice ca dupa moarte exista judecata. Ar fi o minune daca pe om dupa moarte l-ar manca viermii. Ar fi grozav. Dar… dar… dupa moarte urmeaza judecata. si fiecare trebuie sa dam socoteala pentru tot binele sau raul pe care l-am facut in viata cand am trait in trup.

Reporter:
Cum ati inteles lucrurile acestea stiind ca deja ati fost consumat un kilogram si o suta de tuica?

Petre Stanoievici:
– Era greu, era greu… Abia asteptam sa ma scap de acest fost coleg de-al meu. Incercam sa i-o tai cat mai repede, sa inchei discutia cu el, ca ma plictisea, ma enerva. Eram beat. Eram vioi, cum ziceam eu, nu beat.
Sa ma scap de el cat mai repede i-am spus: =Noteaza numarul meu de telefon si atunci cand vine un predicator de asta de-al vostru mai deosebit, te rog sa-mi dai un telefon si sa ma inviti ca am sa vin la voi la biserica.=

Dupa numai doua saptamani si ceva, respectiv in 9 martie ’86, intr-o duminica, ne-a invitat si m-am dus impreuna cu sotia si copilul.
A predicat pastorul Petru Dugulescu, din Evanghelia dupa Luca, capitolul 6, unde intr-un text foarte scurt se vorbeste despre faptul cum Domnul Isus a vindecat un om cu mana dreapta uscata, paralizata – in termenii zilelor noastre.

Acest om neputincios care de ani de zile dorea sa fie vindecat, acel om eram eu, Petre Stanoievici. Acel om neputincios… De-atatia ani doream sa ma las de alcool, sa am si eu un camin, sa fiu in rand cu lumea.
In cele patruzeci de minute de predica am fost asa de tare cercetat de Duhul lui Dumnezeu ca am plans ca un copil mic. Am plans de se scutura camasa pe mine. La finalul predicii spunea pastorul Dugulescu: „Daca cineva doreste sa se impace cu Dumnezeu, poate sa faca lucrul acesta acum si aici, printr-o simpla ridicare de mana.=

Reporter:
Un gest care poate afecta intreaga vesnicie.

Petre Stanoievici:
Da! =Aratati= spunea pastorul Dugulescu =lucrul acesta lui Dumnezeu, ca doriti sa va impacati cu El.= La insistentele lui si la apelurile facute auzeam ca spune multimii din sala care-si predau viata in mana lui Isus, =Domnul sa va binecuvanteze! si pe dumneavoastra. Multumesc. Lasati mana jos.=
Stateam cu capul plecat si suspinam si auzeam cum binecuvanteaza persoanele care ridica mana. si se dadea o lupta in mine. Sa ridic si eu mana sau sa n-o ridic. Pentru ce s-o ridic? Dumnezeu e mare, e Atotputernic, Atotstiutor. stie ca doresc si eu sa ma-mpac cu El.

M-am gandit: =Omul asta aici nu blastama. As dori sa ma binecuvanteze si pe mine.= si mi-am luat inima in dinti si am ridicat si eu mana. Cred ca mi-a spus si mie, cred ca m-a binecuvantat si pe mine. Dumnezeu sunt sigur ca m-a vazut.
La acea predica am capitulat. Mi-am predat viata in bratul Domnului Isus. Am ascultat cum acel om cu mana uscata, prin credinta in Domnul Isus s-a vindecat. A putut sa ridice mana si sa stea in mijloc, in mijlocul oamenilor. Acel om neputincios, de data aceasta eram eu.

Cand s-a incheiat acel serviciu de evanghelizare, pastorul Dugulescu i-a invitat pe cei care doresc sa ramana la urma sa se roage pentru ei.
Dar Satana mi-a soptit la ureche, in minte: =Nu sta Petre! N-ai ce sa stai! Asta-i o tehnica pe care o aplica pocaitii, mai. Prima data te pun sa ridici mana, dupa aceea te tin putin in urma, zic ca se roaga pentru tine, Petre, si sa vezi tu cum o sa-ti ia datele personale, te noteaza intr-un carnetel sau in ceva registru, si sa vezi tu daca mai scapi de pocaiti.=

Asa ca am iesit afara din biserica. Dar Flavius, baiatul meu de 9 ani, cu fetita prietenului care ma invitase, care avea 7 ani, au venit impreuna afara in fata masinii si au spus: =Tata, tu de ce n-ai ramas? De ce n-ai ramas la urma? Ai vazut ce-a spus omul ala acolo, predicatorul ala: ‘Cei care au ridicat mana sa ramana putin in urma sa se roage.’ De ce n-ai ramas sa se roage?=. =Da’ ce vrei tu, ma, pleaca de aici!=. =Tata, nu zi asa, ca te-am vazut ca si tu ai ridicat mana. De ce n-ai ramas sa se roage pentru tine?=. =Fugi ma la o parte. Lasa-ma-n pace!=

Ma gandeam in acele momente ca nici atunci cand eram mort de beat copii nu trageau de mine, de mana, cum trageau acesti doi copilasi. Trageau de mana si-ncercau sa ma lamureasca sa intru in biserica sa se roage pentru mine.
I-am dat la o parte, mi-am luat inima in dinti si m-am intors in biserica, unde erau cei care au ramas la urma la invitatia pastorului Dugulescu pentru a se face o rugaciune, pentru a primi niste indicatii cum sa incerce sa-si traiasca viata din acel moment inainte.
N-am sa uit ca le spunea ca daca si-au predat viata in mana lui Isus trebuie sa tina cont de trei lucruri foarte importante:

1. Spunea ca ar trebui sa inceapa cat mai repede posibil sa citeasca Biblia, Sfanta Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu, de unde putem afla cum sa traim ca sa fim placuti inaintea lui Dumnezeu. Prin Biblie Dumnezeu ne vorbeste noua.

2. Trebuie sa incepem o viata de rugaciune. si spunea ca rugaciunea insasi nu e o poezie, ceva scris, ceva tipizat. Spunea ca noi putem sta de vorba cu Dumnezeu asa cum sta de vorba un copil cu tatal lui. si dadea urmatorul exemplu: daca baiatul ii spune tatalui: =Tata, te rog sa-mi cumperi un Pegas= – erau acele biciclete pe vremea aceea la moda – sau: =Tata, vreau o pereche de adidasi=, exact asa trebuie sa-i spunem si lui Dumnezeu.

Pastorul Dugulescu ne spunea: =tineti minte: Rugaciunea trebuie sa inceapa prin a-i multumi lui Dumnezeu.= De ce? Avem motive destule sa-i multumim lui Dumnezeu. Faptul ca suntem sanatosi, putem sa lucram sa ne castigam painea de care zicem: =Da-ne-o, Doamne, noua astazi.= Sigur ca ne-o da, ca muncim. Dar putem sa muncim daca n-avem sanatate?

3. Frecventarea unei biserici. Nu s-a spus ca trebuie sa fie neaparat o biserica baptista si sa fie aceea unde eram. Am fost sfatuiti sa mergem la biserica la care ne simtim bine, la biserica unde primim hrana spirituala.
Ne-a explicat ca asa cum trupul are nevoie de hrana, de mancare ca sa vietuiasca, asa sufletul are nevoie de hrana spirituala pe care o putem primi de la Dumnezeu prin Biblie si prin rugaciune: Dumnezeu ne vorbeste noua, si noi Ii vorbim lui Dumnezeu.

Reporter:
V-ati simtit complet eliberat de tot trecutul? Complet iertat de tot ce a insemnat pacat?

Petre Stanoievici:
Da. M-am simtit ca un nou nascut. Vreau sa va spun cum a sunat prima mea rugaciune: =Doamne, ajuta-ma sa scap de patima bautului si a fumatului.= Am inghitit un nod dupa care am spus urmatoarele cuvinte pe care nici azi nu le gasesc explicatia, de unde vin: =si ajuta-ma sa te urmez daca se poate.= Ce vorbe! =Daca se poate …= Sigur ca se poate. La Dumnezeu e posibil orice. Dar omul trebuie sa vrea.

Am iesit din biserica in acea seara. Daca ati inotat vreodata intr-o apa statatoare, pozitia in picioare, acea senzatie am simtit-o eu, ca plutesc. M-ati intrebat despre usurare, eliberare. Ei, asta e raspunsul meu. Pluteam. Parca calcam in aer.
Cand am ajuns acasa, mai intai am adunat toate scrumierele. Erau scrumiere si-n baie, si-n dormitor, si-n balcon, si-n sufragerie, si-n bucatarie, peste tot. Le-am pus in galeata de gunoi. Pachete de tigari peste tot… Le-am pus in galeata si-am mers in acea seara la tomberon. Le-am aruncat.

M-am intors si ma gandeam: =Biblie nu am – primul punct ce-l spunea Dugulescu, – dar am in schimb posibilitatea sa ma rog. Ce rugaciune? Spunea ca nu sunt rugaciuni tipizate, scrise.= Dar stiam rugaciunea =Tatal nostru=.
Nu mi-a fost usor sa ma pun in genunchi si s-o chem si pe sotie sa ma vada. Eu, tiranul familiei, eu care veneam acasa si tremurau toti – spargeam pahare si sticle daca mancarea nu era buna. Daca mancarea era calda, era prea fierbinte, daca era invers era prea rece. Niciodata nu stia biata femeie cum sa faca sa fie bine cu mine.

Mergeam cu prieteni acasa – pune gratare, fa cafele. Daca era prea amabila cu prietenii mei, atunci dupa ce plecau o luam la bataie ca s-a uitat prea gales la unul sau la altul. Daca era prea serioasa atunci ii spuneam ca ma face de rusine fata de prieteni, ca-i prea acra, prea asa. si nu putea nicidecum sa iasa la capat cu mine. Biata femeie, pentru ea a fost iadul aici jos pe pamant.

Atunci am ingenuncheat langa patul din dormitor, cu ea si cu fiul meu si-am spus rugaciunea =Tatal nostru= in cor, toti trei deodata, ca aceea o stiam. Ne-am rugat si ne-am culcat.
A doua zi dimineata m-am trezit si, in puterea obisnuintei, fara sa-mi aduc aminte ca eu facusem o promisiune lui Dumnezeu ca am de gand sa-l urmez, am oprit ceasul desteptator si pipaiam locul unde stiam ca se gasesc tigarile si scrumiera. Fiind locul curatat de cu seara, mi-am adus aminte de ce se intamplase cu o seara inainte.

Zdup langa pat in genunchi: =Doamne, daca existi, da-mi putere, ajuta-ma sa pot sa ma las de fumat, de baut si de vorbe murdare.=
Vreau sa va spun ca mi-a fost foarte usor cu lasatul de bautura si cu vorbele murdare. Aveam un vocabular atat de buruienos ca tot la a patra, a cincea vorba era una din aia… si nu vreau sa-mi aduc nici aminte de felul in care vorbeam in vremea aceea. Cu tigara mi-a fost mai greu.

Am martori colegii de la vechea intreprindere la care am lucrat. Ei pot sa confirme ca am fost un stricat, un destrabalat, un vai s-amar. Dumnezeu mi-a schimbat viata complet.
Casa unde erau sticle sparte, batai, scandaluri, nu vreau sa spun ca a devenit un colt de rai, as minti. Raiul e descris in Biblie. Nu-mi pot imagina eu acum ca la mine in casa e chiar coltisor de rai, as minti. In fiecare casa mai sunt discutii, probleme. Dar difera cu mult, mult, nespus de mult viata pe care am dus-o inainte de a-l cunoaste pe Isus si viata pe care am inceput sa o duc eu si casa mea, familia mea, din acel 9 martie ’86.

Reporter:
Momentul cand l-ati intalnit pe Dumnezeu in mod personal si real.

Petre Stanoievici:
Asa-i. si-nainte spuneam ca eu cred, am religia mea. Cuvantul =religie= vine din limba greaca de la un cuvant care tradus inseamna =relatie=. Relatie intre Dumnezeu si om care a fost intrerupta atunci cand primul om, Adam a pacatuit.
De-a lungul veacurilor, oamenii se straduiesc sa restabileasca aceasta relatie care a fost rupta in gradina Edenului. Natiuni, popoare, grupari mai mici sau mai mari de oameni incearca sa retabileasca aceasta relatie in diferite feluri. In felul aceasta au aparut religiile. Dar religia, indiferent care ar fi ea, nu mantuie omul.

Relatia. Relatia? Ai tu o relatie cu Dumnezeu? Daca la noapte vei muri esti sigur ca tu mergi in rai sau in iad? Nu e cale de mijloc: iadul sau raiul? Ai tu o relatie cu Dumnezeu? Daca o ai multumeste-i la Dumnezeu, ferice de tine.
Aceasta relatie am inceput sa o am si eu din acea seara.

Reporter:
Bineinteles, esentialul este schimbarea vietii. Dragi prieteni, Dumnezeu este acelasi ieri, azi si in veci. El poate sa schimbe orice viata.

Chiar daca invitatul nostru a fost robit de bautura, chiar daca a fost un tiran in familia lui, chiar daca a trecut prin atatea situatii dificile prin care multi dintre cititorii nostri trec, domnul Stanoievici L-a gasit pe Cel care poate da libertate cu adevarat.

Exista libertate politica, exista libertate sociala, exista multe feluri de libertati, dar libertatea sufletului, libertatea interioara, sa ai o inima plina de pace, de bucurie, de liniste, acestea doar Dumnezeu le poate da.

DOREL UNGUREANU – Paharul de băutură a început să pună stăpânire pe mine.

Paharul de bautura a inceput sa puna stapanire pe mine.

Am ajuns sa consum atat de multe bauturi alcoolice incat pe data de 1 ianuarie 1993 am ajuns sa iau o lama … am vrut sa-mi pun capat zilelor. M-am taiat cu tot cu camasa, cu tot cu pulovere. Am fost dus de un prieten la spital, dar eram in coma alcoolica. Sangele curgea siroaie.

Dupa casatorie am inceput sa scot afara dinlauntrul meu ceea ce era rau. Am chinuit-o mult pe sotia mea. A dus o viata groaznica, i-am facut viata un iad.

Placerea si satisfactia mea era in anturaje, cu prietenii mei, cu femei usoare, cu tot felul de lucruri care imi dadeau mie satisfactie.

=Tu esti a mea nadejde Isuse, Domnul Meu;
in vremuri de primejdie, Tu esti pastorul meu.
in tine aflu viata, iubirea Tu mi-o dai,
Cu tine fata-n fata, voi fi pe veci in rai.=

Am inteles atunci ca Domnul Isus imi poate schimba viata, dar nu-mi venea sa cred, cand stiam atatea vicii pe care le aveam: betie, fumat, femei usoare, jocuri de noroc.

=In sfarsit sunt fericita! Cred ca nu vei mai avea niciodata, nu vei mai merge la femei usoare si vei petrece tot restul vietii tale impreuna cu familia ta.=

=In nimeni altul nu este mantuire, decat in Domnul Isus Cristos.=

Dar aici in tara noastra, trec adeseori pe strada si ma uit, oameni distrusi de alcool, oameni in mocirla, oameni care si-au pierdut umanitatea. Fiecare suntem oameni si avem ceva omenesc in noi. Dar cand apuci sa o iei pe calea alcoolului, atat de jos te cobori incat cobori sub nivelul unui animal.

=Daca si mie mi se acorda aceasta sansa si pot sa fiu iertat si as putea sa incep o viata noua … ce ma impiedica sa fac lucrul acesta?=

Nu am baut o saptamana, dar pofta cea napraznica din nou s-a nascut in mine.

Dar ca sa uit ce faceam, continuam sa beau iarasi. Credeam ca-mi inec necazul. Dar de fapt eu ma inecam pe mine insumi si imi puneam capat zilelor.

Sotia mea este bucuroasa si fericita: nu mai beau, nu mai umblu la femei usoare, nu mai plec in anturaje cu baieti, nu mai joc jocuri de noroc, nu mai fumez, nu mai vin beat acasa, nu o mai bat, nu mai fac scandal. Este foarte bucuroasa de felul in care traiesc.

Reporter:
Bautura, coma alcoolica, jocuri de noroc, minciuna, desfrau, batai – acestea au fost cateva dintre coordonatele pe care s-a desfasurat viata lui Dorel Ungureanu.
Dorel, spune-ne istoria ta.

Dorel Ungureanu:
Sunt din comuna Vama, judetul Suceava. Am crescut intr-o familie de crestini ortodocsi, am copilarit impreuna cu fratii mei. M-am bucurat foarte mult de viata din copilarie pe care am petrecut-o alaturi de familia mea.
De la tatal meu am invatat multe lucruri bune, dar din nefericire mai tarziu mi s-a spus sa iau un pahar de alcool pentru a avea pofta de mancare.

Reporter:
– Impreuna cu colegii, cu prietenii cu care mergeai la munca.

Dorel Ungureanu:
Da. Am inceput sa =ne antrenam= – un pahar azi, un pahar maine. Acest pahar de bautura a inceput sa puna stapanire pe mine. Inca eram fraged, aveam varsta de 14 ani.

La liceu am intrat intr-o echipa de zugravi, dar era o echipa de betivi. O echipa de oameni pierduti. Zi de zi consumau bauturi alcoolice, fumau, jucau jocuri de noroc.

Am observat ca foarte usor am inceput sa iau din nou un pahar azi, un pahar maine. Am inceput sa bem tot mai mult, din ce in ce mai mult. In timpul in care ne faceam serviciul in acel internat, am descoperit ca acei meseriasi erau bautori fruntasi.

Nu mi-a trebuit mult timp pentru a ajunge exact cum erau ei. Pentru ca natura mea pacatoasa si fiinta mea era foarte slaba si era inclinata tot mai mult spre acest domeniu. Am ajuns foarte rau.
Apoi am plecat la armata. In ultimele zile de armata un tanar venit in unitate a vrut sa-mi povesteasca despre Isus. Nu l-am ascultat prima data. Dar a doua oara ceva in mine a dorit sa asculte acele cuvinte.

Mi-a placut. Mi-a vorbit despre Isus si mi-a spus ca Domnul Isus ar putea sa-mi schimbe viata. Eu i-am povestit despre trecutul meu tragic. L-am ascultat cu mare dragoste, dar degeaba.
M-am eliberat din armata si am plecat din nou acasa. Am ajuns sa consum atat de multe bauturi alcoolice incat pe data de 1 ianuarie 1993 am ajuns sa iau o lama … am vrut sa-mi pun capat zilelor. M-am taiat cu tot cu camasa, cu tot cu pulovere. Am fost dus de un prieten la spital, dar eram in coma alcoolica. Sangele curgea siroaie.

Cand mi-am revenit, mi-am pus in gand sa nu mai consum nici un fel de bautura alcoolica. Dar degeaba. Din nou am esuat. Nu am baut o saptamana, dar pofta cea napraznica din nou s-a nascut in mine.

Reporter:
Cum era pofta dupa alcool? Ca o sete? Ce simteai atunci cand vroiai neaparat alcool?

Dorel Ungureanu:
Daca nu aveam alcool nu eram bucuros, nu eram fericit. In alcool imi gaseam placerea. Vroiam tot timpul sa fiu turmentat. Mai bine spus nu vroiam sa fiu lucid. Nu vroiam sa stiu nimic din ceea ce se intampla. si eram tanar, aveam doar 23 de ani.

Am cunoscut-o pe sotia mea. Am incercat sa ma stapanesc, sa nu consum nici un fel de bautura alcoolica ca sa nu vada ceea ce era in mine. Am inceput sa-i fac tot felul de promisiuni: ca eu nu consum bauturi alcoolice, ca nu fumez, ca nu imi plac anturajele – ca sa arat ca sunt un tip cumsecade.

In 1993 ne-am casatorit, dar dupa casatorie am inceput sa scot afara dinlauntrul meu ceea ce era rau. Am chinuit-o mult. A dus o viata groaznica. I-am facut viata un iad. Am inceput sa beau din ce in ce mai mult.

Am inceput sa practic din nou jocurile de noroc. Nu veneam noptile acasa. Cand veneam acasa beat cautam o scuza sa spun unde am fost. Ea nici nu ma asculta, nu era interesata unde am fost. Tacea si suferea in continuare.

Reporter:
Ce motive invocai pentru asta? Nu te intreba: =De ce-ai mers acolo?=

Dorel Ungureanu:
Motivele erau foarte bine intemeiate. Spuneam ca nu-mi face placere sa stau in prezenta ei. Nu mai aveam dragoste si pace in familia mea. Voiam tot timpul sa fiu plecat de acasa. Placerea si satisfactia mea era in anturaje, cu prietenii mei, cu femei usoare, cu tot felul de lucruri care imi dadeau mie satisfactie.

Dupa trei ani de la casatorie, fiind impreuna cu sotia in statiune la Caciulata, am cunoscut doi prieteni: Nelutu si Victor. Am aflat chiar din prima zi ca sunt doi copii ai lui Dumnezeu, doi frati dintr-o biserica evanghelica penticostala.

Inca din prima zi am avut mici discutii cu ei. I-am chemat la mine in camera, ei m-au chemat la ei. Am fost cu ei la rugaciune chiar in acea statiune, la Petrica Mihai. Tot timpul pe care l-am petrecut in statiune ne adunam in fiecare seara in camera lor de hotel, cantam si-L slaveam pe Dumnezeu. Imi placea foarte mult sa ma intalnesc cu ei.

Reporter:
Iti amintesti cateva cuvinte din cantarile acelea?

Dorel Ungureanu:
=Tu esti a mea nadejde Isuse, Domnul Meu; In vremuri de primejdie, Tu esti pastorul meu. In tine aflu viata, iubirea Tu mi-o dai, Cu tine fata-n fata, voi fi pe veci in rai.=
Am inteles atunci ca Domnul Isus imi poate schimba viata, dar nu-mi venea sa cred, cand stiam atatea vicii pe care le aveam: betie, fumat, femei usoare, jocuri de noroc. Ma gandeam ca nu am sa pot sa le alung din viata mea.

La prima discutie cu un fost prieten, acesta m-a invitat la un pahar de bautura, dar i-am spus ca nu mai beau. Am intrat totusi cu el in birt. El a cumparat doua pahare mici de alcool si a spus: =Daca tot le-am cumparat sa le consumam.= si iarasi mi-a spus vointa mea: =Nu le consum, nu consum!= El a spus: =Daca le-am cumparat, hai sa le consumam.= si eu am spus atunci: =asta si-atata!= =asta si-atata!= a spus si el. Am intrat la ora unu in acel birt. S-a facut unsprezece seara si noi tot am continuat sa consumam bauturi alcoolice. Radeam, ne destrabalam acolo. Nu stiam ce faceam.

La un moment dat a venit sotia mea si a auzit cum radeam acolo in birt. Ea m-a intrebat: =Aici iti este pocainta?= Atunci, cum eram sub influenta bauturilor alcoolice, am tacut pentru moment. Dar am luat-o langa mine si i-am spus: =Lasa, Maricica, o sa se rezolve toate.= si am plecat cu ea acasa.

Din nefericire am inceput iar sa ma destrabalez, sa merg cu femei usoare, sa nu vin noptile acasa. Am luat-o pe sotia mea de mana sa ma duc la tribunal sa ma despart, dar ea mi-a spus ca nu vrea sa faca lucrul acesta pentru ca ma iubeste. Eu nu intelegeam. Nu-mi gaseam linistea in familia mea. Voiam tot timpul sa fiu plecat de acasa.

Intr-un tarziu am fost prins cu o alta femeie si am rugat-o pe sotia mea sa ma ierte. M-a iertat, dar mi-a spus: =Intr-o zi o sa te trezesti tu, o sa-ti dai seama de ceea ce faci. Ma chinui prea mult.=
Totusi imi parea rau de ceea ce faceam cand ma trezeam din bautura. Dar ca sa uit ce faceam, continuam sa beau iarasi. Credeam ca-mi inec necazul. Dar de fapt eu ma inecam pe mine insumi si imi puneam capat zilelor.

Intre timp ne-am mutat la Timisoara. Chiar si dupa ce s-a nascut copilul nostru, eu am fost cuprins de aceea pofta naprasnica de a consuma bautura alcoolica.
Sotia mea a venit din spital si cind a auzit ca intr-o noapte, cand ea era in spital, eu am dormit beat pe linia de tramvai, mi-a spus: =Halal barbat am!=. Dar totusi a fost langa mine, nu m-a parasit. A chinuit mult, a suferit mult.

Am inceput sa merg la o biserica baptista, unde mergea si gazda mea – Eva Domnica – dar imi spuneam: =Nu ma pocaiesc!= Am incetat din bautura, nu mai consumam bautura. Am inceput sa ma limpezesc la creier. Dar imi spuneam: =Nu ma pocaiesc! Nu ma pot lasa de bautura, nu ma pot lasa de femei usoare, nu ma pot lasa de fumat.= Sunt lucruri care aveau radacini puternice in mine.

Intr-o buna zi, am fost cercetat de Duhul lui Dumnezeu, printr-o predica a pastorului David Nicola. A predicat din Cuvantul lui Dumnezeu si am gasit scris in cartea Faptele Apostolilor la capitolul 17, versetul 30: =Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor sa se pocaiasca.= Am hotarat sa ma predau in slujba Domnului.

Totusi sotia mea nu avea incredere in mine, dupa atatea ratari si esecuri, atatea promisiuni. Era distrusa. Nu-i mai venea sa creada. Dar totusi a fost o perioada de trei luni de zile in care nu am consumat bautura. Pana la botez, sotiei mele nu i-a venit sa creada ca eu fac lucrul acesta.

Eu am decis sa ma botez, as fi vrut sa se boteze si ea, dar nu am facut presiuni asupra ei. Eu simteam ca sunt pierdut si trebuia sa fac eu lucrul acesta primul. Pana in ziua in care m-am botezat, sotiei mele nu-i venea sa creada.

Intorcandu-ne de la biserica mi-a spus: =In sfarsit sunt fericita! Cred ca nu vei mai bea niciodata, nu vei mai merge la femei usoare si vei petrece tot restul vietii tale impreuna cu familia ta.= Atat de mult m-am bucurat de aceste cuvinte, ca sotia mea a inceput sa prinda incredere in mine.
……………

Sunt foarte bucuros si sunt foarte mandru de ceea ce sunt acum, pentru ca sunt un copil al lui Dumnezeu. si daca ma bucur, ma bucur in Cristos.

Prietenii mei ma intreaba de multe ori si imi spun: =Dorele, tu ai fost un dansator bun= – pentru ca ma cunosteau foarte bine cand faceam eu chefuri si cand ma imbatam … Ceea ce-mi placea cel mai mult era sa dansez. Dansul acela se prefacea in destrabalare. Nu era un dans placut. Poate chiar ii deranjam pe cei din jurul meu, prin ceea ce faceam. Dar mie imi placea lucrul acesta. Ei ma intreaba acum: =Cum ai putut sa te lasi de bautura, de anturajele pe care le aveai inainte?=

Am putut, dar nu eu am facut lucrul acesta, ci Domnul Isus care locuieste in mine prin Duhul Sau a putut sa-mi schimbe viata. Nu ma chinui ca sa nu mai fac lucrurile acestea, ci Duhul Sfant care locuieste in mine, ma ajuta sa pot sa nu mai fac aceste lucruri pe care le-am facut inainte.

=Totusi nu-mi vine sa cred!= imi spunea un prieten =pentru ca eu cred ca tu te chinuiesti=. Nu ma chinuiesc deloc, imi este foarte usor pentru ca nu ma lupt eu, cu propria mea fiinta. L-am rugat pe Domnul Isus sa-mi schimbe viata.

Reporter:
Cum este viata ta de familie acum?

Dorel Ungureanu:
Este deosebit de frumoasa. Recunosc ca trec prin multe incercari, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a descoperit sa vad ca sunt incercari de la El.

Sotia mea este bucuroasa si fericita: nu mai beau, nu mai umblu la femei usoare, nu mai plec in anturaje cu baieti, nu mai joc jocuri de noroc, nu mai fumez, nu mai vin beat acasa, nu o mai bat, nu mai fac scandal. Este foarte bucuroasa de felul in care traiesc.

Viata de familie este frumoasa. Acum am inteles adevarata pace si adevarata dragoste pe care puteam sa o am si inainte daca-l primeam pe Domnul Isus. Acum abia astept sa ma duc acasa sa stau cu cel mic, sa-mi petrec mai mult timp cu ei, pentru ca ei sunt cei dragi ai mei cu care imi petrec timpul si viata pe acest pamant.

Acum pot sa fac o diferenta si pot sa spun ca pun foarte mare accent pe familia mea. Ma gandesc adeseori la mama mea care este in varsta de 70 de ani. I-am trimis o scrisoare de Craciun. I-am pus o felicitare crestina si i-am scris un verset din Biblie: =In nimeni altul nu este mantuire, decat in Domnul Isus Cristos.= Nu m-am intalnit cu ea, nu am primit raspuns, dar as dori din tot sufletul meu sa ma duc acasa si sa ii spun si ei despre Dumnezeu si cum a lucrat El in viata mea.

Reporter:
Dorel, la finalul discutiei noastre as vrea sa-ti pun o intrebare care poate te va rascoli. Daca ti s-ar pune acum pe masa zece pahare pline cu bautura, din cele mai fine bauturi la care te-ai putut gandi sau la care ai visat tu vreodata si ti s-ar spune: =Serveste, gusta putin din ele, din care-ti place tie mai mult=, ce-ai face?

Dorel Ungureanu:
As renunta in totalitate la oricare din acele pahare. Nu as avea nici macar curajul sa pun mana pe ele pentru simplul motiv ca a fost un viciu greu pentru mine. M-am luptat atat de mult cu puterea mea si am esuat. Dar – si asta este foarte important – pana nu m-am rugat eu in mod personal lui Dumnezeu, nu am putut sa fiu eliberat de acest viciu. Am cerut Domnului sa alunge de la mine acest duh de care eram tot timpul chinuit si bantuit.

De fiecare data cand ma juram la preotul din sat – si faceam acel juramant asa cum intelegeam eu in timpul acela: pe doua beri sau pe patru beri pe zi – in timpul cat eram jurat, 3 luni sau 6 luni, in fiecare zi eram ispitit si chinuit la maxim pentru ca eu imi puneam propria mea putere in joc. Pana nu m-am rugat lui Dumnezeu sa ma elibereze de acest duh nu am putut fi eliberat.

De aceea marturisesc si spun tuturor ca nu vor putea fi eliberati de aceste duhuri decat de catre Domnul Isus Hristos.
Cred ca sunt multi tineri care sunt prinsi in aceasta capcana si poate altii nu vor sa scape, altii vor sa scape; altii o fac de voie, altii o fac fara voie; dar totusi sunt care ar vrea si doresc sa faca lucrul acesta si nu pot pentru ca se lupta cu propria lor putere.

Trec adeseori pe strada si ma uit – oameni distrusi de alcool, oameni in mocirla, oameni care si-au pierdut umanitatea.
Fiecare suntem oameni si avem ceva omenesc in noi. Dar cand apuci sa o iei pe calea alcoolului, atat de jos te cobori incat cobori sub nivelul unui animal. Omul poate sa coboare sub nivelul unui animal, dar animalul nu poate cobori sub nivelul lui.

Am ajuns atat de josnic, sa coboram si sa stam in mocirla, sa nu ne bucuram de zilele care le avem de trait pe acest pamant.
Este bucurie mare daca te bucuri in Cristos. Nu este greu sa faci lucrul acesta. Dar sa vrei sa-l faci si sa cauti din toata inima ta, numai asa vei putea fi eliberat.

Reporter:
La final, ce ai vrea sa le spui cititorilor?

Dorel Ungureanu:
As dori sa citez din cartea Faptele Apostolilor, capitolul 17, versetul 30: =Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, ci porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.= Cand am auzit acest verset, am spus in inima mea: =Daca si mie mi se acorda aceasta sansa si pot sa fiu iertat si as putea sa incep o viata noua … ce ma impiedica sa fac lucrul acesta?=

Indemnat de Duhul lui Dumnezeu as dori ca toti cei care cititi aceste cuvinte, sa fie sadite in inima vostra de Duhul lui Dumnezeu si sa faceti ca tot ceea ce este rau in voi sa fie schimbat prin puterea Domnului Isus Cristos.

Va iubesc din toata inima mea si as dori sa fiti schimbati in totalitate, primindu-l pe Isus in viata voastra. Va doresc tot ceea ce va doriti, dar din suflet va spun: =Pocaiti-va ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape!=

Marturisesc ca sunt bucuros, sunt plin de bucurie pentru Domnul Isus. si as dori ca toata viata mea sa fie la picioarele Domnului Isus si sa-mi petrec tot restul vietii impreuna cu familia mea si cu toti copiii lui Dumnezeu in Casa Domnului.

Si as dori ca toti aceia care ne inchinam Lui in Duh si-n Adevar sa asteptam cu bucurie venirea Domnului Isus Cristos si sa ne intalnim cu El in glorie.

Epilog.
Intre timp, Dorel Ungureanu a plecat legal, impreuna cu sotia, la munca in Italia. Acolo a avut un accident – a cazut de pe o schela – si a ramas paralizat intr-un scaun cu rotile. Dar chiar si in aceasta situatie este la fel de plin de bucurie si incredere in Dumnezeu – Cel care i-a schimbat deja viata.

Interviu – Am hotarat sa-mi iau viata, pentru ca nu reuseam sa gasesc raspunsuri la intrebarile mele – EUGENIA LUP



=Vazand ca nu reusesc sa gasesc raspunsuri la intrebarile mele, am hotarat sa-mi iau viata. Nu mai aveam pentru ce sa traiesc.=

=Atunci am simtit o usurare uriasa. Parca o patura neagra mi s-a luat de pe minte. Am simtit pacea si dragostea lui Dumnezeu cum imi cuprinde inima.=

=Copilul e deja aruncat si s-ar putea sa-ti pierzi si sotia.=

=Eu am doar mama, pe tata nu-l cunosc. Tata a parasit-o pe mama, inainte de a ma naste eu, cand mama era gravida cu mine.=

=Cine sunt eu? De ce mi se intampla mie toate lucrurile acestea? si care este scopul meu in lumea aceasta?=

=Doamne de ce s-a intamplat asta? De ce ai ingaduit accidentul asta?=

=Eugenia era pe patul spitalului din Turnu Severin, cand medicul mi-a spus ca s-ar putea sa o pierd. I-am cerut medicului sa faca orice sa salveze si copilul si pe Eugenia.=

Eugenia Lup era o handbalista foarte buna. Si-ar fi dorit sa devina jucatoare profesionista sau antrenoare de handbal. O operatie si un accident i-au oprit brutal cariera. Iar de aici pana la sentimentul prabusirii unei lumi de visuri nu a fost decat un pas. Urmatorul pas a fost gandul sinuciderii datorita senzatiei de inutilitate pentru lumea aceasta si pentru cei din jur.

Cristos i-a iesit in cale, a apucat-o de mana si a ajutat-o sa inteleaga valoarea imensa pe care o are in ochii lui Dumnezeu. Prin faptul ca El insusi, Cristos a murit in locul ei pentru pacatele ei.

Eugenia Lup:
- Eu am doar mama, pe tata nu-l cunosc. Mai am o sora.
Tata a parasit-o pe mama, inainte de a ma naste eu, cand mama era gravida cu mine.

Mie imi placea foarte mult sportul. Am jucat handbal in echipa de juniori in Drobeta Turnu-Severin. Incercam sa fiu cea mai buna, iar cand nu voi mai putea juca hanbal, doream sa devin o antrenoare de handbal buna.

Reporter:
– Ai ajuns sportiva buna. Doar ca acum alergi pentru o alta cununa. O cununa care nu vestejeste. si intr-o alt fel de alergare. In alergarea de a castiga premiul pe care Cristos il va da in =Ziua aceea= tuturor celor ce Il vor fi iubit pe El.
Cum s-a desfasurat cariera ta din handbal?

Eugenia Lup:
- M-am imbolnavit si a trebuit sa intrerup antrenamentele. Doctorul mi-a interzis orice fel de efort fizic. Am sperat ca totul se va rezolva si voi putea sa merg mai departe. Insa dupa doi ani de tratament nu a fost nici un rezultat pozitiv si a trebuit sa ma operez.

Am sperat ca macar dupa operatie sa pot sa continui sa joc handbal. Am incercat. Am mers la antrenamente, insa nu mai puteam face fata. Eram foarte obosita. Atunci am renuntat. Aceea a fost cea mai cumplita zi din viata mea. Mi-am dat seama ca nu mai am pentru ce sa traiesc. A fost groaznic. Toate visele mi s-au zdruncinat, mi s-au spulberat.

A urmat o perioada de framantari. Atunci mi-am pus pentru prima data intrebarea: =Cine sunt eu? De ce mi se intampla mie toate lucrurile acestea? Si care este scopul meu in lumea aceasta?=

Am incercat sa gasesc raspunsuri. Nu le-am gasit. Le-am cautat o mare perioada de timp. Vazand ca nu reusesc sa gasesc raspunsurile am hotarat sa-mi iau viata. Nu mai aveam pentru ce sa traiesc.

Dar intr-o zi, inainte de a-mi pune eu planul in aplicare, o prietena a venit la mine si mi-a adus o carte intitulata =Joni=. Cand am inceput sa o citesc, parcurgand pagina cu pagina, m-am vazut pe mine. Trairile si simtirile pe care le aveam eu le-a avut si acea tanara care se numea Joni. si totusi ea a gasit forta sa mearga mai departe.

Joni era o fata de 18 ani care dintr-o greseala de inot si-a fracturat coloana vertebrala si a ramas paralizata pentru tot restul vietii, de la gat in jos. Totusi a gasit forta sa mearga mai departe, gasindu-l pe Dumnezeu.

Reporter:
- In ce masura te-ai identificat cu durerea prin care a trecut Joni sau cu rezolvarea pe care ea a gasit-o in Dumnezeu?

Eugenia Lup:
- In aceasta carte am gasit raspunsurile la intrebarile mele. =Cine sunt eu?= Am aflat ca sunt copilul lui Dumnezeu, creata dupa chipul si asemanarea Lui.

=De ce mi se intampla mie toate aceste lucruri?= Am gasit in aceasta carte un verset din Biblie care zicea =Dar stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu.= si eu ma consideram o tanara care il iubeam pe Dumnezeu.

=Care este scopul meu in aceasta lume?= Tot in carte am gasit ca scopul meu este sa-L slujesc pe Dumnezeu.

Eram singura in camera. Am cazut pe genunchi, am izbucnit in plans si L-am rugat pe Domnul sa ma ierte, pentru ca desi El mi-a dat viata, eu am vrut sa mi-o iau. I-am multumit ca mi-a dat viata vesnica. I-am cerut Domnului Isus sa-mi ierte pacatele si sa devina Domnul si Mantuitorul meu personal.

Atunci am simtit o usurare uriasa. Parca o patura neagra mi s-a luat de pe minte. Am simtit pacea si dragostea lui Dumnezeu cum imi cuprinde inima.

Reporter:
- De ce crezi ca in ziua cand ai aflat ca nu vei mai putea juca handbal niciodata a fost cea mai neagra zi din viata ta, iar ziua cand ai inteles ca totusi exista un plan si o solutie pentru viata ta a fost probabil cea mai fericita pana in momentul respectiv?

De ce aceste doua zile puse in contradictie una cu cealalta? Tu erai aceeasi persoana. Care a fost diferenta? Gandeai altfel lumea? Vedeai altfel lucrurile?

Eugenia Lup:
- Am inceput sa vad diferit lumea. Am incercat sa vad oamenii prin ochii lui Dumnezeu, sa-i privesc asa cum cred ca ii priveste Dumnezeu. Am vazut ca mai este speranta. Am descoperit Biblia si ajutorul pe care mi-l poate da Biblia.

Reporter:
- Probabil ca mama ta si sora ta nu au fost foarte incantate de hotararea pe care ai luat-o, de decizia ta.

Eugenia Lup:
- Mama mea nu s-a opus, dar sora mea a zis ca sunt nebuna.

Reporter:
- Mi se pare corect, erai =nebuna pentru Cristos=.

Eugenia Lup:
- Din punctul ei de vedere eram nebuna. Gata cu distractiile, desi nu eram o fire care sa umblu prin discoteci, dar asa m-a vazut ea.

Reporter:
- Daca am ajuns la capitolul acesta, chiar asa, te intreb si eu, de ce ai hotarat sa-ti inchizi viata? Asa spun oamenii in momentul cand te pocaiesti.

Ma refer la pocainta din inima – atunci cand hotarasti sa traiesti o viata dupa voia lui Dumnezeu. Asta inseamna pocainta, pentru ca fiecare padure are uscaturile ei… Pentru ca te-ai hotarat sa traiesti o viata dupa voia lui Dumnezeu, oamenii cred ca ti-ai inchis viata si ai renuntat la bucurie, ai renuntat la veselie, la petreceri, la distractii, mai ales ca aveai doar 19 ani. Care sunt bucuriile pe care le ai acum in viata ta?

Eugenia Lup:
- Sunt bucurii mari. Sunt casatorita. Am un sot minunat care ma iubeste si pe care-l iubesc mult. Avem o fetita, Cristiana, si ea este una din marile bucurii.

N-as putea spune ca toata viata e doar o bucurie pentru ca mai vin si necazuri, dar impreuna cu Dumnezeu trec peste ele mult mai usor decat daca as fi singura.

Reporter:
- Eugenia, sa vedem acum ce ne spune sotul tau despre tine. Beni, care au fost momentele cele mai interesante in viata voastra? Momente de decizii mari.

Beniamin Lup, sotul Eugeniei:
- In anul 1993, dupa ce ne-am casatorit, Eugenia a ramas insarcinata. Am vizitat Turnu Severin. Era insarcinata in luna a treia, cand un medic neatent i-a facut o injectie gresita si a omorat sarcina.

Eugenia era pe patul spitalului din Turnu Severin, cand medicul mi-a spus ca s-ar putea sa o pierd. I-am cerut medicului sa faca orice sa salveze si copilul si pe Eugenia. Medicul mi-a spus: =Copilul e deja aruncat si s-ar putea sa-ti pierzi si sotia.=

Dupa ce a pierdut sarcina, in acel salon, in Spitalul de Ginecologie din Turnu Severin, patru persoane, patru femei din Oltenia l-au primit pe Cristos, pentru ca au vazut pacea si linistea de pe fata Eugeniei si din inima ei. La intrebarile lor referitoare la speranta ei, Eugenia le-a raspuns: =Eu stiu ca daca mor, merg in cer.= si patru femei din zona Turnu Severin s-au intors la Dumnezeu, acolo in spital.

Reporter:
- Eugenia, de ce crezi ca lasa Dumnezeu dureri in vietile celor care, in mod sincer, Il aleg pe El ca Mantuitor, ca Stapan, ca Domn? Ce-ai invatat din experientele dureroase ale vietii tale? Intre timp ai avut si un accident de masina, dupa care te-ai ales cu clavicula rupta in spital.

Eugenia Lup:
- Eu cred ca =Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor cel iubesc pe Dumnezeu.= si chiar m-am intrebat: =Doamne de ce s-a intamplat asta? De ce ai ingaduit accidentul asta?=

Reporter:
- Si de ce mie? Asa cum ne intrebam fiecare. De ce tocmai mie mi se intampla asta?

Eugenia Lup:
- Da. Si raspunsul l-am primit mai tarziu, peste cateva saptamani, cand am intalnit acolo in spital o tanara careia i-am vorbit despre Dumnezeu si care s-a intors la Dumnezeu. Dumnezeu are planurile Lui cu fiecare om.

Reporter:
- Si nu putem spune decat la fel ca si Iov: =Slavit sa fie Numele Domnului!= pentru vietile noastre.

sus

 

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate