O
noua aparitie editoriala (plus 4 aparitii mai vechi)
1. VIETI TRANSFORMATE, VOLUMUL 2
Format: A 5 , 180 pagini
Coperta color lucioasa
13
lei/bucata
2. DEPRESIA - DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE
POATE GASI ELIBERARE SI PACE?
Format: A 5 , 80 pagini
Coperta color lucioasa
90.000 lei/bucata
3. Avort - CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU
NENASCUT?
Format: A 5 , 70 pagini
Coperta color lucioasa
90.000 lei/bucata
4. CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI?
Format: A 5 , 12 pagini
Coperta color lucioasa
30.000 lei/bucata
5.
VIETI TRANSFORMATE, volumul 1
Format: A 5 , 160 pagini
Coperta color lucioasa
130.000 lei/bucata
************************************
Selectiuni
din publicatiile de mai sus:
1.
VIETI TRANSFORMATE, VOLUMUL 2
"Ma
interpuneam intre mama si tata, iar tata nu putea sa dea in mama."
"Nu
era putere in mine, ci pur si simplu era o Prezenta."
"Corneliu si-a facut un prieten de mult timp - ALCOOLUL."
"Si-a pierdut familia si tot ce avea si a ajuns boschetar in Gara de
Nord din Timisoara."
"Intr-o seara, sotul meu mi-a spus ca nu mai simte nimic pentru
mine."
"Am
fost distrusa. A fost o durere cumplita."
"Mi-am dat seama atunci ca nu este o legenda, ca Isus este
intr-adevar, Fiul lui Dumnezeu si
ca
trebuie sa ma raportez cumva la El. "
"In
casa unde era dezastru, unde era destrabalare, unde se auzeau
injuraturi si blesteme,
acum Dumnezeu a gasit cu cale sa fie pace si liniste."
"Am
strans aur si argint, dar pacea si linistea pe care ne-a dat-o
Dumnezeu acum este mai mult ca orice."
"Foarte multe din fiintele din Iad s-au napustit peste mine si am
fost acoperit de un “morman” de astfel de duhuri. Voiau si ele sa
iasa."
"Ma
invinovateam ca tatal meu a parasit-o pe mama si nu este acolo langa
mine."
"Traiam
in promiscuitate. Totul avea conotatii sexuale pentru mine:
vorbirea, purtarea, felul in care ma imbracam, felul in care aratam.
Totul era imbracat intr-o aura de sexualitate, de lascivitate, de
senzualitate."
"Dupa
chefurile in care erai undeva sus de tot si toata lumea, toata
cladirea zbarnaia, te intorceai acasa si a doua zi constiinta te
acuza."
"Tinerii se plang ca tatii sunt foarte severi si doar ii critica, nu
le apreciaza munca, nu le spun niciodata "te iubesc". Tatii sunt
prea ocupati cu munca, cu banii, cu prietenii lor."
"Dupa
10 ani de casnicie cu a doua sotie, din cauza alcoolului am ajuns
iar in pragul divortului."
"Plangeam
si ma simteam foarte nefericita. Eram foarte disperata datorita
situatiei din casa."
"Intr-o zi ma voi odihni la cea mai mare sarbatoare din cosmos - la
nunta Mielului."
"Am
sa-I sarut fruntea Domnului Isus, am sa ma uit la urmele spinilor si
am sa vad urmele cuielor, am sa-L privesc si am sa-L intreb:
"Doamne, cum a fost cand te-au batut, cum a fost cand te-au
batjocorit, Doamne cat te-a durut cand te-au pus pe cruce? Aveai 12
legiuni la dispozitie, Doamne de ce ai tacut? De ce nu ai
intervenit?"
"Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge."
"Am
avut o colega care a murit. Pentru mine a fost ca o lovitura de
trasnet acel moment, cand m-am intrebat: ‘Daca eu as fi fost in
locul acelei colege, unde m-as fi dus?’ "
sus
************************************
2.
DEPRESIA - DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GASI ELIBERARE SI PACE?
"In
acel loc - in spirit - se afla adevarata putere a depresiei: de a
distruge vietile noastre. Potentialul de a demola vine din natura
celui rau: indoiala, acuzare, frica, nemultumire, razvratire,
atitudini induse prin minciuni care atenteaza la caracterul lui
Dumnezeu si la identitatea ta de fiu/fiica preaiubit/a a Lui.
IN
ISUS CRISTOS GASIM CEL MAI PUTERNIC ANTIDEPRESIV.
“Dumnezeule, tu usurezi pe acela pe care-l umpli.
Si
pentru ca nu suntem plini de Tine,
suntem o povara pentru noi insine.” Sf Augustin
Cristos este prezent - daca invatam sa-L recunoastem - in toate
scenele tragice din trecutul nostru.
EL
ESTE CEL care ne vindeca amintirile.
EL
ESTE CEL care da la o parte pietrele de la gura mormintelor care
adapostesc stricaciunea si depravarea noastra omeneasca. Si tot EL
ESTE CEL care ne striga pe nume, ca sa ne ridicam privirea si sa
vedem ca ziua invierii este valabila pentru fiecare dintre cei care
se considera morti.
Din
momentul in care te lasi complet in bratele lui Cristos, nu mai este
decat o chestiune de timp ca depresia ta sa depuna armele."
sus
************************************
3.
Avort - CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT?
DISTINS CU PREMIUL ONU - ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE - PENTRU
JURNALISM IN ROMANIA, PE ANUL 2005
"Mi-e dor de el, nu stiu ce era, daca era fetita sau baiat... Ma
gandesc la copiii mei cu durere... si ma intreb daca ne-am intalni
acum, oare ei ce mi-ar spune, oare ar putea sa ma ierte pentru ceea
ce am facut ?
Pentru faptul ca pe unul l-am lasat sa cada in scoica de la WC si sa
mearga pe canalul ala, in mizeria aia... Nu stiu... Pe celalalt l-am
lasat sa-l macelareasca doctorul, sa-l taie in bucati si sa-l scoata
afara, iar pe celalalt sa-l aspire...
Cat
de cumplit, cat de dureros a fost pentru ei lucrul asta... atat
sufleteste, faptul ca au fost despartiti de mama lor intr-un...
intr-un mod atat de barbar, cat si durerea fizica pe care au
simtit-o... Desi m-am iertat pe mine si stiu ca si Dumnezeu m-a
iertat, NU pot sa uit ce dureri le-am pricinuit...
Iar
de numele lor, la fel, nu pot sa vorbesc - si asta mi-e greu. Daca
as putea macar sa le pun niste nume, sa ma gandesc la ei ca la niste...
ca la cineva... Oricum ma gandesc la ei ca la niste fiinte, dar, asa
cum spun acum „Tomy, Iulia, Maia si David“, as vrea sa le spun si
lor cumva si sa ma rog pentru ei, dar nu pot...
...La
un moment dat am simtit nevoia sa ma duc la baie si... am simtit
senzatia de screamat si... m-am trezit efectiv ca... a iesit
copilul... Deci a fost cumplit... Chiar daca ma simt iertata si
eliberata de cosmarul asta, imaginea asta n-am s-o pot uita
niciodata. Nu mi-a venit sa cred ca este adevarat ceea ce vad - ERA
UN COPIL. Un copil cu tot ceea ce avea nevoie:
maini,
picioruse,
cap,
ochi,
nas,
gura.
Totul era acolo si... in balansul lui, cum era atarnat de ombilic,
cu capul si cu mainile in jos, totusi si-a ridicat mainile, si le-a
dus la ochisori, ca si cand ar fi plans, ca si cand ar fi vrut sa-si
stearga lacrimile sau sa-si acopere ochii, sa nu vada ce-l asteapta...
am simtit ca-mi vine sa-l iau in mainile mele, sa-l pun la loc si
sa-l las sa-si continue viata... am... am urlat de disperare; am
fost... nu va pot spune, ca intr-un cosmar. AM TRAIT UN COSMAR."
sus
************************************
4.
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI?
"Filmul Ultimul imparat il infatiseaza pe copilul uns drept imparat
al Chinei, traind, slujit de nenumarati servitori, voluptatea magica
a unei vieti luxuriante.
“Ce
se intampla daca faci vreo boacana?” il intreaba fratele sau.
"Altcineva este pedepsit in locul meu" raspunde micul imparat, iar,
pentru a i-o dovedi, sparge un vas, fapta din pricina careia unul
dintre slujitori este batut.
CE
S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI ?
ISUS a inversat rolurile specifice unei mentalitati primitive
descrise mai sus. In crestinism, pentru greselile slujitorilor
plateste Regele. De fapt, CRISTOS a platit deja. Pentru totdeauna si
pentru oricine.
***
CE
S-A MAI INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI ?
Imagineaza-ti ca tocmai te-ai intors de la cimitir, de la
inmormantarea unui prieten drag. In zilele care urmeaza, iti vin in
minte imagini legate de momentele pe care le-ati petrecut impreuna
nu de putine ori.
A
treia zi, te pomenesti cu prietenul recent inmormantat, in pragul
usii. Te freci la ochi, iti dai palme ca sa te asiguri ca nu visezi.
Prietenul, intelegandu-ti nedumerirea, te priveste zambind, dupa
care iti spune: „Pace tie. Nu te teme, eu sunt !"
CRISTOS A INVIAT !"
sus
************************************
5.
VIETI TRANSFORMATE, volumul 1
"Vietile
prietenilor mei erau distruse incet, incet, iar alcoolul si
drogurile puneau stapanire pe vietile lor. acest lucru m-a infiorat."
"La
baia caminului studentesc am fost pur si simplu socata. am vazut
fete si baieti impreuna acolo, erau ca si cainii."
"Eram disperat dupa muzica house si pornografie."
"Ajunsesem sa nu ma suport pe mine insami."
"Sotul
meu, care inainte imi spunea zilnic ca ma iubeste, m-a parasit
pentru alta femeie."
"Daca ne suparam unul pe altul, era foc - nici macar nu mai vorbeam,
ne scriam doar biletele."
"Isi
‘ineca in bautura’ amarul pe tema ‘geniului neinteles’, uneori
singur, alteori cu prietenii prin carciumi, unde ‘puneau tara la
cale’."
"Cei care cred ca omul provine din maimuta, provin intr-adevar din
maimuta, iar cei care au convingerea ca au fost creati de Dumnezeu,
sunt intr-adevar creati de Dumnezeu."
" 'Rugaciunile'
preferate ale tatalui meu erau injuraturile".
"Judecatorul
ne intreba pe mine si pe sora mea: ‘La cine vreti voi sa ramaneti,
la mama sau la tata?’ Iar noi raspundeam: ‘La amandoi, la amandoi!’
"
"Iubeam dansul, discotecile, barurile, imi placeau noptile petrecute
cu alti tineri in pacatul curviei, in pacatul desfaului""tata dadea
foarte mult in noi. tot timpul era beat. tot timpul fugeam de acasa
din cauza lui."
"Eram foarte deprimata."
"Dar tu pe cine astepti? a spus: ‘Eu il astept pe Isus sa vina pe
norii cerului.’ a fost asa de socanta aceasta expresie.
"Pe
placuta din mijlocul crucii am vazut scris: "LUNCAN OCTAVIAN, nascut
in 9 Februarie 1953, decedat in 1989."
Ma
numesc LUNCAN OCTAVIAN, sunt nascut in 9 Februarie 1953."
"Dupa
ce am ajuns singur, divortat, m-am cufundat mai mult in noroiul
acestei lumi, in placeri, in pacate."
"Dumnezeu s-a atins de mine si m-a vindecat."
"Am
hotarat sa-mi iau viata. Nu mai aveam pentru ce sa traiesc."
„Treceam prin foarte multe probleme in casnicie."
COMENZI:
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
rvetimisoara@hotmail.com
ciobotaioan@yahoo.com
tel: 004 - 0256 - 217.212
mobil: 004 - 0788 - 36.81.82
004 - 0788 - 36.81.83
004 - 0722 - 686.738
Adresa postala:
Radio Vocea Evangheliei
C.P.
1174 OF. 16
Timisoara
Romania
sus

Eram incapatanata, rautacioasa, razbunatoare. Nu iertam nimic
interviu Adelina Derzsi
Am fost şi încă mai sunt o
fire impulsivă care îmi pierd uşor controlul.
Eram încăpăţânată, răutăcioasă,
răzbunătoare. Nu iertam nimic şi taxam orice greşeală din partea
celor care greşeau faţă de mine.
Am învăţat să iert, să fiu mai
tolerantă, să spun „iartă-mă” atunci când greşesc, să recunosc că am
greşit, lucru care înainte nu se întâmpla.
Înainte nu puteam sa admit să-mi
cer iertare, chiar dacă greşeam, mândria nu-mi dădea voie să
recunosc şi cu atât mai puţin să-mi cer iertare.
Era o nelinişte a mea, o
neîmplinire pe care o simţeam şi ca orice tânăr am început să merg
cu prietenii la discotecă, la chefuri - credeam că asta mă va face
să mă simt mai fericită.
Dumnezeu şi Isus Cristos este
de fapt, până la urmă, sensul vieţii noastre.
Mi-am dat seama că pământul nu
a fost creat din întâmplare, sau dintr-un Big-Bang nu ştiu de care
şi că de fapt suntem creaţi şi că Dumnezeu ne-a creat într-un mod
absolut minunat.
Isus Cristos este pentru mine
mai mult decât un Tată, un prieten, este Mântuitorul meu, este
Creatorul meu, cu care doresc să mă întâlnesc într-o zi.
Nu putem să spunem că ne-am
schimbat şi gata suntem sfinţi, suntem perfecţi. Nu, nu este
adevărat. Încă mai greşesc şi încerc din răsputeri să fiu aşa cum
vrea Cristos să fiu eu
Mama mi-a spus: „A fost un
balsam pentru sufletul meu că ai venit la mine şi ţi-ai cerut
iertare”
Când mi-am cerut iertare, m-am
simţit efectiv eliberată, liniştită, descătuşată de povara aceasta.
Suntem nişte animale care am
venit de niciunde şi mergem spre niciunde şi toate acestea li se
spun copiilor cu zâmbetul pe buze.
Reporter:
Viaţa Adelinei Derzi s-a schimbat
în urma întâlnirii cu Isus Cristos, iar schimbarea aceasta a fost
din temelii. Adelina, ce a avut Dumnezeu de schimbat la tine?
Adelina Derzi:
În special caracterul meu, pentru
că am fost şi încă mai sunt o fire impulsivă, care îmi pierd uşor
controlul. Eram încăpăţânată, răutăcioasă, răzbunătoare, eram o
persoană care nu iertam şi taxam orice greşeală din partea celor
care greşeau faţă de mine.
Dumnezeu a lucrat foarte mult la
capitolul acesta şi încă mai lucrează, dar pot să spun că multe
dintre lucrurile acelea s-au schimbat - am învăţat să iert, să fiu
mai tolerantă, să spun „iartă-mă” atunci când greşesc, să
recunosc că am greşit, lucru care înainte nu se întâmpla.
Înainte nu puteam sa admit să-mi
cer iertare, chiar dacă greşeam, mândria nu-mi dădea voie să
recunosc şi cu atât mai puţin să-mi cer iertare.
Reporter:
Cred că până la sfârşitul vieţii
noastre Dumnezeu tot timpul va avea de lucrat la schimbarea noastră,
la a ne modela din când în când: aici câte un pic, dincolo câte un
pic până ajungem tot mai aproape de ceea ce vrea El să fim şi anume
de caracterul Domnului Isus Cristos. Cum a început acest proces în
viaţa ta?
Adelina Derzi:
La început nu am fost interesată
de domeniul spiritual, ci chiar pledam pentru evoluţionism. În final
am ajuns să fiu interesată de domeniul spiritual, dar am mers într-o
direcţie greşită. Am fost foarte atrasă de religiile orientale şi
aşa am început să-L caut pe Dumnezeu. Dumnezeu a pus în mine dorinţa
de a-L căuta pe El, dar eu am mers şi am căutat acolo unde nu
trebuia şi nu L-am găsit pe El.
Reporter:
Care au fost experienţele pe care
le-ai avut în timpul căutărilor în aceste religii orientale? De fapt,
ce ţi-ai fi dorit să găseşti acolo: pace, linişte, bucurie,
înţelegere? Ce ai fi aşteptat de acolo?
Adelina Derzi:
Nu pot să conturez foarte clar ce
aşteptam. Era o nelinişte a mea, o neîmplinire pe care o simţeam
mereu. Ca orice tânăr, am început să merg cu prietenii la discotecă,
la chefuri - credeam că asta mă va face să mă simt mai fericită. Am
văzut că nu este aşa.
Era o nelinişte permanentă în
sufletul meu, pe care nu puteam să o potolesc nicidecum. De fapt
aceasta m-a determinat să caut. Am încercat să caut ceva dincolo de
realitatea cotidiană. Am început să caut şi religiile orientale, dar
acele religii mi-au dat unele răspunsuri, însă la alte întrebări nu
am primit răspuns, astfel că în final am abandonat.
Reporter:
În creştinism ai găsit răspunsuri
la toate întrebările, răspunsuri pe care nu le-ai găsit în altă
parte. În caz că se vor ivi în viaţa ta întrebări cărora nu le vei
găsi răspuns nici măcar în creştinism, ce vei face, vei căuta o altă
religie?
Adelina Derzi:
La multe dintre întrebările şi
problemele pe care mi le-am pus am găsit răspunsurile în creştinism,
atât prin citirea Bibliei cât şi prin experienţa mea personală cu
Dumnezeu.
Nu pot să spun că la toate
întrebările mele am găsit răspuns în Biblie. Dar trăind cu Dumnezeu
şi experimentând o viaţă de rugăciune, am primit răspuns la multe
probleme din viaţa mea şi sunt convinsă că Dumnezeu şi Isus Cristos
este de fapt, până la urmă, sensul vieţii noastre. Aici putem găsi
răspuns la toate întrebările noastre.
Reporter:
Spune-mi te rog câteva răspunsuri
pe care le-ai găsit în creştinism şi nu le-ai găsit în altă parte.
Adelina Derzi:
De exemplu despre viaţa paralelă
cu cea materială. Mi-am dat seama că nu suntem doar nişte animale
evoluate ci suntem mult mai mult decât atât, că avem un duh, avem o
legătură permanentă cu Creatorul nostru.
Mi-am dat seama că pământul nu a
fost creat din întâmplare, sau dintr-un Big-Bang nu ştiu de care, ci
că de fapt suntem creaţi şi că Dumnezeu ne-a creat într-un mod
absolut minunat.
Prin meseria pe care o am, fiind
asistentă medicală, în fiecare zi îmi dau seama cât de minunat a
fost Dumnezeu şi ce frumos ne-a creat, cât de perfecţi suntem - cât
de perfecte sunt toate procesele care au loc în trupul nostru. Mi-am
dat seama că lucrurile acestea nu puteau să se întâmple de la sine
sau ca urmare a evoluţiei.
Reporter:
Spune-ne despre momentul când în
mintea ta s-a declanşat acel click care spunea: “Evoluţionismul
este o minciună, nu este adevărat. Creaţionismul este adevărat - am
fost creaţi din nimic dar nu am evoluat din nimic. Am fost creaţi de
o inteligenţă şi anume de Dumnezeu care este Atotcunoscător şi
Atotinteligent.”
Adelina Derzi:
Am citit Biblia şi am fost
impresionată de Biblie de la început. Momentul acela a fost primul
click, primul moment crucial. Atunci mi-am dat seama că totuşi,
Biblia este adevărată. Înseamnă că nu este doar o poveste sau ceva
frumos care să ne încânte, ci totul este adevărat.
Bineînţeles că au urmat şi
evenimente neplăcute în viaţa mea: răspântii sau răscruci în care
Dumnezeu şi-a arătat caracterul şi mi-a arătat că El este real şi
promisiunile Lui sunt reale. El este foarte credincios, chiar dacă
noi suntem răi şi păcătuim şi nu reuşim să fim nici măcar la
înălţimea năzuinţelor noastre, darmite ale Lui, totuşi El este
credincios şi îşi ţine promisiunile făcute faţă de noi.
Pe parcurs ce citeam Biblia mi
se părea totul extraordinar şi m-am gândit: „Nu se poate să fie
doar o lectură, doar o carte oarecare”. Chiar şi faptul că a
rezistat atâtea mii de ani - nu se poate să fie doar o carte
oarecare. Atunci mi-am dat seama atunci că Biblia este adevărată.
Reporter:
Ce însemnă Isus Cristos pentru
tine? Ce rol a avut în viaţa ta întâlnirea cu Isus Cristos?
Adelina Derzi:
Isus Cristos este pentru mine mai
mult decât un Tată, un prieten, este Mântuitorul meu, este Creatorul
meu, cu care doresc să mă întâlnesc într-o zi.
Reporter:
Cum este viaţa ta acum, după
schimbare. De fapt, probabil că schimbarea aceasta nu s-a produs
dintr-o dată şi nu a fost ca şi cum ai primi o scrisoare sau un plic
şi din momentul acela o iei pe un alt drum... poate că a fost de mai
lungă durată.
Adelina Derzi:
A fost sub forma unui proces. Pot
să spun că procesul încă este în desfăşurare, încă sunt multe
domenii în care mă lupt şi mă rog să mă schimb. Încă sunt impulsivă,
încă mă supăr atunci când nu ar trebui, dar lupt pentru aceasta şi
m-am schimbat mult.
Chiar dacă mă supăr pe moment,
sunt capabilă să mă duc şi să-mi cer iertare, să rezolv problema.
Întotdeauna când am o divergenţă cu cineva mă duc şi îmi cer scuze
dacă am greşit.
Pot să spun că este o luptă
continuă. Cred că pentru un creştin viaţa de slujire şi de credinţă
este o luptă continuă şi nu putem să spunem că ne-am schimbat şi
gata suntem sfinţi, suntem perfecţi. Nu, nu este adevărat. Încă mai
greşesc şi încerc din răsputeri să fiu aşa cum vrea Cristos să fiu
eu.
Reporter:
Astăzi te-ai luptat sau astăzi a
fost o zi de pauză?
Adelina Derzi:
Tocmai m-am luptat şi astăzi.
Chiar înainte de a veni la biserică am avut un schimb mai aprins de
vorbe cu mama mea şi chiar în timpul programului din biserică am
plâns pentru că mi-a părut foarte rău. Mă gândeam că eu ar trebui să
fiu un model în familie şi o lumină pentru cei din casa mea.
Dumnezeu m-a chemat să fiu lumină şi sare, dar eu nu prea am fost
sare şi lumină astăzi. M-am dus acasă, mi-am cerut iertare şi pot să
spun că sunt împăcată acum.
Şi mama s-a bucurat foarte mult.
Mi-a spus: „A fost un balsam pentru sufletul meu că ai venit la
mine şi ţi-ai cerut iertare”. Mă rog lui Dumnezeu să am mai
multă răbdare şi înţelegere cu cei care nu au aceleaşi idei ca
mine.
Reporter:
Ai simţit că “pică tavanul pe
tine” când ţi-ai cerut iertare?
Adelina Derzi:
Nu, deloc. M-am simţit eliberată.
Când mi-am cerut iertare m-am simţit efectiv eliberată, liniştită,
descătuşată de povara aceasta.
M-am simţit îngrozitor să vin la
biserică, să-I cânt lui Dumnezeu, să mă rog şi să zic: „Azi
dimineaţă, înainte de biserică m-am certat cu mama”. Dar venind
acasă şi cerându-mi iertare, m-am simţit mult mai bine, m-am simţit
eliberată.
Reporter:
Sunt unele lucruri pe care le
facem în viaţă şi pe care cu greu le-am schimba sau poate unii
dintre noi nu le schimbă niciodată. Ce te-a făcut pe tine să-ţi
schimbi modul de a reacţiona, de exemplu în această problemă cu mama
ta?
Ce anume te-a determinat să-ţi
schimbi modelul după care acţionai înainte? Care a fost motivaţia să
reacţionezi altfel, să calci peste tot ceea ce ştiai, peste tot ceea
ce îţi spunea inima ta să faci şi să faci acum altfel, aşa cum
probabil unora li se pare ciudat să reacţioneze.
Adelina Derzi:
Dumnezeu, prin Harul Lui, m-a
făcut să înţeleg că vin momente în viaţă când trebuie să fim fermi,
dar trebuie să o facem cu multă delicateţe şi mult tact. Deci eu nu
voi renunţa la părerea mea atunci când consider că am dreptate, dar
trebuie să învăţ să-mi apăr punctul de vedere în alt mod - fără să
fiu obraznică, fără să ridic tonul. Aceasta cred că vrea Cristos de
la noi.
Dumnezeu nu vrea să fim oameni
slabi care, să ne lăsăm călcaţi în picioare, dar vrea ca noi să ne
susţinem punctul de vedere altfel.
Reporter:
Probabil în dragoste. Exact
aceasta este şi năzuinţa mea şi rugăciunea mea ca să reuşesc să fac
lucrul acesta.
Ce au zis cei care te cunoşteau
şi foştii prieteni atunci când au văzut că viaţa ta a început să se
schimbe şi că tu reacţionezi „ciudat” atunci când greşeşti -
îţi ceri iertare, îţi ceri scuze, îţi pare rău, sau că nu mai alergi
cu ei la acelaşi “potop de păcate”?
Adelina Derzi:
Nu pot să spun că duceam o viaţă
destrăbălată deoarece am fost educată într-o familie ortodoxă care
avea principii morale solide. Mergeam ca şi alte fete la câte un
chef, cu prietenii la o bere, dar nu pot să spun că făceam lucruri
cu totul ieşite din comun. Am avut mulţi prieteni care mi-au spus:
„Mă bucur că am cunoscut o persoană ca şi tine”. Mă simţeam
ca şi cum mi-aş fi făcut datoria faţă de Cristos în ziua respectivă.
Pe de altă parte, sunt convinsă
că sunt şi oameni care nu mă înţeleg şi care spun că sunt naivă sau
că nu gândesc obiectiv. Dar dacă una sau două persoane spun:
“L-am văzut pe Cristos în tine”, eu sunt fericită.
Reporter:
Să dea Dumnezeu ca despre fiecare
dintre noi să poată să spună cei din jurul nostru acest lucru:
“L-am văzut pe Cristos, Îl văd pe Cristos în tine”.
Creştinismul este foarte
cerebral, este foarte raţional, dar este şi o religie a credinţei.
Ai nevoie de foarte multă credinţă ca să crezi tot ceea ce scrie în
Biblie, dar ai nevoie şi de foarte multă gândire. Creştinismul nu
este o religie care să-ţi ceară ceva fără să îţi explice de ce.
Ce le-ai putea spune acum altora
care încă acceptă, la fel ca tine altădată, evoluţionismul. Şi este
destul de trist că în ţara noastră cărţile de şcoală susţin
evoluţionismul, cu toate că România este în proporţie de 80 - 90%
creştină. Totuşi copiii noştri sunt învăţaţi că am evoluat din
maimuţă - maimuţa e doar ultima verigă, am evoluat din ceva la
întâmplare fără să fie o altă inteligenţă în spatele nostru.
Din punctul de vedere al
sistemului tău de valori, cum le-ai explica altora că lucrurile
acestea nu sunt adevărate, că sunt o minciună şi că există altceva,
că am fost altfel creaţi şi altfel am apărut şi noi şi pământul şi
tot ceea ce se vede?
Adelina Derzi:
Aş sfătui pe fiecare să încerce
să fie obiectiv, să se debaraseze de ceea ce primeşte în şcoală. Să
se ducă pur şi simplu pe câmp şi să ia o floare sau să se uite la un
copac sau la firul de iarbă; să se gândească la succesiunea
anotimpurilor şi să vadă că acolo unde încă Dumnezeu este Suveran
totul decurge normal, dar în momentul în care omul şi-a făcut
simţită prezenţa deja încep dereglări şi încep problemele.
Fiind asistentă medicală, cum am
mai spus, am putut să văd organismul uman. Fiecare copil face
biologie şi anatomie la şcoală - să se gândească la sistemul nervos,
sau la sistemul endocrin, sau să se uite la palmele lui şi să zică:
„Cum putea oare din nimic să iasă aşa ceva, care să funcţioneze
în deplină armonie?” Este pur şi simplu imposibil oricât ai fi
de filosof. Nu cred că o minte raţională poate să accepte că aşa
ceva se poate întâmpla de la sine.
Reporter:
Sunt de-a dreptul trist atunci
când mă gândesc că la cursurile de biologie sau de anatomie li se
descrie copiilor toată frumuseţea corpului uman, a naturii, toată
inteligenţa care stă în spatele creaţiei şi în loc să li se spună
să-I dea slavă lui Dumnezeu pentru toate acestea, din păcate li se
spune că am apărut la întâmplare şi mergem spre niciunde. Suntem
nişte animale care am venit de niciunde şi mergem spre niciunde şi
toate acestea li se spun copiilor cu zâmbetul pe buze.
Adelina, spre sfârşitul discuţiei
noastre, te-aş întreba cum a început de fapt toată această migraţie
a ta, să spun această “transhumanţă unidirecţională” spre
altceva, de la omul vechi spre omul nou?
Adelina Derzi:
Totul a început din domeniul
spiritual, interior şi apoi a continuat în cel al relaţiilor şi al
integrării într-un grup, într-o biserică. Cred că este important
pentru o persoană care a luat decizia să-L urmeze pe Cristos să aibă
un grup de părtăşie. Nu putem fi creştini de unul singur. Avem
nevoie de oameni care să ne fie modele, să ne sfătuiască, să ne
arate calea şi să ne ajute să studiem Biblia. Spre bucuria mea, eu
am avut astfel de oameni lângă mine.
Prima dată am ajuns într-o
biserică baptistă cu o prietenă: Dana ALBU. Apoi m-am integrat în
Organizaţia Studenţilor Creştini din Timişoara unde m-am simţit
foarte bine. Acum fac parte dintr-un grup de ucenicie împreună cu
Dana HERGANE şi Gabi DĂMĂCUŞ. Suntem toate trei foarte diferite şi
cu toate astea suntem foarte bune prietene. Diferenţa aceasta a
făcut foarte bine la modelarea caracterului meu.
Înainte eram o fiinţă
introvertită, cu o imagine de sine destul de rea - nu aveam o părere
bună despre mine. Dar au fost câţiva oameni care au avut încredere
în mine şi care m-au făcut să-mi dau seama că pot mai mult şi să
vreau să fac mai mult.
Reporter:
Tu L-ai căutat pe Dumnezeu chiar
în locuri în care nu putea fi găsit. Atunci când Maria şi ucenicii
merg să-L caute pe Cristos în mormânt, după răstignire, îngerii îi
întreabă: „De ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?”.
De multe ori Îl căutăm pe Cristos între morţi sau acolo unde nu este,
chiar în religii orientale - cum a fost cazul tău - şi nu Îl căutăm
acolo unde este El de fapt.
Cred că experienţa ta este
încurajatoare pentru ascultătorii noştri, pentru ca şi ei să-L caute
pe Cristos, să-L caute pe Dumnezeu şi să vină la Dumnezeu prin
Cristos, pe calea pe care a lăsat-o Dumnezeu: prin rugăciune, prin
apropiere personală de Dumnezeu, prin citirea Bibliei, prin
credinţă.
Adelina Derzi:
Vreau să-i încurajez pe cititori
să se roage, să stea aproape de Dumnezeu în fiecare zi şi să nu
cedeze tentaţiilor de a ne lăsa absorbiţi de grijile cotidiene şi de
problemele de care suntem înconjuraţi în fiecare zi.
Dacă stăm
aproape de Dumnezeu şi ţinem foarte strânsă legătura cu El, vom găsi
resurse să mergem mai departe şi să fim în final după chipul şi
asemănarea lui Cristos
sus