Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Mass-Media
 

Octombrie 2005
Arhiva editurii
Caută în site

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Pagina de Umor
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

Radio Vocea Evangheliei

Asculta Radio Vocea Evangheliei LIVE! Pentru a putea asculta transmisia aveti nevoie de Real Player, care poate fi downlodat gratuit de la www.real.com

Ascultă RVE Live!

 


Pagina de Mass-Media

 

Ioan Ciobotă - Radio Vocea Evangheliei Timişoara

Pagina de Mass-Media este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

[www.rvetm.com]

 

Radio Vocea Evangheliei Timisoara

horizontal rule

În acest număr:

 

 

Dacă Dumnezeu vine la o zi după ce a trecut postul [pe această pagină]

 

Ce-ar face Isus în locul meu [pe această pagină]

horizontal rule

Daca Dumnezeu vine la o zi dupa ce a trecut postul?

interviu Ramona Moise

 

“Ce mă fac eu daca Dumnezeu vine la o zi dupa ce a trecut postul? Doamne de ce n-ai venit ieri, cand eu încă eram în regula? Mai du-te putin şi vino la postul urmator! Aceasta era oarecum ideea, timp de o luna, sau sase saptamani, să nu mergi la discoteca, să nu tii chefuri, să nu vorbesti urat, şi dupa ce a trecut sarbatoarea, să uiti de sarbatorit şi sa-ti faci de cap.

 

Ce mă fac dacă vine Mantuitorul prin 15 iunie şi nu e nici un post atunci?

 

Fiind la Timisoara la facultate, am descoperit Radio Vocea Evangheliei. […] Treptat am inceput să simt că-mi doresc o biserica.

 

“M-a intrebat daca m-am botezat şi i-am spus: ‘A... mai este timp!’ S-a uitat la mine şi mi-a spus: ‘Timpul poate a şi trecut!’ “

 

Între mine şi părinţii mei relatia era destul de rece.

 

Ramona Moisa nu şi-a revenit încă din socul pozitiv, al intalnirii în mod personal cu Dumnezeu, al intalnirii cu Isus Cristos, cel care a fost mai mult decat un tata sau mama, cel care a fost mai mult decat familie, decat prieteni, cel care este de fapt Fiul Lui Dumnezeu.

 

Reporter:

- Ramona, cum L-ai întâlnit pe Dumnezeu, ce s-a intamplat în viata ta, care au fost schimbarile din viata ta?

 

Ramona Moise:

- În cea mai mare parte a timpului am stat cu bunicii, şi cele mai multe amintiri din perioada copilariei sunt legate de ei. Bunicul era cel cu care am mers la sanius, cu el impartaseam eu toate bucuriile, toate supararile mele, el imi lua apararea în fata colegilor de joaca.

 

Bunica a fost cea care mi-a pus stiloul în mana şi m-a invatat sa-mi scriu numele. Pot să spun că cei 7 ani de acasa la bunici i-am dobandit. Mai tarziu, am locuit o vreme cu parintii, dar cred că deja personalitatea mea incepuse să se manifeste destul de puternic şi am devenit astfel destul de rebel.

 

Îi ascultam în timpul în care mă supravegheau, dar în timpul în care ramaneam singra, faceam ceea ce credeam eu de cuviinta. Faţă de parinti am avut intotdeauna respect şi dragostea pe care stiam că le-o datorez. Dar de multe ori am avut conflicte cu ei. Acum, cand am crescut, am ajuns sa-mi dau seama că am propriile mele alegeri, şi propriul meu sistem de valori. Destul de rar luam în considerare ceea ce-mi spuneau ei.

 

Reporter:

- Se intampla de prea multe ori că dam celor din jurul nostru, dragostea pe care trebuie să le-o dam. Deci o facem dintr-un fel de datorie.

 

Ramona Moise:

- Din pacate, da! Eu am dorit intotdeauna să am cu parintii mei o relatie mult mai calda, dincolo de a ne indeplini fiecare datoria unul fata de celalalt. Ei fata de mine şi eu fata de ei. Dincolo de respect, mi-as fi dorit să existe intre noi, prietenie şi dragoste.

 

Sincera am fost uimita cand, dupa ce am trecut cu bine examenul de liceu-era atunci în treapta-pentru prima oara tatal meu m-a luat în brate, m-a asezat pe genunchi şi mi-a spus că e mandru de mine, şi eu n-am stiut cum să reactionez.

 

L-am vazut pentru prima data bucurandu-se şi am fost uimita pentru că intre noi relatia era destul de rece şi se limita doar la preocuparea parintilor mei vis-ŕ-vis de studii, de scoala şi de micile sarcini pe care le aveam în casa. Dar sentimentele mele nu erau puse în discutie. Parerea mea despre o materie, despre un anumit coleg, sau vis-ŕ-vis de a face o munca în casa, nu intra în discutie. Deci asta şi asta trebuie să faci... şi trebuie să faci bine.

 

Reporter:

- Acum cu cine discuti despre sentimentele tale?

 

Ramona Moise:

- Cel mai adesea cu surori de credinţă, dar sunt mai mult decat atat. Oarecum m-am identificat cu Domnul Isus în momentul în care mama şi fratii sai vin la el. Şi el spune că mama şi fratii sai sunt cei care asculta şi implinesc Cuvantul. Am simtit că, familia mea, fratii şi surorile mele, sunt cei care inteleg sentimentele mele, cei care vad greselile mele şi totusi nu mă critica ci cu blandete incearca sa-mi atraga atentia.

 

Reporter:

-Care a fost prima ta intalnire cu Evanghelia, cu Biblia, cu Dumnezeu? Cand ti-ai luat cateva momente din viata să stai să te gandesti specific la Dumnezeu?

 

Ramona Moise:

- În perioada liceului, unul dintre colegii mei s-a întors la Domnul. Era vizibilă la el o schimbare importantă, cu toate că şi înainte era un baiat cumsecade, silitor. Totusi, în momentul în care s-a intors la Domnul era altfel. El a inceput să ne vorbeasca tuturor celor din clasa despre Domnul, a inceput să ne invite la biserica, la intalnirile tinerilor din Caransebes, de la biserica de acolo.

 

Dar sistematic l-am respins şi multa vreme a fost tinta ironiilor noastre. Dar imi amintesc acum de el şi nu pot să mă gandesc cu drag la ele în momentul în care noi il ironizam iar el isi scotea linisti cartea de cantari şi incepea să slaveasca pe Domnul. Nouă ni se parea asta foarte foarte haios, dar acum nu mai cred la fel, acum imi dau seama cat de multa dragoste avea el pentru noi, şi cat de mult vroiam să simtitm şi noi bucuria de a fi altfel.

 

Reporter:

-Cum a inaintat apropierea ta de Dumnezeu, cum a evoluat?... Te-ai mai intalnit cu acel coleg din liceu, sa-i spui că pana la urma ai trecut de aceeasi parte a baricadei?

 

Ramona Moise:

-Da, el m-a influentat şi pe parcurs, ne-am mai intalnit pe parcurs şi el n-a renuntat. Chiar mi-a marturisit că el multa vreme s-a rugat pentru colegele sale.

 

În perioada liceului, am inceput să frecventez o biserica. Imi placea să merg acolo, dar nu cred că pot numi acea perioada, intalnirea mea cu Dumnezeu.

 

simteam bine la biserica, probabil în orice casa a Domnului este o oarecare pace, liniste şi simti că ceva în inima ta este schimbat, dar aceasta schimbare, nu dura pentru mine mai mult de doua ore cat dura programul, şi în momentul în care ieseam din biserica, viata mea era la fel. Preocuparile mele au continuat să fie de prieteni, de distractie, de discoteca. Imi doream foarte mult să fiu pe placul celor din jurul meu.

 

Reporter:

-Cautai acceptarea grupului din punct de vedere social.

 

Ramona Moise:

-Da, asa cum am cautat acceptarea, şi dragostea familiei, am cautat şi în afara lucrul acesta.

 

Reporter:

-Pe primul loc în viata fiecarui om, este nevoia de a fi iubit! Un om care nu este iubit, incurajat, care nu este acceptat de cei din jur, merge cu pasi repezi spre distrugere.

 

Ramona Moisa:

- Ne apropiam de postul Craciunului, şi aşa cum se obisnuia acolo, trebuia să tii aceasta perioada în care să incerci să te impaci cu cei cu care erai certat, să fii mai bun, să faci lucruri bune, sa-ti ajuti prietenii, vecinii.

 

Mie lucrul acesta mi s-a parut bun pana la un punct, când intervine intrebarea: ce mă fac eu daca Dumnezeu vine la o zi dupa ce a trecut postul, ce voi face? Doamne de ce n-ai venit încă ieri cand eu eram în regula? Mai du-te putin şi vino la postul urmator! Aceasta era oarecum ideea, timp de o luna, sau sase saptamani, să nu mergi la discoteca, să nu tii chefuri, să nu vorbesti urat, şi dupa ce a trecut sarbatoarea, să uiti de sarbatorit şi sa-ti faci de cap.

 

Eu am inceput să mă intreb ce mă fac dacă vine Mantuitorul prin 15 iunie şi nu e nici un post atunci. Ce fac atunci?

 

Cam de aici au inceput intrebarile mele, şi cam atunci am inceput sa-mi dau seama că locul meu nu era acolo. Am inceput să caut, am inceput să ies afara, şi atunci am inceput să plec urechea la ceea ce imi spuneau oamenii, crestinii. Atunci am inceput să mă intreb daca nu cumva totusi ei au dreptate, pentru că pana atunci i-am respins sistematic. Probabil pentru că era atat de simplu, nu vroiam să accept, eram obisnuita cu demonstratii matematice laborioase, şi un lucru atat de simplu n-am putut sa-l inteleg.

 

Reporter:

- Cineva care s-a intors la Domnul la varsta de 80 de ani, şi fiind pe punctul de a fi primit în biserica, la un fel de intalnire cu slujitorii bisericii, el intreabă: Dar nu trebuie să fac nimic? Nu. Pentru că tu Ramona spuneai că a fost foarte simplu, că e incredibil de simplu, de neacceptat de simplu. Şi cei din biserica respectivă au spus: Nu, nu trebuie să faci nimic. Dar pentru toate pacatele pe care le-am facut timp de 80 de ani, pentru tot ceea ce am facut, nu trebuie să platesc nimic?...Nu, nu trebuie să platesti absolut nimic, pentru că Fiul Lui Dumnezeu, Isus Cristos a facut totul în locul tau.

 

Poate din cauza aceasta ti-a fost greu să accepti simplitatea intoarcerii la Dumnezeu, pana ai inteles cine a platit pretul.

 

Ramona Moisa:

- Am inceput să mă intreb ce nu e în regula cu mine, sau ce ar trebui să fac pentru ca să fie mai bine, încă nu gasisem solutia, încă nu stiam că viata mea trebuie schimbata, că inima mea trebuie curatata. Dar am inceput să caut, fara să stiu ce anume, sau fara să stiu ce voi gasi la capatul acestor cautari.

 

Reporter:

-Ce-ai gasit la capatul acestor cautari?

 

Reporter:

- Am avut o prietenă care mi-a spus: “Am inceput să merg la biserica, şi uite este fain şi am inceput să citesc din biblie. N-ai vrea să vii şi tu?

 

Mi-a placut, şi am inceput să merg din ce în ce mai des. Intre timp, fiind la Timisoara la facultate, am descoperit Radio Vocea Evangheliei. Ascultand la inceput muzica de acolo, dedicatiile muzicale, apoi marturiile unor oameni, predici, fel de fel de indemnuri, treptat am inceput să simt că-mi doresc o biserica.

 

Apoi imi amintesc de o intalnire cu fratele Octavian Luncanu, a carui marturie mai tarziu am auzit-o la Radio Vocea Evangheliei. El venise intr-o misiune la biserica Gheţimani din Caransebes, şi Domnul a facut ca intr-o sambata dimineata, fratele Octavian să fie la poarta bisericii, impreuna cu un alt frate, să stea impreuna de vorba, iar eu să trec pe acolo şi să mă opresc că să vad care va fi programul pentru a doua zi. Fratele Octavian, vazandu-ma, a venit la mine şi m-a intrebat daca vin la aceasta biserica. I-am spus că da. M-a intrebat daca m-am botezat şi i-am spus: “A... mai este timp! S-a uitat la mine şi mi-a spus: Timpul poate a şi trecut! N-am stiut cum să plec mai repede de acolo. N-am mai putut să zic nimic, am ridicat din umeri, am zambit şi m-am intors. Pana acasa numai la asta ma gandeam: Nu cumva timpul meu a trecut? Nu cumva indurarea Lui Dumnezeu fata de mine s-a terminat?

Dumnezeu m-a mangaiat atunci cu un verset pe care il primisem cu multi ani în urma, de care imi aminteam ori de cate ori eram în momente din acestea de cumpana. Parca auzeam: În iubire nu este frică, iubirea alunga frica pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme, nu este desavarsit în iubire. Atunci m-am linistit, şi mi-am zis că nu trebuie să mă tem, cu siguranta Dumnezeu are iubire pentru mine şi mai are şi rabdare cu mine.

 

La Timisoara am continuat să caut o biserica, am continuat să ascult postul de radio, şi din nou am fost cercetata prin marturia unei tinere, care isi punea şi ea unele probleme.

 

Spunea: Dacă trăiesc ca şi cum Dumnezeu exista, şi pana la urma se dovedeste că El nu exista, n-am pierdut nimic. Dar daca traiesc că şi cum Dumnezeu nu exista, şi pana la urma se dovedeste că El exista, atunci am pierdut foarte mult, am pierdut totul.

 

Din nou m-am intrebat, eu cum traiesc, eu cum o să stau inaintea Lui Dumnezeu? Eu ce pierd?

 

Am început să merg la Biserica Baptistă Vox Domini din Timişoara, o biserică micuţă pe vremea aceea. Mă aşteptam să găsesc ceva foarte mare, dar era doar o casă simplă.

 

Reporter:

-Biserica inseamna Dumnezeu în inima noastra! Fiecare om este un templu viu. Notiunea de Templu ca şi clădire, specifică Vechiului Testament, a fost complet schimbată în Noul Testament.

 

În perioada pe care noi o traim acum, inimile noastre şi vietile noastre sunt Temple vii ale Lui Dumnezeu. Iar noi suntem Biserica. Biserica este alcatuita din caramizi vii, din oameni, nicidecum din cladiri. Creştinii se pot intalni şi în padure, şi pe malul unui rau, şi intr-o casa, to biserică se numeşte.

 

Ramona Moisa:

- Am fost intrebată odată, daca aş putea să merg în orice loc, şi să fac orice lucru, ce aş alege să fac? M-am gândit că mi-as dori să pot să merg inaintea Lui Dumnezeu şi să stau de vorba cu Dumnezeu, dar asa fata în fata, şi în mod direct, fara nici un fel de teama, sa-i pun toate intrebarile la care nu am raspuns. Acesta mi se pare mie locul cel mai minunat în care poti să mergi, şi lucrul cel mai frumos pe care l-ai putea face.

 

Reporter:

- Dragul nostru cititor, te-ai gandit la momentul cand vei sta inaintea Lui Dumnezeu? Biblia spune că toti oamenii, indiferent daca cred sau nu, toti vor sta inaintea Lui Dumnezeu. Vei sta cu teama, cu frica şi cu ingrijorare, pentru că va urma chinul vesnic? Sau vei sta cu bucurie şi cu deschidere, pentru că va urma să ramai acolo, în Împaratia Lui Dumnezeu?

 

Dragi cititori, vă dorim sa va puneti viata in ordine cu Dumnezeu. Daca astazi vine sfarsitul, daca astazi vine Domnul Isus Cristos, sau daca astazi, eu sau tu, va trebui sa trecem din viata aceasta, pentru ca se poate intampla oricand, si prin orice metoda, sa ni se curme viata şi sa ne confruntam cu moartea, cand vom trece dincolo, cand vei trece dincolo, sa treci cu bucurie, pentru ca Il  vei intalni pe Dumnezeu cel pe care ai dorit sa-L intalnesti. Te iubim, si iti spunem : Dumnezeu sa te binecuvinteze.

sus

horizontal rule

Ce-ar face Isus în locul meu?

interviu Romeo Bistriteanu

 

“Mi-am dat seama atunci că nu este o legendă, că Isus este într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi că trebuie să mă raportez cumva la El. Mi-am dat seama că şi eu sunt păcătos.”

 

Cum de eşti tu gata să te lepezi de credinţa ta strămoşească şi să treci la altă religie? Cum de nu te gândeşti că lucrul acesta e un păcat, îţi renegi biserica în care te-ai născut, biserica în care ai fost botezat?”

 

“Am învăţat că înainte de toate trebuie să-mi iubesc soţia şi să o slujesc cât pot mai bine, iar ea încearcă, de asemenea să-mi fie un ajutor potrivit.”

 

“Ce-ar face Isus în locul meu?”

 

“Veşnicia este mai importantă decât clipa.”

 

Romeo Bistreanu este medic chirurg.

 

Reporter:

- Romeo, de multe ori, prin metode chirurgicale se poate extrage din trupul omului ceea ce este rău. Tu ai fost supus la o altfel de “operaţie chirurgicală”, în care, prin puterea Duhului Sfânt, prin puterea lui Dumnezeu, s-a extras din sufletul tău ceea ce a fost rău şi s-a pus acolo dragostea şi pacea lui Dumnezeu.

 

Dar înainte o prezentare scurtă. Te-ai născut în 1975 la Târgu Jiu, iar în 1999 puţin înainte de sfârşitul mileniului, ai absolvit Facultatea de Medicină din Timişoara. În ultimii 4 ani de facultate ai fost coleg cu soţia ta, Luana.

 

Cum s-a întâmplat această transformare din viaţa ta, această schimbare, un alt fel de chirurgie?

 

Romeo Bistreanu:

- Sunt singur la părinţi, am crescut într-o familie tradiţional ortodoxă română, în care de mic am fost învăţat conform spiritului vremii ateiste că nu există Dumnezeu şi că tot ceea ce facem noi, reuşim prin forţe proprii. Lucrurile acestea mi s-au confirmat în bună parte prin faptul că mă descurcam destul de bine la şcoală, iar biserica o vedeam pe atunci ca fiind locul unde se desfăşoară ceremonialuri legate de naştere, cununie, moarte, iar unii oameni care merg constant la biserică sunt cei care sunt slabi şi nu pot să reuşească în viaţă prin forţe proprii.

 

Reporter:

- Iar unele servicii pe care le oficiază biserica se aplică şi celor care au trecut prin mâna unor chirurgi. Sper ca sintagma: “operaţia a reuşit, pacientul a murit” să nu aibă niciodată legătură cu tine.

 

Romeo Bistreanu:

- Să sperăm că este o sintagmă apusă, neadevărată şi că nu o vom mai întâlni în chirurgie.

 

Deşi pe vremea aceea aveam bune rezultate la şcoală şi pot să zic că eram printre primii nu întotdeauna reuşeam să-mi ating scopurile doar prin muncă  cinstită, prin învăţătura de zi cu zi şi ajunsesem la concluzia că pot să fac şi unele compromisuri pentru a atinge un scop bun, pentru a lua o notă bună, pentru a-mi mulţumi părinţii, pentru a obţine aprecieri din partea rudelor, a prietenilor şi astfel am ajuns la concluzia că scopul scuză mijloacele.

 

În facultate, la începutul anului 6, Luana, prietena mea de atunci, actuala mea soţie, m-a înduplecat să merg la un film care se numea „Viaţa lui Isus”. Auzisem despre Isus, ştiam câte ceva din tradiţia populară, dar nu eram convins că este într-adevăr ceva real, ceva adevărat.

 

Mai degrabă credeam că e legendă, o poveste în care e frumos să crezi pentru că ajută sufletul să se purifice. Ştiam cum sunt obiceiurile de Paşti, de Crăciun. Mai ales după `89 toată lumea era mult mai pioasă cu aceste evenimente. Mergea foarte multă lume la biserică.

 

Reporter:

- Brusc, după `89, toată lumea şi-a tras o palmă peste frunte şi şi-a spus: fantastic există Dumnezeu!

 

Romeo Bistreanu:

- Românului îi place să considere că există Dumnezeu atunci când vede că este scos dintr-o încercare, dintr-o treabă dificilă.

 

Aşadar, eram în anul 6, am mers cu Luana la acel film şi după aceea am fost contactat de câţiva tineri care mi-au propus să avem o discuţie şi să vedem de fapt cine este Cristos, cine a fost Isus Cristos?

 

Eu am căutat să înţeleg atunci logic şi argumentat de ce este Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu şi care sunt dovezile pentru aceasta?

 

În urma unei astfel de discuţii am ajuns la concluzia că într-adevăr, Dumnezeu a iubit lumea, L-a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru păcatele omenirii, iar dovada faptului că El a fost Fiul lui Dumnezeu este însuşi faptul că El a înviat şi El este acum viu.

 

Nici un alt Dumnezeu sau nici o altă formă de divinitate nu poate fi comparată cu Isus. De ce? Pentru că Isus este acum viu. Te poţi duce la mormântul lui Budda, te poţi duce să te închini în alte locuri, dar la mormântul lui Isus nu te poţi duce pentru că Isus este sus, e viu, e la dreapta Tatălui, nu-i poţi găsi acolo rămăşiţele.

 

Reporter:

- Mormântul gol a lui Isus este una dintre dovezile cutremurătoare care vorbesc fără nici un sunet, fără nici o vorbă, pentru toată omenirea. Locuitorul acelui mormânt este de fapt viu.

 

Romeo Bistreanu:

- Aveam să fiu impresionat de altfel şi de vieţile schimbate ale ucenicilor Săi, care înainte de învierea Sa au fost cuprinşi de frică, L-au părăsit, L-au trădat chiar. Dar după aceea ei au început o altă viaţă, au început o viaţă în care să-l vestească pe Isus cel viu, pe Isus cel înviat şi au mers până la sacrificiul suprem. De unde înainte fuseseră atât de fricoşi, acum au fost gata să-şi dea viaţa pentru aceasta.

 

Mi-am dat seama atunci că nu este o legendă, că Isus este într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi că trebuie să mă raportez cumva la El.

 

Mi-am dat seama că şi eu sunt păcătos, că am făcut multe compromisuri, că pentru mine scopul era important, mijloacele mai puţin şi am ajuns în urma unei îndelungi meditaţii la a-mi recunoaşte păcatele înaintea lui Dumnezeu şi la a-L primi pe Isus în inima mea ca singură cale de împăcare între mine şi Dumnezeu.

 

A fost un moment undeva în vara anului 1999, iar apoi am continuat să mă întâlnesc şi să întreţin relaţii de prietenie cu tinerii din „Alege Viaţa”, cei care organizaseră proiecţia filmului „Viaţa lui Isus”.

 

Am mers împreună la întâlniri săptămânale, la studii biblice, apoi într-un proiect de vară la mare şi aveam să constat un lucru care îi unea pe toţi şi anume, credinţa în Isus.

 

Şi nu numai atât, dar am văzut la ei o altfel de viaţă, un altfel de mod de a te distra, un altfel de mod de a te raporta la cei din jur.

 

Lucrul acesta mi-a influenţat mult viaţa, pentru că fără ei poate că m-aş fi îndepărtat de Dumnezeu. Dar mi-am dat seama că odată ce Cristos a înviat, El a înviat şi în inima noastră şi omul vechi s-a dus. Totul în inima noastră s-a schimbat şi este nou.

Poate că a fost vorba de o intervenţie chirurgicală, chiar dacă în timp foarte lent, dificil de închipuit într-o chirurgie reală, dar în care vechiul eu este înlocuit de Duhul Sfânt, de persoana lui Isus Cristos şi de Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Reporter:

- Exact cum spune apostolul Pavel „Cristos în voi nădejdea slavei”. Sunt aici fapte şi întâmplări pe care nu le putem descrie şi nu le putem înţelege din punct de vedere raţional pentru că este vorba de intervenţia, de transcendenţa unei alte lumi în lumea noastră. Lumea lui Dumnezeu intră în lumea noastră atunci când îi dăm voie. Când nu-i dăm voie lui Dumnezeu, intră singură, fără să ceară voie, lumea celui rău.

 

Romeo Bistreanu:

- Cred că de mare importanţă au fost pentru mine momentele în care am încercat să studiez Scriptura, să înţeleg Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Foarte mulţi au ideea preconcepută că Scriptura nu poate fi înţeleasă şi că ea este accesibilă doar unor anumiţi oameni, unor anumiţi învăţaţi, cărturari, preoţi de seamă sau astfel de oameni.

 

Dar am văzut că dacă eu Îl caut cu o inimă sinceră pe Dumnezeu şi continui zi de zi să mă uit în Scriptură, să întreb pe cei care au studiat mai mult sau pe cei care trăiesc o viaţă de credinţă mai aproape de Dumnezeu, viaţa mea poate să se schimbe.

 

Cândva consideram, aşa cum am menţionat, că un scop bun poate scuza un mijloc mai neortodox de a ajunge la el. Dar am văzut că lui Dumnezeu nu-i plac minciuna, înşelăciunea şi astfel de lucruri, care sunt considerate păcate.

 

Indiferent care este scopul pe care trebuie să-l atingi, Dumnezeu vrea ca mijloacele prin care tu îl vei atinge să fie conforme voii Lui, Cuvântului Lui.

 

Reporter:

- Spunea cineva „Moştenirea noastră nu este ceea ce ne dă Domnul, ceea ce ne dă Dumnezeu sau ceea ce putem câştiga cu propriile noastre puteri, cu mâinile noastre, ci moştenirea noastră este Domnul Însuşi. Atunci când facem din El ţinta vieţii noastre, atunci celelalte lucruri le vedem în adevărata lumină şi la adevărata lor valoare. Atunci mi se va părea complet deplasat să risc relaţia cu Dumnezeu, să-mi risc veşnicia de dragul unui câştig foarte mare sau de dragul unui beneficiu de altă natură.”

 

Romeo Bistreanu:

- Suntem de multe ori puşi în situaţii de moment în care trebuie să facem anumite compromisuri şi cred că este foarte greu să rezistăm dacă nu ne gândim de exemplu ce ar face Isus în locul nostru, dacă El ar fi confruntat cu situaţia mea dificilă în care eu trebuie să dau un răspuns clar, da sau nu unei probleme, unei ispite, unui lucru care nu este după voia lui Dumnezeu.

 

Cred că de fiecare dată când ne întrebăm ce-ar face Isus în locul nostru, noi putem să găsim în Scriptură răspunsul la astfel de întrebări. 

 

Reporter:

- De obicei, Guvernele luptă împotriva corupţiei şi spune o zicală Don`t still, the government hate the competition!” adică Nu fura, Guvernul urăşte competiţia!” De prea multe ori guvernanţii nu înţeleg că nu poţi să lupţi împotriva corupţiei doar stabilind legi, ci trebuie să-l schimbi pe om din interior, ceea ce doar Isus Cristos poate să facă.

 

Spuneai despre acest principiu pe care l-a lăsat Domnul Isus Cristos: „Daţi Cezarului ce e-al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” Mântuitorul Isus Cristos a fost primul care a lansat această idee, de separare clară a puterii în Stat: Biserica de-o parte, Statul de alta, să nu aibă nimic de-a face unul cu altul.

 

Până atunci şi poate şi de atunci o bună perioadă împăratul sau regele avea şi funcţia religioasă cea mai înaltă în Stat. De multe ori şi mulţi oameni confundă cele două şi spun: „Nu-i nimic. Este foarte bine dacă fur de la Cezar ca să-i dau lui Dumnezeu.” Şi fură pe rupte şi apoi merg şi fac donaţii le biserică în ideea că poate îşi vor răscumpăra greşelile, ceea ce este complet ireal.

 

Pe Dumnezeu nu-l interesează banii noştri furaţi pe care să-i dăm mai apoi la biserică. Aceia sunt bani murdari şi Dumnezeu nu ia deloc în calcul acei bani că i-am dat noi la biserică în urma unor furturi sau în urma unor afaceri necurate. Ce-au spus prietenii voştri, cunoştinţele voastre despre voi?

 

Romeo Bistreanu:

- Mulţi colegi au fost uimiţi, alţii au avut puterea să mă atace personal: Cum de eşti tu gata să te lepezi de credinţa ta strămoşească şi să treci la altă religie? Cum de nu te gândeşti că lucrul acesta e un păcat, îţi renegi biserica în care te-ai născut, biserica în care ai fost botezat?”

 

Le răspundeam: „Eu nu vreau să reneg pe nimeni, dar eu acum L-am cunoscut pe Isus Cristos şi El a murit pentru mine. Eu am aflat aceasta la 23 de ani. N-am ştiut că a murit pentru mine şi e singura modalitate prin care păcatele noastre pot fi curăţate, pot fi şterse dinaintea lui Dumnezeu. L-am cunoscut pe Isus şi am înţeles mai multe despre  Dumnezeu, despre viaţa creştină într-o astfel de biserică, o biserică baptistă.”

 

În discuţiile cu prietenii şi cu colegii noştri am vrut să accentuăm faptul că indiferent unde te afli ţinta ta trebuie să fie Isus Cristos. Prin cine te uiţi tu la Dumnezeu? Pentru că numai un singur Fiu a avut Dumnezeu şi El a murit şi pentru păcatele mele şi pentru păcatele tale.

 

Au fost discuţii mai grele şi cu părinţii, dar mama mea a acceptat să vină la botez şi a înţeles decizia noastră.

 

Chiar dacă ea nu este gata să ia o astfel de decizie, a văzut motivaţiile noastre şi a înţeles că noi vrem să trăim o viaţă plăcută lui Dumnezeu, că nu vrem să fugim de o biserică sau să abandonăm o tradiţie, o cultură veche, ci vrem să ne apropiem mai mult de Dumnezeu şi să trăim, să împlinim voia Lui.

 

Reporter:

- Ce s-a schimbat în viaţa voastră de familie, după acel moment când v-aţi întors la Dumnezeu?

 

Romeo Bistreanu:

- Poate că ne este greu să ne iertăm unul pe celălalt, dar de fiecare dată, eu mă gândesc la Dumnezeu şi îi cer iertare Lui.

 

Vreau să ne aplecăm amândoi în rugăciune în faţa Lui pentru că sunt momente dificile în viaţa noastră şi atunci soluţia cea mai bună trebuie căutată la Dumnezeu.

 

Am învăţat că înainte de toate trebuie să-mi iubesc soţia şi să o slujesc cât pot mai bine, iar ea încearcă, de asemenea să-mi fie un ajutor potrivit, conform Cuvântului lui Dumnezeu, şi dacă noi ne raportăm la Dumnezeu şi la Cuvântul Lui, ştim să găsim rezolvarea tuturor problemelor care apar în căsnicie.

 

Reporter:

- Spuneai că la un moment dat ţi-ai făcut un principiu care spune “Ce-ar face Isus în locul tău?” Dă-ne un exemplu din viaţă când ai decis chiar în pierderea ta, să faci ceea ce te-ai gândit că ar face Isus în locul tău?

 

Romeo Bistreanu:

- Am fost confruntat o bună perioadă de timp cu aceasta. În spital, unele persoane dintre cele care asigură asistenţa medicală bolnavilor, obişnuiau să îşi procure medicamente pentru ei, prescriindu-le pe foile de observaţie ale bolnavilor. Medicamentele care nu erau absolut necesare respectivilor bolnavi erau luate de ei acasă. Şi recunosc că şi eu am făcut lucrul acesta o bună perioadă de timp până într-o bună zi când m-am întrebat: “Ce-ar face Isus în locul meu?” Este oare aceasta o practică plăcută lui Dumnezeu, conformă cu voia lui Dumnezeu?

 

M-am gândit că într-adevăr noi nu primim acolo medicamente gratuite, noi trebuie să ne plătim singuri asigurarea medicală, nu este gratuită pentru noi.

Dar ceea ce făceam era într-adevăr o minciună, o înşelătorie şi când Dumnezeu m-a luminat asupra acestui lucru am decis că Isus nu poate face niciodată un astfel de compromis. Şi deci, nici eu nu am voie să-l fac.

Veşnicia este mai importantă decât clipa.

 

**********

Aceste interviuri au fost difuzate initial de Radio Vocea Evangheliei - Timisoara, in cadrul emisiunii VIEŢI  TRANSFORMATE.

sus

 


Ce este nou?

Pagină de căutare!

Prin intermediul acestei pagini ai posibilitatea de a căuta diverse articole, subiecte de interes, precum şi pasaje din Scriptură. Apasă aici!

 

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere! [apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

 

 



 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate