Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Mass-Media
 

Noiembrie 2005
Arhiva editurii
Caută în site

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Pagina de Umor
Mărturisiri
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

Radio Vocea Evangheliei

Asculta Radio Vocea Evangheliei LIVE! Pentru a putea asculta transmisia aveti nevoie de Real Player, care poate fi downlodat gratuit de la www.real.com

Ascultă RVE Live!

 


Pagina de Mass-Media

 

Ioan Ciobotă - Radio Vocea Evangheliei Timişoara

Pagina de Mass-Media este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

[www.rvetm.com]

 

Radio Vocea Evangheliei Timisoara

horizontal rule

În acest număr:

 

 

Aveam o credinţă mistică [pe această pagină]

 

Cand te intorci dimineata acasa de la chefuri [pe această pagină]

horizontal rule

Aveam o credinţă mistică

interviu Cosmin Ciui

 

“Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros, adică un om moral, un om cinstit, un om care nu prea păcătuieşte sau foarte aproape de standardul lui Dumnezeu.

 

“Credeam în Dumnezeu doar pentru simplu motiv că în cazul în care aş fi îndrăznit să spun că nu cred că există Dumnezeu, mi-ar fi fost frică că poate mă trăzneşte sau mi se poate întâmpla instantaneu ceva rău. Aveam o credinţă mistică.

 

“Cei care cred că omul provine din maimuţă, provin într-adevăr din maimuţă, iar cei care consideră şi au convingerea că ei au fost creaţi de Dumnezeu, sunt într-adevăr creaţi de Dumnezeu şi alcătuiesc o rasă aparte de cei care provin din maimuţă.” - Leon Şestov

 

“Dostoievski,în ‘Fraţii Karamazov’ spune: ‘Dacă nu există Dumnezeu atunci toate ne sunt îngăduite. Cam acestea erau gândurile mele atunci, îmi este îngăduit orice şi pot să fac orice.

 

“Mă credeam suficient de bun pentru a putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dacă aceasta există într-adevăr. Eram un om suficient de moral ca să fiu privit cu admiraţie şi respect, spun asta fără falsă modestie, de majoritatea vecinilor şi prietenilor necreştini. Eram considerat de mulţi drept un etalon. În momentul întâlnirii mele cu Dumnezeu am realizat că sunt departe, foarte departe de aşa ceva.

 

“Rugăciunea mea zilnică, cea mai adâncă către Dumnezeu, este ca El să îmi sfinţească inima şi mintea, să mi-o curăţească, pentru că este de necrezut de păcătoasă, de rea şi de multe ori când stai să o analizezi cu atenţie îţi este frică ce găseşti acolo.

 

“Aş vrea să vă opriţi şi să vă gândiţi puţin la faptul că veţi sta faţă în faţă cu Dumnezeu şi veţi fi siliţi să daţi socoteală de viaţa voastră.”

 

Cosmin Ciui este medic rezident. A terminat de curând facultatea de medicină, iar în timpul facultăţii l-a întâlnit pe cel care i-a schimbat viaţa, pe Isus Cristos. Cum s-a schimbat viaţa lui Cosmin într-o perioadă în care se bucura de libertate şi dorea să facă tot ceea ce a visat?

 

Cosmin Ciui:

- În vara anului doi de facultate, nişte tineri au împărţit la poarta căminului nişte buletine cu un sondaj prin care încercau să afle interesul studenţilor cu privire la lucrurile spirituale. Una dintre întrebări era: “Cât de mult ai vrea să-l cunoşti pe Dumnezeu pe o scală de la 1 la 10?”

 

La sfârşit am fost provocat să ne întâlnim regulat pentru a putea să discutăm despre aceste lucruri. Deoarece toate discuţiile se purtau în engleză, am zis că este o ocazie bună să pot să învăţ mai bine limba engleză.

 

În cadrul studiilor pe care le făceam se obişnuia să se citească un pasaj din Biblie sau se studia pe Biblie aşa că vrând-nevrând m-am apucat să citesc şi eu. A fost o luptă la început să citesc Biblia pentru că îmi venea să renunţ când încercam să citesc.

 

A fost o luptă şi a fost destul de greu. Însă treptat-treptat am văzut că multe lucruri pe care eu le credeam sau multe lucruri cu care eu eram obişnuit erau false după ce le analizam în lumina Bibliei. Atunci am început să-mi pun întrebări.

 

Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros, adică un om moral, un om cinstit, un om care nu prea păcătuieşte sau foarte aproape de standardul lui Dumnezeu. Când am apucat să citesc Biblia am văzut că sunt departe de a fi aşa şi am început să-mi pun probleme.

 

În cadrul studiilor am ajuns să înţeleg de fapt care este diferenţa dintre a fi un om după voia lui Dumnezeu, prin jertfa lui Isus Cristos şi un om care încearcă să fie după voia lui Dumnezeu prin eforturile lui.

 

Reporter:

- De ce voiai să fi după voia lui Dumnezeu? De ce credeai că e important ca viaţa ta să se ghideze şi să se încadreze între limitele sau să se ghideze după prescripţiile lăsate de Dumnezeu?

 

Cosmin Ciui:

- Pe vremea aceea eram aproape ateu. Credeam în Dumnezeu doar pentru simplu motiv că în cazul în care aş fi îndrăznit să spun că nu cred că există Dumnezeu, mi-ar fi fost frică că poate mă trăzneşte sau mi se poate întâmpla instantaneu ceva rău.

 

Aveam o credinţă mistică. Nu mă influenţa prea tare. Încercam să fiu un om integru pentru că aşa am fost educat să fiu un om moral, corect, dar nu prea credeam cu adevărat în existenţa lui Dumnezeu.

 

Una dintre primele cărţi care m-au ajutat, alături de Biblie, să-mi reevaluez oarecum poziţia a fost „Jurnalul fericirii” a lui Steinhardt prin care am învăţat multe lucruri.

 

Apoi erau unele lucruri despre care am ajuns la cunoştinţa că sunt păcate, însă nu vroiam să renunţ la ele. Mi-am zis: „în regulă, o să încerc să renunţ la păcate însă încep cu cele mai mici şi anumite păcate le las ultimele.” Dar Dumnezeu nu a fost de acord cu genul acesta de tranzacţii.

 

Reporter:

- Când ştiu că mai am două secunde de trăit, atunci renunţ şi la cele mari.

 

Cosmin Ciui:

- Da, am fost pus în faţa faptului de a renunţa la lucrurile care îmi dădeam seama că erau nişte păcate înaintea lui Dumnezeu, care puteam să le consider eu nişte păcate mai mari decât altele la care mi-ar fi plăcut mie să renunţ.

 

Aşa că a fost o luptă destul de mare, am fost pus în faţa unor decizii destul de importante, chiar foarte importante, care mi-au influenţat ulterior viaţa şi Dumnezeu a biruit, mi-a dat putere şi am început să mă îndrăgostesc de El. A fost o perioadă în care L-am simţit pe Dumnezeu foarte aproape de mine, am simţit că se implică în cele mai mici detalii, ţine cont de rugăciunile cele mai neînsemnate, nu că acum nu ar face la fel, însă atunci a fost parcă puţin altfel, a fost ceva diferit, a fost ceva special.

 

Ulterior, am început să le vorbesc şi eu oamenilor despre Cristos. Am fost la mare şi am vorbit pe plajă cu studenţi, în mod special despre nevoia lor de a avea o relaţie cu Dumnezeu, de a-l căuta pe Dumnezeu. La un moment dat, am vorbit cu un băiat, avea vreo 29-30 de ani, ulterior am aflat că era căsătorit, soţia şi cei doi copii nu ştiau că el este la mare, nu ştiau unde este, a plecat fără ca ei să ştie.

 

Am vorbit cu el şi şi-a dat seama de nevoia lui de Dumnezeu, într-un mod deosebit. Am înţeles că a fost ceva special atunci. El a spus: „Întotdeauna mi-am dat seama că trebuie să mă pocăiesc, dar am spus că trebuie să aştept o anumită vârstă şi m-am gândit la vârsta de 33 de ani.” Am zâmbit când am auzit motivaţia lui. Totuşi ne-am rugat împreună şi sper că el s-a întors la Dumnezeu.

 

Reporter:

- Ai absolvit medicina. Credeai în evoluţionism sau în creaţionism? Am apărut din maimuţă sau ne-a creat Dumnezeu?

 

Cosmin Ciui:

- Am o altă experienţă legată de teoria evoluţionismului. Credeam în evoluţionism, nu neapărat pentru că am fost student la medicină, dar aşa am fost noi “formataţi” să credem.

 

Am luat contactul cu organizaţia „Alege Viaţa”, şi în momentul în care am început să vorbim despre lucruri spirituale, despre Dumnezeu, despre planul Lui, am înţeles că Biblia ne spune că Dumnezeu a creat lumea şi că El l-a creat şi pe om după chipul şi asemănarea Sa.

 

Eu deja făcusem câţiva paşi de credinţă, dar mi-am zis: „Bine, cred multe lucruri, încep să cred multe lucruri, dar aceasta nu o pot accepta!”

 

Citind în continuare „Jurnalul fericirii”, am ajuns la capitolul în care Steinhardt citează un scriitor din diaspora rusă, Leon Şestov se numea el, care spune:

 

Există în momentul de faţă două teorii cu privire la originea omului. Una spune că omul provine din maimuţă, iar alta spune că a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Susţinătorii celor două teorii se ceartă grozav.

 

Părerea mea este că ei se înşeală, şi unii şi alţii. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Cei care cred că omul provine din maimuţă provin într-adevăr din maimuţă, iar cei care consideră şi au convingerea că ei au fost creaţi de Dumnezeu, sunt într-adevăr creaţi de Dumnezeu şi alcătuiesc o rasă aparte de cei care provin din maimuţă.”

 

A fost un moment în care am stat şi m-am gândit îndelung la acest lucru, m-a provocat. Citeam în paralel o altă carte, „Creaţionismul ştiinţific”. Am făcut o rugăciune scurtă, care s-a împlinit imediat. Am zis: „Doamne, dacă este adevărat că tu l-ai creat pe om şi că toate aceste lucruri cu privire la evoluţionism sunt nişte minciuni, sădeşte în inima mea o convingere puternică, a acestui lucru.”

 

Într-un timp foarte scurt, 2-3 zile, pur şi simplu, parcă mi-a fost şters din memorie acest gând, această convingere că provin din maimuţă. Şi Dumnezeu mi-a dat convingerea că El m-a creat.

 

Reporter:

- Care erau frământările tale dinainte, dincolo de preocupările de natură intelectuală?

 

Cosmin Ciui:

- În momentul în care am ajuns la facultate, am zis : „Acum pot să fac ce vreau! Pot să trăiesc viaţa pe care o vreau, pot să fac ce vreau eu.” Mă gândeam în special la lucrurile păcătoase, să pot să trăiesc o viaţă în care să dau frâu liber imaginaţiei în toate domeniile. Am citit puţin mai târziu o carte a lui Dostoievski, „Fraţii Karamazov” şi el spune: „Dacă nu există Dumnezeu atunci toate ne sunt îngăduite”. Cam acestea erau gândurile mele atunci, îmi este îngăduit orice şi pot să fac orice.

 

Dumnezeu a intervenit destul de repede în viaţa mea. Însă oricum am făcut destule lucruri pe care acum le regret şi care au consecinţe asupra vieţii mele, chiar şi acum şi vor avea practic toată viaţa pentru că consecinţele păcatului rămân chiar dacă este iertat de Dumnezeu atunci când devii copil al Lui.

 

Reporter:

- Îţi place rugăciunea şi-ţi place să citeşti mult, îţi place Biblia în mod deosebit.

   

Cosmin Ciui:

- Da, îmi place foarte mult rugăciunea. Îmi dau seama că este cheia care poate deschide orice uşă de acces spre revărsarea puterii lui Dumnezeu şi a binecuvântărilor Lui. Îmi place de asemenea să citesc foarte mult.

 

Aş putea spune că într-un timp destul de scurt mi-am făcut o bibliotecă destul de consistentă de literatură şi teologie creştină.

 

Desigur, Biblia are locul principal, în centrul preocupărilor mele şi încerc să-i aloc cât mai mult timp. Este cartea după care încerc în permanenţă să-mi modelez viaţa, este cartea care mi-a schimbat viaţa aşa că nu aş putea să uit de ea sau să o las în afara preocupărilor mele.

 

Dacă ar fi să fac o recomandare aş putea să spun că eram şi eu cândva un om care nu avea nici un interes pentru lucrurile spirituale.

 

Eram un om care se credea suficient de bun pentru a putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dacă aceasta există într-adevăr. Eram un om suficient de moral ca să fiu privit cu admiraţie şi respect, aş putea să spun fără falsă modestie, de majoritatea vecinilor şi prietenilor necreştini. Eram considerat de mulţi drept un etalon. În momentul întâlnirii mele cu Dumnezeu am realizat că sunt departe, foarte departe de aşa ceva.

 

Acum, pe măsură ce mă apropii tot mai mult de Dumnezeu, îmi dau seama că sunt foarte departe de viaţa pe care eu credeam că o duc, de sfinţenia şi neprihănirea pe care credeam că le am. Îmi dau seama că sunt foarte păcătos, că inima mea este coruptă în totalitate şi rugăciunea mea zilnică, cea mai adâncă către Dumnezeu, este ca El să îmi sfinţească inima, să mă curăţească, pentru că este de necrezut de păcătoasă, de rea şi de multe ori când stai să o analizezi cu atenţie îţi este frică ce găseşti acolo.

 

Aş vrea să îi provoc pe cititorii noştri să se oprească puţin. Undeva, într-un capitol din Amos spune: „De aceea va veni vremea când îţi voi face aceste lucruri Israele. Pregăteşte-te să-l întâmpini pe Dumnezeul tău!

 

Dragii mei, va veni o vreme când fiecare vom sta faţă în faţă cu Dumnezeu, vom fi siliţi, nevoiţi să dăm socoteală de viaţa pe care am trăit-o. De aceea, aş vrea să vă rog să vă opriţi puţin din cursul vieţii voastre grăbite, tot mai grăbite, când deşi tehnologia are un aport foarte important, timpul parcă este tot mai scurt.

 

Aş vrea să vă opriţi şi să vă gândiţi puţin la faptul că veţi sta faţă în faţă cu Dumnezeu şi veţi fi siliţi să daţi socoteală de viaţa voastră. Şi dacă sunteţi sinceri şi recunoaşteţi că sunteţi păcătoşi şi că aveţi nevoie de Dumnezeu, cu siguranţă El se va lăsa descoperit, pentru că a spus: „Cine mă caută mă va găsi. Dacă mă căutaţi cu toată inima mă veţi găsi.” Şi El este acela care doreşte ca voi să petreceţi veşnicia cu El în cer.

 

Reporter:

- Dacă vrei, te rog să înalţi o rugăciune către Dumnezeu.

 

Cosmin Ciui:

- Tată din cer, venim înaintea Ta în aceste momente, Doamne şi te binecuvântăm ca Dumnezeu al cerului şi al pământului. Te binecuvântăm, Tată ca şi Creator al întregului Univers. Te binecuvântez Tată, ca şi Creator al meu şi te binecuvântez Tată, ca şi Creator al tuturor oamenilor.

 

Doamne, vreau să-ţi mulţumesc pentru că fără ca eu să te fi căutat, Tu ai fost acela care m-ai căutat mai întâi. Îţi mulţumesc Doamne, că fără ca eu să te fi dorit Tu ai fost Acela care m-ai dorit Doamne, pentru Tine.

 

Recunosc Doamne, că nu am nici un merit în toate aceste lucruri. Recunosc Doamne, că am fost un păcătos. Şi recunosc Doamne, că sunt un păcătos, chiar şi acum, dar sunt un păcătos iertat de Tine.

 

Tată, mă rog pentru cei care citesc această carte, să-i cercetezi prin Duhul Tău cel Sfânt. Te rog Doamne să-i sensibilizezi, să-i faci Doamne să realizeze goliciunea vieţii lor, să realizeze lipsa de importanţă a vieţii pe care o duc departe de Tine.

 

Aş vrea Doamne să li te descoperi ca Cel care poate umple toate golurile din viaţa lor. Aş vrea Doamne să li Te descoperi ca Cel care poate da un sens vieţii lor şi Doamne dacă sunt inimi care te caută, te rog ca Tu să li te descoperi.

 

Te rog Doamne să îi iei de mână, să îi ajuţi să facă primii paşi în credinţă. Te rog să-i binecuvântezi pe toţi cititorii noştri cu o inimă bună, cu o minte înţeleaptă, cu multă pace şi dragoste unii faţă de alţii. Te rog Doamne să-i binecuvântezi cu viaţă veşnică.” Amin

sus

horizontal rule

Cand te intorci dimineata acasa de la chefuri

interviu Silvia Dascalu

 

Dragul nostru cititor sau cititoare, când ai fost la ultimul chef? Cum a fost? Cum te-ai simţit? Dar dimineaţa când te-ai întors acasă ce-ai simţit în sufletul tău, atunci când ai stat de vorbă doar tu singur cu conştiinţa ta?

 

Silvia Dascălu are 15 ani, este elevă în clasa a VIII-a şi a trecut şi ea prin experienţe de genul acesta.

 

Silvia Dascălu:

- Conştiinţa mă mustra şi mă simţeam foarte mizerabil.

 

Reporter:

- Ce se întâmplă la unele chefuri?

 

Silvia Dascălu:

- Cine nu este băgat în seamă, n-are ce căuta acolo. Trebuie să fii cu tupeu, cum se spune şi trebuie să te bagi în seamă, ca cineva să te bage în seamă. Nu mi se pare normal să te bagi în seamă ca să fii băgat în seamă.

 

Reporter:

- Tu ai renunţat la toate aceste lucruri. Îţi pare rău că ai renunţat?

 

Silvia Dascălu:

- Nu-mi pare deloc rău pentru că simt cum Dumnezeu îmi binecuvintează viaţa şi pot să vă spun că viaţa trăită cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pământ.

“Am ajuns într-un moment în care mi-a fost scârbă de mine”

 

“Când Domnul m-a cercetat, în jurul vârstei de 14 ani, mi-a fost dificil să renunţ la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la băieţi, la dansuri, la muzica aceasta din lume.”

 

“Este ceva minunat pentru că ştiu sigur că am un Tată sus în cer care veghează asupra mea zi de zi, clipă de clipă şi oricând sunt în strâmtorare pot să-i cer ajutorul. El niciodată nu mă va respinge, oricât de păcătoasă aş fi, iar acest lucru este un lucru minunat şi este într-adevăr ceva de neimaginat.”

 

Silvia Dascălu:

Am frecventat Biserica Creştină Baptistă „Emanuel” din Timişoara şi am auzit despre o organizaţie care se cheamă „Awana” şi care se ocupă de lucrarea cu copiii. Prietenii mei de la biserică m-au ajutat foarte mult, mi-au spus despre Domnul, despre Biblie, despre ce se face în biserică, apoi păstorul mi-a spus mai în detaliu tot ce se va petrece cu viaţa mea după moarte.

 

Atunci m-am gândit cam cum arată viaţa mea, am reflectat asupra trăirii mele, asupra vorbirii mele, am ajuns într-un moment în care mi-a fost scârbă de mine şi astfel Dumnezeu mi-a cercetat viaţa prin Duhul Său cel Sfânt şi am decis să mă întorc la Domnul.

 

Atunci am găsit pace în inima mea, am găsit dragoste. Acum pot să spun că Dumnezeu trăieşte în mine şi vreau să trăiesc numai după voia Lui. Am credinţă că El mă va ajuta la aceasta.

 

Am 15 ani, învăţ la o şcoală generală şi mai departe vreau să mă duc la un liceu de informatică ca apoi să urmez Facultatea de Informatică şi să devin programator, dar să-mi dedic tot timpul meu liber pentru Dumnezeu.

 

Reporter:

- Nu crezi că ai început prea devreme? Nu crezi că eşti prea tânără, în clasa a VIII- a ca să te întorci la Dumnezeu, ca să-ţi schimbi viaţa? În primul rând cred că nu ai avut prea multe lucruri rele la care să renunţi şi în al doilea rând nu te-ai gândit că mai poţi aştepta până la 40-50 de ani?

 

Silvia Dascălu:

- Eu m-am maturizat foarte repede la mine în familie. Deja la 12 ani umblam cu băieţii şi toate celelalte de genul acesta. Când Domnul m-a cercetat, în jurul vârstei de 14 ani, atunci mi-a fost dificil să renunţ la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la băieţi, la dansuri, muzica aceasta din lume.

 

Mi-a fost foarte greu la început deoarece eram obişnuită cu lucrurile acestea şi sora mea încă mai ascultă chestiile acestea şi le mai frecventează încă şi mi-a fost greu, dar am fost învăţată să gândesc matur, de aceea am considerat că am maturitate deplină să aleg ce este bine pentru mine şi ce este rău şi de aceea am ales că cel mai bine pentru mine este să-mi dedic viaţa lui Dumnezeu şi să merg cu El înainte.

 

Cine se gândeşte: „O, mă pocăiesc la 40 de ani” face o mare greşeală pentru că tinereţea trăită cu Dumnezeu este cel mai minunat lucru şi să ştii că ai o viaţă foarte fericită acolo sus în cer este cel mai minunat lucru de care poţi să fii sigur.

 

Reporter:

- Până în clasa a VIII-a ai avut atâtea experienţe din punct de vedere negativ?

 

Silvia Dascălu:

- Da, pot să spun aşa. Au fost multe momente în care am regretat trăirea mea, ce-am făcut. Mă mustra conştiinţa şi au fost momente în care n-am putut să suport. Trebuia să alerg la cineva şi să le povestesc.

 

M-am gândit că ceva nu este bine în viaţa mea şi m-am gândit că nu este normal să plâng aproape în fiecare seară. Atunci am hotărât să încerc să văd şi cealaltă latură a lucrurilor, nu doar să mă duc la chefuri sau să ascult muzica de acolo, ci să văd şi cealaltă latură, să mă duc la nişte ore de studiu biblic pentru tineri, să ascult Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Am simţit multă pace în inimă când veneam de acolo şi nu mai era cum era când veneam de la chefuri, nu mă mai mustra conştiinţa, nu mai aveam chestii de regretat pe care le făcusem, ci simţeam pur şi simplu pace în inima mea şi dorinţă să merg tot înainte cu lucrurile acelea.

 

Reporter:

- Care este situaţia din punct de vedere moral, între tinerii din ţara noastră care sunt până în clasa a VIII-a?

 

Silvia Dascălu:

- Am observat în ultimii ani o dorinţă a tinerilor până în clasa a VIII-a de a se maturiza mai repede, de a creşte mai repede, de a părea mai maturi când de fapt mintea lor nu este decât la acei ani. Am văzut lucrul acesta prin îmbrăcămintea lor, prin modul de a se comporta, modul de a gândi, lucrurile pe care le caută.

 

Şi am văzut o schimbare radicală faţă de ceea ce erau generaţiile de acum câţiva ani şi faţă de generaţiile de acum. S-au maturizat foarte repede atât fizic, cât şi din punct de vedere spiritual. Gândesc foarte matur când de fapt ei nu ştiu ce caută. Şi acesta este un foarte mare dezavantaj pentru că acum ei îşi pierd copilăria şi tinereţea cu lucruri de nimic, iar mai târziu o să aibă multe de regretat. Pot să vă spun aceasta din proprie experienţă.

 

Chiar dacă am numai 15 ani am trecut prin multe chestii negative şi acum am găsit ceea ce căutam. Am găsit pacea şi fericirea care nu o pot da nici chefurile, nici lumea aceasta, ci numai credinţa în Dumnezeu şi siguranţa că vei avea o viaţă după moarte.

 

Reporter:

- Sigur nu-ţi pare rău după ceea ce ai lăsat în urma ta?

 

Silvia Dascălu:

- Nu. Au fost momente din viaţa mea în care într-adevăr mă simţeam plictisită de toată viaţa aceasta după ce m-am întors la Dumnezeu, dar mai apoi venea o bucurie enormă şi uitam toate lucrurile. Acum nu-mi pare deloc rău pentru că simt cum Dumnezeu binecuvintează viaţa mea şi viaţa trăită cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pământ.

 

Reporter:

- Cu siguranţă Isus Cristos este modelul tău suprem acum şi modelul la care ai vrea să ajungi, dar te-aş întreba înainte de a-l cunoaşte pe Isus Cristos care erau modelele tale? Care erau idolii tăi? Ce-ţi plăcea? Celin Dion, Whitney Houston, Deep Purple? Ce ascultai?

 

Silvia Dascălu:

- Ascultam Britney Spears, Christina Aquilera, Celin Dion. Acestea erau câteva modele de viaţă pentru mine.

 

Un alt model în viaţă este tatăl meu. Mă surpinde foarte mult cum încă poate să facă faţă acestor presiuni din lume când toată lumea aleargă după bani.

 

Reporter:

- Cum au reacţionat prietenii tăi când au auzit că tu ai decis să te pocăieşti şi să-ţi schimbi viaţa, să nu mai mergi la petreceri cu ei, să nu mai mergi la chefuri cu ei?

 

Silvia Dascălu:

- Într-adevăr au fost surprinşi, mai ales că eu eram “şefa” lor. Au fost foarte şocaţi, n-au vrut să accepte lucrurile acestea. Tot mă îmbiau: „Hai să mergem la nu ştiu ce chef, hai că acum e acolo, acum e dincolo.” La început mi-a fost deosebit de greu să pot face faţă presiunilor, dar Dumnezeu de fiecare dată mă cerceta sau îmi punea o piedică şi nu mă mai duceam. Mă cerceta şi îmi părea rău că am avut dorinţa de a merge.

 

La început a fost mai greu, dar acum au înţeles toţi că eu caut alte lucruri decât ei şi caut alte valori în viaţă. Acum au înţeles şi nu mai sunt presiunile acelea. Am rămas prietenă cu ei, sunt apropiată de unii dintre ei şi nu-mi pare rău că pot să le vorbesc despre Dumnezeu şi că pot să le spun ce vrea Dumnezeu cu viaţa lor şi sper ca Dumnezeu să mă ajute să fac lucrul acesta cât mai bine.

 

Reporter:

- Care a fost momentul când te-ai hotărât, când te-ai decis sută la sută să-ţi schimbi viaţa?

 

Silvia Dascălu:

- Era odată după petrecerea de ziua mea, când împlinisem 14 ani.Mi-am ţinut ziua împreună cu o colegă de clasă şi a fost un chef de o noapte.

 

Reporter:

- O noapte albă!

 

Silvia Dascălu:

- Exact. A doua zi, Duhul Domnului m-a cercetat şi conştiinţa m-a mustrat şi mi-am dat seama de ceea ce făcusem noaptea trecută. Mă simţeam foarte mizerabil pe dinăuntru şi atunci a fost un moment în care am stat înaintea Domnului, doar eu cu El. Atunci într-adevăr a fost momentul în care am spus: „Da Doamne, vreau să te urmez toată viaţa mea!”

 

Reporter:

- Ce se întâmplă în general, la astfel de chefuri privite din afară ca fiind decente?

 

Silvia Dascălu:

- Este adevărat că privite din afară par decente, dar pot să vă spun că nu este aşa deloc. Nu este deloc interesant ceea ce se petrece la nişte chefuri, se mănâncă, îndeosebi se bea, se fumează, se dansează foarte mult. Cine nu este băgat în seamă, n-are ce căuta acolo. Trebuie să fii cu tupeu, cum se spune şi trebuie să te bagi în seamă, ca cineva să te bage în seamă.

 

Acest lucru mi se pare foarte absurd deoarece nu mi se pare normal să te bagi în seamă ca să fii băgat în seamă.

 

Au fost şi chefuri în care când poate nu aveam chef, mă simţeam foarte aiurea, nimeni nu mă băga în seamă şi mă simţeam ca şi cum nu m-aş fi dus. Şi erau chefuri în care eram în centrul atenţiei, în care puteam să-i fac pe ceilalţi să mă facă centrul atenţiei şi acelea le gândeam eu cele mai faine şi de aceea mă plictiseam la restul.

 

Dar după aceea mi-am dat seama că într-adevăr sunt egoistă pentru că numai eu eram centrul atenţiei şi ceilalţi trebuiau să se învârtă în jurul meu.

 

Sunt nişte petreceri de dans toată noaptea, nimic interesant, nimic nou. E acelaşi ritual la fiecare petrecere în parte, nu te simţi mai deosebit la nici una din ele.

 

Reporter:

- Ai fost cumva la o “petrecere fără dans”, după ce ţi-ai schimbat viaţa, după ce te-ai întors la Dumnezeu, după ce te-ai pocăit? Mai ai bucurii împreună cu alţi tineri de vârsta ta? Dar bucurii după care să nu mai vii acasă la ore mici ale dimineţii, plângând şi părându-ţi rău în faţa conştiinţei tale de ceea ce ai făcut? Ai fost şi la astfel de “chefuri”?  Mă gândesc la un alt fel de “petreceri” şi anume cu tineri creştini.

 

Silvia Dascălu:

- Bineînţeles că m-am dus la întâlniri împreună cu tinerii de la biserică. Este ceva minunat, este foarte deosebit. De fiecare dată este mai deosebit ca dăţile trecute şi pot să vă spun că şi noi ştim să cântăm, dar să-L slăvim pe Dumnezeu, ştim să ne rugăm lui Dumnezeu, ştim şi noi să ne distrăm în felul nostru şi putem să râdem, să spunem glume, să ne simţim bine, fără să ne pară rău, fără să regretăm ceea ce-am făcut.

 

Este ceva ce nu putem să exprimăm în cuvinte deoarece când suntem adunaţi toţi laolaltă, Duhul Domnului este între noi, simţim prezenţa Lui în inima noastră.

 

Reporter:

-De obicei acuzaţia celor din afară pentru cei care intră înăuntru, în biserică este că-şi închid viaţa. Simţi că ţi-ai închis viaţa?

 

Silvia Dascălu:

- Nu, în nici un caz. Am auzit şi eu expresii de genul acesta, chiar eu am afirmat uneori că „pocăiţii sunt tare încuiaţi”, sau „eu nu am ce căuta acolo”, dar mi-am dat seama că era ceva foarte greşit pentru că în primul rând ei nu au de unde să ştie ce se petrece până nu vin să vadă.

 

Reporter:

- Poate citesc unii dintre foştii tăi colegi de clasă. Ce le-ai spune acum?

 

Silvia Dascălu:

- I-aş încuraja din toată inima, în primul rând, să încerce să caute o biserică care să răspundă nevoii sufletului lor cât de cât. Sunt sigură că fiecare copil, fie de clasa a VIII-a, fie de clasa a IX-a, fie de-a VII-a caută pe cineva care să-l înţeleagă.

 

Şi tot timpul sunt momente în vieţilor lor în care regretă ce au făcut, în care le vine să plângă. Aşa a fost şi în viaţa mea, mă simţeam groaznic, dar cred că şi ei caută pace, fericire, bunătate, credinţă, caută ceva de care să se agaţe în fiecare zi şi care să le ofere siguranţă că indiferent ce se va întâmpla, nimeni nu o să-i părăsească şi o să rămână cineva lângă ei.

 

Acest lucru l-am căutat şi eu când m-am întors la Domnul. Căutam pe cineva care, indiferent ce aş fi făcut, să mă înţeleagă, să mă accepte şi să încerce să-mi dea o rezolvare la problema mea.

 

Pot să-i încurajez să-L caute pe Dumnezeu în fiecare zi prin rugăciune şi să încerce să aibă o relaţie strict personală cu Dumnezeu, nu cu preotul, nu cu părintele, nu cu bunica, cu nimeni, ci doar ei şi Dumnezeu.

 

Atunci vor simţi măreţia credinţei pe care poate să o aducă Duhul Sfânt când vine asupra lor. Simţi cum Dumnezeu te ia în mâna Lui, te păzeşte şi te ocroteşte în fiecare zi a vieţii tale.

 

Nu mai eşti pierdut, ci ai un Tată, ai un ocrotitor, ai un scut la care poţi să mergi în fiecare zi să-i spui problema ta. El te va asculta şi nu te va respinge, va încerca prin Duhul Sfânt cu bunătate şi dragoste să rezolve problema ta, să te schimbe şi să te ducă pe calea veşniciei.

 

**********

Aceste interviuri au fost difuzate initial de Radio Vocea Evangheliei - Timisoara, in cadrul emisiunii VIEŢI  TRANSFORMATE.

sus

 


Ce este nou?

Pagină de căutare!

Prin intermediul acestei pagini ai posibilitatea de a căuta diverse articole, subiecte de interes, precum şi pasaje din Scriptură. Apasă aici!

 

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere! [apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

 

 



 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate