Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Mass-Media
 

 

 

Mai 2006
Caută în site
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Eseuri Creştine
Umor
Mărturisiri
Proiectul Betania
Pagina Femeii
Mass-Media
Ştiri
Lectură Creştină
Poşta Redacţiei

Radio Vocea Evangheliei

Asculta Radio Vocea Evangheliei LIVE! Pentru a putea asculta transmisia aveti nevoie de Real Player, care poate fi downlodat gratuit de la www.real.com

Ascultă RVE Live!

 


Pagina de Mass-Media

 

 

Ioan Ciobotă - Radio Vocea Evangheliei Timişoara

Pagina de Mass-Media este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

[www.rvetm.com]

 

Radio Vocea Evangheliei Timisoara

horizontal rule

În acest număr:

 

 

Bucuria lui Dumnezeu de a ne darui cerul [pe această pagină]

 

Mă sinţeam respinsă, nedotiră, neiubită, inutilă [pe această pagină]

 

Şi-a făcut un prieten - alcoolul [pe această pagină]

horizontal rule

Bucuria lui Dumnezeu de a ne darui cerul

 

"Aceasta cortina - cerul - se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal."

 

 

Intr-o seara cand am iesit de la servici - era deja intunerec - mi-am ridicat ochii spre cer si priveam stelele. Dintre blocuri de beton, dintre constructii si cladiri, abia se vedea un petec de cer, cateva stele. Dar senzatia a fost fantastica.

 

Am simtit ca exista ceva care nu se misca (cu toate ca stelele se misca), Cineva care nu se schimba, Cineva care nu ma paraseste niciodata, care nu ma tradeaza, care nu se poarta ca niste parinti care au divortat si m-au aruncat de la unul la altul, ca un sot sau o sotie care si-a gasit pe altcineva sau ca niste copii care nu mai vor sa stie nimic de mine.

 

Cineva pe care te poti baza, si care si azi si maine si peste 1000 de ani este la fel.

 

Cerul era negru-albastrui, iar stelele aratau ca niste gauri intr-o cortina, gauri prin care razbatea vesela lumina din lumea cealalta. Aici era noapte, dincolo era Lumina.

 

Prin aceasta cortina veche si "roasa" de... stele, puteam vedea putin dintr-o alta lume. Aceasta cortina - cerul - se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal. Este ca si cum am sta la teatru pe scaune, cu lumina stinsa, si dintr-o data se trage cortina si-i vedem pe adevaratii actori - Dumnezeu cu ingerii Lui si cel rau cu ingerii lui.

 

Traim intr-o lume care moare. Pasim zilnic prin Sodoma si Gomora, iar destrabalarea, depravarea si descompunerea lumii noastre sunt ridicate la rang de cinste: "Ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac." Romani 1.

 

Filmul "Brokeback Mountain" este nominalizat pentru mai multe premii Oscar. Este vorba despre o poveste de dragoste intre... 2 cowboy. Barbati, bineinteles. Un comentator de la BBC spunea: "o frumoasa poveste de dragoste" ... Ce-o fi gasit baiatul ala frumos in povestea asta de dragoste intre homosexuali, nu stiu, dar vorba unora: "Cel rau... stie"...

 

Uneori seara, dupa ce inchidem usa si ne urcam in pat, sub plapuma, ne incearca sentimentul ca "si azi totul a fost desertaciune si goana dupa vant."

 

Zaharia 1:13 scrie: "Domnul a raspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mangaiere ingerului care vorbea cu mine." Iti doresc dragul meu prieten sa-ti vorbeasca Dumnezeu "cu vorbe bune, cu vorbe de mangaiere"...

 

Prorocul Daniel are descoperiri dumnezeiesti, pe care nu le intelege, si intreaba: "Domnul meu, care va fi sfarsitul acestor lucruri?". Raspunsul pe care il primeste este tulburator: "Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor." Lui Daniel i se spune: "tu te vei ODIHNI si te vei scula iarasi in partea ta de MOSTENIRE". SFARSIT. ODIHNA. MOSTENIRE.

 

Cineva spunea: "Biblia este compusa din 2 Testamente - Vechiul si Noul Testament. Testamentul se refera la o mostenire. Oricine aude vorbindu-se despre o mostenire, ciuleste urechile." Biblia vorbeste despre SFARSIT, ODIHNA, MOSTENIRE.

 

Sfarsitul acestor lucruri este aproape, este la usa. Dumnezeu este deja cu mana pe butonul care va da cortina la o parte.

 

Daca Dumnezeu are bucuria de a ne darui cerul, noi putem avea bucuria de a darui si altora vestea buna: exista salvare, exista vorbe bune, exista mangaiere. In cateva momente incepe spectacolul final – o judecata si apoi o nunta, o sarbatoare vesnica.

Cade cortina. Sau se face sul. Ridica-ti ochii spre cer la noapte. Cristos va invinge.

 

Dar nu uita! La nunta si la sarbatoarea vesnica din Cerul de dincolo de cerul acesta, ajung doar cei care au trecut de judecata... care si-au albit hainele in sangele Mielului...

 

Cerul acesta, s-ar putea sa fie ultima data cand il vei mai vedea... inainte de a se face sul... el - cerul - sau viata mea...

 

Ioan Ciobota

Radio Vocea Evangheliei - Timisoara

sus

horizontal rule

Mă sinţeam respinsă, nedotiră, neiubită, inutilă

Interviu cu Iovanca Stratan

 

Pe toate planurile eram nemulţumită. Eram un om foarte complexat.

 

Mă simţeam respinsă, aveam impresia că nimeni nu mă doreşte, că nimeni nu mă iubeşte, că sunt inutilă, că tot ce-am făcut am făcut degeaba.

 

Şi limbajul pe care-l foloseam era foarte murdar, iar aceasta mă influenţa şi în interiorul meu.

 

L-am văzut pe cruce, I-am văzut atitudinea iubitoare, toată dragostea Lui, toată bunătatea din ochi. Am fost atât de copleşită incât plângeam. Eram copleşită de atâta dragoste.

 

Din clipa aceea viaţa mea a devenit alta.

 

Având părinţii divorţaţi, ei m-au lăsat oarecum de la unul la altul. Fiecare şi-a făcut datoria lui aşa cum a putut, despărţiţi fiind. Asta m-a făcut să fiu nesigură, să n-am încredere în oameni.

 

În liceu l-am cunoscut şi pe soţul meu. Foarte repede am rămas şi însărcinată şi am făcut trei avorturi.

 

Într-o seară, soţul meu mi-a spus că nu mai simte nimic pentru mine. Nu ştiu dacă vă puteţi imagina ce-am simţit. Am fost distrusă. A fost o durere cumplită.

 

Eu am fost în permanenţă în căutarea unui tată pentru că tatăl meu m-a părăsit. Dar L-am găsit pe Dumnezeu ca Tată.

 

Reporter:

Iovanca, te-aş întreba cum a fost viaţa ta înainte de a-L cunoaşte pe Cristos?

 

Iovanca Stratan:

Este impropriu spus viaţă, pentru că eram moartă de fapt. Sufletul meu era mort la vremea aceea, înainte de a-l cunoaşte pe Dumnezeu cu adevărat. Nici nu mai trăiam, eram ca o legumă. Sau poate mai rău decât atât. Îmi doream să nu mai exist. Eram disperată. Simţeam că mă afund în nisipuri mişcătoare şi cu cât încercam să ies mai mult la suprafaţă cu atât mă adânceam mai rău.

 

Reporter:

Despre ce era vorba?

 

Iovanca Stratan:

Mă simţeam respinsă, aveam impresia că nimeni nu mă doreşte, că nimeni nu mă iubeşte, că sunt inutilă, că tot ce-am făcut am făcut degeaba. N-am fost capabilă să fac o şcoală bună, relaţiile mele cu oamenii erau relaţii proaste, nu tindeam spre mai sus. Îmi plăcea muzica rock foarte mult şi avusesem o perioadă în care umblam cu aşa-zişii „bătrâni” ai oraşului. Umblam pe malul râului sau pe la pădure, ca haiducii, şi mi se părea grozav. Dar de fapt, oamenii cu care umblam erau nişte oameni blazaţi. Ei considerau că totul este inutil, că viaţa este un nimic. Şi limbajul pe care-l foloseam era foarte murdar, iar aceasta mă influenţa şi în interiorul meu. Tot ceea ce făceam, făceam ca să mă murdăresc, de fapt.

 

Reporter:

Părinţii tăi ce spuneau despre starea acesta?

 

Iovanca Stratan:

Tatăl meu este plecat în Germania de doisprezece ani, iar mama încerca să se lupte cu mine, dar era cam târziu pentru că frâurile le pierduse demult.

Având părinţii divorţaţi, ei m-au lăsat oarecum de la unul la altul. Fiecare şi-a făcut datoria lui aşa cum a putut, despărţiţi fiind. Asta m-a făcut să fiu nesigură, să n-am încredere în oameni. Deşi am fost întotdeauna prietenoasă, sociabilă, sinceră.

 

În liceu l-am cunoscut şi pe soţul meu. Foarte repede am rămas şi însărcinată şi am făcut trei avorturi. Ultimul m-a marcat cel mai mult. A fost momentul în care m-am trezit că am un suflet şi m-am speriat că s-ar putea să mi-l pierd din cauza acestor crime pe care le-am făcut.

 

Reporter:

Care a fost unul dintre primele momente când ai fost confruntată cu existenţa lui Dumnezeu?

 

Iovanca Stratan:

Am avut o colegă de clasă care mi-a vorbit despre Dumnezeu într-un moment în care eram disperată. Tocmai făcusem ultimul avort.

 

Reporter:

Câte avorturi ai făcut până atunci?

 

Iovanca Stratan:

Trei. Primul avort l-am făcut la 18 ani. La ultimul avort am devenit conştientă că este o crimă şi m-am speriat.

 

Reporter:

Cum ai devenit conştientă că este crimă?

 

Iovanca Stratan:

O prietenă care este medic m-a avertizat. Am crezut că sunt însărcinată şi i-am spus ce intenţii am. Ea mi-a zis că a urmărit un reportaj şi că este convinsă că într-adevăr acel copil - fătul - cum îi spune ştiinţa, are deja suflet din momentul concepţiei, din momentul în care ovulul a fost fecundat. A văzut un reportaj după care a rămas foarte marcată. Şi m-a rugat să nu fac aşa ceva.

Dar n-am ţinut cont de sfaturile ei. Eram semiconştientă. După ce l-am făcut am devenit pe deplin conştientă. Ceva urla în mine. Începusem să mă trezesc.

 

M-am dus la o colegă care era baptistă şi-am întrebat-o: „Mariana, uite ce-am făcut. Crezi că Dumnezeu mă mai poate ierta?” Mi-a spus că Dumnezeu poate să ierte pe oricine îşi mărturiseşte păcatul.

 

Reporter:

- Aceasta este condiţia principală: să-ţi mărturiseşti păcatul.

 

Iovanca Stratan:

Îţi dai seama ce întrebare mare a apărut în mintea mea: „Ce fel de Dumnezeu este ăsta?” După terminarea orelor de curs am condus-o spre casă, pentru că eram curioasă, începuseră să mă frământe tot felul de întrebări. Eram speriată pentru sufletul meu. Şi în plus, băieţelul meu Tomas era foarte bolnav de câteva zile şi nu-şi mai revenea. Orice medicamente îi dădeam nu scădea febra. Eram speriată şi-mi ziceam: „Dumnezeu mi-l va lua şi pe unicul copil pe care-l am deja.” Colega mea mi-a povestit tot calvarul, tot drumul lui Isus spre cruce, tot ce-a făcut de fapt Isus. În cuvinte puţine mi-a explicat cum s-a născut, pentru ce s-a născut Isus Cristos şi cum a ajuns El să fie crucificat pentru păcatele mele.

 

Reporter:

Ce-ţi spunea despre lucrurile acestea?

 

Iovanca Stratan:

Nu ştiu să-ţi spun ce-mi spunea, ştiu doar atât că L-am văzut. Efectiv am văzut totul, am văzut toată viaţa Lui în clipele acelea. L-am văzut pe cruce, I-am văzut atitudinea iubitoare, toată dragostea Lui, toată bunătatea din ochi. Am fost atât de copleşită că plângeam, nu mă puteam controla. Plângeam pe stadă, se uita lumea la mine, dar nu-mi păsa de nimeni. Plângeam şi de bucurie şi de uşurare şi de durere pentru El. Eram copleşită de atâta dragoste.

 

Atunci ne-am dus la ea acasă, unde ne-am rugat împreună cu mai multe persoane pentru băiatul meu, ca Dumnezeu să-l vindece. După ce m-am dus şi ne-am rugat pentru vindecarea fiului meu, cineva m-a întrebat dacă sunt mântuită. Apoi mi-a explicat că pentru a fi mântuit trebuie să ceri lucrul acesta, în mod personal, să crezi că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, că a venit să moară pentru păcatul tău şi trebuie ca tu personal să-l recunoşti ca Fiu al lui Dumnezeu şi să-I ceri să-ţi ierte toate păcatele. Apoi să-L chemi în viaţa ta. Când am înţeles despre ce este vorba, am zis: „Doamne Isuse ... ” L-am rugat să vină în viaţa mea şi să mă ierte. M-am plecat pe genunchi şi cu toată dragostea I-am mulţumit lui Dumnezeu. Din clipa aceea viaţa mea a devenit alta.

 

Reporter:

Ce a urmat după momentul acesta culminant al vieţii tale?

 

Iovanca Stratan:

Îmi amintesc că am ajuns acasă, iar Tomas era vindecat. Nu mai avea febră şi era foarte vioi. Bineînţeles că primul lucru am simţit nevoia să-i mulţumesc lui Dumnezeu şi m-am bucurat enorm. A doua minune a fost că am simţit o foame cumplită pentru a citi Biblia. Am încercat eu să citesc şi înainte, doar aşa ca să văd ce este o Biblie, dar n-am înţeles nimic.

 

Când am ajuns atunci acasă, am deschis Biblia şi tot ce citeam prindea viaţă. Toate cuvintele aveau viaţă, aveau sens pentru mine. Parcă cineva mi-a luat nişte ochelari fumurii de pe ochi. Mi s-a deschis mintea. Dar oricum nu eram hotărâtă să mă pocăiesc. Mi se părea ceva umilitor. Cum să renunţ eu la viaţa mea, la libertăţile mele. Fiind sârboaică, făceam parte dintr-un grup de dans popular sârbesc, şi-mi plăcea foarte mult. Aveam o ocupaţie în timpul liber, de fapt aveam unde să fug, că practic asta era - o evadare din cotidian. Dansul mi-a plăcut întotdeauna foarte mult şi mi se părea cumplit cum să renunţ la aşa ceva.

 

Soacra mea a fost cea mai înverşunată pe faţă. Ea a fost singura care şi-a exprimat foarte agresiv părerea referitor la ceea ce aveam eu de gând să fac. Dar până am ajuns la momentul acesta de a mă hotărî să mă întorc la Dumnezeu, m-am simţit foarte umilită şi foarte penibil: cum să fac eu un asemenea lucru?

 

Dar Dumnezeu mi-a condus paşii pentru că eu L-am chemat pe Isus în viaţa mea şi am zis: „Doamne, de astăzi înainte viaţa mea este în mâinile Tale. Tu să-mi fii Domn şi Tu să mă conduci. Fă ce vrei cu viaţa mea.” N-a mai contat părerea mea despre viaţa mea şi ce voi face eu.

 

Era sărbătoarea Crăciunului şi vroiam să o simt ca pe o sărbătoare, pentru prima dată în viaţa mea în biserică. Am mers la o biserică penticostală şi atunci a fost prima dată când am înţeles mesajul Evangheliei. Predicatorul vorbea despre drumul pe care l-au făcut Iosif şi Maria pe măgar, într-o vreme când nu era alt mijloc de transport. Maria era însărcinată, dar trebuia neapărat să meargă să facă acel recensământ. Şi a pus întrebarea care pe mine m-a deşteptat: „Oare Dumnezeu a greşit? Oare Dumnezeu a greşit că a fost recensământul acel tocmai când Maria trebuia să nască? Oare El a greşit că nu s-a găsit nici un loc de poposire pentru ea, ca ea să nască, să se nască Isus, Fiul lui Dumnezeu, decât într-o iesle, între nişte animale? Oare toate acestea sunt la voia întâmplării?

 

Şi ştiu că m-a durut foarte mult: „Adică cum, nu s-a găsit un loc de poposire pentru o femeie însărcinată? Şi mai ales pentru cine? Pentru Maica Domnului. Şi mai ales pentru Isus Cristos care a venit practic să moară pentru noi?” Şi-am zis eu: „Pentru nimic în lume. Nu se poate să nu-i deschid. Eu trebuie să-i deschid inima mea.

 

În clipa aceea m-am hotărât că de fapt trebuie să mă întorc la Dumnezeu, să-i deschid cu adevărat inima şi să mă botez.

 

Reporter:

Tu ai găsit un lucru foarte important, şi anume IERTAREA. Dar sunt atâtea femei şi atâţia bărbaţi care nu găsesc iertarea niciodată. Este cumplit să trăieşti cu conştiinţa apăsată. Toate păcatele, toate greutăţile, toate apăsările conştiinţei se acumulează. S-a făcut un studiu şi din zece femei care au avut tentativă de suicid, nouă aveau un avort făcut cândva anterior. Pentru că n-au găsit iertare, n-au mai rezistat apăsării conştiinţei.

 

Iovanca Stratan:

Eu eram o tânără care nu ştia să spună „nu”, din cauză că mă simţeam respinsă, din cauză că nu mă simţeam dorită aşa cum aş fi avut nevoie. Ajunsesem să mă agăţ de oricine care-mi dădea un pic de importanţă. Pentru că nu ştiam să spun „nu”, s-a profitat de mine, şi la un moment dat am ajuns să mă simt josnică, murdară. Cred că sentimentul acesta îl trăiesc mulţi oameni, nu doar fete, ci şi băieţi, femei, bărbaţi. Cristos este cel care te învaţă să înţelegi că de fapt eşti o minune a Lui, că ai o valoare extraordinară.

 

Reporter:

Ai o valoare extraordinară pentru Dumnezeu, atât de mare încât Fiul Său - Isus Cristos - a murit pe cruce pentru fiecare dintre noi. Te-aş ruga să ne spui acum despre minunile care s-au întâmplat în viaţa ta.

 

Iovanca Stratan:

În primul rând dragostea mea pentru soţul meu a devenit alta, mai reală, mai adevărată, mai dornică de sacrificii. Am devenit mai tolerantă. Înainte consideram că-l iubesc pe soţul meu pentru că-mi plăcea de el şi aveam nevoie de el. Dar după aceea mi-am dat seama că a iubi înseamnă a fi tolerant, a te sacrifica fără pretenţii, fără să aştepţi neapărat un răspuns la fel, ceea ce înainte mă înnebunea. Într-o seară, soţul meu mi-a spus că nu mai simte nimic pentru mine. Nu ştiu dacă vă puteţi imagina ce-am simţit. Am fost distrusă. A fost o durere cumplită. Nu ştiu ce s-a întâmplat atunci cu mine. Ştiu că m-am dus în altă cameră, am îngenuncheat, şi am zis: „Doamne, dacă acum în miez de noapte aş avea o durere cumplită de măsea aş avea unde să alerg, aş fugi la un cabinet de stomatologie, la urgenţe şi mi-aş scoate-o. Aş avea o soluţie, aş avea un medicament. Dar durerea aceasta din suflet nimeni nu mi-o poate calma numai tu. Doamne, fă ceva pentru mine că eu nu mai pot. Eu strig către tine. Tu eşti medicul meu.

 

Când m-am ridicat de pe genunchi, soţul meu a venit la mine şi şi-a cerut iertare şi m-a rugat să-l înţeleg că nu ştie ce se întâmplă cu el. Să am răbdare. Pentru mine a fost suficient, n-a trebuit să-mi spună că mă iubeşte. Am simţit mâna lui Dumnezeu că m-a mângâiat.

 

Reporter:

Ce-ai vrea să le spui cititorilor la final?

 

Iovanca Stratan:

Să-L caute pe acest Tată, pe Dumnezeu, pentru că merită. Eu am fost în permanenţă în căutarea unui tată pentru că tatăl meu m-a părăsit. Dar L-am găsit pe Dumnezeu ca Tată care este minunat şi cred că cei ce-L caută cu adevărat Îl vor găsi.

sus

horizontal rule

Şi-a făcut un prieten – alcoolul

Interviu cu Corneliu Tonţ

 

Concluzia la care am ajuns eu era că nu am greşit niciunde.

 

Si-a facut un prieten de mult timp. Acest prieten se numeste ALCOOLUL.

 

Cautand sa-si refaca viata, schimba barbatii dar erau rateuri, erau esecuri, din esec în esec care se terminau în alcool

 

Tata a încercat de cel putin 2,3 ori sa-si refaca viata, dar acest flagel al alcoolului şi duhul curviei şi al preacurviei care era peste el, nu l-a lăsat - schimba femeile, schimba casniciile…

 

Am continuat cu prieteniile, cu jocurile de noroc, cu noptiile pierdute care acum aveau alt scop : daca nu-mi bateam mama şi bunica care m-au crescut, veneam acasa si-mi bateam sotia pt că era proprietatea mea, era subordonata mea, era sluga mea, era sclava mea.

 

Corneliu Tonţ este o istorie a unei vieţi zbuciumate, care a cunoscut succesul, dar a cunoscut şi adancul cel mai negru. În adolescenta Corneliu Tont era liderul tinerilor din cartier. A jucat rugby, avea un aspect placut, dar aceasta nu l-a impiedicat sa-şi piardă familia şi absolut tot ce avea şi să ajunga boschetar în Gara de Nord din Timisoara.

 

REPORTER:

Ce s-a intamplat ? Care a fost momentul cel mai de jos din istoria vieţii dvs de până acum ?

 

CORNELIU TONŢ

Mai rau decât locul în care am ajuns eu, mai rau decât în gara să stiti că nu cred că se poate ajunge decât în cimitir sub o piatra funerara. Este un loc care poate fi numit adevarata Locuinta a Mortii de pe pamant, unde poti să intalnesti tot felul de duhuri şi tot felul de persoane. Acolo eşti marginalizat, de fapt nu mai eşti om, ci eşti un animal.

 

REPORTER:

Cum ati ajuns acolo? Ati jucat rugby, aveti un aspect placut, ati fost lider pe vremea dvs intre tineri, de ce ati ajuns în Gara de Nord din Timisoara ?

 

Corneliu Tonţ:

în Gara de Nord am ajuns după anii de sport, după diversele cuceriri amoroase şi după ce am avut o firma cu care am functionat în conditii foarte bune. În Gară mi-am pierdut chiar şi actele şi am devenit un “om liber”. Am fost un om extraordinar de liber - n-aveam decât cerul deasupra, nu mă cauta nimeni, nu mă întreba nimeni, nu mă deranja nimeni, nu mă bruia nimeni, nu mai aveam familie, nu mai aveam prieteni, nu mai aveam pe nimeni să mă pisalogeasca. Nu mai aveam angajati -la un moment dat firma mea avea 14 angajati- şi am ajuns aşa de liber, aveam foarte mult timp. Timpul era aşa de imens pt mine - o ora, o săptămână, o zi, o luna, puteam sa-mi fac calculele şi am tot stat şi m-am gandit.

 

Concluzia la care am ajuns eu era că nu am greşit niciunde. Nu am mers din rau în mai rau, ci a fost o cadere brusca, socanta. Cu nici 10 - 15 zile inainte de a ajunge în gara, daca mă intalnea cineva, aveam o masina inchiriata, un apartament inchiriat, aveam sotie, un copil, al doilea copil era pe cale să se nasca, aveam socrii, bunic, sora, aveam societatea comerciala. Este incredibil cum toate se pot destrama deodată.

 

REPORTER:

Stimati cititori, Corneliu Tont nu a facut nici o greseala sau nu si-a identificat nici o greseala până în momentul cand a ajuns jos de tot. Poate ar fi un mic amanunt aici de observat, şi anume: si-a facut un prieten. Si-a facut un prieten de mult timp. Acest prieten se numeste ALCOOLUL. În momentul cand tatăl dumneavoastră a parasit familia şi a divortat, ati ramas singur.

 

Corneliu Tonţ:

Alcoolul, acest flagel, acest cancer al acestui secol, al acestui sfarsit de lume, este un duh, este ceva care pune stapanire pe tine şi precis sunt unii care inteleg exact ce spun. Alcoolul a dus în primul rând la divorţul părinţilor mei. Când eu aveam un an şi jumatate, parintii mei s-au despartit din cauza deselor certuri, tatăl meu venea beat acasă, au început certuri care au degenerat în scandaluri, şi s-au despartit cu toate că se casatorisera cu un an şi jumatate inainte dintr-o dragoste extraordinara.

 

Tata a încercat de cel putin 2,3 ori sa-si refaca viata, dar acest flagel al alcoolului şi acest duh al curviei şi al preacurviei care era peste el, nu l-a lăsat. Schimba femeile, schimba casniciile, facea copii, se retragea dintr-un oras în altul prin Valea Jiului sau prin alte parti şi toate erau sortite esecului.

 

La fel şi mama: după despartire a cautat sa-si refaca viata până la varsta cand a plecat din lumea asta la 47 de ani.

 

Cautand sa-si refaca viata, schimba barbatii dar erau rateuri, erau esecuri, din esec în esec care se terminau în alcool. Cam acesta este mediul în care m-am nascut la periferia orasului Timisoara, un cartier de oameni care fac, în general cum fac şi ceilalti romani, consuma alcool din diferite motive: de Craciun, de Pasti, de luni până sambata, de necaz, de bucurie … cand fata cateaua, la o inmormantare, la o cununie, etc.

 

Am început să-mi modelez corpul, ca să arăt prezentabil, ca să atrag cu trupul, nu cu sufletul. Dar cu trupul pot atrage trupul altora, nu pot atrage sufletul altora. Atunci am inceput să devin violent, să fumez, am inceput sa-nvat să beau şi să nu credeti că acest duh al alcoolului vine cu damigene de palinca de 10 litri - nu. Vine cu cate un lichior, cu cate un coctail, cu cate un mic aperitiv în care e pus, şi uite aşa incepi să ajungi la acel nivel în care să devii imun la 1 kg de alcool, de tarie.

 

Prietena mea a ramas gravida şi atunci ne-am casatorit. După 3 luni şi jumatate a apărut copilul şi toata lumea credea că s-au sfarsit nebuniile, s-au sfarsit prostiile, dar nu s-au sfarsit. Aveam o baza, aveam o siguranta, aveam sotie acasa, aveam copil, nu putea să se desparta, eram om la locul meu.

 

Am continuat cu prieteniile, cu jocurile de noroc, cu noptiile pierdute care acum aveau alt scop : daca nu-mi bateam mama şi bunica care m-au crescut, veneam acasa si-mi bateam sotia pt că era proprietatea mea, era subordonata mea, era sluga mea, era sclava mea. A venit un soc: a murit bunica, cea care mă crescuse. Pentru mine a fost un şoc aşa de mare, incat m-am retras o luna în alcool, o luna în care m-am izolat, m-am retras în casuta mea că un melc acolo şi am stat efectiv în alcool. N-am inteles ca-i semnal de alarma.

 

La nici 2 ani de zile, primesc al 2-lea semnal de alarma mare: mama mea la cei 47 de ani şi la viata dezordonata pe care-o dusese, mama mea care avea case la sat, avea garsoniera, avea terenuri, avea masini, avea o firma de comert. Mama mea la cei 47 de ani, în 2 saptamani, la al treilea infarct, moare.

 

M-am refugiat în alcool pentru o perioada de vreo 6 luni de zile. Au intervenit socrii, au incercat să mă opreasca de la aceste dezmaturi, aceste ascunzisuri, aceasta retragere în alcool, dar n-a reusit nimeni. Mi-am lasat familia la socri si-am inceput să umblu pe strazi. Am incercat la socrii, am incercat la tot felul de prieteni, la fostii mei angajati, la cei care aveau datorii la mine, am incercat la bunicul care mai traia şi statea intr-o locuinta inchiriata de la stat, şi toti m-au refuzat. A fost socant pt mine!

 

La inceput am luat-o de gluma, la inceput banii ce-i mai aveam am inceput să umblu prin baruri de noapte, prin casino-uri, prin locuri în care se consuma alcool, şi incet incet, incet incet, s-au terminat banii. Am inteles că trebuie să lucrez. M-am apucat să lucrez cand în stanga, cand în dreapta că zilier. Deci patronul cu 14 angajati a cautat să lucreze că zilier.

 

Am ajuns să dorm o iarna în garaje, în cimitire de maşini, în scari de bloc, am ajuns să dorm în tramvaie până la ultima cursa. Acolo vă dati seama cât de liber eram, cât de linistit eram. După ultima cursa a tramvaielor, dormeam pe strada şi până la urma am ajuns să dorm în gara, unde era totusi cald. În gara trebuia să ai putere că sa-i domini pe ceilalti şi eu la ora aia n-o mai aveam. Ca să-i domini pe acei boschetari trebuia să fi puternic, trebuia să te impui, dar nu mi-a reusit, si-atunci dormeam la clasa a II-a unde era mai rece, nu la clasa I.

 

Atunci am strigat catre Dumnezeu. Dumnezeu m-a auzit şi m-a scos de acolo intr-o zi şi m-a ridicat de acolo. Vă dati seama cum aratam : slab, nebarbierit. Treceam pe langa colegi, pe langa prieteni şi mă distram că nu mă mai recunostea nimeni în halul în care aratam. Deci treceam pe langa ei, îi salutam şi nu mă cunosteau.

 

Am luat legatura cu niste prieteni la care-mi reparam masinile şi m-au lasat să dorm intr-un garaj inchiriat. Acolo am dormit un an de zile, o iarna intreaga. În garajul acela lucram şi dormeam. Dar cel mai interesant este că noaptea, în acel garaj simplu, de beton - dormeam pe o bancheta de spate de la un Ford Taunus - dar acolo era un radio-casetofon de masina, la care ascultam Radio Vocea Evangheliei.

 

Îmi puneam sticla de vin, de votca, de tuica, de palinca, în faţa mea pe masă şi mă rugam lui Dumnezeu: “Doamne, auzi cum s-a schimbat viaţa celui care este invitat la radio, schimbă şi viaţa mea !” Plângeam, mă rugam dar nu rezistam. După ce se incheia emisiunea continuam să beau. Ascultam cu drag şi plangeam.

 

Mi-am dat seama atunci că nu este alta varianta pentru mine decât Dumnezeu. Dragul meu cititor, poate stai acum în fata radioului, poate chiar în fata unui pahar şi simţi că ceva te leaga şi nu te lasă să vi la o biserică. Trebuie să iei legatura chiar acum cu Cel care conduce lumea aceasta, cu Cel care ti-a dat viata şi mi-a dat viata.

 

Aş dori să se-nchida toate birturile, nu pentru că cineva vrea să le-nchida sau un ordin guvernamental, ci aş vrea să se-nchida pentru că nu mai au clienti. Dumnezeu m-a ajutat, soţia mea s-a întors la mine şi ne-am luat o locuinţă cu chirie. Ne-am botezat şi eu şi soţia şi fiica mea, care în curând va avea 18 ani.

 

REPORTER:

Stimati cititori, Dumnezeu este Cel care poate şi vrea să faca minuni şi astazi cu viata fiecaruia dintre noi, indiferent de starea în care te afli dragul şi iubitul nostru cititor. Indiferent de garajul în care eşti sau de gara în care locuiesti, Dumnezeu vrea să te ridice de acolo şi sa-ti puna piciorul pe stanca. Iar stanca este Fiul Sau, Domnul Isus Cristos. Dumnezeu să te binecuvanteze!

 

**********

Aceste interviuri au fost difuzate initial de Radio Vocea Evangheliei - Timisoara, in cadrul emisiunii VIEŢI  TRANSFORMATE.

sus

horizontal rule

Ce este nou?

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate