Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Mass-Media
 

 

 

Iunie 2006
Caută în site
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Eseuri Creştine
Umor
Proiectul Betania
Pagina Femeii
Mass-Media
Ştiri
Lectură Creştină
Poşta Redacţiei

Radio Vocea Evangheliei

Asculta Radio Vocea Evangheliei LIVE! Pentru a putea asculta transmisia aveti nevoie de Real Player, care poate fi downlodat gratuit de la www.real.com

Ascultă RVE Live!

 


Pagina de Mass-Media

 

 

Ioan Ciobotă - Radio Vocea Evangheliei Timişoara

Pagina de Mass-Media este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

[www.rvetm.com]

 

Radio Vocea Evangheliei Timisoara

În acest număr:

 

 

4 aparitii editoriale la RVE Timisoara [pe această pagină]

 

Am să-I sărut fruntea Domnului Isus [pe această pagină]

4 aparitii editoriale la RVE Timisoara:

 
1. DEPRESIA - DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GASI ELIBERARE SI PACE?

Format: A 5, 80 pagini

Coperta color lucioasa

90.000 lei/bucata

 
2. Avort - CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ?

Format: A 5 , 70 pagini

Coperta color lucioasa

90.000 lei/bucata

 
3.CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI ?

Format: A 5, 12 pagini

Coperta color lucioasa

30.000 lei/bucata

 
4.VIETI TRANSFORMATE, volumul 1

Format: A 5, 160 pagini

Coperta color lucioasa

130.000 lei/bucata

 
Selectiuni din publicatiile de mai sus:


1. DEPRESIA - DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GASI ELIBERARE SI PACE?


In acel loc - in spirit - se afla adevarata putere a depresiei: de a distruge vietile noastre. Potentialul de a demola vine din natura celui rau: indoiala, acuzare, frica, nemultumire, razvratire, atitudini induse prin minciuni care atenteaza la caracterul lui Dumnezeu si la identitatea ta de fiu/fiica preaiubit/a a Lui.

 
IN ISUS CRISTOS GASIM CEL MAI PUTERNIC
ANTIDEPRESIV.

 
”Dumnezeule, tu usurezi pe acela pe care-l umpli. Si pentru ca nu suntem plini de Tine, suntem o povara pentru noi insine.” Sf Augustin

 
Cristos este prezent - daca invatam sa-L recunoastem - in toate scenele tragice din trecutul nostru. EL ESTE CEL care ne vindeca amintirile. EL ESTE CEL care da la o parte pietrele de la gura mormintelor care adapostesc stricaciunea si depravarea noastra omeneasca. Si tot EL ESTE CEL care ne striga pe nume, ca sa ne ridicam privirea si sa vedem ca ziua invierii este valabila pentru fiecare dintre cei care se considera morti.


Din momentul in care te lasi complet in bratele lui Cristos, nu mai este decat o chestiune de timp ca depresia ta sa depuna armele.
 
 
2. Avort - CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT?

 
Mi-e dor de el, nu stiu ce era, daca era fetita sau baiat... Ma gandesc la copiii mei cu durere... si ma intreb daca ne-am intalni acum, oare ei ce mi-ar spune, oare ar putea sa ma ierte pentru ceea ce am facut? Pentru faptul ca pe unul l-am lasat sa cada in scoica de la WC si sa mearga pe canalul ala, in mizeria aia... Nu stiu... Pe celalalt l-am lasat sa-l macelareasca doctorul, sa-l taie in bucati si sa-l scoata afara, iar pe celalalt sa-l aspire...Cat de cumplit, cat de dureros a fost pentru ei lucrul asta... atat sufleteste, faptul ca au fost despartiti de mama lor intr-un... intr-un mod atat de barbar, cat si durerea fizica pe care au simtit-o... Desi m-am iertat pe mine si stiu ca si Dumnezeu m-a iertat, NU pot sa uit ce dureri le-am pricinuit... Iar de numele lor, la fel, nu pot sa vorbesc – si asta mi-e greu. Daca as putea macar sa le pun niste nume, sa ma gandesc la ei ca la niste... ca la cineva... Oricum ma gandesc la ei ca la niste fiinte, dar, asa cum spun acum “Tomy, Iulia, Maia si David”, as vrea sa le spun si lor cumva si sa ma rog pentru ei, dar nu pot...


...La un moment dat am simtit nevoia sa ma duc la baie si... am simtit senzatia de screamat si... m-am trezit efectiv ca... a iesit copilul... Deci a fost cumplit... Chiar daca ma simt iertata si eliberata de cosmarul asta, imaginea asta n-am s-o pot uita niciodata. Nu mi-a venit sa cred ca este adevarat ceea ce vad - ERA UN COPIL. Un copil cu tot ceea ce avea nevoie: maini, picioruse, cap, ochi, nas, gura. Totul era acolo si... in balansul lui, cum era atarnat de ombilic, cu capul si cu mainile in jos, totusi si-a ridicat mainile, si le-a dus la ochisori, ca si cand ar fi plans, ca si cand ar fi vrut sa-si stearga lacrimile sau sa-si acopere ochii, sa nu vada ce-l asteapta... am simtit ca-mi vine sa-l iau in mainile mele, sa-l pun la loc si sa-l las sa-si continue viata... am... am urlat de disperare; am fost... nu va pot spune, ca intr-un cosmar. AM TRAIT UN COSMAR.

 
3. CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI?


Filmul Ultimul imparat il infatiseaza pe copilul uns drept imparat al Chinei, traind, slujit de nenumarati servitori, voluptatea magica a unei vieti luxuriante. “Ce se intampla daca faci vreo boacana?
il intreaba fratele sau. Altcineva este pedepsit in locul meu raspunde micul imparat, iar, pentru a i-o dovedi, sparge un vas, fapta din pricina careia unul dintre slujitori este batut. CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? ISUS a inversat rolurile specifice unei mentalitati primitive descrise mai sus. In crestinism, pentru greselile slujitorilor plateste Regele. De fapt, CRISTOS a platit deja. Pentru totdeauna si pentru oricine.


***
CE S-A MAI INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? Imagineaza-ti ca tocmai te-ai intors de la cimitir, de la inmormantarea unui prieten drag. In zilele care urmeaza, iti vin in minte imagini legate de momentele pe care le-ati petrecut impreuna nu de putine ori. A treia zi, te pomenesti cu prietenul recent inmormantat, in pragul usii. Te freci la ochi, iti dai palme ca sa te asiguri ca nu visezi. Prietenul, intelegandu-ti nedumerirea, te priveste zambind, dupa care iti spune: “Pace tie. Nu te teme, eu sunt!”


CRISTOS A INVIAT!

 
4. VIETI TRANSFORMATE, volumul 1

 
"Vietile prietenilor mei erau distruse incet, incet, iar alcoolul si drogurile puneau stapanire pe vietile lor. acest lucru m-a infiorat." "La baia caminului studentesc am fost pur si simplu socata. am vazut fete si baieti impreuna acolo, erau ca si cainii." "Eram disperat dupa muzica house si pornografie." "Ajunsesem sa nu ma suport pe mine insami." "Sotul meu, care inainte imi spunea zilnic ca ma iubeste, m-a parasit pentru alta femeie." "Daca ne suparam unul pe altul, era foc - nici macar nu mai vorbeam, ne scriam doar biletele." "Isi ‘ineca in bautura’ amarul pe tema
geniului neinteles’, uneori singur, alteori cu prietenii prin carciumi, unde puneau tara la cale’." "Cei care cred ca omul provine din maimuta, provin intr-adevar din maimuta, iar cei care au convingerea ca au fost creati de Dumnezeu, sunt intr-adevar creati de Dumnezeu." " 'Rugaciunile' preferate ale tatalui meu erau injuraturile". "Judecatorul ne intreba pe mine si pe sora mea: “La cine vreti voi sa ramaneti, la mama sau la tata? Iar noi raspundeam: La amandoi, la amandoi!” "Iubeam dansul, discotecile, barurile, imi placeau noptile petrecute cu alti tineri in pacatul curviei, in pacatul desfaului""tata dadea foarte mult in noi. tot timpul era beat. tot timpul fugeam de acasa din cauza lui." "Eram foarte deprimata." "Dar tu pe cine astepti? a spus: Eu il astept pe Isus sa vina pe norii cerului. a fost asa de socanta aceasta expresie. "Pe placuta din mijlocul crucii am vazut scris: "LUNCAN OCTAVIAN, nascut in 9 Februarie 1953, decedat in 1989." Ma numesc LUNCAN OCTAVIAN, sunt nascut in 9 Februarie 1953." "Dupa ce am ajuns singur, divortat, m-am cufundat mai mult in noroiul acestei lumi, in placeri, in pacate." "Dumnezeu s-a atins de mine si m-a vindecat." "Am hotarat sa-mi iau viata. Nu mai aveam pentru ce sa traiesc."


“Treceam prin foarte multe probleme in casnicie."

 
Comenzi:

Radio Vocea Evangheliei – Timisoara

rvetimisoara@hotmail.com, ciobotaioan@yahoo.com


tel: 004 - 0256 - 217.212

mobil: 004 - 0788 - 36.81.82

004 - 0788 - 36.81.83


Adresa postala:

C.P. 1174 OF. 16

Timisoara
Romania

sus

Am să-I sărut fruntea Domnului Isus

interviu Mihai Sârbu

 

Miracolul naşterii din nou este unic.

 

"Ca tu să vorbeşti, a trebuit să tac eu, ca tu să fi liber, a trebuit să mă las eu legat, ca tu să trăieşti, a trebuit să mor eu."

 

Într-o zi mă voi odihni la cea mai mare sărbătoare din Cosmos - la nunta Mielului.

 

Am să-I sărut fruntea Domnului Isus şi am să mă uit la urmele spinilor şi am să vad urmele cuielor, am să-L privesc şi am să-L întreb: "Doamne, cum a fost când Te-au bătut, cum a fost când te-au batjocorit, Doamne cât te-a durut când te-au pus pe cruce? Aveai 12 legiuni la dispoziţie Doamne, de ce ai tăcut? De ce nu ai intervenit?"

 

Aş vrea să te fac bolnav de dor după Domnul Isus. Aş vrea să te leg de veşnicie.

 

Nu a fost ceva palpabil în organism, a fost ceva în interiorul meu. Acolo în singurătate, în linişte şi pace am primit mângâiere, o stare care nu se poate explica în termeni fizici.

 

Dacă semnul fiarei există, în mod normal şi Anticristul trebuie să fie pe undeva printre noi.

 

Te iubesc şi te îmbrăţişez dragul meu cititor.

 

Reporter:  

Ce înseamnă pentru dumneavoastră o trăire în fiecare zi cu Dumnezeu?

 

Mihai Sârbu:  

Pentru mine, a trăi zilnic cu Dumnezeu înseamnă dependenţă totală de El, înseamnă să comunic cu El, să citesc Biblia, să mă rog, să postesc şi să am părtăşie strânsă, prin Duhul Sfânt, cu Mântuitorul lumii, cu Dumnezeul care susţine universul, cu Cel care m-a creat şi m-a mântuit.

 

Reporter:  

V-ati născut de mai multe ori. Prima dată fizic, apoi v-aţi născut “din nou” în Cristos, şi în al treilea rând aţi avut şi probleme de sănătate - aţi trecut la un pas de moarte, care a fost aproape ca o altă naştere. Să vorbim pentru început despre naşterea din nou. La Revelionul 1971-1972, student fiind, eraţi internat în spitalul studenţesc din Harkov - Ucraina.

 

Mihai Sârbu:  

Eram student la Cluj, la Geografie. În anul 2 de studenţie, guvernul român, în urmă unui concurs, a găsit cu cale să mă trimită să continui studiile în fosta Uniune Sovietică, în oraşul Harkov din Ucraina. Trebuia să rămân acolo 4 ani. Dar după 4 luni, era chiar în perioada Crăciun-Anul Nou dintre anii `71 şi `72, am ajuns în Spitalul Studenţesc, într-o situaţie critică, între viaţă şi moarte.

Din cauza unor temperaturi de până la -33 grade C şi datorită faptului că neştiind grozav limba rusă, trebuia să învăţ şi ziua şi noaptea, toate acestea s-au adunat şi s-au descărcat în organism. Reumatismul mi s-a localizat la inimă.Acolo, în spital, am simţit chemarea, mângâierea, intervenţia lui Dumnezeu în viaţa mea. În singurătatea aceea, când n-aveam cu cine să comunic, n-am putut să fac altceva decât să mă rog şi să stau înaintea lui Dumnezeu. Probabil veţi dori să vă spun ceva palpabil. Nu a fost ceva palpabil în organism, ci a fost ceva în interiorul meu. Acolo în singurătate, în linişte şi pace am primit mângâiere, o stare care nu se poate explica în termeni fizici.

 

Reporter:  

Aţi crescut într-o familie de baptişti, în care rugăciunea era un mod de viaţă. Cu siguranţă a fost un conflict între învăţătura pe care aţi primit-o în familie şi învăţătura şi propaganda ateistă din şcoală. Cum aţi trecut de acest conflict?

 

Mihai Sârbu: 

Începând cu anii de liceu, educaţia materialist-ştiinţifică şi evoluţionismul au încercat să îşi pună amprenta asupra mea. Am fost printre primii la liceu, am fost printre primii la facultate, am fost student în Uniunea Sovietică, însa niciodată nu am avut convingerea că acele lucruri care mi se păreau artificiale, forţate, îmi pot satisface crezul, conştiinţa, viaţa mea launtrica. Probabil că în spate erau întotdeauna rugăciunile părinţilor. Plecând la 14 ani de acasă, aş fi putut să fac cele mai neaşteptate lucruri, să intru în tot felul de anturaje. Viaţa începea să fie şi altfel, însa tot timpul, ca un clopoţel suna în mintea mea: “Opreşte-te, opreşte-te!”. Cred din toată inima că rugăciunile părinţilor şi ale bunicilor m-au urmărit şi mă urmăresc toată viaţa. Eram aproape să mă rătăcesc, să cad, dar totdeauna o mână m-a ridicat, m-a scos şi m-a ţinut acolo deasupra evenimentelor. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nici ateismul, nici materialismul, nici evoluţionismul, nimic din lucrurile acestea nu m-au împlinit absolut deloc până când am găsit izvorul împlinirii:  Domnul Isus Cristos.

 

Reporter:  

Cum a evoluat viaţa dumneavoastră după anul 1972?

 

Mihai Sârbu:  

Am decis în final să mă întorc în ţară. Mi-am reluat viaţa studenţească de la Cluj şi am terminat facultatea în anul 1974. În ultimul an de facultate am avut Harul să Îl marturisesc pe Domnul Isus, în mod public, ca Domn şi Mântuitor. A fost o zi în care Dumnezeu, în mod defintiv, a schimbat viaţa mea. S-a petrecut ceva atunci. Dumnezeu m-a ajutat, într-un mod miraculos, să lucrez ca meteorolog. Pentru un an am lucrat la staţia meteo de la Moldova Veche. Şi astăzi vreau să vă spun că meteorolog sunt, numai că am trecut de la cele probabile la cele exacte. Mă uit pe cer şi tot de pe cer le spun oamenilor, ca şi înainte. După întoarcerea din fosta Uniune Sovietică, m-am căsătorit şi suntem fericiţi şi astăzi, după 27 de ani de căsătorie.

 

În timpul acesta, în providenţa Lui, Dumnezeu mi-a scos în cale un om: pastorul Petru Dugulescu. Terminase seminarul şi, ca proaspăt absolvent, venise la Haţeg.  Ne-am împrietenit şi am slujit zi şi noapte, în toate ocaziile posibile. Aşa a îngăduit Dumnezeu să mă formez lângă omul acesta, ca un slujitor al lui Dumnezeu. În momentul în care fratele Dugulescu a fost ales că pastor în Biserica Nr.1 din Timişoara, Biserica din Haţeg m-a ales pe mine ca slujitor acolo.

 

Reporter:  

Am ascultat multe dintre predicile dumneavoastră. Prin Duhul lui Dumnezeu transmiteţi un mesaj foarte clar, de o sinceritate deosebită. Aveţi un Har deosebit de a vesti Evanghelia. Fiind şi meteorolog totodată, acum activ în lucrarea lui Dumnezeu, uitaţi-vă pe cer şi spuneţi-ne când vine Domnul ! Mai este mult din noapte ?

 

Mihai Sârbu:  

Ce întrebare provocatoare!

 

Reporter:  

Aveţi o predică deosebită:  "La miezul nopţii"…

 

Mihai Sârbu:  

Eu locuiesc în America, într-una dintre cele mai fierbinţi zone din America şi din lume: zona Golfului San Francisco. Cineva spunea că tot răul în lume şi în America pleaca de la New York şi de la San Francisco, o veritabilă Sodoma şi Gomora.

 

În 28 Februarie 2002, în mai multe ziare şi la marile Agenţii de ştiri au fost transmise comunicate cu privire la introducerea microcipului, care în Apocalipsa se numeşte “666” sau “semnul fiarei”. Este un microcip cât un bob de orez, un calculator de fapt, care înmagazinează sute de informaţii despre fiinţa umană, începând de la culoarea ochilor, a pielii, a părului, greutate, conturile de la bancă, cardurile de la benzină, de la spital, buletin de identitate, carnet de conducere. Tot ce se poate ştii despre o persoană este înmagazinat în acel microcalculator. Deci pot să vă spun că acest microcalculator, microcip, numit 666, există, funcţionează. Se cumpără, din cate ştiu, contra sumei de 200 de dolari. Tinerii se înghesuie să îl ia. Anunţul s-a făcut în pripă, nu s-a făcut vâlvă pentru că încă nu este momentul ca lumea să fie speriată.

 

Ce îmi spune mie lucrul acesta: dacă semnul fiarei există, în mod normal şi Anticristul trebuie să fie pe undeva printre noi. Şi cred că lumea aşteaptă interesată să apară guvernul mondial. Se pare că acest guvern fiinţează undeva, în spatele uşilor închise, şi aşteaptă pe cel care să-l conducă, cel care va fi Anticristul. Se vorbeşte în mod frecvent, presant, despre globalizare. Se pare că globalizarea este ultima perioadă din istoria omenirii. Unii spuneau cu câţiva ani în urmă că democraţia este ultima şi oamenii nu mai ştiu ce va urma. Va urma globalizarea. Ce înseamnă aceasta?

 

Reporter:  

Turnul Babel.

 

Mihai Sârbu:  

Turnul Babel: un singur guvern mondial, o singură economie, o singură cultură, o singură monedă şi mai ales o singură religie: religia lui Anticrist. Ecumenismul este un pas spre această religie a lui Anticrist. Se pare că în momentul în care Anticristul va veni, Dumnezeu va face ceva cu Biserica. Bazat pe lucrurile acestea pe care eu le trăiesc în America şi în lume, pot să spun că sunt bucuros să aştept, şi mă aştept în orice moment ca Domnul Isus să revină pe norii cerului, aşa cum spune doctorul Luca în cel de-al doilea volum al scrierilor lui, în cartea Faptele Apostolilor.

 

Pe norii cerului, aşa cum S-a înălţat, va reveni. Deci venirea Domnului Isus este iminentă. Bazat pe ceea ce se întâmplă astăzi în lume, argumentele acestea mă fac pe mine să cred şi mă fac să îmi fie dor, dar în acelaşi timp mă fac să mă sperii pentru că milioane şi poate miliarde de oameni sunt nepregătiţi.

Va fi grozav ca biserica să plece în glorie, dar pământul va fi confruntat cu cel mai teribil necaz din istoria lumii.

 

Reporter:

Ce fel de oameni ar trebui să fim noi, aşteptând şi grăbind venirea Zilei Domnului?

 

Mihai Sârbu:  

Întrebarea este din Biblie. Răspunsul îl dau tot din Biblie: fără prihană, fără vină, în pace. Vedeţi, suntem români şi românii pretind că au creştinismul de la Sfântul Andrei, care a misionat în Dobrogea. E tare frumos că suntem urmaşi, în crez, ai Sfântului Andrei. Într-un fel sunt mândru să ştiu că ţara este o ţară creştină. Cu durere spun, însă, că ţara aceasta este campioană la câteva lucruri cu semnul "minus":  avorturi, pornografie, droguri, prostituţie, trafic de carne vie, corupţie şi altele.

 

Privind în Vechiul Testament, Israelul, la un moment dat, nu mai era poporul lui Dumnezeu. Avea numele, dar nu mai avea viaţa, avea religia, dar nu mai avea relaţia, avea crezul, dar nu mai avea credinţa. La fel este şi în Romania, care are nevoie de trezire spirituală, de mântuire, de întoarcere la Dumnezeu. Oamenii trebuie şi au nevoie să-L cunoască pe Domnul Isus Cristos.  Dincolo de o religie, de un cult, de o biserică, românii au nevoie să cunoască o persoană: pe Domnul Isus Cristos - Singurul care poate să schimbe viaţa, să transforme, să nască din nou. El este esenţa predicilor, esenţa chemării mele.

Îi chem pe oameni la Domnul Isus, nu la o religie sau la o biserică.

 

Reporter:  

Haideţi să facem o aplicaţie practică. Ce ar trebui, concret, să faccem? Aţi vorbit până acum despre România în general.

 

Mihai Sârbu:  

Primul lucru pe care trebuie să îl ai ca să descoperi adevărul, este o inimă sinceră, să doreşti mântuirea, să doreşti să-L cunoşti pe Domnul Isus Cristos. Se întâmplă atâtea lucruri anormale, chiar în creştinism. Oamenii sunt încurcaţi. Trebuie să fi sincer, dragul meu cititor, să ai o inimă deschisă, fără idei preconcepute. Mântuirea, am spus, înseamnă să-L cunoşti pe Domnul Isus.  Trebuie să fi dispus să accepţi, să ajungi să-L cunoşti pe Domnul Isus. Primul pas este o inimă sinceră.

 

Apoi, să fi un căutător sincer după adevar. Orice căutător sincer, în final, se întâlneşte cu Isus Cristos. Îţi recomand să citeşti Biblia şi să încerci să te rogi, deoarece comunicarea cu Dumnezeu se face în trei moduri: în primul rând, Dumnezeu ne vorbeşte nouă prin Scriptură, în al doilea rând, noi comunicăm cu Dumnezeu când ne rugăm.

 

Nu avem cărţi de rugăciuni, pentru că o comunicare adevărată se face în mod personal. Dacă vorbesc cu parinţii mei sau cu familia mea, nu le spun în fiecare zi aceleaşi cuvinte, ca şi cum I-aş spune lui Dumnezeu aceaşi rugăciune. Eu vin înaintea lui Dumnezeu aşa cum un copil vine la mine - în mod natural. Apoi trebuie să fi dispus să ai părtăşie cu alţi oameni, să cauţi o biserica. Eu nu spun care biserică. Caută una până o găseşti pe aceea în care te simţi împlinit, simţi că acolo ai pace şi linişte.

 

Sunt câţiva paşi pe care trebuie să-i faci. După ce i-ai făcut, va veni momentul când trebuie să împlineşti, spune Domnul Isus la Iordan, tot ce trebuie împlinit. Trebuie să mărturiseşti public. Un creştin nu este ca o lumină pe care o pui sub obroc, ci una care luminează. Va veni o zi când va trebui să mărturiseşti public că s-a întâmplat ceva în viaţa ta. Acel ceva este naşterea din nou - “metanoia” în limba greacă - şi înseamnă înnoirea gândirii, schimbarea minţii, o nouă concepţie despre lume şi viaţă, bazată pe credinţa în Domnul Isus Cristos.

 

Sunt paşi simpli, pe care - dacă eşti sincer - vei ajunge să îi parcurgi şi să fi cu adevărat un creştin născut din nou, care are o viaţă schimbată. Cei din jurul tau, cei din casa ta, cei ce te cunosc, se vor mira de ceea ce se întâmplă în viaţa ta. Miracolul naşterii din nou este unic. Nu se poate face decât prin credinţa în Domnul Isus Cristos, credinţă pe care o cauţi, o trăieşti şi o mărturiseşti.

 

Reporter:

Mă gândesc la Cartea Vieţii, când vom putea fiecare dintre noi să ne privim propriul dosar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Aceste “pietre de aducere aminte”, pe care le-aţi enunţat şi le-aţi descris aici, să le priviţi, să le citiţi acolo, în propriul dosar, scris în cer de Dumnezeu, în Cartea Vieţii, stând lângă Domnul Isus. Aţi spus la un moment dat despre "dor", că vă era dor de anumite lucruri. "Dor" este un cuvânt atât de românesc, românesc 100%, intraductibil. Vă este dor de Domnul Isus Cristos?

 

Mihai Sârbu:  

Am trecut prin situaţii de toate felurile în viaţă. De trei ori Dumnezeu m-a ridicat din valea umbrelor morţii. Nu mi-e teamă de moarte pentru că fratele meu mai mare, Domnul Isus Cristos, a biruit moartea cu moarte pe moarte călcând. Mi-e dor de veşnicie în sensul că de atâtea ori, în meditaţiile mele, stau singur şi mă trezesc visând, vorbind în duhul meu cu Domnul Isus. Ochii încep să-mi lăcrimeze şi parcă tânjesc după starea aceea de dincolo, din glorie. Nu sunt un fatalist, nici un pesimist. Aş dori să mai traiesc mult, pentru o singură motivaţie: să merg să spun oamenilor despre Dumnezeu. E singurul lucru pe care vreau să-l mai fac în viaţă.

 

Aş vrea să traiesc pentru asta şi Dumnezeu ştie cât mai are de lucru cu mine, dar când ştiu ce mă aşteaptă dincolo, când ştiu că "Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte" - basmul lui Petre Ispirescu - va fi marea realitate în Domnul Isus Cristos, de multe ori am momente când aş vrea să zbor, aş vrea să plec, să mă duc acolo, la cele ţărmuri, dincolo de râu. Mâine dimineaţă vom zbura spre Los Angeles. Probabil că acolo în avion, deasupra norilor, am să reiau în mintea mea interviul nostru de astăzi. Acolo e linişte, e pace, e un dor lăuntric, o dorinţă după întâlnirea în mod concret cu Dumnezeu şi cu Fiul Său.

 

În cer va fi cortul lui Dumnezeu cu oameni ca mine şi ca tine, oameni născuţi din nou. Acolo va fi pomul vieţii, râul vieţii, vom colinda spaţiile intergalactice, constelaţiile, sorii, stelele, planetele, vom avea trupuri de Slavă, ca al Domnului Isus după înviere - nesupuse morţii, nesupuse putrezirii, nesupuse spaţiului şi timpului. Eu probabil că nu voi mai avea valva în inimă, urmele operaţiilor nu se vor mai vedea, alţii nu vor mai purta cârjă, nu vor mai merge într-un cărucior, nu vor mai avea cicatrici sau poate piciorul tăiat, ci vom fi o creaţie nouă. Cum să nu te bucuri, cum să nu îţi fie dor, cum să nu doreşti să fi acolo în glorie? Alerg pe acest pământ cu siguranţa că într-o zi mă voi odihni la cea mai mare sarbatoare din Cosmos - la nunta Mielului.

 

Îmi imaginez mereu momentul când am să mă întâlnesc cu Domnul Isus. Am să alerg şi probabil că am să dau din coate ca să mă lăsaţi să merg primul în faţă şi am să-I sar pe gât şi am să-I sarut fruntea, mă voi uita la urmele spinilor şi am să văd urmele cuielor, am să-L privesc şi am să-L întreb: "Doamne, cum a fost când te-au bătut, cum a fost când te-au batjocorit, Doamne cât te-a durut când te-au pus pe cruce? Aveai 12 legiuni la dispoziţie Doamne, de ce ai tăcut? De ce nu ai intervenit?" şi sunt convins că mă va privi blând şi îmi vă spune:  "Ca tu să vorbeşti, a trebuit să tac eu, ca tu să fi liber, a trebuit să mă las eu legat, ca tu să trăieşti, a trebuit să mor eu."

Abia aştept să mă întâlnesc cu El. Mi-e dor de El şi de atâtea ori îmi pun mâna la ochi şi strig împreună cu fratele Traian Dorz: 

 

"Treci peste anii viitori,

O mire drag, şi vino,

Ne du mai sus, mai sus de nori

În ţara de lumină.

 

Si-Ţi vom cânta Isus iubit

De drag o veşnicie,

Ca te-am chemat şi te-am dorit

cât nimenea nu ştie. "

 

Aş vrea să mă opresc dragul meu cititor, dar aş vrea să te fac bolnav de dor după Domnul Isus. Aş vrea să te leg de vesnicie. Dragul meu cititor, te rog împacă-te cu Dumnezeu. Primeşte-L pe Domnul Isus. Acolo unde eşti, spune: "Doamne, sunt un păcătos. Iartă-mi păcatele, ajută-mă să fiu copilul Tau, să trăiesc pentru tine. Scoate-mi în cale oameni cu care să pot fi împlinit în sufletul meu." Te iubesc şi te îmbrăţişez dragul meu cititor. Aş vrea ca acest interviu să fie de folos pentru sufletul tău. Dumnezeu să te binecuvânteze, să fim împreună în Cer cu Domnul Isus.

 

**********

Acest interviu au fost difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei - Timisoara, in cadrul emisiunii VIEŢI  TRANSFORMATE.

sus

Ce este nou?

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate