Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Mass-Media
 

Iulie 2005
Arhiva editurii
Caută în site

Cuprins Publicaţie
EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Pagina de Umor
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

Radio Vocea Evangheliei

Asculta Radio Vocea Evangheliei LIVE! Pentru a putea asculta transmisia aveti nevoie de Real Player, care poate fi downlodat gratuit de la www.real.com

Ascultă RVE Live!

 


Pagina de Mass-Media

 

Ioan Ciobotă - Radio Vocea Evangheliei Timişoara

Pagina de Mass-Media este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

[www.rvetm.com]

 

Radio Vocea Evangheliei Timisoara

horizontal rule

În acest număr:

 

 

Sunt iubita si acceptata asa cum sunt [pe această pagină]

 

Parca vorbea limbi straine [pe această pagină]

horizontal rule

Sunt iubita si acceptata asa cum sunt

Interviu Ana-Maria Darie

 

"Stiu ca sunt iubita si acceptata asa cum sunt. si mai stiu ca atunci cand viata mea se va sfarsi voi fi cu Dumnezeu. Cred ca relatia cu Dumnezeu este o relatie de moment cu moment, nu de zi cu zi neaparat Doamne stiu ca sunt pacatoasa si am nevoie de iertarea ta, te rog sa vii in viata mea sa-mi ierti pacatele si sa faci din mine ceea ce tu doresti."

 

Reporter:

- Ana-Maria, te-ai intors la Dumnezeu rasfoind o brosura care se numea „a doua venire.” Despre ce era vorba in brosura respectiva?

 

Ana-Maria Darie:

- Era vorba despre a doua venire a Domnului Isus Cristos. am citit brosura cand aveam 10-11 ani. stiam despre a doua venire. Nu eram foarte sigura ce se intampla la a doua venire. stiam ca Domnul Isus a fost pe pamant, dar n-am inteles de ce a fost pe pamant. stiam doar ca a murit pe o cruce. si-atat.

 

Reporter:

- Cand ai inteles scopul venirii Domnului Isus Cristos pe pamant? scopul primei Lui veniri si scopul celei de-a doua veniri, care va urma? 

 

Ana-Maria Darie:

Nu mi-am pus niciodata problema existentei lui Dumnezeu. imi placea sa aflu mai multe, dar inca nu cunosteam scopul primei veniri. Da, la a doua venire stiam ca va veni sa judece. Dar ma gandeam cum o sa fac fata acestui lucru.  

 

Intr-o zi am citit o brosura intitulata „a doua venire”. am inceput s-o citesc. si acolo se vorbea despre acea judecata. Dar ceea ce mi-a atras atentia era ca se vorbea despre Isus Cristos. Isus Cristos care a venit, a murit pe cruce pentru pacatele mele, iar catastiful cu fapte rele sa fie sters. Atunci am inteles prima data care este legatura dintre moartea lui Isus, prima venire si viata mea personala. Pana atunci poate credeam ca Isus a murit asa in general, pentru lumea intreaga, dar atunci am vazut ca a murit pentru mine personal. si atunci am decis sa-L primesc in viata mea, sa-i spun ca am nevoie de iertarea Lui si ca vreau sa merg cu El in cer atunci cand va veni judecata.

 

Ceea ce-am spus atunci a fost ceva de genul: „Doamne stiu ca sunt pacatoasa si am nevoie de iertarea ta. te rog sa vii in viata mea, sa-mi ierti pacatele si sa faci din mine ceea ce tu doresti.”

 

Dupa ce am spus aceasta rugaciune n-am stiut ce sa fac mai departe. stiam doar ca acum sunt iertata. Dumnezeu ma considera de acum o fiica a Lui, dar mai departe nu stiam ce sa fac. Am gasit pe acasa un Nou testament. am inceput sa-l rasfoiesc. Dar ceea ce s-a intamplat atunci mi-a schimbat viata. Mi-a dat o directie si mi-a dat un scop spre care sa merg. Mi-a dat o siguranta si o pace care nu ar mai fi putut fi gasite nicaieri. si pot sa spun ca, practic acel moment mi-a schimbat viata cu totul.

 

Reporter:

- Nu-ti pare rau ca ai pornit pe acest drum, nu-ti pare rau de celelalte drumuri pe care puteai sa mergi? Nu-ti pare rau de lucrurile pierdute, de anii tineretii? intre 10 si 20 de ani sunt oarecum cei mai frumosi ani, in care poti sa te distrezi cu prietenii, in care poti sa mergi la chefuri, sa mergi in discoteci, sa cunosti toate placerile vietii. ti-ai vazut atatia colegi distrandu-se, bucurandu-se, fiind fericiti.

 

Ana-Maria Darie:

- Nu, n-am nici o urma de regret. am vazut colegi distrandu-se. Nu stiu cat de mult se bucurau. Cred ca bucuria este ceva care vine din interior si nu tine de circumstante.

 

La mine este o bucurie care nu vine din ceea ce fac, din ceea ce se intampla in jurul meu, ci din relatia mea cu Dumnezeu. si cred ca asta este mai important. Nu am nici un regret pentru decizia luata.

 

Reporter:

- Ce inseamna pentru tine relatia personala cu Dumnezeu? La ce se rezuma? sau in ce consta? 

 

Ana-Maria Darie:

- Zilele acestea am avut un program foarte aglomerat. si mi-a fost greu sa gasesc un timp in care sa stau mai mult cu Dumnezeu, sa citesc din Biblie. am simtit imediat ca asta mi-a lipsit. am inceput sa fiu si mai suparacioasa. si nici atitudinea mea interioara nu a fost una foarte buna. 

 

Cred ca relatia cu Dumnezeu este o relatie de moment cu moment, nu de zi cu zi neaparat. Nu-mi este de ajuns sa am doar un timp in care sa citesc Biblia pentru o ora, sa ma rog si dupa aceea sa uit de asta. Ci sa-L implic pe Dumnezeu in fiecare moment. si asta nu este un lucru usor. sunt momente in care exista scapari, dar ca cred ca Dumnezeu ne cheama la o relatie intima cu El, de clipa de clipa, sa stam aproape de El. acum lucrez cu organizatia "alege viata", le vorbesc despre Dumnezeu studentilor din camine.

 

Reporter:

- Facem un rol-play. Intri intr-o camera si sa presupunem sunt acolo trei fete dintre care una coase goblen, alta invata si copiaza niste cursuri, iar cealalta isi face fituici. Ce le spui?

 

Ana-Maria Darie:

- Punctele pe care as vrea sa le ating intr-o discutie este sa stie ca Dumnezeu le iubeste. al doilea punct se refera la faptul ca exista o problema in viata lor, care este pacatul. Isus Cristos este solutia pentru pacatul lor. Dar, ultimul punct este ca si ele au ceva de facut: sa ia o decizie. aleg sa il urmez pe Isus, sa ma-ncred in El sau nu?

 

Reporter:

In final cu ce-ai vrea sa ramana cititorii?

 

Ana-Maria Darie:

- Intalnirea mea cu Dumnezeu mi-a schimbat viata. Viata mea a capatat o directie, si-un sens, stiu ca sunt iubita, stiu ca sunt acceptata asa cum sunt. si mai stiu ca atunci cand viata mea se va sfarsi voi fi cu Dumnezeu.

 

Ma gandesc sa dau raspuns unei intrebari cu care m-am confruntat des. si intrebarea a fost: „Daca eu o sa aleg sa merg cu Dumnezeu ce se intampla cu viata mea? Va trebui sa stau inchis intr-un loc, sa merg intr-o manastire, n-o sa mai am relatii cu prietenii mei?”

 

Sunt temeri pe care le-am intalnit la multi oameni. Dar cand vad cum a schimbat Dumnezeu viata mea, cand vad implinirea pe care mi-a adus-o si bucuria pe care o am in inima, nu pot sa spun decat ca merita o viata cu Dumnezeu. Pentru ca daca ai o viata cu Dumnezeu esti implinit. si Dumnezeu va purta de grija sa-ti dea tot ce ai nevoie.

sus

horizontal rule

Parca vorbea limbi straine

Interviu Cristina Damacus

 

Reporter:

Cristina Damacus vorbeste despre momentul cand s-a intalnit cu Isus Cristos ca despre clipele acelea minunate.

 

- Cristina, cand au fost acele clipe minunate cand l-ai intalnit pe Isus Cristos?

 

Cristina Damacus:

- Totul a inceput in anul 1988, mai exact, cand eram la sfarsitul clasei a XII-a si aproape de examenul de admitere. intr-o zi de vara, una dintre bunele mele prietene, nu o sa-i dau acum numele, m-a invitat la botezul ei nou-testamental care urma sa aiba loc la biserica baptista din Hateg. Cum eram foarte, foarte bune prietene si cumva de rusine si de curiozitate am acceptat aceasta invitatie la botez. Mergand acolo surpiza, surpriza una dintre fostele mele colege de scoala generala era printre cei care se botezau si am ramas ca lovita cumva in cap ca o stiam pe ea foarte nazdravana, zvapaiata, o tipa foarte desteapta, dar independenta in acelasi timp. am ramas asa socata sau mirata de actul ei, de dovada ei si pe parcursul predicii ce a avut loc atunci, si in urma actului de botez am fost foarte miscata. Cele doua ore cat a durat botezul, mai tot timpul am plans.

 

S-a intamplat ceva extraordinar atunci. Ceea ce cunosteam eu despre Dumnezeu parca s-a spart in mii de bucati si in acele doua ore nu mai imi gaseam linistea si echilibrul meu interior. Ma uitam in ochii fostei mele colege, adriana o cheama, si vedeam ca inauntrul ei are loc ceva deosebit ce nu gaseam in mine, nu vedeam in mine.

 

Dumnezeu a facut, asa consider eu acum cand privesc in urma, ca adriana in tumultul acela al evenimentelor ce aveau loc la botez sa vada lacrimile din ochii mei si poate mai adanc, sa priveasca mai putin in interiorul meu si sa vada zbuciumul de atunci.

        

La vreo 3-4 zile dupa botez, ma suna si ma invita la ea. Da, am acceptat, fiind si foste colege asa mai pastram uneori legatura. am acceptat, am mers la ea si am inceput sa stam de vorba despre Dumnezeu, mai exact despre Domnul Isus. si am ramas asa, foarte socata de toate noutatile pe care eu le aflam si pe care credeam, credeam ca le cunosc.

        

Vreau sa spun ca pana atunci mergeam la biserica catolica impreuna cu mama si nu prea intelegeam eu mare lucru. Ce era important sa aflu despre Dumnezeu parca nu aveam de unde sa aflu. Dumnezeu pentru mine, pana atunci, pana la acel botez, era un Dumnezeu rece si distant la care apelam doar atunci cand aveam o problema, o nevoie stringenta si atunci ma rugam, mai mult ziceam “tatal nostru” sau “Bucura-te Marie” sau “Credeo” si credeam ca prin felul acesta gata, Dumnezeu o sa ma ajute, dar trebuie totusi sa fac ceva in schimb, sa dau ceva in schimb. si sa urmaresc mereu sa fiu foarte buna, sa fiu o fetita cuminte, o adolescenta cuminte. asta era parerea mea despre Dumnezeu, deci un Dumnezeu rece, undeva acolo sus care isi vede de treaba Lui si din cand in cand mai se uita catre mine.

 

Reporter:

- Si scoate sabia!

 

Cristina Damacus:

- Si scoate sabia! si-ti taie capul!

 

- Dupa discutia pe care am avut-o cu adriana universul acesta sau parerea aceasta pe care o aveam eu despre Dumnezeu a cazut asa ca o casa pe care o bombardezi din temelie si totul a inceput sa capete o alta culoare. Dumnezeul meu rece si distant devenea acum ca un prieten, ca ceva foarte apropiat la care puteam intinde mana si sa-l ating. Culmea puteam sa mai si vorbesc cu El si El sa ma si asculte si sa mai imi si raspunda. Era ceva extraordinar.

 

Adriana a vazut toate lucrurile acestea in mine si nu a interupt relatia cu mine. Mereu ma suna, ma chema la tot felul de intalniri care aveau loc la Biserica Baptista si eu acceptam. Dumnezeu crease in mine o dorinta pentru El, eu acceptam sa merg pe fagasul acesta. a durat sa zic vreo 6-7 luni, timp in care am acumulat tot felul de cunostinte despre Dumnezeu si m-am bucurat de schimbarea, dar nu era o schimbare totala, nu se produsese inca momentul culminant, de schimbarea pe care Dumnezeu totusi o realiza incet, incet in mine. Ma simteam iubita de Dumnezeu si inteleasa de Dumnezeu, ceea ce pana atunci nu era vorba de asa ceva. acceptata de Dumnezeu, lumea aceea inchisa cumva si plafonata, in care ma aflam, capata un alt contur.

        

Intr-o zi, adriana mi-a dat o mica brosurica si luand-o acasa am inceput sa o rasfoiesc, am citit-o cu foarte mare placere si la sfarsitul ei era o rugaciune, sa te pui pe genunchi si sa-i spui Domnului ca tu accepti moartea si invierea Lui. si prin aceasta accepti ca El te iarta de toate pacatele si te accepta asa cum esti tu. si parca s-a aprins asa un beculet in mintea mea, desi toate cele 6-7 luni in urma eu aceasta facusem. aflasem tot felul de lucruri despre Dumnezeu care mi se pareau extraordinare, dar atunci era ceva extraordinar. si citeam randurile acelea, m-am pus pe genunchi si citindu-le am crezut in inima mea ca intr-adevar Dumnezeu ma iarta de toate pacatele si eu pot sa am viata vesnica. Cand m-am sculat de acolo m-am simtit extraordinar, asa eliberata, usurata si in valtoarea aceea a bucuriei am sunat-o pe mama la servici si i-am zis:

 

Mama, mama vreau sa vin pana la tine sa-ti spun ceva.”

Da vino”, de obicei mergeam la ea la servici. “Da vino, hai! Ce-o fi?”

 

Pe drum parca zburam, parca zburam. Cand am ajuns acolo, am zis:

Mama, uite eu mi-am predat inima mea Domnului Isus.”

Ce-ai facut? ai trecut la biserica la baptisti? Ce-ai facut?”

Zic: “Nu, mama, inima mea am dat-o Domnului Isus.” 

 

Reporter:

- Parca vorbeai limbi straine!

 

Cristina Damacus:

- Pentru ea, da! Pentru mine totul devenise clar. De ce? Pentru ca timpul acesta cat mergeam la adriana si cat ma intalneam cu ea, simteam ca ea are ceva deosebit, ceea ce eu nu aveam. Desi deja stiam o gramada de lucruri, dar parca totusi ma simteam asa cumva incatusata. Ea avea ceva extraordinar, asa o privire in ochi si o bucurie in sufletul ei. Parca orice s-ar fi intamplat rau in jur, pentru ea nimic nu mai conta. stia un singur lucru, Dumnezeu o iubeste si ea este acum in bratele Lui.

        

Si acum se intamplase minunea. Era ceva extraordinar. stiu ca Dumnezeu a facut foarte, foarte multe lucruri pentru mine. Unele nu le-am rostit si Dumnezeu mi le-a ascultat si mi le-a indeplinit, lucruri marunte, nu extraordinare. Cum ar fi pe urma intrarea la facultate sau dupa cativa ani m-am rugat pentru un sot minunat si Dumnezeu mi l-a daruit. si multe, multe alte lucruri. acum 2-3 ani in urma, am trecut printr-o boala nu foarte usoara si Dumnezeu mi-a adus vindecare. a fost ceva extraordinar si este ceva extraordinar. Este adevarat ca de multe ori ma lupt cu mandria din mine, cu gandurile, sa zici, nelalocul lor, cu unele ambitii care nu sunt in concordanta cu Dumnezeu, dar stiu ca, si vad nu numai ca stiu, vad ca Dumnezeu ma ajuta, ma ridica atunci cand sunt cu un picior in groapa si cu unul pe marginea ei si face ca totul sa se rezolve. au fost multe situatii cand am incercat sa inteleg de ce Dumnezeu face asa si nu face cum vreau eu? si dupa cateva zile sau dupa cateva saptamani mi se adeverea ca dorinta mea nu ar fi fost una buna si ca dimpotriva in loc sa-mi aduca multumire, mi-ar fi adus mai multe necazuri si mai multa suferinta.

        

Acum revin putin la ziua cand m-am intors la Dumnezeu. Citeam pe vreamea aceea din spurgeon, „Promisiuni pentru fiecare zisi stiu ca era o zi de 26 iulie cand am deschis acolo in carticica. Promisiunea era asa: „Mai mult decat cuvinte! Dumnezeu face un legamant cu tine si nu se lasa batjocorit.” si ani de zile, dupa intoarcerea mea la Dumnezeu, aceste cuvinte au fost pentru mine mai mult decat o incurajare. Cand ma simteam doborata sau clatinata de cate un vant puternic, pe calea aceasta, pe care eu deja apucasem sa merg citeam acele versete si imi spuneam: „Mai, Dumnezeu este mai credincios decat mine. Chiar daca eu ma simt uneori slabita si abandonata, uite El ma ridica si nu ma lasa doborata.”   

 

Reporter:

- Eventual sa detaliezi putin momentul cand ai trecut printr-o boala grea si Dumnezeu a fost credincios si ti-a adus vindecare.

 

Cristina Damacus:

- La vreo 4-5 luni dupa ce l-am nascut pe tobias, primul nostru baietel, am inceput sa ma simt nu prea bine. Mama vedea toate chestiile acestea negative in viata mea si cumva incurajata sau impinsa de ea de la spate am hotarat sa consult un medic. in urma analizelor medicul mi-a spus: „Uite, esti bolnava de Basedow.” Bineinteles, ca nu mi-a picat foarte bine chestia asta. stiam ca nu-i o boala usoara si aveam sa vad asta intr-adevar, mai tarziu, prin toate tulburarile prin care am trecut. si faptul ca mereu aveam nevoie de cineva care sa ma ajute. Erau zile in care nici nu ma puteam ridica din pat, dar sa mai iau cate-o decizie importanta? tot calvarul acesta datorat bolii a durat cam vreo 2 ani, asa aproximez, timp in care zilnic luam tratament dar nu-si facea absolut deloc efectul.

 

Intr-una din zile m-am intalnit cu o cunostinta si am aflat ca este bolnava de aceeasi boala. a, parca amandoua vorbeam aceeasi limba. Eram bucuroasa ca ne-ntelegeam, eram pe aceeasi unda, dar eram necajite, fiecare spunea: „Mai, tu asa te simti?” „O, uite si eu ma simt asa.” aveam amandoua aceleasi temeri.

        

Am venit acasa si foarte hotarata, m-am dus in camera, am inchis usa si m-am pus pe genunchi, am inchis usa si am zis: „Doamne, eu nu mai suport boala asta. Deja m-am saturat de ea. te rog foarte mult, te rog foarte mult, ajuta-ma, vindeca-ma, fa tu ceva, nu stiu cum, da fa tu ceva si scapa-ma de boala asta.” si m-am rugat asa vreo 3-4 luni, zilnic. Nu erau rugaciuni foarte pompoase, scurte, si cred ca mai mult au fost asa din inima. Eram foarte sincera cu Dumnezeu. La cateva luni aflu ca sunt insarcinata, cu al doilea copil. Foarte tare m-am necajit atunci fiindca doctorul care ma urmarea, deci care imi daduse tratamentul mi-a spus clar ca nu se mai poate inca o sarcina, este foarte riscant si pentru mine, dar mai ales pentru copil, fie se naste bolnav de Basedow, fie nu o sa aiba deloc tiroida. simteam ca totul se clatina in jurul meu: „Doamne, dar in atatia ani de cand m-am intors eu la tine, nu am trecut ptintr-o asemenea experienta. De ce acum?” Parca niciodata nu pusesem intrebarea de ce. De ce acum? Ce sa fie? Chiar ca nu vedeam nici o iesire, nici o solutie la toata chestia asta. Facandu-mi analizele s-au dovedit foarte, foarte proaste.

        

Dumnezeu in tot necazul asta era cel care ma mangaia. si imi spunea foarte clar: „Nu te increde in bratul de om, ci increde-te in Mine! De la mine iti va veni vindecarea!” Citeam dar nu intelegeam. aveam nevoie de incurajare de la sotul meu, de la prieteni, de la parinti. si ma incurajau, nu pot sa spun ca nu ma incurajau, dar vorbele lor erau atat de fara continut.

        

Timpul trecea. M-am internat la spital, analize, tratamente. Parca nimic nu se intampla. si intr-o zi, au venit doua femei de la bisericaagape” si m-au intrebat cu ce sufar. Le-am spus: „Uite, am Basedow si pe deasupra mai sunt si insarcinata.” s-au rugat atunci pentru mine si-am crezut, desi stiam ca Dumnezeu poate sa faca o vindecare, am crezut ca in acele momente cand ele s-au rugat, Dumnezeu s-a atins de mine. si intr-adevar peste 2 zile cand mi-au repetat analizele minune, minune, analizele mele erau foarte bune. a fost ceva minunat.

        

M-am intors acasa si parca nu-mi venea sa cred. Nu realizam. Nu-ntelegeam. Ca si cand auzi, dar nu pricepi. Nu-ntelegeam cum se intampla asta, cum cu cateva luni in urma asa bolnava, doctorii imi spusesera clar, intrerupere de sarcina, copilul acesta nu are nici o sansa si acum dintr-o data totul era in regula, totul era OK. si intr-adevar din acea zi totul este OK, sarcina a decurs foarte bine, din punctul acesta de vedere, bine cu micile disgravidii, dar din punctul acesta de vedere al bolii a decurs foarte bine. Nasterea a fost minunata, a fost sub controlul Domnului si acum cand stau si ma uit la Filip, cel de-al doilea copilas imi dau seama ca a fost ceva extraordinar. a fost o minune.      

 

Intr-adevar o minune. sunt sanatoasa. Multumesc Domnului ca pot sa am grija de copii si pot sa fac multe lucruri singura, asa cum mi-am dorit, fara sa am mereu nevoie de cineva. Nu ca ar fi rau lucrul acesta, sa ai nevoie de ajutor, dar vrei sa fii uneori stapana pe picioarele tale si sa iei decizii de una singura, nu mereu sa folosesti cate o carja, umana sa zic.

 

Reporter:

- Cat timp au Ttobias si Filip acum?

 

Cristina Damacus:

- Tobias are 4 ani si 2 luni si Filip are 1 an si 11 luni.

 

Reporter:

- In afara de momentul acela de nedumerire cand ai mers si i-ai spus mamei tale ca l-ai primit pe Isus Cristos in inima ta si ea nu stia cum sa reactioneze sau nu intelegea ce limba vorbesti care au fost celelalte reactii ale familiei tale vis-a-vis de aceasta decizie pe care ai luat-o?

 

Cristina Damacus:

- N-au fost foarte impotrivitori. tinand cont de faptul ca aveam sa invat numai lucruri bune la Biserica Baptista unde ma hotarasem sa merg, m-au lasat. M-au lasat sa merg cu tinerii. M-au lasat, n-au fost probleme.

        

Pana cand, m-am hotarat sa ma botez. aceasta a fost cam dupa 2 ani dupa ce eu l-am acceptat pe Domnul Isus in viata mea. s-a intamplat ceva extraordinar atunci. Doua saptamani inainte de botez, mama s-a imbolnavit foarte tare. Era la un pas de operatie. Era tare, tare necajita. Venind acasa de la spital, dupa o saptamana am stat asa si am meditat: „Mai, oare ceea ce se intampla are un scop, are un rost?” si cred ca atunci a inteles ca ea nu trebuie sa stea in calea mea si sa nu ma opreasca pentru ca ceea ce a avut loc de fapt in trecut, ceea ce urmeaza sa dovedesc acum lumii este de la Dumnezeu. in ultimele zile inainte de botez, stiu ca s-a apucat si mi-a facut haina, apoi in ziua botezului a venit cu mine acolo si am vazut-o cat era ea de miscata. am observat ca in mama se petrece o transformare. incepuse si ea sa citeasca Biblia, incepusem sa purtam discutii pe tema Domnului Isus, pe tema schimbarii si vedea ca eu din copilul mai nervos sau mai irascibil ce fusesem in trecut eram mai calma, mai bucuroasa, mai linistita. si intr-adevar si ea a acceptat ca Dumnezeu a venit in lume sa isi dea viata pentru noi si sa ne schimbe, sa ne dea viata vesnica.

 

Reporter:

- Spuneai ca prin botez ai aratat intregii lumi ce s-a intamplat in sufletul tau, cu 2 ani inainte de fapt. acel moment a fost nasterea ta din nou atunci cand l-ai primit pe Isus Cristos in viata ta, iar botezul facut la maturitate si in deplina cunostinta de cauza, cand esti constienta de ceea ce faci si ti se cere consimtamantul vointei tale este un act, asa cum spuneai, de oficializare de fapt a ceea ce s-a intamplat in sufletul tau.

 

Cristina Damacus:

- In cele 6-7 luni, cand eu vorbeam cu adriana si incepusem sa merg la Biserica Baptista am vrut foarte mult sa aflu lucruri noi despre Dumnezeu. Doream neaparat si nu vroiam pe nimeni sa tin in cale, parca dadeam totul asa la o parte. si m-am hotarat pentru asta. Consideram ca nu exista cale de intoarcere pentru ca am vazut diferenta dintre viata pe care o traiam acum cu Isus in inima mea si viata pe care o traiam inainte cand Dumnezeu era foarte departe. Era ceva foarte diferit. Nu se compara. aici era asa de multa bucurie, cu Isus si dincolo era asa tristete, nu stiu cum. si vreau sa spun ca din punct de vedere al lucrurilor materiale aveam tot ce-mi doream. Nu l-am cautat pe Dumnezeu ca sa am castiguri materiale sau pentru o implinire din punctul acesta de vedere. aveam tot ce-mi doream, dar nu aveam plinatate sufleteasca, nu aveam implinire sufleteasca.

 

Reporter:

- Aveai tot ce-ti doreai, dar erai goala pe dinauntru.

 

Cristina Damacus:

- Eram goala, intr-adevar eram goala pe dinauntru. Dar nu stiusem asta. Foarte interesant. Prin colega aceasta a mea, prin adriana, Dumnezeu mi-a descoperit lucruri ascunse. stiu ca ar fi putut sa faca prin oricine, dar a folosit-o pe ea. Pentru ca ea, in scoala generala reprezenta pentru mine o fata deosebita, dar in acelasi timp foarte nazdravana si am zis: „Mai, daca ea care era asa nazdravana s-a intors la Dumnezeu si este acum altfel, de ce eu n-as putea?”

 

Reporter:

- Cred ca aceasta este o lupta din sufletul multor oameni care incearca sa se implineasca, dar nu-si dau seama ca de fapt este vorba despre un gol interior pe care nu-l pot umple. acolo este locul lui Dumnezeu. Este un loc special creat pe care Dumnezeu poate sa-l umple in interiorul nostru, in mintea noastra, in sufletul nostru.

        

Speram sa fie de folos cititorilor nostri framantarile prin care ai trecut tu si felul in care Dumnezeu s-a lasat descoperit de tine si cum ti-a umplut viata, cum ti-a binecuvantat viata si familia

 

Cristina Damacus:

- In primul rand, am un sot minunat. Si acum dupa 8 ani de casnicie, ne iubim unul pe celalat si ne bucuram unul de celalat. Si apoi copilasii acestia 2 minunati pe care ii vad in fiecare dimineata alaturi de noi ne umple inimile. Chiar daca uneori este o lupta si nu este usor sa educi un copil. Si intr-adevar uneori ma simt neputicioasa, dar este ceva extraordinar. si nu numai binecuvantari spirituale, ci si binecuvantari materiale. Noi realizam ca intr-adevar numai Dumnezeu este Cel care ni le-a daruit si sunt daruri la care ma intreb: „Mai, ce-am facut ca sa le merit?” stiu ca nu trebuie sa faci mare lucru, uneori chiar nu trebuie sa faci nimic ca sa primesti daruri din mana lui Dumnezeu ci sa incerci sa fii credincios Domnului si sa lasi pe El sa ti le daruiasca

 

**********

Aceste interviuri au fost difuzate initial de Radio Vocea Evangheliei - Timisoara, in cadrul emisiunii VIEŢI  TRANSFORMATE.

sus

 


Ce este nou?

Pagina de umor!

O inimă veselă înseninează faţa (Prov. 15:13), şi este un leac bun (Prov. 17:22). Prea multă învăţătură nu duce la multă bucurie... Accesaţi pagina de umor pentru a vă descreţii frunţile. Detalii aici!

 

Pagină de căutare!

Prin intermediul acestei pagini ai posibilitatea de a căuta diverse articole, subiecte de interes, precum şi pasaje din Scriptură. Apasă aici!

 

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

 

 



 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate