Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Mass-Media
 

Ianuarie 2006
Arhiva editurii
Caută în site

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Eseuri Creştine
Pagina de Umor
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

Radio Vocea Evangheliei

Asculta Radio Vocea Evangheliei LIVE! Pentru a putea asculta transmisia aveti nevoie de Real Player, care poate fi downlodat gratuit de la www.real.com

Ascultă RVE Live!

 


Pagina de Mass-Media

 

Ioan Ciobotă - Radio Vocea Evangheliei Timişoara

Pagina de Mass-Media este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

[www.rvetm.com]

 

Radio Vocea Evangheliei Timisoara

horizontal rule

În acest număr:

 

 

O pătură neagră mi s-a luat de pe minte [pe această pagină]

 

Ori slujesc lui Dumnezeu, ori slujesc celui rau [pe această pagină]

horizontal rule

O pătură neagră mi s-a luat de pe minte

interviu Eugenia Lup

 

“Văzând că nu reuşesc să găsesc răspunsuri la întrebările mele, am hotărât să-mi iau viaţa. Nu mai aveam pentru ce să trăiesc.”

 

“Atunci am simţit o uşurare uriaşă. Parcă o pătură neagră mi s-a luat de pe minte. Am simţit pacea şi dragostea lui Dumnezeu cum îmi cuprinde inima.”

 

"Copilul e deja aruncat şi s-ar putea să-ţi pierzi şi soţia."

 

“Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.”

 

"Cine sunt eu? De ce mi se întâmplă mie toate lucrurile acestea? Şi care este scopul meu în lumea aceasta?"

 

„Doamne de ce s-a întâmplat asta? De ce ai îngăduit accidentul ăsta?”

 

“Eugenia era pe patul spitalului din Turnu Severin, când medicul mi-a spus că s-ar putea să o pierd. I-am cerut medicului să facă orice să salveze şi copilul şi pe Eugenia.”

 

Eugenia Lup era o handbalistă foarte bună. Şi-ar fi dorit să devină jucătoare profesionistă sau antrenoare de handbal. O operaţie şi un accident i-au oprit brutal cariera. Iar de aici până la sentimentul prăbuşirii unei lumi de visuri nu a fost decât un pas. Următorul pas a fost gândul sinuciderii datorită senzaţiei de inutilitate pentru lumea aceasta şi pentru cei din jur.

 

Cristos i-a ieşit în cale, a apucat-o de mână şi a ajutat-o să înţeleagă valoarea imensă pe care o are în ochii lui Dumnezeu. Prin faptul că El însuşi, Cristos a murit în locul ei pentru păcatele ei.

 

Eugenia Lup:

- Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Mai am o soră.

Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.

 

Mie îmi plăcea foarte mult sportul. Am jucat hanbal în echipa de juniori în Drobeta Turnu-Severin. Încercam să fiu cea mai bună, iar când nu voi mai putea juca hanbal, doream să devin o antrenoare de handbal bună.

 

Reporter:

- Ai ajuns sportivă bună. Doar că acum alergi pentru o altă cunună. O cunună care nu veştejeşte. Şi într-o alt fel de alergare. În alergarea de a câştiga premiul pe care Cristos îl va da în “Ziua aceea” tuturor celor ce Îl vor fi iubit pe El.

Cum s-a desfăşurat cariera ta din handbal?

 

Eugenia Lup:

- M-am îmbolnăvit şi a trebuit să întrerup antrenamentele. Doctorul mi-a interzis orice fel de efort fizic. Am sperat că totul se va rezolva şi voi putea să merg mai departe. Însă după doi ani de tratament nu a fost nici un rezultat pozitiv şi a trebuit să mă operez.

 

Am sperat ca măcar după operaţie să pot să continui să joc handbal. Am încercat. Am mers la antrenamente, însă nu mai puteam face faţă. Eram foarte obosită. Atunci am renunţat. Aceea a fost cea mai cumplită zi din viaţa mea. Mi-am dat seama că nu mai am pentru ce să trăiesc. A fost groaznic. Toate visele mi s-au zdruncinat, mi s-au spulberat.

 

A urmat o perioadă de frământări. Atunci mi-am pus pentru prima dată întrebarea: "Cine sunt eu? De ce mi se întâmplă mie toate lucrurile acestea? Şi care este scopul meu în lumea aceasta?"

 

Am încercat să găsesc răspunsuri. Nu le-am găsit. Le-am căutat o mare perioadă de timp. Văzând că nu reuşesc să găsesc răspunsurile am hotărât să-mi iau viaţa. Nu mai aveam pentru ce să trăiesc.

 

Dar într-o zi, înainte de a-mi pune eu planul în aplicare, o prietenă a venit la mine şi mi-a adus o carte intitulată "Joni". Când am început să o citesc, parcurgând pagină cu pagină, m-am văzut pe mine. Trăirile şi simţirile pe care le aveam eu le-a avut şi acea tânără care se numea Joni. Şi totuşi ea a găsit forţa să meargă mai departe.

 

Joni era o fată de 18 ani care dintr-o greşeală de înot şi-a fracturat coloana vertebrală şi a rămas paralizată pentru tot restul vieţii, de la gât în jos. Totuşi a găsit forţa să meargă mai departe, găsindu-l pe Dumnezeu.

 

Reporter:

- În ce măsură te-ai identificat cu durerea prin care a trecut Joni sau cu rezolvarea pe care ea a găsit-o în Dumnezeu?

 

Eugenia Lup:

- În această carte am găsit răspunsurile la întrebările mele. "Cine sunt eu?" Am aflat că sunt copilul lui Dumnezeu, creată după chipul şi asemănarea Lui.

 

"De ce mi se întâmplă mie toate aceste lucruri?" Am găsit în această carte un verset din Biblie care zicea "Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu." Şi eu mă consideram o tânără care îl iubeam pe Dumnezeu.

 

"Care este scopul meu în această lume?" Tot în carte am găsit că scopul meu este să-L slujesc pe Dumnezeu.

Eram singură în cameră. Am căzut pe genunchi, am izbucnit în plâns şi L-am rugat pe Domnul să mă ierte, pentru că deşi El mi-a dat viaţă, eu am vrut să mi-o iau. I-am mulţumit că mi-a dat viaţa veşnică. I-am cerut Domnului Isus să-mi ierte păcatele şi să devină Domnul şi Mântuitorul meu personal.

Atunci am simţit o uşurare uriaşă. Parcă o pătură neagră mi s-a luat de pe minte. Am simţit pacea şi dragostea lui Dumnezeu cum îmi cuprinde inima.

 

Reporter:

- De ce crezi că în ziua când ai aflat că nu vei mai putea juca handbal niciodată a fost cea mai neagră zi din viaţa ta, iar ziua când ai înţeles că totuşi există un plan şi o soluţie pentru viaţa ta a fost probabil cea mai fericită până în momentul respectiv?

De ce aceste două zile puse în contradicţie una cu cealaltă? Tu erai aceeaşi persoană. Care a fost diferenţa? Gândeai altfel lumea? Vedeai altfel lucrurile?

 

Eugenia Lup:

- Am început să văd diferit lumea. Am încercat să văd oamenii prin ochii lui Dumnezeu, să-i privesc aşa cum cred că îi priveşte Dumnezeu. Am văzut că mai este speranţă. Am descoperit Biblia şi ajutorul pe care mi-l poate da Biblia.

 

Reporter:

- Probabil că mama ta şi sora ta nu au fost foarte încântate de hotărârea pe care ai luat-o, de decizia ta.

 

Eugenia Lup:

- Mama mea nu s-a opus, dar sora mea a zis că sunt nebună.

 

Reporter:

- Mi se pare corect, erai “nebună pentru Cristos”.

 

Eugenia Lup:

- Din punctul ei de vedere eram nebună. Gata cu distracţiile, deşi nu eram o fire care să umblu prin discoteci, dar aşa m-a văzut ea.

 

Reporter:

- Dacă am ajuns la capitolul acesta, chiar aşa, te întreb şi eu, de ce ai hotărât să-ţi închizi viaţa? Aşa spun oamenii în momentul când te pocăieşti.

 

Mă refer la pocăinţa din inimă - atunci când hotărăşti să trăieşti o viaţă după voia lui Dumnezeu. Asta înseamnă pocăinţă, pentru că fiecare pădure are uscăturile ei… Pentru că te-ai hotărât să trăieşti o viaţă după voia lui Dumnezeu, oamenii cred că ţi-ai închis viaţa şi ai renunţat la bucurie, ai renunţat la veselie, la petreceri, la distracţii, mai ales că aveai doar 19 ani. Care sunt bucuriile pe care le ai acum în viaţa ta?

 

Eugenia Lup:

- Sunt bucurii mari. Sunt căsătorită. Am un soţ minunat care mă iubeşte şi pe care-l iubesc mult. Avem o fetiţă, Cristiana, şi ea este una din marile bucurii.

N-aş putea spune că toată viaţa e doar o bucurie pentru că mai vin şi necazuri, dar împreună cu Dumnezeu trec peste ele mult mai uşor decât dacă aş fi singură.

 

Reporter:

- Eugenia, să vedem acum ce ne spune soţul tău despre tine. Beni, care au fost momentele cele mai interesante în viaţa voastră? Momente de decizii mari.

 

Beniamin Lup:

- În anul 1993, după ce ne-am căsătorit, Eugenia a rămas însărcinată. Am vizitat Turnu Severin. Era însărcinată în luna a treia, când un medic neatent i-a făcut o injecţie greşită şi a omorât sarcina.

 

Eugenia era pe patul spitalului din Turnu Severin, când medicul mi-a spus că s-ar putea să o pierd. I-am cerut medicului să facă orice să salveze şi copilul şi pe Eugenia. Medicul mi-a spus: "Copilul e deja aruncat şi s-ar putea să-ţi pierzi şi soţia."

 

După ce a pierdut sarcina, în acel salon, în Spitalul de Ginecologie din Turnu Severin, patru persoane, patru femei din Oltenia l-au primit pe Cristos, pentru că au văzut pacea şi liniştea de pe faţa Eugeniei şi din inima ei. La întrebările lor referitoare la speranţa ei, Eugenia le-a răspuns: "Eu ştiu că dacă mor, merg în cer." Şi patru femei din zona Turnu Severin s-au întors la Dumnezeu, acolo în spital.

 

Reporter:

- Eugenia, de ce crezi că lasă Dumnezeu dureri în vieţile celor care, în mod sincer, Îl aleg pe El ca Mântuitor, ca Stăpân, ca Domn? Ce-ai învăţat din experienţele dureroase ale vieţii tale? Între timp ai avut şi un accident de maşină, după care te-ai ales cu clavicula ruptă în spital.

 

Eugenia Lup:

- Eu cred că „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor cel iubesc pe Dumnezeu.” Şi chiar m-am întrebat: „Doamne de ce s-a întâmplat asta? De ce ai îngăduit accidentul ăsta?”

 

Reporter:

- Şi de ce mie? Aşa cum ne întrebăm fiecare. De ce tocmai mie mi se întâmplă asta?

 

Eugenia Lup:

- Da. Şi răspunsul l-am primit mai târziu, peste câteva săptămâni, când am întâlnit acolo în spital o tânără - Carla Preda - căreia i-am vorbit despre Dumnezeu şi care s-a întors la Dumnezeu. Dumnezeu are planurile Lui cu fiecare om.

 

Reporter:

- Şi nu putem spune decât la fel ca şi Iov: „Slăvit să fie Numele Domnului!” pentru vieţile noastre.

sus

horizontal rule

Ori slujesc lui Dumnezeu, ori slujesc celui rau 

interviu Bebe Tomeci

 

"S-a vorbit despre subiectul: 'nimeni nu poate sluji la doi stapani, ori slujesc lui Dumnezeu ori slujesc celui rau.' Mi-am dat seama ca si eu trebuie sa iau o decizie cu privire la viata mea."

 

Reporter:

- Bebe Tomeci s-a nascut langa Campulung Muscel, in judetul arges, iar sotia lui, ani, este din zona Piatra Neamt. au terminat amandoi Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti si au doi copii, Flavius si Rebeca.

 

Reporter:

- Voi v-ati nascut o data fizic, dar ati experimentat si „nasterea din nou”. Cand a avut loc pentru voi aceasta nastere din nou si ce inseamna aceasta pentru voi?

 

Bebe Tomeci:

- Nasterea noastra din nou s-a intamplat undeva la inceputul anilor ’92. Eram studenti in Bucuresti, in anul IV de facultate. Eram intr-o perioada de cautari. Nu stiam exact ce cautam. Eram casatoriti de un an si jumatate si simteam ca ceva trebuie sa se intample in viata noastra.

 

Incepusem chiar sa mergem mai des la manastirea Casin de langa Bucuresti. Plateam acolo 100 de lei, pentru a se ruga pentru noi timp de trei luni. Dar nu simteam o implinire sau o schimbare in viata noastra.

 

Provin dintr-o familie modesta. am plecat la scoala cu dorinta sa ma fac medic veterinar. acesta a fost un gand de mic copil, cand ne intreba „Ce vrei sa te faci?”. Mi-a placut foarte mult medicina si doream foarte mult sa ma fac medic.

 

Am invatat foarte bine. Dar a venit examenul de admitere la facultate si in primul an am avut nesansa sa cad la cateva sutimi. a fost un an foarte greu, un moment foarte greu, in acel an cand nu am intrat la facultate. a fost un moment de zdrobire a inimii mele si a fiintei mele.

 

Am plecat in armata si am invatat in armata. Dupa patru luni de pregatire, de terminare a perioadei din armata, am inceput sa invat partea pe care nu o ştiam asa de bine, din genetica si boli infectioase. Si am dat din armata. in acel an am intrat. Pentru aceasta armata mi s-a redus cu patru luni. a fost o mare bucurie pentru mine ca am scapat cu patru luni mai repede de armata.

        

Acesta a fost un moment de schimbare foarte brusca pentru mine. Din cazarma, in care eram limitat in a iesi, in a merge, in multe lucruri, dintr-o data, la numai doua saptamani, m-am pomenit in libertatea de atunci a studentilor. Era un contrast foarte mare. Foarte curand am cunoscut-o pe ani, care este acum sotia mea. Mi-a placut de ea si mi-aduc aminte, prima noastra piesa la anatomie am picat-o, si eu si ea. si-am mers sa invatam piesa. acolo ne-am cunoscut. De atunci, doi ani de zile am fost prieteni, iar in anul III de facultate am hotarat sa ne casatorim. asta se intampla in anul 1990, imediat dupa Revolutie.

 

Cu mai multi ani in urma, eram in clasa a IX-a si in zona noastra din arges, undeva la slanic s-a sfintit o Biserica Ortodoxa. Parintii mei, din cand in cand, mai mergeau la astfel de evenimente. Atunci m-au luat si pe mine. asteptam sa intru în altar si este poate unicul moment cand si barbati şi femei pot intra acolo, altfel doar preotul poate sa stea acolo. Era un sir indian, asteptam sa intram acolo, sa ne inchinam si sa sarutam acea carte groasa sau cu tabla, despre care nu stiam ca este, de fapt, sfanta Evanghelie. Mama s-a intors spre mine si a spus: „Bebe, cand te rogi sa spui o dorinta.” si m-a luat asa prin surprindere dar am spus: „Bine.” Nu m-am gandit prea mult. in momentul cand am ajuns acolo, am spus: „Doamne, vreau sa intru la facultate.” Desi eram in clasa a IX-a, nici nu dadusem treapta si nu ştiam daca voi fi la Medicina Veterinara. Dar asta a fost singura mea dorinta si am spus-o cu gandul si dorinţa unui copil de clasa a IX-a. in momentul acela, ca şi cum intr-un colt ar fi fost cineva, am auzit un glas in urechea dreapta, asa cum eram intorsi si a spus: „asa va fi.” am fost cutremurat si sunt chiar si acum cand povestesc. Pentru ca atunci n-am inteles de ce şi de unde venea acel glas: „asa va fi.”

 

Reporter:

- A fost un moment cand colegii de facultate v-au invitat la o intalnire, cu un alt grup de tineri crestini. De ce te-ai dus acolo?

 

Bebe Tomeci:

- Sotia mea a venit asa de entuziasmata. Primise o Biblie foarte groasa de la colega noastra, simona Palade, si a spus: „Bebe, am cunoscut nişte tineri. Oameni asa de speciali, asa de deosebiti.”

 

Era, pur si simplu, incantata. I-am spus: „Bine, uite...” Eu nu fusesem la aceasta intalnire, m-am dus la piata in timpul acela. Dar am fost curios si ma gandeam: „Ce a putut sa vada ea de a venit asa de entuziasmata?”

 

Ne-am dus impreuna  la Biserica Baptista Golgota, din Bucuresti, unde s-a vorbit despre subiectul: nimeni nu poate sluji la doi stapani, ori slujesc lui Dumnezeu ori slujesc celui rau. Mi-am dat seama ca si eu trebuie sa iau o decizie cu privire la viata mea.

 

Fiind o fire mai sentimentala, am iesit de acolo cu lacrimi in ochi. Mi-am dat seama ca Dumnezeu ma cheamă sa iau o decizie cu privire la viata mea. si am luat-o. am dorit sa mergem in continuare la aceasta biserica. am vazut acolo oameni care-l cautau pe Dumnezeu. am inceput sa inteleg Cuvantul lui Dumnezeu.

 

In camine au inceput sa vina niste misionari, care se strangeau in grupuri mici si faceau studii biblice. Mi-am dorit si eu foarte mult sa merg la ei. incet-incet, fara sa-mi dau seama, am inceput sa crestem si sa cunoastem planul lui Dumnezeu legat de mantuirea noastra personala. Pas cu pas am fost si eu provocat. La inceput sa ma rog. am inceput sa înţeleg Cuvantul lui Dumnezeu.  

 

Reporter:

- Ti l-au spus altii? sau ai inteles citind tu Biblia?

 

Bebe Tomeci:

- As spune ca si citind dar si vazand şi auzind de la altii. La inceput cand citeam singur, nu-ntelegeam multe lucruri, dar acum inteleg ca este normal sa se intample asta. Era un material destul de nou pentru mine. Mergeam si ii intrebam pe prietenii mei. „De ce scrie asa si asa?” Iar ei imi spuneau de ce scrie asa. si atunci intelegeam si puteam sa pun în armonie cu alte lucruri pe care le intelegeam. În felul acesta am inteles de fapt Cuvantul lui Dumnezeu.

 

De mic copil am avut teama de Dumnezeu. Dar cunoasterea lui Dumnezeu a venit cand am inceput sa cunosc Cuvantul lui Dumnezeu. La inceput credinta mea era mai mult sentimentala, ca de copil, dar ea era superficiala. si eram purtat incoace si incolo. Când am inceput sa stiu ce scrie Dumnezeu legat de cutare sau cutare lucru, atunci credinta mea a devenit mai adanca, mai puternica. Biblia - Cuvantul lui Dumnezeu - este un lucru esential, fundamental pentru credinta

unui om. 

 

Reporter:

- Cum te raportezi acum la Dumnezeu? Este Dumnezeu un prieten apropiat pentru tine? sau il percepi ca fiind undeva departe, fara sa se intereseze de tine?

 

Bebe Tomeci:

- Nu pot spune ca este departe. a fost lângă mine si a fost langa noi in momentul cand noi eram departe cu gandul si cu inima si cu faptele noastre. Dar incerc sa-l pastrez pe Dumnezeu in viata mea ca şi centru, asa cum, ca si fiinte biologice noi avem anumite functii fiziologice, fara de care nu putem sa traim. Nu putem trai fara respiratie, apa, somn, mancare. acelasi lucru daca nu experimentezi sau nu traiesti, nu-L pui pe Dumnezeu in viata spirituala, nu te rogi, nu citesti din scriptura, vrand-nevrand te indepartezi de Dumnezeu. Este o lupta si este o alegere.

 

Impreuna cu sotia mea incercam sa avem viaţa noastra centrata pe Dumnezeu, pe Cuvantul Lui, pe rugaciune. sa avem o viata ritmica, daca as putea spune. Pentru ca imediat simtim. E ca si un ceas biologic, un ceas, nu stiu cum sa-i spun, spiritual, daca nu ne rugam o perioada sau suntem prea obositi în alte lucruri, imediat simtim ca partea spirituala din noi scade si firea si omenescul din noi se manifesta mai rau. Deci avem nevoie sa ne oprim imediat si sa stam langa Dumnezeu, sa meditam, sa citim Biblia si sa ne rugam.  

 

Reporter:

- Care sunt rezultatele misiunii tale impreuna cu organizatia „alege viata” in mijlocul studentilor? Care sunt bucuriile pe care le ai acolo? 

 

Bebe Tomeci:

- Si bucurii, si greutati, si tristeti uneori. Uneori vin seara descurajat si ma intreb: „Cine mai vrea sa asculte mesajul si Cuvantul tau, Doamne?” Uneori sunt descurajat, dar alteori vad oameni care il primesc pe Domnul si vad cum inima lor abia a asteptat ca cineva sa mearga si sa le vorbeasca acestor oameni despre Dumnezeu. Pentru acesti oameni merita sa mergem mai departe. si Dumnezeu lucreaza.

 

Reporter:

- Este foarte dificil atunci cand ai de-a face sau cand trebuie sa te confrunti cu mentalitati gresite, cu idei preconcepute ale oamenilor.

 

Mi-amintesc o intamplare interesanta a pastorului Richard Wurmbrand. Dansul era evreu. Odată a mers intr-o biserica ortodoxa din sibiu, sa predice acolo. s-a strans lume multa, iar sotia pastorului Wurmbrand era acolo prin multime. La un moment dat, o doamna din multime, care era aproape de soţia pastorului, ii spune sotiei: „Vine un jidan sa ne vorbeasca.” La care sotia pastorului Wurmbrand îi raspunde: „Vine un jidan sa ne vorbeasca despre un alt jidan.” Vine un evreu sa ne vorbeasca despre evreul Isus Cristos.  

 

Asa se intampla cand oamenii au idei preconcepute. Oamenii nu inteleg ca de fapt dorinţa noastra sincera este sa-l prezentam pe Dumnezeu. sa prezentam ceea ce s-a schimbat in viata noastra, experienta noastra personala. asa cum spuneai tu, sotia ta a gasit o bucurie extraordinara la prietenii aceia, incat n-a rezistat. te-a chemat si pe tine: „Haide, sa mergem, sa vedem, sa vezi si tu.” La fel cum a procedat sotia ta cu tine si tu la randul tau cu altii, la fel facem fiecare dintre noi. Fara alte interese meschine, fara alte ganduri de a strica ceva, eu stiu, in gandirea oamenilor. Ci din contra sa prezentam experienta noastra personala.

 

Reporter:

- In spatele acestei lucrari este Dumnezeu. Cand spunem adevarul lui Dumnezeu, un om poate fi schimbat si apoi Evanghelia ajunge in familia lui, la sotia lui sau la copiii lui si nici nu ne dam seama cum oamenii pot fi schimbati de acolo inainte.

 

**********

Aceste interviuri au fost difuzate initial de Radio Vocea Evangheliei - Timisoara, in cadrul emisiunii VIEŢI  TRANSFORMATE.

sus

horizontal rule

Ce este nou?

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere! [apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

 

 



 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate