Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Mass-Media
 

Decembrie 2005
Arhiva editurii
Caută în site

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Pagina de Umor
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

Radio Vocea Evangheliei

Asculta Radio Vocea Evangheliei LIVE! Pentru a putea asculta transmisia aveti nevoie de Real Player, care poate fi downlodat gratuit de la www.real.com

Ascultă RVE Live!

 


Pagina de Mass-Media

 

Ioan Ciobotă - Radio Vocea Evangheliei Timişoara

Pagina de Mass-Media este realizată de

 

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

[www.rvetm.com]

 

Radio Vocea Evangheliei Timisoara

 

În acest număr:

 

Am avut tot ce-am dorit, dar nu am avut pace [pe această pagină]

Dezastru, destrăbălare, înjurături, blesteme. Pace, linişte, rugăciuni [pe această pagină]

 

Am avut tot ce-am dorit, dar nu am avut pace

interviu Wiliam Slovig

 

“Pe parcursul vieţii am strâns comori în această lume. Mă refer la aur şi argint.”

 

“Înainte am avut tot ceea ce ne-a trebuit, dar pacea şi liniştea pe care ne-a dat-o Dumnezeu acum este mai mult decât orice.”

 

Wiliam Slovig este cel de-al treilea membru al grupului muzical „Sonor”

 

Wiliam Slovig:     

- Trei dintre fraţii mei au fost cercetaţi de Dumnezeu, rând pe rând, la interval de şase luni. Ei au făcut un legământ cu Domnul, dar eu am continuat să cânt cu o altă formaţie, din lume, bineînţeles. Pentru că eram legat de acele patimi de a cânta sâmbătă de sâmbătă, duminică de duminică, aproape 20 de ani.

 

La un moment dat am crezut că eu n-am să mă pot rupe de aceste seri în care ne găseam plăcerea, fiecare trăind în păcat, unii mai mult, alţii mai puţin. Acei bani pe care îi primeam ne-au legat foarte mult.

 

N-am crezut că va veni o zi în viaţa mea în care Dumnezeu să-mi schimbe traiectoria, să-mi schimbe viaţa. N-am crezut acest lucru şi mi-am pus diferite semne de întrebare: „De ce, de ce şi iarăşi de ce au făcut ei pasul acesta?” Şi ca să fiu pe înţeles: „De ce s-au pocăit ei?”, prietenii mei care odinioară îşi duceau viaţa în desfrâu, în chefuri şi în beţii.

 

Într-o duminică, prietenii mei au venit la mine şi m-au rugat să-i ajut cu acompaniamentul la o nuntă creştină care urma să aibă loc în oraşul Deva.

 

A fost o nuntă deosebită, la care pentru prima dată am simţit un loc de o linişte deplină, o linişte unde Dumnezeu îţi oferă cercetare şi poţi să te gândeşti la viaţa ta. Am fost tare impresionat când pe masă n-am mai văzut băuturile alcoolice. În clădirea respectivă, în localul acela nu se fuma şi pentru mine a fost o noutate.

 

Într-una dintre discuţiile cu fratele Octavian Luncan, el m-a întrebat, printre altele:

„Îţi place cu noi?”

 

„Da îmi place!”

 

„Uite, avem un Dumnezeu care doreşte ca şi tu să-l lauzi pe El pentru că darul acesta de a cânta este de la El. Şi noi l-am folosit atâţia ani spre slava unui alt stăpân, am avut alt stăpân. Uite, nouă Dumnezeu ne-a schimbat vieţile. Gândeşte-te.”

 

M-am tot gândit. N-am putut să-i dau răspunsul pe moment, dar la un moment dat am zis: „Dacă Dumnezeu nu-mi vorbeşte, nu-mi spune, eu nu pot să fac pasul acesta.”

 

Eu am fost un om mai retras, un om mai moral, pentru că lucram într-o instituţie de învăţământ şi luni dimineaţa trebuia ca la ora 8 să fiu treaz. Asta m-a obligat ca în timpul nunţilor să fiu lucid şi să nu folosesc atâta alcool. Dar anturajele şi momentele acelea parcă te obligau. Toţi am fost părtaşi la păcat.

 

Fratele Octavian mi-a spus: „Ceea ce-ţi lipseşte ţie, roagă-te Domnului şi Domnul îţi va da.” Asta deoarece eu la un moment dat am spus: „Tavi, nu pot să fac pasul acesta pentru că cred că îmi lipseşte ceva, dar nu ştiu ce.”

 

A fost o întrebare care m-a urmărit timp de trei zile, după care Dumnezeu mi-a vorbit într-un chip atât de minunat. Vedeţi, eu cred că fiecare om are o zi în care Dumnezeu îi vorbeşte. Şi pentru că El cunoaşte caracterele noastre şi felul nostru de a fi, El ştie unde să lucreze.

 

Una dintre marile minuni este că toţi ne-am întors rând pe rând, dar şi cu soţiile. Acel ajutor potrivit pe care Dumnezeu ni l-a dat, aşa a considerat El de cuviinţă ca să fie de partea noastră. Şi Dumnezeu a vorbit fiecăruia în parte şi soţiilor noastre la fel.

 

Am ajuns acasă, au trecut două zile. Încercam să găsesc răspunsul, nu l-am găsit. „Roagă-te Domnului şi Domnul îţi va da ceea ce-ţi lipseşte!” A fost pentru prima dată când m-am pus în genunchi şi m-am rugat Domnului, ca Domnul să-mi vorbească. Şi a doua zi am primit răspunsul. Un răspuns care m-a făcut să realizez cine sunt şi ce pot să fiu dacă trăiesc cu Dumnezeu.

 

Inima mea era legată de o comoară, pentru că aveam rude în Statele Unite, şi pe parcursul vieţii am strâns comori în această lume. Mă refer la aur şi argint. Pentru noi cei din lume era o fală ca soţiile noastre să umble cu lănţişoare, cu inele. Le prezentăm în faţa mulţimii, pe unde cântam la nunţi sau revelioane, să arătăm că într-adevăr sunt soţiile noastre şi noi avem bani. Era o fală pământească, dar am ţinut foarte mult la acele bogăţii, pe care acum le socotesc ca un gunoi.

 

Cu o seară înainte i-am cerut Domnului şi Domnul mi-a răspuns a doua zi. În casa mea au intrat nişte hoţi care mi-au furat acele bogăţii. Mă refer la aurul care ani de zile l-am strâns şi care nu avea practic nici o valoare în casa mea. Îl transmiteam la urmaşi, la copiii mei şi era ca un gunoi. Un lucru pământesc de care totuşi inima mea era legată.

 

A fost un moment în care am simţit că aşa a îngăduit Dumnezeu. Atunci am simţit că într-adevăr Dumnezeu doreşte ca eu să fac pasul acesta. A fost răspunsul la întrebarea lui Tavi: „Roagă-te Domnului şi Domnul îţi va da ceea ce-ţi lipseşte!”

 

Soţia mea, în momentul în care a aflat că în casa mea s-a întâmplat un astfel de act de jefuire, a izbucnit în stări de nervozitate şi am avut momente de ceartă împreună. I-am spus: „Să ştii că de astăzi Dumnezeu este Domn şi Stăpân în casa noastră şi noi trebuie să ne pocăim, precum au făcut şi fraţii mei înainte.”

 

Nu se poate” mi-a răspuns ea. „Uite, am să mă duc şi eu la biserică şi dacă Dumnezeu îmi va vorbi şi mie atunci am să mă gândesc.”

 

S-a dus la sora Florina, soţia fratelui Nicu, şi a doua zi s-au dus la biserică. Domnul a cercetat-o într-adevăr. Prima cântare cu care s-a deschis serviciul în biserică a fost cântarea: „Doamne nu vreau comoară, aur sau argint, Vreau să fiu sigur de cer şi că sunt mântuit, În cartea Ta, află-se al meu nume?

 

În momentele acelea, eu n-am fost la biserică, dar în toată perioada aceea am stat în rugăciune şi m-am rugat: „Doamne, fă să înţeleagă şi ea ceea ce am făcut eu şi ceea ce Tu doreşti să fie în casa noastră.” N-am crezut, pentru că aşa suntem noi, de multe ori slabi. Dar în momentul în care a intrat în casă mi-a spus: „Wili, să ştii că ai dreptate. Noi de astăzi vom face pasul acesta.

 

Ne-am bucurat şi ne bucurăm de ani de zile că acum avem pace şi linişte în casă. Am doi copii care merg la biserică, doi copii care cresc în spiritul acesta al creştinătăţii şi ne străduim să fim părinţi după voia lui Dumnezeu.

 

Înainte am avut tot ceea ce ne-a trebuit, dar pacea şi liniştea pe care ne-a dat-o Dumnezeu acum este mai mult decât orice. Chiar dacă nu avem pe plan material ceea ce am avut înainte, acum avem ceea ce este mai important în viaţa fiecăruia în parte, în inima fiecăruia, în viaţa de familie, mântuirea pe care ne-a dat-o numai Dumnezeu Tatăl, prin Domnul Isus.

sus

 

Dezastru, destrăbălare, înjurături, blesteme. Pace, linişte, rugăciuni

Interviu Titel Muntean

 

“La ce foloseşte naşterea unui om dacă acesta nu se ridică în mijlocul familiei sale ca un steag?”

 

“Ca să mi se rezolve toate problemele, mi-am căutat şi eu refugiul în alcool.”

 

“Copiii se speriau de mine, fugeau şi se ascundeau după soba de teracotă. Ştiau că urmează din nou scandal, din nou bătaie, din orice.”

 

“A fost locul unde pentru prima dată în viaţa mea am realizat că parcă din mine ieşea miros de alcool şi de tutun.”

 

“Am deschis Scriptura la 2 Timotei, capitolul 4, versetul 9. Cuvântul lui Dumnezeu pentru mine a fost: ‘Caută de vino curând la mine.’ "

 

“În casa aceea unde era dezastru, unde era destrăbălare, unde se auzeau înjurături şi blesteme, acum Dumnezeu a găsit cu cale să fie pace şi linişte şi în loc de înjurături să se înalţe rugăciuni de mulţumire la adresa lui Dumnezeu.”

 

Titel Muntean este un alt membru al grupului “Harul”, care înainte se numea „Sonor”

 

Titel Muntean:

- Provin dintr-o familie de creştini ortodocşi. Când aveam vârsta de 4 ani, în casa noastră a venit cineva cu o Biblie pe care ne-a lăsat-o cadou, o familie de evrei care actualmente sunt plecaţi în Israel. Au trecut după aceea 14 ani.

 

Eram în ultimul an la şcoală, când, făcând curăţenie în bibliotecă, mi-a căzut în mână această carte.

 

Din curiozitate am deschis-o şi mi s-au oprit ochii pe un verset, cărora nu le-am dat nici o importanţă după aceea. Spuneau cam aşa: "Ţi-am dat ochi să vezi dar tu nu vezi, ţi-am dat urechi de auzit dar tu nu auzi." Şi cum pentru mine aceasta era o aberaţie, pentru că din moment ce cântam în formaţia liceului, aveam atâta succes, cum să nu aud şi cum să nu văd. Am aruncat-o undeva într-un colţ şi aruncată a rămas. A fost încă o dată o dovadă că într-adevăr nu e cartea pentru mine, nu e cartea potrivită, e ceva de neînţeles şi a rămas undeva într-un colţ aruncată.

 

Au trecut anii, am ajuns la vârsta de 36 de ani, când Dumnezeu a început să lucreze în acea formaţie. Ce se întâmplase cu mine? M-am căsătorit, viaţa mea mergea din succes în succes, aveam faimă, aveam bani, aveam prieteni, aveam relaţii. Oraşul Haţeg era un oraş micuţ, în care noi ziceam că nu avem cu cine discuta, ne consideram cineva.

 

Personal, credeam că sunt cineva şi tare mă credeam eu înţelept.

 

Numai că acest mod de viaţă a lăsat răni adânci. După un oarecare timp, soţia mea s-a îmbolnăvit, suferea cu glanda tiroidă. Formaţia “Sonor”, cu care am cântat 20 de ani în lume s-a destrămat. Cei doi oameni de bază - saxofonistul şi bateristul s-au pocăit. Nu ne mai lua nimeni la cântat. În decurs de 2 săptămâni am rămas şomer şi eu şi soţia mea. Au început să ni se termine banii, parcă au început să se împuţineze şi prietenii. Şi pentru prima dată, parcă am simţit nesiguranţa zilei de mâine. 

 

De înţelept ce eram, ca să mi se rezolve toate problemele, mi-am căutat şi eu refugiul în alcool. Numai că Dumnezeu nu a îngăduit acest lucru decât vreo 2 luni de zile.

 

Într-o noapte de 31 iulie, întorcându-mă de la Hanul "Bucura" unde cântam în birt să mai câştig şi eu un ban, o distanţă de aproape 1 km jumătate, nu ştiu ce m-a apucat că tot drumul spre casă am plâns.

 

Eu am fost un om tare mândru la viaţa mea şi nu prea aveam lacrimi. Alţii plângeau în jurul meu, dar nu aveam ochi să văd treaba aceasta. Tot drumul acela am plâns şi pentru prima dată în viaţa mea, la acea oră târzie din noapte, nu am avut tăria să intru în casă ca nu cumva să deranjez părinţii, copiii şi soţia.

 

Repet, pentru prima dată am avut această stare. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine. Era 31 iulie, o zi de vară. La un moment dat, Dumnezeu m-a ajutat să-mi ridic privirea în sus. Plângeam ca un copil şi văzând cerul cum nu mi-l amintesc să-l fi văzut vreodată până atunci, stălucitor şi plin de stele, Dumnezeu m-a cercetat. Am primit aşa o pace lăuntrică de parcă îmi venea să râd de mine, de naivitatea mea şi îmi ziceam: "Doamne Titele, ce copil eşti! De ce nu strigi la Dumnezeu?"

 

Eram într-o situaţie foarte grea. În mine se dădea o luptă, ajunsesem să-mi fie jenă de felul în care am ajuns. Şi-mi era greu să mai ies în oraş, parcă toţi mă arătau cu degetul. Soţia mea era din ce în ce mai bolnavă. În starea în care eu mă întorceam serile acasă, sub influenţa alcoolului, copiii pe care Dumnezeu mi i-a dat se speriau de mine şi fugeau şi se ascundeau după soba de teracotă. Ştiau că urmează din nou scandal, din nou bătaie, din orice.

 

Părinţii mei, prin care Dumnezeu mi-a dat viaţă, oridecâte ori auzeau poarta de la intrare se îngrozeau, ştiau că din nou vine băiatul lor acasă care, în loc să le dea cinste îi înjura.

 

Starea aceasta în care am ajuns m-a făcut în sfârşit, să pot să îmi dau seama că am nevoie de sprijin. Şi să-mi dau seama că de fapt nu eram cel care credeam că sunt. Şi tare mă băteam eu cu pumnii în piept că eram cineva şi mă credeam tare înţelept.

 

Succesul pe care ni-l atribuia lumea ne-a ridicat pe culmile mândriei, deoarece nu eram noi atât de buni şi de profesionişti precum alţii. Dar ducându-ne viaţa în mijlocul lumii şi pentru că lumea ne-a oferit distracţiile şi chefurile ei, ne-am lăsat angrenaţi şi eram orbiţi.

 

Nu ştiu ce i-oi fi spus eu lui Dumnezeu în acea noapte, nu ştiam să mă rog, unde să învăţ să mă rog? În birturi, în restaurante, în corturi la nunţi? Nu ştiu ce am strigat către Dumnezeu în acea noapte, nu ştiu ce l-am rugat, dar am simţit o pace lăuntrică şi un sentiment deosebit pe care nu pot să-l explic.

 

La patru zile după aceasta, vine la mine bateristul cu care am cântat în lume 20 de ani, actualmente fratele Nicu Vinars, care îmi cunoştea situaţia. Mai mult ca sigur că i s-a făcut milă de mine, nu mi-a spus-o în faţă, dar l-am simţit. A venit la mine şi mi-a propus să mă duc cu el să-l ajut la tabăra creştină de la Brădăţel, din munţii Retezat, unde el era administrator.

 

Dacă ştiam unde ajung poate nu mă duceam. Dar Dumnezeu era în control şi dau slavă lui Dumnezeu pentru că atunci nu ştiam.

 

În acea tabără de munte erau 40 de pastori şi de evanghelişti, veniţi din toată ţara la un studiu biblic. A fost pentru prima dată în viaţa mea când mi-am văzut starea mea deplorabilă, mizerabilă, în comparaţie cu acei oameni.

 

A fost parcă pentru prima dată în viaţa mea când am realizat cam cum ar trebui să arate un om. A fost locul unde pentru prima dată în viaţa mea am realizat că parcă din mine ieşea miros de alcool şi de tutun. A fost locul unde de fapt m-a cercetat Dumnezeu.

 

Acei oameni au fost 40 de lumini, pe care Dumnezeu a găsit cu cale să le întâlnesc în locul acela. Şi-ntr-adevăr au fost 40 de copii ai lui Dumnezeu, pentru că prin purtarea lor, prin vorbirea lor, prin dragostea care o emanau în jurul lor, m-a cercetat Dumnezeu. Şi prin ei, Dumnezeu m-a ajutat să-mi văd starea şi să-mi plâng starea jalnică în care eram.

 

Soţia mea suferea foarte mult din cauza mea. Au trecut atâţia ani, dar eu eram acel orb care nu aveam ochi să văd ce se întâmplă în casa mea, în viaţa mea, în familia mea. Acum cu bucurie şi cu mulţumire mărturisesc spre slava lui Dumnezeu, că sunt unul dintre “orbii” pe care Dumnezeu i-a vindecat.

 

În ultima zi am mers împreună cu acei oameni să ne rugăm undeva în aer liber. La un moment dat, un frate a început să plângă în rugăciune şi Îl implora pe Dumnezeu să se îndure de tineretul care îşi duce viaţa în destrăbălare, în desfrâu, în chefuri şi-n ospeţe în ţara Haţegului. Acesta eram eu.

 

Mi-am adus aminte că în urmă cu câţiva ani Dumnezeu ne-a avertizat prin cuvântul Său: "Ajunge în adevăr că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în chefuri, în ospeţe

 

Am izbucnit într-un plâns şi am început să tremur. Mi-a făcut impresia că parcă ei m-au auzit, şi am avut impresia că toţi se uitau la mine. N-aveam de unde să ştiu, că ei de fapt erau în rugăciune, erau cuplaţi cu cerul, n-aveau ei de-a-face cu mine.

 

M-am ridicat de acolo şi am fugit la mine în cameră. Plângeam ca un copil, tremuram. M-am trezit, am realizat că sunt pus în genunchi la marginea patului, şi o spun spre slava lui Dumnezeu, Dumnezeu m-a trântit în genunchi, pentru că eu niciodată nu m-aş fi gândit să îngenunchez, n-am îngenuncheat niciodată în viaţa mea până atunci. Eram un om tare mândru, nu ştiam să-mi plec genunchii în faţa nimănui. M-am trezit în genunchi cu Scriptura în mână şi urlam către Dumnezeu şi-am zis: "Doamne, nu mai pot! Te rog să-mi vorbeşti"

 

În fracţiuni de secundă, Dumnezeu a desfăşurat toată viaţa mea de păcătos, inclusiv cu groaza părinţilor mei, cu spaima copiilor mei, cu boala soţiei mele, viaţa mea mizerabilă.

 

Am deschis Scriptura la 2 Timotei, capitolul 4, versetul 9. Cuvântul lui Dumnezeu pentru mine a fost: "Caută de vino curând la mine." Am intrat aşa într-o stare de groază, am început să tremur, ştiam că există Dumnezeu, atunci eram convins că există Dumnezeu. N-am uitat că de fapt eu i-am cerut lui Dumnezeu să-mi vorbească ce să fac şi acum a venit răspunsul de la Dumnezeu: "Caută de vino curând la mine."

 

Parcă mă ardea Scriptura la mâini. Aş fi vrut să o arunc, să mă scap de ea. Mi-am dat seama că nu se cade să fac lucrul acesta. În lupta aceasta interioară, mi s-au oprit ochii pe versetul 21, pe aceeaşi pagină. Să vedeţi ce legătură are unul cu celălalt. Cuvântul lui Dumnezeu continuă: "Caută de vino înainte de iarnă." Eram în luna august, în vârf de munte. "Toţi fraţii îţi trimet sănătate.” "Doamne, dar ce frate am eu, eu n-am nici un frate! La care aşa pe moment am primit răspunsul: "Păi, cum n-ai? Fratele Octavian Luncan şi fratele Nicu Vinars!" Cei care cu luni de zile înaintea ta M-au primit ca Domn şi Dumnezeu şi  Stăpân în vieţile lor, aceştia sunt fraţii tăi. Şi mi-am adus aminte şi m-am cutremurat, pentru că ei cunoscându-mi situaţia familială au venit la mine şi mi-au spus: "Titel, noi n-avem ce face pentru tine. Dar un singur lucru putem să facem: să ne rugăm lui Dumnezeu pentru tine şi casa ta.”

 

Şi-acum vine Dumnezeu şi-mi spune: "Caută şi vino înainte de iarnă, toţi fraţii îţi trimet sănătate!" Am văzut mâna lui Dumnezeu şi lucrarea lui Dumnezeu, şi-am ştiut şi-am fost convins că Dumnezeu mi-a vorbit acolo. Pot să mărturisesc că Domnul Isus a intrat în viaţa mea şi mi-a schimbat viaţa. Am simţit o pace şi o fericire pe care nu pot să vi le explic în cuvinte.

 

Au trecut de atunci anii, iar în casa aceea unde era dezastru, unde era destrăbălare, unde se auzeau înjurături şi blesteme, acum Dumnezeu a găsit cu cale să fie pace şi linişte şi în loc de înjurături să se înalţe rugăciuni de mulţumire la adresa lui Dumnezeu, pe deplin încredinţaţi că numai El ne-a schimbat viaţa.     

Au trecut ani de atunci, dar, spre slava lui Dumnezeu mărturisesc, n-am fost la nici un spital, n-am consultat nici un medic cu privire la soţia mea, dar soţia mea nu mai este bolnavă, şi credem şi suntem încredinţaţi că Dumnezeu a vindecat-o şi dau slavă lui Dumnezeu pentru lucrul acesta.

 

Este casa în care copiii pe care Dumnezeu mi-i i-a dat şi părinţii mei prin care Dumnezeu mi-a dat viaţă nu se mai îngrozesc şi nu se mai sperie.

 

Tata lor şi-acum mai vine seara sau uneori chiar noaptea din lucrarea lui Dumnezeu. Acum ne strângem în braţe, ne pupăm, ne punem pe genunchi la marginea patului şi îi mulţumim lui Dumnezeu.

 

Aş vrea să pun o întrebare pentru fiecare suflet care citeşte şi aş dori ca răspunsul să fie sub cercetarea Duhului Sfânt: “La ce foloseşte naşterea unui om dacă acesta nu se ridică în mijlocul familiei sale ca un steag?”

 

37 de ani din viaţa mea eu nu am fost steag în mijlocul familiei mele. Dar îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că acum pot să spun că în familia mea steagul este la loc de cinste, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos.

 

**********

Aceste interviuri au fost difuzate initial de Radio Vocea Evangheliei - Timisoara, in cadrul emisiunii VIEŢI  TRANSFORMATE.

sus


Ce este nou?

Misiunea Vox Dei vă urează Sărbători Fericite alături de cei dragi!

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere! [apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

 

 



 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate