Pagina de Mărturisiri

Împreună cu familia …

Zilele trecute am primit un material de la o prietenă intitulat “5 ore cu familia” din care redau câteva fragmente:

”Astăzi multe servicii sunt de la 9:00 la 18:00, devenim "scalvi pe plantaţie", de dimineata până noaptea, de luni până sâmbătă. Duminica suntem frânţi de oboseală, cu greu mai ajungem la biserică. Uneori lucrăm şi duminica...

Copiii vin acasă de la şcoală, găsesc casa pustie şi goală, şi atunci se simt singuri, trişti şi încurcaţi de lumea asta prea complicată. Drept urmare, se afundă în Internet, televizor, pornografie, relaţii dubioase. O bună parte dintre copii sunt distanţi, rebeli, neadaptaţi, descurajaţi, în depresie şi cu rezultate slabe la şcoală.

CAUTA RELAŢIA  CU  PĂRINŢII ŞI  DRAGOSTEA LOR!

Este normal să mergi la serviciu şi să îţi câştigi existenţa. Este normal să evadezi de acasă din când în când, pentru o plimbare de unul singur. Dar unde este limita dintre normal şi anormal?

-"Eu NU am avut, dar copiii mei vreau să aibă, să nu mai sufere şi ei" şi îi bombardăm cu biciclete, role, tricouri, electronice. Dar...

"DACă  DRAGOSTE  NU  E, NIMIC  NU  E!".

Şi fiţi siguri că dragostea nu se masoară în lucruri materiale, la fel cum nici vântul nu se masoară cu găleata.
 

Fiul nostru, de 11 luni, se târăşte prin bucătarie de-a buşilea, în "patru labe". De multe ori alege ca ţinta preferată... găleata de gunoi.

Doamne, dă-ne înţelepciune să renunţăm să ne mai târâm "în patru labe", în coate şi-n genunchi, după gunoaie.

Acum, ţi se pare mult 5 ore pe zi cu familia? Dacă vrei să-ţi echilibrezi barca şi să-ţi câştigi casa, nu e mult 5 ore pe zi cu "ai tăi".

... tu decizi scenariul in acest film!”

La acest material mi-a răspuns o cunoştinţă şi cu acceptul dumneaei aş dori să cunoaşteţi ce anume a trăit dumneaei în familia dumneaei :

“Felicitări pt acest articol.. sunt adevăruri trăite şi de mine.

Avem 3 fete care acum sunt studente în alt oraş şi îmi dau seama ce mult a însemnat timpul pe care l-am petrecut împreuna. Am stat acasă până ce fetiţa mai mică a implinit 7 ani şi nu regret ! Am încercat la un moment dat să fac bani...După Revoluţie, am luat un împrumut din bancă şi, am deschis un butic, într-un loc strategic...lucram de dimineaţa până seara;  seara mă întorceam acasă cu dulciuri,îngheţată cu kilogramele…Una dintre fetiţe mi-a zis la un moment dat:..”…noi avem nevoie de tine, nu de dulciuri “...M-am trezit ! ... La scurt timp am vândut tot şi m-am dedicat familiei...Cred că am făcut cea mai bună alegere.

După ani de zile, fetele noastre au spus la un moment dat, că cel mai mult apreciază la noi ca şi  părinţi că ne-am făcut timp pentrut ele..După amiezile le petreceam împreună toata familia în diferite activităţi şi plimbări, chiar dacă nu aveam maşină. O prietenă a fetelor a venit la noi o daăa şi ...am rămas surprinşi de remarca ei: ne felicita pentru  alegerea noastră, că avem aceeaşi gresie şi faianţă de ani…Noi am mers în fiecare an în  excursii şi drumetii, concedii, cu toată familia. Ne-am dus cu cortul, ne-am descurcat cu mâncarea, dar a fost minunat să fim împreună toată familia ,în mijlocul naturii, la mare sau la munte..”  Lidia Ghiurau

Cui aparţin realizările familiei tale?

sus