PUBLICAŢIE BAPTISTĂ DE APOLOGETICĂ

              

baptist.ro

 

Pagină de Mărturisiri şi Lucrare

Din emisiunea "Vieţi transformate"
Eli Hentes
 

 

Eli Hentes: Lucram pe atunci ca actrita la Teatrul de papusi din Targu Mures, devenisem manechin…

 

Reporter: Ce va lipsea?

 

E.H.: Simteam un gol parca tot mai adanc in inima mea; la un moment dat credeam ca banii vor fi cei care vor completa fericirea si golul. Am avut bani…nici asta…pe urma imi spuneam: “cei care fac turnee trebuie sa fie fericiti”. Va marturisesc ca in acei ani eram foarte eleganta, eram tanara, draguta, curtata, aveam bani, faceam turnee in tara, in strainatate, dar…departe de a fi adevarata fericire.

            incepusem sa ma ocup cu ghicitul…ce cumplit.

 

………………………………………………………………………..

            M-a intampinat sotul meu si mi-a spus: “Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat.” I-am spus sotului meu ca am simtit si am strigat: “Slava tie Doamne! iti multumesc…

………………………………………………………………………..

 

Rep.: Doamna Eli Hentes, in familia dumneavoastra au fost oameni care s-au ocupat de vrajitorii si aceste practici au lasat o amprenta puternica asupra gandirii din copilaria dumneavoastra. Mai tarziu ati avut probleme de sanatate si boli grele in viata dumneavoastra, iar apoi ati avut probleme in familie. Dupa toate acestea, ce puteti spune acum despre viata pe care ati trait-o?

 

E.H.: Nu am cuvinte. Efectiv cuvinetele mele sunt atat de slabe ca astazi sa pot sa-i multumesc cu adevarat Celui care m-a trecut cu biruinta prin aceste lucruri sau mai bine zis m-a salvat din aceste lucruri necurate. Pentruca, pasii mei duceau spre iad.

 

Rep.: Cuvintele pe care le aveti despre viata dumneavoastra sunt ca nu aveti cuvinte sa descrieti dragostea si bunatatea lui Dumnezeu. De ce credeti ca ati fi ajuns in iad?

 

E.H.: Vreau sa va relatez putin mai pe larg ce s-a intamplat de fapt. in familia

parintilor mei, bunicii in mod special din partea tatalui, se ocupau cu magia alba, asa zisa magie alba. O practica oculta, daunatoare, pe care, din nefericire astazi in Romania o practica foarte multi. si ei bietii nu stiu ca aceasta practica ii duce intr-adevar inspre iad.

Bunica mea se ocupa in primul rand cu ghicitul si cu descantatul. Nu aveam decat vreo 8 - 10 anisori cand obisnuiam sa stau la dreapta ei la masa si sa urmaresc aranjamentele cartilor si toata practica, care isi pusese amprenta pe fiinta mea cruda. Astfel incat mai tarziu, dupa ani, incepusem sa practic si eu. Mai in joaca, mai in gluma, dar fara sa-mi dau seama ca de fapt eram precum o marioneta in mana Satanei. Ghiceam colegilor mei si erau tare incantati ca Eli le ghiceste. Veneau cu cesti de cafea, bineinteles veneau cu o prajitura, cu un mar, cu ceva dar ca sa le ghicesc, si nu era nimic rau in asta. De fapt, nu vedeam eu ceva rau in asta si nici ei. Dar, pe zi ce trecea, aceasta practica parca ma lega tot mai puternic, ma lega cu niste legaturi demonice invizibile, care intr-adevar nu le putea rupe nimeni. Omeneste nu puteau fi rupte decat de o putere dumnezeiasca.

Lucram pe atunci ca actrita la Teatrul de papusi din Targu Mures, mai tarziu, pentru ca eram o cautatoare de fericire si pentru ca n-am gasit fericirea in casa parintilor mei, mi-am zis: “Cu siguranta ca fericirea este in viata artistilor”…

 

Rep.: Viata artistilor este o viata asa boema…

 

E.H.: Da, asa parea bineinteles, dar ce era in realitate numai cel care o practica sau traia in mijlocul lor isi dadea seama. Astfel am ajuns in Teatrul de papusi de la Targu-Mures ca actrita, mai tarziu ca impresar la Teatrul Mare, Teatrul de Stat din Targu-Mures. Dupa aceea, pentru ca nu-mi gasisem bucuria, fericirea, nici acolo, am inceput sa fac anumite cursuri, de ghizi, de manechini, devenisem manechin…

 

Rep.: Ce urmareati prin toate acestea, ce cautati atunci, cautati implinirea proprie? Ce va lipsea?

 

E.H.: Simteam un gol parca tot mai adanc in inima mea; la un moment dat credeam ca banii vor fi cei care vor completa fericirea si golul. Am avut bani…nici asta. Pe urma imi spuneam: “cei care fac turnee trebuie sa fie fericiti”. Va marturisesc ca in acei ani eram foarte eleganta, eram tanara, draguta, curtata, aveam bani, faceam turnee in tara, in strainatate, dar…departe de a fi adevarata fericire.

            si va spuneam ca incepusem sa ma ocup cu ghicitul…ce cumplit. Ma distram bineinteles, dar colegii imi spuneau ca tot ceea ce le spun eu este adevarat. Era interesant. intr-adevar si Diavolul stie multe, pentru ca dupa Dumnezeu este o putere mare, este o putere cu mult mai mare decat a noastra a tuturor oamenilor de pe pamant am putea spune, daca am fi fara Cristos.

 

Rep.: Raspunsurile pe care le ofereati colegilor dumneavoastra atunci cand va solicitau sfatul in anumite probleme, veneau din faptul ca intuiati ce aveau ei nevoie, sau efectiv simteati ca altcineva va comunica lucrurile acelea. Era o inventie a dumneavoastra sau erati folosita ca transmitator?

 

E.H.: Uneori aveam impresia ca este o inventie, o inventie a mea, cunoscandu-le din viata, dar eu cunosteam fiecare carte ce reprezinta, pentru ca bunica mea ma invatase, si efectiv fiecare carte parca demonstra viata persoanei respective, problemele respective.

            s-apoi cu ghicitul in carti - stiam de exemplu ca daca iese cruce, este moarte, daca e un drumulet, un sentulet deschis la culoare prin acele urme de cafea, stiam ca este un drum si imparteam ceasca in 4 sau in 6 si…este cumplit si sa mi-aduc aminte. Bineinteles ca toate acestea erau dictate de Satan, pentru ca lucra in subconstientul meu. si gura mea debita ceea ce vroia Satan sa comunice si oamenii erau incantati.

            Ma reintorc iarasi putin la bunica mea. Mereu casa ei era plina de oameni evlaviosi din sat, carora bunica mea le ghicea si oamenii credeau ca e un dar dumnezeiesc. Dar era ceva demonic, dracesc. Nici preotul din sat, pentru ca in sat nu stiu sa fi fost pe atunci adevarati copii ai lui Dumnezeu, pocaiti. Dar oamenii erau intunecati de puterea malefica a celui rau si veneau la bunica mea ca la un om purtator de mesaje divine. Era ceva cumplit.

            Peste ani, credeam ca sunt si eu purtatoare a acelor mesaje divine, insa a venit o zi binecuvantata cand intr-adevar mi-am dat seama ca tot ceea ce am facut era un pacat cumplit, care ma ducea la iad. Dar, dumnezeu a trebuit sa ma treaca prin incercari, pentru ca Dumnezeu, cand are pe cineva in plan si-I este drag, pentru ca in felul meu si inainte il cautam pe Dumnezeu. Cand treceam prin incercari, strigam spre Dumnezeu si strigam: “Doamne salveaza-ma! Numai Tu poti sa ma salvezi.” si Dumnezeu ma salva.

Dar cea mai relevanta intamplare a fost cu nasterea fiului meu. Eu nu aveam voie sa am copii, pentru ca medicii imi spuneau ca sufeream de osteoporoza, coxartroza, nu mai stiu cate boli de oase. si-mi spuneau: ”Dumneavoastra nu puteti sa aveti copii, pentru ca si copiii vor mosteni anumite boli de oase si nu este bine sa aveti copii.” si atunci am strigat spre Dumnezeu si am zis: “Doamne, daca existi, eu trebuie sa am cel putin un copil.” si astfel am dat nastere singurului meu copil, care intr-adevar, dupa cum au spus medicii, s-a imbolnavit la scurt timp. S-a imbolnavit destul de rau, incat la 3 ani si ceva copilul meu zacea pe pat. Avea o pareza si la mana si la picior, de cateva zile se hranea doar cu ceai. Va dati seama, stiam ca nu mai am voie sa am copii si singurul tau copil sa-l vezi bolind, sa-l vezi efectiv in pragul mortii, este ceva cumplit. Stateam langa patutul lui si plangeam spunandu-i lui Dumnezeu: “Doamne, ia viata mea si da-o propriului meu copil. As vrea sa-l vad ca traieste Doamne. Eu nu mai contez atata, dar copilul meu sa nu se chinuie.”

Sotul meu nu suporta suferinta copilului si din pricina aceasta venea foarte rar pe acasa. incepuse sa bea, venea baut si bineinteles ca asta agrava situatia mea. Durerea era si mai profunda.

in aceasta stare, Dumnezeu mi-a descoperit niste oameni minunati, o familie minunata de oameni cu adevarat convertiti, cu adevarat pocaiti. si prin aceasta familie - se numeste familia Lungu din Targu-Mures, parintii mei spirituali de altfel - prin acesti oameni minunati L-am cunoscut pe Cristos. Prin modul lor de a trai, prin viata lor de zi cu zi in familie - pentru mine a fost o experienta extraordinara. Uneori credeam ca joaca teatru, dar fiind vecinii mei, am inceput sa-i cunosc mai indeaproape. si ei mi-au spus: “Eli, orice vei cere lui Dumnezeu cu credinta vei primi.” intr-o zi mi-au adus o Biblie si mi-au spus: “Apuca-te si citeste Biblia si roaga-te asa cum stii tu sa te rogi. Simplu, nu povesti invatate.” Mi-au aratat in Biblie ce pacat este sa te rogi rugaciuni invatate. Bineinteles rugaciunea “Tatal nostru” este singura rugaciune pe care ne-o ingaduie Domnul din Biblie.

Am inceput sa citesc si a inceput sa mi se descopere Dumnezeu. Am mai citit Biblia si inainte si parintii mei aveau o Biblie - o tineau pe dulap, era plina de praf si la Pasti si la Craciun o citeau. Tatal meu citea din Biblie - cand eram copil - cu voce tare, toti auzeam. Doar atunci o citea, la Pasti si la Craciun. si ca sa ma dau si eu inteleapta, am citit Biblia, dar din duh de cearta, ca sa ma contrazic cu altii ca nu exista Dumnezeu, ca tot ce este in aceasta sfanta carte este o legenda.

Dar, acum am inceput sa o citesc. in suferinta intr-adevar, nu aveam de ce sa ma agat. De cine sa ma agat? De sotul meu care pleca de acasa si se imbata? Cui sa-i spun oful meu? Copilului meu care avea 3 anisori si ceva si zacea…el ce sa inteleaga? si atunci am inceput pur si simplu sa vorbesc cu Domnul. M-am pus pe genunchi si precum un prunc in de-ale credintei, deschideam Biblia si spuneam: “Doamne vorbeste-mi!”. imi aduc aminte ca am deschis Cuvantul Domnului in evanghelii, in Ioan, unde Domnul spune asa: ”Orice vei cere in Numele Meu, daca nu te vei indoi, vei primi”. si atunci am fost convinsa ca Dumnezeu imi vorbeste special pentru fiul meu.

M-am dus pentru prima oara in Adunare. imi aduc aminte, am plans cu lacrimi, lacrimi fierbinti si am spus: “Doamne, daca existi, te rog sa-mi vindeci copilul. si vreau aceasta minune sa se petreaca chiar astazi sub ochii sotului meu. Sotul meu era acasa in seara aceea si nu ma lasa sa merg la Adunare, dar i-am spus: “Dragul meu, trebuie sa ma lasi. Uite, fiul nostru este de cateva zile pe pat si nu s-a ridicat.” Consuma numai ceai si era tare grav. “Dumnezeu mi-a vorbit ca astazi va face o minune si vreau sa merg in Adunare si eu special, cu cuvintele mele, sa-i spun Domnului sa faca aceasta minune, pentru ca mi-a vorbit din Cuvant si eu cred!”

in acea zi nu m-a impiedicat sotul meu, pentru ca si el suferea tare pentru copil si mi-a ingaduit sa merg. Era la ora 7:00 - incepuse ora de rugaciune, mai intai un scurt mesaj, dupa aceea m-am rugat eu printre primii. Mi-aduc aminte ca a fost o rugaciune extraordinara, care a ajuns la Dumnezeu. Am simtit in acel moment o putere extrordinara peste fiinta mea, am simtit si o caldura si am simtit ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza chiar in acel moment si chiar am spus in rugaciune: “Doamne, medicii nu i-au mai dat sanse copilului meu decat maxim 2 ani. Dar Tu care esti doctorul doctorilor, arata-i sotului meu care este de fata cu copilul si el nu crede deloc in Dumnezeu. Doamne fa aceasta minune, sa creada sotul meu ca Tu existi”. si in cele din urma, cu lacrimi in ochi, i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a ascultat rugaciunea, pentru ca am si simtit efectiv ca Dumnezeu s-a atins de el.

La sfarsit nu am mai asteptat sa dau mana cu fratii si surorile - deja le spuneam frati si surori, cu toate ca inca nu incheiasem legamantul, botezul deci, dar ma consideram ca si membru in Adunare, cu toate ca eram doar la inceput de tot.

Am alergat spre casa. Deschizand usa apartamentului unde locuiam, m-a intampinat sotul meu si mi-a spus: “Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat!” I-am spus sotului meu ca am simtit si am strigat: “Slava tie Doamne! iti multumesc!” si ca sa ma conving, sotul meu l-a chemat pe baietasul care se juca pe coltarul mobilei de bucatarie cu o masinuta, l-a chemat in fata mea sa miste manutele, picioarele si le misca perfect. Cu cateva zile in urma si pana in momentul respectiv, copilul nu putea sa-si miste partea dreapta, dar din acel moment Domnul Isus intr-adevar se atinsese de el intr-un mod dumnezeiesc.

 

Rep.: Cati ani are copilul acum?

 

E.H.: Acum are 18 ani impliniti.

 

Rep.: Este sanatos?

 

E.H.: Este sanatos. Sanatos nu numai fizic, ci si spiritual. Este la liceul teologic din Oradea si doreste sa ajunga slujitorul Domnului.

 

Rep.: si pe dumneavoastra v-a cercetat Dumnezeu prin boala si prin probleme. Cand s-a vindecat copilul, acela a fost momentul cand v-ati intors, momentul cand ati decis sa-L urmati pe Dumnezeu toata viata dumneavoastra?

 

E.H.: Da, insa s-a mai intamplat ceva foarte interesant. Practica magiei, care pusese amprenta pe fiinta mea, m-a urmarit mult timp. si Diavolul nu se da biruit atat de usor. incepusem sa studiez, inainte de a ma pocai cu adevarat, tot felul de practici. Prima data practicile oculte si tainele chiromantiei, dupa aceea am trecut la Yoga, dar toate acestea parca ma legau si mai puternic de Satan si simteam ca Duhul lui Dumnezeu imi vorbeste ca nu fac bine. Efectiv si Yoga, cu toate ca sunt exercitii fizice care par extraordinare la prima aparitie, dar in realitate nu sunt trasate de Dumnezeu, ci sunt o fatada a intunerecului, a Diavolului ca sa cuprinda mai usor tinerii in cursa. si asa cauta Satana sa ma cuprinda pe mine. De la Yoga am trecut la studierea teozofiei. Ceva extraordinar! Este un studiu foarte interesant, dar tot mana Satanei este la mijloc. Pentru ca Dumnezeu nu ne ingaduie sa cunoastem noi toate tainele. Ne este ingaduit sa cunoastem lucrurile doar in parte. Este adevarat ca Dumnezeu ne descopera mai multe lucruri cu cat ne apropiem mai mult de El. Dar sunt anumite lucruri pe care Dumnezeu le tine in taina - cred ca numai cand vom ajunge noi dincolo, atunci vom cunoaste tot ce este desavarsit. Nu as spune ca in tainele teozofiei sunt taine desavarsite. Doar par asa. Sunt fatade si aici pe care Satan le foloseste asa cum se foloseste chiar si de televiziune - ne aduce in fata anumite emisiuni, chiar si crestine, dar in realitate…cat la suta sunt de alta natura, ca sa ne rupa de tot ce este dumnezeiesc?

            Dupa studierea teozofiei, Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Am stat in post si-n rugaciune si pur si simplu am auzit soapta Duhului: “Opreste-te! Opreste-te pana nu este prea tarziu!”. Dar am inceput sa-i spun Domnului: “Cum Doamne, dar invat atatea lucruri extraordinare!”. Duhul lui Dumnezeu imi spunea: “iti este de ajuns Scriptura si ceea ce-ti voi descoperi Eu prin Duhul Meu pe parcurs”. Am cerut si semne. Dumnezeu mi-a dat si semne ca este asa. Trebuia sa ma opresc. M-am oprit si intr-una din nopti ma trezesc lovita peste picior, ca o lovitura de palma. Locuiam la etajul 3 la bloc si afara era undeva un neon care batea cumva  spre camera. Mi-am zis: “Cu siguranta sotul meu s-a dus la baie si cine stie cum m-am dezvelit si m-a lovit peste picior.” Dar nu era sotul meu. La picioarele patului era Satan. Efectiv l-am vazut nu numai prin ochi spirituali, l-am vazut si prin ochi fizici. Lumina batea din spatele lui. I-am vazut fizicul, avea o fata…semana cu fata omului si era ranjit inspre mine, dar o fata neagra, doar dintii erau perfect albi. si mi-am dat seama ca este Satan. Statea pe marginea patului la picioarele mele. Sotul era langa mine, sforaia.

            M-am ingrozit. Pentru ca deja stiam cum sa ma rog Domnului, dar speriata, m-am acoperit cu patura si m-am intors spre sotul meu si am inceput sa ma rog acolo: “Doamne, indeparteaza-l te rog pe cel rau. indeparteaza-mi si ia-mi Doamne duhul de frica”, pentru ca stiu ca Satana lucreaza foarte mult si prin duhul de frica, care daca te cuprinde poate pune stapanire pe tine. si Domnul a indepartat duhul de frica si am adormit foarte repede. Am si uitat ca Satana era la picioarele mele.

            A doua noapte, a venit Satana in vis, pe la ora 12:00 - stiu ca ora 12:00 pentru ca ma trezeam dupa vis ingrozita. A inceput sa ma acuze, sa-mi spuna: “Pai tu mi-ai slujit mie, tu trebuie sa-mi slujesti in continuare. Tu te-ai ocupat, mi-ai facut lucrarea mea, uite ce ai facut” ma acuza, “ai ghicit, ai facut tot felul de practici, chiar Yoga, ai studiat asta, ai facut asta”. Venea in chip de om. si am spus: “chiar daca am facut asa, eu acum vreau sa-i slujesc stapanului meu”. El zicea: “Na, te voi distruge”. si cauta in vis sa ma distruga si-n momentul cand vroia sa ma atinga, eu incepeam sa ma rog, dar ma si trezeam. si ma cuprindea iarasi frica. Luam scriptura si pana spre dimineata citeam.

            A treia noapte, din nou a venit Satana, tot in vis. si a treia noapte a venit cu Scriptura, in chipul unui om credincios. insa mi-am dat seama din Cuvantul pe care-l citisem chiar cu o noapte inainte, cand mi se aratase, ca ceea ce-mi spunea Satana - chiar din Evanghelia dupa Matei citisem - era rastalmacit, deci nu era Cuvantul clar al lui Dumnezeu. si atunci am spus: “Pleaca Satano de aici, pentru ca tu nu esti omul lui Dumnezeu, nu esti trimisul lui Dumnezeu”. si-n acel moment, pentru ca l-am depistat ca era Satana, i s-a transfigurat chipul. Privirea ii era diabolica si ranjetul la fel, si atunci a cautat din nou sa ma omoare prin vis. Atunci am strigat si cu adevarat am reusit sa ma rog si sa spun: “Sangele lui Cristos sa te faca sa dispari si sa te mustre”. si atunci el s-a spulberat, efectiv s-a spulberat in mii si mii de bucati. Dar ma cuprinse in continuare teama ca va veni si-n noaptea urmatoare.

            Am mers in Adunare; era din nou o seara de rugaciune, inca nu eram botezata, dar cum simteam tot mai mult ca trebuie sa fac pasul, pentru ca Domnul Isus poruncea acest lucru. Daca a poruncit in vechime, cu atat mai mult ne porunceste si noua sa implinim tot ceea ce trebuie implinit. si am facut un legamant in seara aceea, in fata Adunarii, in rugaciune si am spus: “Doamne, voi face tot ce-mi ceri in Scriptura. Dar te rog elibereaza-ma. Te rog sa nu-mi mai dai de astazi inainte decat vise in care ai un mesaj special. Te rog sa-l indepartezi pe Satan, sa nu mai vina la mine.

            Vreau sa va marturisesc ca Satan a plecat si am fost salvata - Domnul fie glorificat. Dupa vreo 2 luni, la primul botez, am si incheiat legamant de viata cu Domnul.

insa vreau sa va spun ca a inceput prigoana. Colegii mei - imi schimbasem serviciul intr-un Institut de proiectare, la Directia Apelor din Targu-Mures si pana atunci am fost o colega foarte buna, pentru ca spuneam, cum am lucrat in teatru, aveam un dar aparte de a spune bancurile. si tare mult le placea colegilor mei sa merg din birou in birou sa spun noutatile. Dar in viata mea se intamplase ceva. il primisem pe Domnul Isus in viata mea, in inima mea. Extraordinar lucreaza Dumnezeu. Viata mea se schimbase total. Din Eli care spunea bancuri chiar porcoase, de asta data marturiseam ce a facut Domnul in viata mea, cum Dumnezeu mi-a vindecat copilul, cum Dumnezeu l-a indepartat pe Diavolul, cum Dumnezeu mi-a dat atata pace.

Pana atunci mereu ochii mei erau plini de lacrimi. Nu ma simteam implinita. Sotul meu venea tot mai baut acasa, ma batea, parintii mei nu ma intelegeau, rudele mele. Aveam rude in securitate, in politie, in armata, erau toti porniti impotriva mea. Tatal meu a auzit ceva ca vreau sa ma pocaiesc si chiar si rudele mele, insa o groaza mare a pus stapanire pe tatal meu, care era secretar de partid. Era seful transporturilor pe Valea Gurghiului. imi spunea: “Eli, daca te pocaiesti, astia ma-nchid. Cum, ce-or sa spuna? Fa-o in taina Eli, taca-ti gura, nu mai vorbi cu voce tare catre toti ce ti-a facut Dumnezeu. Pastreaza pentru tine.” Dar nu mai puteam. imi venea sa vorbesc si pe strada, si adesea o faceam.

Deci le povesteam colegilor mei, mergeam prin birouri, sau aveam undeva la capat de coridor fumoar. Fumam inainte, bineinteles. Dar, de asta data mergeam numai cu cescuta de cafea si spuneau colegii: “Ia uite, vine Eli!”.

 

Rep.: Dar de asta data nu mai veneati sa le ghiciti in cafea.

 

E.H.: Nu, bineinteles, si asta era pentru ei iarasi un soc. Cum, Eli nu ne mai ghiceste? Da, dar Eli de abea acum innebunise. Pana le-am ghicit, pana Eli dansa - faceam la sfarsit de saptamana chefuri si familiile ne intruneam si pana dimineata la chefuri si bancuri porcoase, dans pana dimineata; venea duminica dimineata, cum sa mergi la Adunare, pe cine interesa Dumnezeu? Toti se credeau mari piosi, mari religiosi, dar departe de Dumnezeu, si dintr-o data Eli s-a stricat de cap. Mergeam cu ceasca de cafea, si toata numai zambet, numai pace, mergeam sa le spun o noua experienta cu Cristos.

Ce este nou!

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi gasi o o serie de subiecte de studiu:

bullet
Apologetică
bullet
Biografii
bullet
Etică
bullet
Scrieri Primele Secole
bullet
Teologie Sistematică
 
Pe paginile ficărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.
 
Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectul doctrinar de ANTROPOLOGIE (doctrina despre om).
 
 

Înscrie-te gratuit la newsletter:

 

 

                                                                    Vox Dei Baptist Ministries 64 E Main Str. Sidney, New York 13838
                                                                                             Vox Dei Baptist Ministries © 2003