baptist.ro

Pagină de Mărturisiri şi Lucrare

Mărturia unui fost lepros (I)

Modelat de Dumnezeu

Cred că Dumnezeu a început să-Şi folosească metodele Sale în modelarea fiinţei mele după planul Său, când aveam 12 ani. La vârsta aceea m-am îmbolnăvit de lepră şi am fost internat în spitalul de la Tichileşti. Acolo, mama mea, care era internată de mai multă vreme, bolnavă de aceeaşi boală, nu s-a bucurat deloc, dimpotrivă… Am înţeles mai târziu, în decursul anilor, că boala mea a fost un mare câştig, ca orice lucru de care se foloseşte Dumnezeu pentru a Se lăsa găsit de cei ce Îl caută.

Mama mea şi cu mine n-am înţeles atunci. Pentru ea, întâlnirea cu mine în acele condiţii a fost mai grea ca despărţirea de familie, cu mulţi ani în urmă…

Nici ea nu-L cunoştea pe Dumnezeu, nici eu. Dar între bolnavii de la Tichileşti exista un număr însemnat de credincioşi. De la o bătrână, sora Filoftea, am primit o Biblie. Eu nu puteam înţelege prea multe atunci, dar citind Cartea aceea, simţeam lucruri caudate: uitam de toate, nu mă mai durea nimic… Eram într-o altă lume.

Apoi, anii au trecut şi Cuvântul lui Dumnezeu părea că-mi ieşise din minte. Singura noastră manifestare creştină era ca a oricărui ortodox: mergeam, de sărbători, la biserică. În rest, ne vedeam de păcatele noastre de toate zilele, pe care le puteam făptui în Tichileşti. Aşa am trăit până la douăzeci şi şapte de ani, când m-am întors la Dumnezeu.

CITEŞTE RESTUL... 

In casa batrineasca a familiei Nicolae si Elena Bejenaru, care acum ne privesc cu dragostea lor din ceruri,de pe strada Razboieni nr 80 din Constanta,incepind cu toamna anului 2003 a luat fiinta BISERICA CRESTINA BAPTISTA NR.3 “SPERANTA”
Cu ani in urma,sora Elena Bejenaru a depus la picioarele Domnlui multe, foarte multe rugaciuni in care cerea ca atunci cind ei nu vor mai fi ,in acea casa sa existe o biserica. Dupa atitia ani,Dumnezeu a indeplinit dorinta acestei femei credincioase .

Cu ceva ani buni in urma,se spunea ca un tinar care nu face armata, adica nu satisface serviciul militar nu e sau nu va fi un adevarat barbat. Avea in sinea ei acesta zicala o buna parte de adevar. Faptul ca tinarul pleca departe de casa, izolat de viata sociala, incadrat intr-un program sever, disciplinat si chiar cu ciudate inconveniente, tinarul, intr-un cuvint, intra intr-o scoala dura a barbatiei si formare a lui, pentru responsabilitatile ce urmau sa vina dupa aceasta perioada. Pentru tinerii credinciosi evanghelici, acest timp era mai greu cu mult.Depistarea lor constituia o vinatoare deosebita si fiecare credincios, descoperit si prins, era pentru ei un trofeu si recompensatata bine in grad.