Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Mărturisiri
 


Home
Arhiva editurii

 

Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri

Colaboratorii

 

 


Pagina de Mărturisiri

 

În pagina de proiecte şi misiuni din acest număr vă prezentăm

 

Proiectul pentru dezvoltarea bazei de misiune Dorobanţu

[pagina 1]

 

Din emisiunea Vieţi transformate - D-na Mariana Timofte, mama fotbalistului Ioan Timofte

[pe această pagină]

 

Din emisiunea "Vieţi transformate" - D-na Mariana Timofte, mama fotbalistului Ioan Timofte

 

“Noi aveam bani mulţi, bani destui, aveam mobila, aveam casa, aveam maşina, aveam tot ce mi-am dorit, puteam sa ne îmbrăcam, ne permiteam de toate, un copil reuşit, şi cu toate astea, nu eram mulţumiţi deloc, deloc, n-aveam linişte sufleteasca.”

 

 "Noi nu am venit la întâmplare pe lume şi nu la întâmplare plecam din aceasta lume. Viaţa noastră este ca un abur pe pământ. Trebuie sa ne întâlnim intr-o zi cu Creatorul nostru, cu Făcătorul nostru."

 

Reporter Cum a fost viata dvs. înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Isus Hristos?

 

Mariana Timofte:  M-am născut într-o familie de creştini ortodocşi. Când noi am crescut mai mărişori, mama mea a îmbrăţişat credinţa penticostală, tata nu. Noi copiii am tras de partea tatălui, ne-am dus în lume. Mama a murit de tânără. După mulţi ani s-a pocăit şi tata.

 

M-am căsătorit cu un soţ binecuvântat de Dumnezeu. Vreau să spun pentru oricine, niciodată lacrimile mamei nu cad jos, pentru că am trăit această experienţă în viaţa mea: mama s-a rugat mult pentru mine.

 

Rep.: A fost totuşi o perioada în viaţa dvs. când nu L-aţi căutat în mod special pe Dumnezeu, chiar dacă mama dvs. s-a rugat şi a vărsat lacrimi pentru întoarcerea dvs.

 

M. T.: Influenţa în lume este tare mare şi te poate prăbuşi aşa de uşor influenţa asta, te poate marginaliza undeva, nici să nu-L cauţi pe Dumnezeu, nu sa-L găseşti, nici măcar să nu-L cauţi.

 

Dumnezeu m-a binecuvântat şi cu un copil deosebit, cu nişte trăsături bune. A jucat fotbal de mic, a învăţat foarte bine la scoală, a fost un copil binecuvântat de Dumnezeu. Eu şi soţul meu am lucrat, am câştigat bine, am fost oameni cu bani, l-am crescut pe Neluţu aş spune eu chiar destul de frumos, numai nu cu frica lui Dumnezeu, ci cu “eul” nostru. La noi a fost un “eu” aşa de mare, încât dacă putea să pleznească, pe toţi ne dădea jos.

 

Aveam bani, soţul meu n-a fumat, n-a băut, n-am fost nişte oameni stricaţi, am fost oameni respectaţi în Anina şi cu asta credeam că am rezolvat totul.

 

Dacă era o sărbătoare, un revelion, o nuntă, puteam sa-mi fac 2-3 rochii, dar la nunta aceea nu puteam să mă simt bine. Nu ştiu ce aveam, dar cred că rugăciunile mamei nu m-au lăsat niciodată să mă simt bine în această lume.

 

Să nu-mi spună nimeni, cel care are bani mai ales, că nu-l infatuează aşa ceva. Că banii aşa-l strică pe om de nici nu ştie cum îl cheamă. Noi aveam bani mulţi, bani destui, puteam să ne îmbrăcam, ne permiteam de toate, un copil reuşit şi cu toate astea, nu eram mulţumiţi deloc, deloc. Eu cel puţin am fost nemulţumită. Numai atâta, vorba bănăţeanului: “Făloşia era de noi”. De făloşie nu ne-ntrecea nimeni. Dar, dacă un copil al lui Dumnezeu se uita în ochii mei, putea să citească oricând că nu sunt mulţumită în interiorul meu de tot ceea ce aveam. Aveam mobilă, aveam casă, aveam maşină, aveam copil, aveam tot ce mi-am dorit. Nu am avut o mulţumire sufletească.

 

Rep.: În perioada când toate lucrurile vă mergeau bine, v-aţi gândit de ce nu aveţi mulţumire sufletească, sau unde o puteţi găsi?

 

M. T.: Aveam o vecină care mă tot chema la biserică. Eram aşa de împietrită, aşa de răutăcioasă şi aşa de plină de sine, încât cum sa mă fi dus eu acolo, că acolo erau oameni săraci.

 

Într-o zi, m-am dus cu vecina aceasta la biserică şi am început sa merg în fiecare duminică. Dar soţul meu mi-a spus ca divorţează de mine dacă mă pocăiesc. Au trecut 14 ani în care soţul meu mergea la ortodocşi, eu am mers la penticostali. Am simţit înăuntrul meu ca Dumnezeu va schimba starea noastră. Dacă ne supăram unul pe altul, era foc, nici nu mai vorbeam, ne scriam bilete.

 

Prin anii ’90, copilul meu a jucat la Poli, prin Harul lui Dumnezeu, nu prin meritele lui. Şi am venit la Timişoara. Era vară. La Sala Olimpia era o evanghelizare. Am mers şi eu cu soţul meu. Acolo fraţii mi-au făcut ungerea cu untdelemn, pentru că eram bolnavă, am avut o cădere de calciu. Dar după ce am plecat de acolo, mi-am luat din nou pastilele pe care le luam şi înainte de ungere. În noaptea aceea am auzit o voce care mi-a spus “Să nu mai iei pastile. Eu mi-am întins mâna peste tine.” De atunci îi mulţumesc lui Dumnezeu că au trecut 10 ani şi n-am mai luat nici o pastila. Dacă Dumnezeu mi-a spus că şi-a întins mâna, L-am crezut. Am văzut atunci minunea, şi eu şi soţul meu, dar de întors nu ne-am întors la Domnul.

 

Asta era prin luna Mai. În Noiembrie, copilul trebuia să vina din Portugalia, pentru că era convocat la Naţională. În timpul ce mergeam cu soţul meu cu maşina, am avut un mare accident, ne-am răsturnat, dar fără să avem nici o zgârietură. Atunci o voce tot aşa îmi spunea: “Mariano, Dumnezeu ţi-a mai dat o şansă. Mariano, Dumnezeu ţi-a mai dat o şansă.”

 

În ’92 am început să mergem mai des la Elim. În ’93 vine Neluţu şi-l face cetăţean de onoare al Aninei. Şi ne spune fiul nostru: “Am auzit că voi vreţi să vă pocăiţi”. De parcă îi mare ruşine să fii pocăit. Să fii beat în şanţ nu e ruşine deloc, este normal, dar să fii pocăit nu poţi să fii acceptat de societate deloc.

 

Atunci am avut un vis de noapte în care o voce îmi spunea: “Oare trebuie să-ţi vorbesc mult?”.

 

Intr-o zi stau cu soţul meu de vorbă şi el îmi spune: “Aşa de jucăm cu viaţa noastră, pentru că nici nu suntem pocăiţi, nici nu ne ducem niciunde.” Atunci am mers la Biserica Elim. A predicat fratele Codreanu şi a făcut chemare, la care noi ne-am predat. Am venit acasă şi am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a dat tăria sa merg acolo în faţă, la chemare, că de multe ori am vrut sa merg, dar erau cerceii mari în ureche şi nu puteam să-i dau jos. De atunci soţul meu şi cu mine am rămas la biserica penticostală Elim şi nu l-aş lăsa pe Dumnezeu pentru nimic.

 

Rep.: Când nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, aţi avut de toate, n-aţi dus lipsă de nimic, dar n-aţi avut pace sufletească, n-aţi avut bucurie în inimă.

 

M. T.: Da! Şi pot să spun oricui, celor cu bani mulţi, că nu dorm liniştiţi. Eu am bani mulţi, dar sa ştiţi că acum nu mă mai gândesc la ei şi pot să dorm liniştită, pentru că îl am pe Dumnezeu. Dar pe când aveam bani şi nu-L aveam pe Dumnezeu, niciodată n-am dormit liniştită. Am fost întotdeauna pusă numai pe harţă şi era o răutate şi un egoism în mine, care nu mă lăsau să fiu liniştită.

 

Acum mă rog ca şi fiul meu, care a fost binecuvântat cu atâţia bani şi cu toate binecuvântările pământeşti, să-L cunoască şi el pe Dumnezeul adevărat, pe Dumnezeul lui Ilie, nu al lui Baal.

 

Pe data de 10 Ianuarie 2000, soţul meu a făcut o hemoragie cerebrală, la care doctorii nu i-au dat nici o şansă. Eu le-am spus să facă tot ce pot ca oameni, ca în rest face Dumnezeul meu. Şi Dumnezeu şi-a făcut minunea. Dintr-o hemoragie cerebrală, soţul meu acum merge pe picioare, mănâncă - cine îl vede nici nu poate să creadă că a fost paralizat. Abia acum văd câtă linişte şi pace a putut aduce în casa mea întoarcerea mea la Dumnezeu. Şi Dumnezeu mi-a dat o încercare aşa de grea şi mi-a dat o biruinţă aşa de mare. Când mi-au spus doctorii că nu au ce sa-i facă, am spus: “Nu se poate! Eu am un Dumnezeu mare căruia îi slujesc.” L-am chemat pe fratele Moţ seara, i-a făcut ungerea cu untdelemn şi o rugăciune, şi toata noaptea şi-a mişcat şi mana şi piciorul.

 

După ce a venit fiul meu acasă, nu i-a venit sa creadă. pentru că i-am trimis pe fax rezultatele de la analize, şi a consultat medicii portughezi, care i-au spus la fel, că situaţia este critică. Îmi spunea la telefon: “Mamă, fă ceva, roagă-te pentru tata!”, până într-o zi când l-am repezit şi i-am spus: “Ştii ceva, mai roagă-te şi tu, că tată-tu s-a rugat pentru tine tot timpul!”.

 

Aşa cum eram şi eu când aveam de toate, dar n-aveam linişte în suflet, aşa este şi fiul meu acum. Şi el şi prietenii lui trebuie să ştie că fiecare, fie că vor sau nu, o sa stea în faţa scaunului de judecată. Aş vrea să spun prietenilor lui Neluţu şi lui Neluţu că cele 10 porunci, cu dezmăţul şi desfrâul, sunt pentru toată lumea. Daca astăzi este modern să trăieşti viaţa cum îţi convine - întâi să stai cu un om 5 ani şi după aceea sa te căsătoreşti - aş vrea să le spun că în faţa scaunului de judecată nu se vor putea dezvinovăţi.

 

Prietenii lui Neluţu trec prin mari încercări. L-au adus şi pe popa în casă ca să le sfinţească locuinţa, dar degeaba le sfinţeşte popa dacş nu le sfinţeşte Dumnezeu.

 

Majoritatea oamenilor, mai ales cei cu influenţă şi cu bani, îl percep pe Dumnezeu ca pe un fel de maşină automata de spălat păcate. Dar când sunt într-un pat de spital, toţi strigă după Dumnezeu, să-i vindece, numai ei să nu se pocăiască.

 

Daca am avut o viata zbuciumată, nemulţumită sufleteşte, acum îi mulţumesc Domnului Isus, că după ce L-am cunoscut, mi-a adus linişte sufletească şi linişte în căminul meu.

 

As vrea să spun tuturor să nu se joace cu viaţa lor. Într-o zi vor lăsa toată averea, tot aurul, tot ce au avut şi se vor duce într-un mormânt. Aş vrea să întreb pe fiecare, dacă la noapte moare, se gândeşte unde-şi va petrece veşnicia?

 

Noi nu am venit la întâmplare pe lume şi nu la întâmplare plecăm din această lume. Viaţa noastră este ca un abur pe pământ. Trebuie să ne întâlnim intr-o zi cu Creatorul nostru, cu Făcătorul nostru.

__________ 

 

Acest interviu a fost difuzat iniţial de Radio Vocea Evangheliei, în cadrul emisiunii “Vieţi transformate”. Realizator Ioan Ciobota.

sus

Ce este nou?

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o o serie de subiecte de studiu:

 

bullet
Apologetică
bullet
Biografii
bullet
Etică
bullet
Scrieri Primele Secole
bullet
Teologie Sistematică
 
Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.
 
Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectul doctrinar de ANTROPOLOGIE (doctrina despre om).
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 



  Home | Arhiva editurii 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate