Capitolul 3. Activități
bisericești
3.1 Lucrarea cu copiii
Lucrarea cu copiii a fost și este o preocupare specială a
bisericii baptiste. Astfel, în timp ce frații erau la rugăciune,
copiii erau învățați să se roage separat, instruiți fiind de
către persoane tinere cu aplecare spre copii. Învățătorii de
copii erau la rândul lor echipați pentru această lucrare.
În anul 1935 apare, ca supliment al revistei Farul Creștin,
„Călăuza”: suplimentul conținea lecțiuni biblice pentru școala
duminicală, societățile surorilor și societățile tineretului;
apărea la trei luni și avea 32 de pagini, abonamentul era 10 lei
pe an29. Din această „Călăuză” citim următoarele:
Lămuriri și sfaturi, pentru învățătorii Școalelor Duminecale:
1. Lecțiunile Școalelor Duminecale sunt împărțite acum în două
părți: lecțiuni pentru copii și lecțiuni pentru oamenii mari.
2. Lecțiunile pentru copii sunt pentru copiii mici până la 12
ani. Învățătorii acestor copii sunt rugați să studieze aceste
lecțiuni și să le predea copiilor într’un mod simplu, ca să le
înțeleagă.
3. Lecțiunile copiilor sunt scrise într’un mod simplu și ușor,
pentru ca să fie înțelese de copii.30
O statistică ne arată că la sfârșitul anului 1927 s-au găsit
peste 300 de școli duminicale organizate, cu un număr de vreo
5000 de copii care sunt instruiți de către 350 de învățători.31
De copii s-au ocupat mai mult surorile, dar adunarea generală
din 1971 l-a desemnat pe fratele Iosif Miclăuș să fie
coordonator din partea comitetului. Fratele era ajutat de Ioan
Alexandru Dan, de la Cluj, de unde veneau diferite materiale,
cărți și studii pentru copii. Înainte de anul 1971 nu se lucra
separat cu copiii, doar tinerii se întâlneau împreună. Totuși,
copiii erau învățați în timpul lecțiunii să spună versetul de
aur și primeau câteva învățături pe înțelesul lor.
Au mai lucrat în pregătirea
copiilor:
1. Iuliana Ionaș
2. Rodica Grel
3. Mia Mărcuș
4. Rodica Tincu
5. Salostica Oanța
3.2. Lucrarea cu tinerii
Cei mai mulți membri din biserică, încă de la începutul ei, erau
tineri. Tineretul este și rămâne o forță în biserică, care ajută
la îmbogățirea programelor din casa Domnului. Baptiștii au lăsat
tinerii să se organizeze în cadrul Uniunii, cu conducere
separată, Congres separat, întâlniri regionale, și era o mare
binecuvântare. Scopul principal al Societății tinerilor era să-i
crească pe aceștia în lucrul și Cuvântul Domnului.32
Fratele Costin Mihai era președintele tineretului din
comunitatea de Satu Mare.33 Tinerii bisericii se adunau peste
săptămână, se organizau pentru misiune, învățau cântări și
făceau repetiții pentru scenete și alte activități. Însă, odată
cu consolidarea comunismului, în țară s-au desființat
structurile organizatorice ale tineretului, dar tinerii erau la
fel de activi, cu suflu proaspăt și cu dorință puternică de
misiune.
În anul 1932 se cere tinerilor un sacrificiu de o săptămână, în
care să se întâlnească pentru a lupta la aducerea tineretului
român la Hristos. Iată și motivația:
1. Păcatul ruinează foarte mult tineretul nostru.
2. Isus prețuiește foarte mult tineretul.
3. Viitorul în țara noastră atârnă de tineri.
4. Aceasta e porunca Mântuitorului.
5. Tineretul are nevoie de pregătire.
6. Unirea face putere.34
Semnat, Ioan Cocuț, secretar general al Uniunii Tineretului
Baptist din România.
Încă din anul 1938, tinerii bisericii erau bine organizați și
citim despre ei: „Tineretul a declamat poezii și convorbiri
religioase, bucurându-se în Domnul.”35
Tinerii erau mai neînfricați și, de multe ori, se simțeau
trădați de conducerea bisericii. Din cauză că faptele lor bune
nu erau pe placul autorităților, pastorul era chemat la
împuternicit și i se atrăgea atenția, apoi le comunica și
tinerilor diverse informații, iar aceștia murmurau. Mai era o
problemă, că tinerilor le plăcea misiunea în bisericile de la
țară, dar nu numai, și biserica mamă, în speță a noastră din
Baia Mare, rămânea fără tineri și se simțea mult lipsa lor; nu
era cine „să facă program”. De mai multe ori fr. Simion Rusu
ne-a rugat să găsim o soluție și să nu mergem prea mulți. Era și
o solidaritate între tineri, în sensul că cei ce nu aveau bani
de transport primeau de la cei ce erau angajați, așa că tentația
de a pleca era mare. Deplasările erau o frumusețe, o revărsare
de bucurie, încât aveam impresia că nu mai trăim în comunism.
Dacă eram în tren, ocupam după nevoi, unul sau două
compartimente și să vedeți bucurie, chitara dădea tonul la
cântări, mai pe margini se stătea de vorbă cu oamenii curioși,
și așa se mergea.
În autobuz se cânta mai puțin, pentru că se găsea vreun șofer
care striga la noi să tăcem, dar mai era și câte un călător care
îi răspundea: „Lasă-i să cânte!” Într-o seară, în gară la
Fersig, erau tineri și copii care voiau să vină cu noi și ei se
jucau, fugeau cu mare bucurie pentru că erau în afara orașului
și a blocului așa că zburdau voioși, dar un om care aștepta și
el trenul strigă cu putere: „Mă, ce faceți așa gălăgie, că
sunteți pocăiți?” Fratele Luca de la biserica din loc îl strigă
pe nume și îi spune: „Nu vezi că sunt niște copii?” Atunci, omul
a tăcut rușinat.
În 06.11.1983, un grup de peste 20 de tineri am vizitat abia
înființata Biserică Baptistă din Fersig. Sunt multe frumuseți
din acestea, dar spațiul nu ne permite să le scriem în șir
,unele după altele.
Redăm un document relevant despre tineri – apelul către tineri
din 1932:
3.3. Societatea surorilor.
Surorile erau organizate în Uniunea Femeilor Baptiste din
România cu o conducere proprie și Congrese. În anul 1930 se ține
Congresul la Talpeș și se alege sora Iuliana I. Ungureanu în
funcția de președinte, sora Anuța Dan vicepreședinte, A.I.
Costin, secretar general și Eva Lupescu ca ajutor.36
Rândul din spate (de la stânga la dreapta): prima persoană nu am
identificat-o; Hotea Maria; Costin Maria; Balaj Maria – în casa
dumneaei a funcționat și adunarea în jurul anilor 1944; Costin
Marta, sora fr. Costin; nu am identificat; Szeleschi Maria;
Nastasia; Moldovan Ghizela; nu am identificat.
Sora Moldovan Ida era președinta surorilor pe comunitatea de
Satu Mare37, membră a bisericii din Baia Mare. Societatea aduna
bani și oferea sprijin pentru misiunea externă, frați săraci,
trimiteau și în Bucovina pe vremea foametei, aveau să
îngrijească frați singuri și bătrâni din biserică. Pe lângă
aceste activități surorile aveau studiu biblic și învățau să se
ocupe de copii. Mai mult, făceau lucru de mână și vindeau
produsele ca să facă rost de bani.38
Surorile din conducerea centrală mergeau prin țară ca să
organizeze societăți, așa încât să fie mai eficiente și țineau
ore de educație.39 Surorile erau îndemnate să adune cusături
naționale pentru organizarea de expoziții.40
3.4. Corul
Despre activitatea corului și înființarea lui a scris fr.
Petrică Grel, așa că vom aminti doar că această lucrare era
foarte importantă în biserică. Corul dădea o notă mai sublimă în
desfășurarea programului. Bisericile care aveau cor erau mai
frecventate, aveau și o prestanță, o notă de bună organizare.
Lucrarea corală era o activitate plăcută prin care se lăuda
Numele Domnului și programul era mai dinamic.
Corul era invitat, de asemenea, la unele evenimente din viața
altor biserici: evanghelizări, deschideri de case de rugăciune,
nunți, serbări de tot felul, conferințe și altele. Din revistele
noastre de cult aflăm despre unele vizite făcute de cor în alte
biserici, unde se adunau oameni din multe localități.
Corul bisericii (1934)
3.5. Fanfara
Fanfara Bisericii din Baia Mare este legată, într-un fel, de
fanfara Biserici Baptiste Maghiare din oraș, unde au cântat
câțiva frați români.
Fratele Covaci Lazăr ne informează că dumnealui, frații Rusu
Simion, Grel Petru, Bota Gligor și alți frați dedicați muzicii
au avut prin 1987/88 inițiativă să cumpere instrumente de alamă
pentru fanfară. Astfel, se cumpără 28 de instrumente, dar toate
inițiativele de a înfiripa o fanfară au eșuat; abia în 1995
fanfara începe să cânte.
Note de subsol:
29 Călăuza, supliment la
revista Farul creștin, Anul I. Nr .1, 1 ianuarie 1935, p. 2,
30 Ibidem, p. 17.
31 Farul Mântuirii, anul X. nr. 20-24, număr festiv 40 pagini,
Decembrie 1928.
32 Farul Mântuirii, Anul XIII. Nr. 1, 1 ianuarie 1932, p.9.
33 Îndrumătorul Creștin, 15 sept. 1948.
34 Farul Mântuirii, Anul XIII. Nr. 1, 1 ianuarie 1932, p.6.
35 Farul Creștin, anul VII, nr. 27, din 8 iulie 1939, p. 7.
36 Farul Mântuirii, Anul XI. Nr. 23, 1 decembrie 1930, p.5.
37 Îndrumătorul Creștin,15 sept. 1948.
38 Farul Creştin, anul V, nr. 1, din 1 ian. 1937, p. 7.
39 Farul Creştin, anul VI, nr. 16-17, din 23-30. Apr. 1938, p.
7.
40 Farul Mântuirii, Anul XI. nr.18-20, 15-30 octombrie 1930,
p.3.
Va urma
