Scriu aceste rânduri din perspectiva celui care are toată
admirația față de cei care înainte de noi au crezut Cuvântul
propovăduit, l-au primit și apoi l-au transmis altora pentru ca
și alții să creadă și să fie mântuiți.
Scriu aceste rânduri cu respectul care se cuvine față de autorul
acestei cărți care s-a cheltuit pe sine și de la sine pentru a
cerceta, pentru a aduna date și dovezi despre lupta și viața de
credința a baptiștilor de pe aceste meleaguri maramureșene,
pentru ca acestea să nu se piardă pentru cei care vor veni după
noi.
Scriu aceste rânduri ca unul care are harul de a sluji Biserica
Baptistă Nr.1 „Sfânta Treime” din Baia Mare, căreia îi este
dedicată această carte. Scriu cu respectul care se cuvine față
de credincioșii care i-au pus bazele, care au format-o, au
luptat pentru ea, s-au jertfit pentru ea și din care s-au
ridicat apoi oameni ai Cuvântului care au răspândit credința pe
meleagurile maramureșene. Oameni aceștia, care mai întâi au fost
ajutați de frații lor mai tari în credință, au înțeles că la
rândul lor și ei au datoria de a ajuta pe alții.
Deși există și alte scrieri cu privire la viața și lucrarea
credincioșilor baptiști din aceste locuri, totuși la baza
lucrării de față stau informații și documente existente în
diverse arhive ale cultului, ale statului sau ale unor persoane
care au avut strânsă legătură cu cei implicați în mișcarea
baptistă de la începuturile ei, ceea ce mă face să o consider ca
fiind o carte bine documentată și credibilă.
Citind conținutul acestei cărți, vom putem spune asemenea
autorului cărții Numeri 23:23 „Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu
pentru noi” deoarece noi credem că lucrarea și mișcarea baptistă
maramureșeană este opera lui Dumnezeu.
Răsfoind materialul care formează cartea de față am toată
admirația față de frământările, devotamentul, entuziasmul și
dăruirea credincioșilor baptiști de acum aproape o sută de ani
și-mi dau seama de valoarea patrimoniului lăsat nouă, urmașilor
lor dar și de responsabilitățile care apasă pe umerii noștri,
pentru ca flacăra credinței aprinsă de ei să nu se stingă.
Domnul să binecuvânteze pe toți cei care își vor face timp să
citească și să cerceteze aceste pagini, pentru ca din ele să
cunoască și să descifreze un trecut în care oameni minunați în
credință și bine ancorați în Scripturi, credință și ascultare de
Dumnezeu au dus mișcarea baptistă până în ziua de azi.
A lui Dumnezeu să fie toată gloria!
Pastor, Vasile Paul
Cuvânt înainte
Această carte are rolul de a oferi informații despre evenimente
trăite, auzite și comentate de cei din generația mea, de cei
care s-au născut înainte de mine, cu câteva zeci de ani, dar cu
care am avut ocazia să stau de vorbă. Știm cu toții un „adevăr”
pe care l-am preluat și îl dăm mai departe:
„Mai buni cei din trecut, Mai slăbuți cei de azi,
Mai vai de capul celor de mâine”.
De aici reiese faptul că cei din trecut ne-au fost superiori, au
fost mai buni, mai credincioși și multe altele. Noi ne vedem
acum slăbuți, nu ca cei de odinioară, iar lucrarea merge
scârțâind. Celor din viitor nici nu prea le dăm șanse.
Lucrul acesta era înțeles așa și de bunicul mamei mele, cam în
1935, când îi spunea bunicii mele, Teodora, că după ce vor muri
ei, bătrânii, va fi vai și amar de capul copiilor, că nu știu
face nimic. Aceeași concepție a fost la bunica, atunci când ea a
devenit femeie cu familie și le spunea același lucru copiilor
ei. Mama mea, de asemenea, ne spunea de nenumărate ori că va fi
vai de capul nostru dacă moare ea. Eu nu pot să fiu ipocrit și
să spun că nu am un sâmbure din această convingere, dar îl
stăpânesc și nu-i dau voie să se manifeste, însă copiii mei simt
că am și eu meteahna aceasta.
De aceea eu nu cred în perfecțiunea sfinților din trecut, dar
cred în puterea lui Dumnezeu, care în toate vremurile și-a
păstrat tineri și oameni devotați. Dacă tindem spre ceva mai
mult este foarte bine. Rău este când „ne culcăm pe-o ureche”. Și
cei de mâine vor fi cel puțin la fel de credincioși ca tine,
dacă nu mai mult, pentru că împrejurările vor fi altele.
În viitor, când credința va fi mai mică și dragostea mai rece,
și mâna Domnului va apăsa ca odinioară în Israel, iar copiii
noștri sau nepoții vor auzi, se vor smeri și vor căuta să
trăiască asemenea înaintașilor – Biblia și cartea de istorie le
vor fi de folos ca sa afle cum au trăit cei dinaintea lor:
„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul
felului lor de viețuire și urmați-le credința! (Evrei 13:7,
traducerea Dumitru Cornilescu).
Va fi o binecuvântare pentru ei să studieze viețile celor din
trecut, iar noi cei de azi trebuie să trăim frumos, ca și cei de
ieri, care ne-au lăsat un minunat exemplu de trăire în credință,
să se poată spune și despre noi „uitați-vă la credința lor și
urmați-i”! Viața ta de azi va fi modelul generației viitoare, de
aceea ia seama cum trăiești!
Un lucru încurajator, timid deocamdată, dar care știu că va lua
amploare, este faptul că azi sunt tineri care sapă în trecut ca
să vadă trăirea înaintașilor lor.
Greșeala noastră azi este că ne bazăm pe copiii noștri că vor fi
viitori ucenici, fără să avem în vedere că Domnul ne-a trimis în
lume să facem ucenici, nu să criticăm pe cei mai tineri, plini
de elan, dar și ei să fie înflăcărați pentru Domnul.
Cartea aceasta ar fi conținut și mai multe informații, dacă unii
frați mi le-ar fi dat, pentru că nu toți au fost deschiși să îmi
furnizeze informații, sub pretext că asta este mândrie. Mi s-a
spus: „Familia noastră este prea simplă să fie pusă alături
de…”, iar un frate mi-a spus simplu și clar, fără echivoc, „eu
fac istorie, nu scriu istorie” – cuvinte mari, adresate între
Iorga și Maniu.
Doresc ca Domnul să binecuvânteze pe toți credincioșii cu o
pocăință sinceră și curată.
Pastor, Vasile Bel
Capitolul 1 - Începuturile
bisericii baptiste române din Baia Mare
În primele rânduri ale acestei lucrări vom prezenta principalele
„pietre de hotar” în ceea ce privește începuturile bisericii
baptiste române din Baia Mare.1
1.1. Primii membrii care au constituit biserica
S-a oprit zgomotul armelor. Geografia Europei s-a schimbat mult
și Conferința de pace de la Paris s-a încheiat. Tot astfel, la
Versailles s-a semnat tratatul de pace. Acum, unii dintre
camarazi erau deja în familiile lor. Într-adevăr, viața a
revenit la normal, în Ardealul care la începutul războiului
aparținea unei alte capitale, cu drumuri spre vest, iar acum
drumul ducea spre sud.
Familiile înstărite angajau servitori ca sa-și poată reveni din
starea rea adusă de război. Unii servitori au ajuns în familii
mai îngăduitoare, iar alții în familii mai dure și mai
pretențioase. O servitoare a nimerit într-o familie în care se
vorbea o altă limbă, adică cea maghiară, dar totuși era
diferită, era mai caldă, mai înaltă, mai cu respect. Oare ce se
petrecea în această familie? Capul familiei vorbea cu respect,
se adresa servitorilor cu dragoste și bunăvoință, iar aceștia
erau destul de nedumeriți, însă au înțeles în timp că este vorba
de o schimbare ce a avut loc cu multă vreme în urmă, în viața
stăpânului casei. Acest cap de familie se numea Virag Gabor. El
a participat la Primul război mondial, a fost luat prizonier în
Rusia și acolo a primit botezul nou-testamentar. Familia lui nu
s-a bucurat de lucrul acesta, așa că s-a întors și și-a format
el familie, cu o soție credincioasă. A început să-i meargă bine,
să adune bani, și-a angajat și el servitori și a predicat
Evanghelia celor din casa lui si celor din jur. Oamenii erau
uimiți că auzeau o evanghelie nouă, nu așa cum o auzeau ei în
bisericile istorice din acea vreme.
O
servitoare din această casă, numită Floarea Bonta, (căsătorită
Bud, foto alăturat) era foarte interesată de religia stăpânului
său și căuta să învețe tot mai multe lucruri importante ce
țineau de trăirea pe calea credinței. Floarea Bonta a început să
spună celor din casa ei și altor cunoștințe ce comportament
deosebit are stăpânul ei, cum predică el Biblia, și mai mulți
oameni de naționalitate română au fost interesați să audă și ei
această minunată veste. Floarea a vorbit cu stăpânul ei și el
i-a invitat să vină la casa lui și să audă mai detaliat cele ce
se predicau din Biblie. Acești români știau și limba maghiară,
așa că ca nu era nicio problemă să audă și să înțeleagă mesajul.
Prima persoană evanghelizată de Floarea, deși nu era botezată
încă, este Szekj Nagy Maria, mama surorii Magdalena Miclăuș,
viitoarea soție a fratelui Costin. Maria era îngrijită de Floare
în casa ei, deoarece părinții îi muriseră. Szeleschi Gheorge si
Hotea Ioan au auzit și ei Cuvântul Domnului și au fost foarte
interesați să cunoască și să se boteze, conform cu învățătura
Scripturii.
1.2. Botezul primilor baptiști din Baia Mare
Baia Mare era o localitate importantă prin istoria ei. Avea o
industrie minieră atractivă pentru oamenii dornici de a câștiga
și de a avea un venit mai sigur. Aici au avut loc și boteze
nou-testamentare, dar cu membrii maghiari, sau veniți de prin
localitățile din jur.
În anul 1932 a avut loc un botez oficiat de către fratele Ioan
Bălănean și fratele Nicolae Miclăuș (foto mai jos). Atunci s-au
botezat primii credincioși români, convertiți în casa fratelui
Virag. Poza pusă la dispoziția noastră de către familia Miclăuș
Iosif și Magdalena ne arată acest moment înălțător.
Erau prezenți copii, oameni de rând și mai mulți candidați,
dintre care numai patru au format Biserica Baptistă Baia Mare.
Soldatul din poză este fratele Costin, venit în permisie din
armată pentru a participa la botezul prietenei dumnealui Szekj
Nagjy Maria. În poză se vede și fratele Bud Ioan, cel cu pălăria
în mână. În spatele dumnealui este Floare, iar în fața ei, adică
între Floare și Ioan, este Maria. Predicatorul de lângă Ioan Bud
este fr. Nicolae Miclăuș si cel de lângă soldat este Ioan
Bălănean.
Tot atunci s-au botezat și Szeleschi Gheorge si Hotea Ioan.
Aici avem, deja, primii patru frați botezați în Baia Mare (și
din Baia Mare), deoarece în oraș au mai apărut frați botezați în
alte localități. Fratele Bud Ioan, care era din Bârsău, cizmar
de meserie, ajunge în comuna Sârbi, unde aude Evanghelia și se
botează. În anul 1928 se mută în Baia Mare si caută să afle
frați de credință. Găsește câțiva prieteni ce se adunau în casa
Virag. Fratele Bunaciu scrie că s-a mutat cu familia, dar
viitoarea lui soție, Floarea Bonta, era din Baia Mare, așa că
este posibil ca prima soție sa-i fi murit si apoi să se
recăsătorească cu aceasta din urmă, după ce în anul 1932 s-a
botezat. Acest frate participa și la adunarea grupului de
prieteni.
Note de subsol:
1 Mai multe informații se
găsesc în: Grel Petru, Studiu Monografic cu privire la Credința
Baptistă în județul Maramureș, 1998, pp. 40-81; Alexa Popovici,
Istoria Baptiștilor din Romania 1856-1989, Oradea: Făclia, 2007,
pp. 495-496; Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din
Romania, Oradea:Făclia,2006, pp. 223-224; Ioan Bunaciu, Istoria
Răspândiri Credinței baptiste in Romania, București: Uniunii
Comunităților Creștine ,1981 , pp.225-226.
VA URMA
Notă: Materialul de mai sus este publicat cu aprobarea
autorului, Vasile Bel. Cartea sa a fost publicată în 2015 la
Editura Risoprint din Cluj Napoca. Va prezentăm mai jos un
material video din cadrul lansării acestei cărți și a cărții
prezentate până în luna aprilie 2015 despre viața și lucrarea
lui Ioan Bălănean.
Foloseste formularul de mai sus
pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email.
Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si
abonarea este absolut Gratuita!
Pe pagina de
Teologie Sistematică
puteţi găsi o serie de
articole la subiectele doctrinare
despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi
alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a
fost creat el)
HAMARTIOLOGIE
(doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos -
Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare -
sfârşitul)