Prefață

Scriu aceste rânduri din perspectiva celui care are toată admirația față de cei care înainte de noi au crezut Cuvântul propovăduit, l-au primit și apoi l-au transmis altora pentru ca și alții să creadă și să fie mântuiți.

Scriu aceste rânduri cu respectul care se cuvine față de autorul acestei cărți care s-a cheltuit pe sine și de la sine pentru a cerceta, pentru a aduna date și dovezi despre lupta și viața de credința a baptiștilor de pe aceste meleaguri maramureșene, pentru ca acestea să nu se piardă pentru cei care vor veni după noi.
Scriu aceste rânduri ca unul care are harul de a sluji Biserica Baptistă Nr.1 „Sfânta Treime” din Baia Mare, căreia îi este dedicată această carte. Scriu cu respectul care se cuvine față de credincioșii care i-au pus bazele, care au format-o, au luptat pentru ea, s-au jertfit pentru ea și din care s-au ridicat apoi oameni ai Cuvântului care au răspândit credința pe meleagurile maramureșene. Oameni aceștia, care mai întâi au fost ajutați de frații lor mai tari în credință, au înțeles că la rândul lor și ei au datoria de a ajuta pe alții.

Deși există și alte scrieri cu privire la viața și lucrarea credincioșilor baptiști din aceste locuri, totuși la baza lucrării de față stau informații și documente existente în diverse arhive ale cultului, ale statului sau ale unor persoane care au avut strânsă legătură cu cei implicați în mișcarea baptistă de la începuturile ei, ceea ce mă face să o consider ca fiind o carte bine documentată și credibilă.

Citind conținutul acestei cărți, vom putem spune asemenea autorului cărții Numeri 23:23 „Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu pentru noi” deoarece noi credem că lucrarea și mișcarea baptistă maramureșeană este opera lui Dumnezeu.

Răsfoind materialul care formează cartea de față am toată admirația față de frământările, devotamentul, entuziasmul și dăruirea credincioșilor baptiști de acum aproape o sută de ani și-mi dau seama de valoarea patrimoniului lăsat nouă, urmașilor lor dar și de responsabilitățile care apasă pe umerii noștri, pentru ca flacăra credinței aprinsă de ei să nu se stingă.

Domnul să binecuvânteze pe toți cei care își vor face timp să citească și să cerceteze aceste pagini, pentru ca din ele să cunoască și să descifreze un trecut în care oameni minunați în credință și bine ancorați în Scripturi, credință și ascultare de Dumnezeu au dus mișcarea baptistă până în ziua de azi.

A lui Dumnezeu să fie toată gloria!

Pastor, Vasile Paul

 

 

Cuvânt înainte

Această carte are rolul de a oferi informații despre evenimente trăite, auzite și comentate de cei din generația mea, de cei care s-au născut înainte de mine, cu câteva zeci de ani, dar cu care am avut ocazia să stau de vorbă. Știm cu toții un „adevăr” pe care l-am preluat și îl dăm mai departe:

„Mai buni cei din trecut, Mai slăbuți cei de azi,
Mai vai de capul celor de mâine”.

De aici reiese faptul că cei din trecut ne-au fost superiori, au fost mai buni, mai credincioși și multe altele. Noi ne vedem acum slăbuți, nu ca cei de odinioară, iar lucrarea merge scârțâind. Celor din viitor nici nu prea le dăm șanse.

Lucrul acesta era înțeles așa și de bunicul mamei mele, cam în 1935, când îi spunea bunicii mele, Teodora, că după ce vor muri ei, bătrânii, va fi vai și amar de capul copiilor, că nu știu face nimic. Aceeași concepție a fost la bunica, atunci când ea a devenit femeie cu familie și le spunea același lucru copiilor ei. Mama mea, de asemenea, ne spunea de nenumărate ori că va fi vai de capul nostru dacă moare ea. Eu nu pot să fiu ipocrit și să spun că nu am un sâmbure din această convingere, dar îl stăpânesc și nu-i dau voie să se manifeste, însă copiii mei simt că am și eu meteahna aceasta.

De aceea eu nu cred în perfecțiunea sfinților din trecut, dar cred în puterea lui Dumnezeu, care în toate vremurile și-a păstrat tineri și oameni devotați. Dacă tindem spre ceva mai mult este foarte bine. Rău este când „ne culcăm pe-o ureche”. Și cei de mâine vor fi cel puțin la fel de credincioși ca tine, dacă nu mai mult, pentru că împrejurările vor fi altele.

În viitor, când credința va fi mai mică și dragostea mai rece, și mâna Domnului va apăsa ca odinioară în Israel, iar copiii noștri sau nepoții vor auzi, se vor smeri și vor căuta să trăiască asemenea înaintașilor – Biblia și cartea de istorie le vor fi de folos ca sa afle cum au trăit cei dinaintea lor: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința! (Evrei 13:7, traducerea Dumitru Cornilescu).

Va fi o binecuvântare pentru ei să studieze viețile celor din trecut, iar noi cei de azi trebuie să trăim frumos, ca și cei de ieri, care ne-au lăsat un minunat exemplu de trăire în credință, să se poată spune și despre noi „uitați-vă la credința lor și urmați-i”! Viața ta de azi va fi modelul generației viitoare, de aceea ia seama cum trăiești!

Un lucru încurajator, timid deocamdată, dar care știu că va lua amploare, este faptul că azi sunt tineri care sapă în trecut ca să vadă trăirea înaintașilor lor.

Greșeala noastră azi este că ne bazăm pe copiii noștri că vor fi viitori ucenici, fără să avem în vedere că Domnul ne-a trimis în lume să facem ucenici, nu să criticăm pe cei mai tineri, plini de elan, dar și ei să fie înflăcărați pentru Domnul.

Cartea aceasta ar fi conținut și mai multe informații, dacă unii frați mi le-ar fi dat, pentru că nu toți au fost deschiși să îmi furnizeze informații, sub pretext că asta este mândrie. Mi s-a spus: „Familia noastră este prea simplă să fie pusă alături de…”, iar un frate mi-a spus simplu și clar, fără echivoc, „eu fac istorie, nu scriu istorie” – cuvinte mari, adresate între Iorga și Maniu.

Doresc ca Domnul să binecuvânteze pe toți credincioșii cu o pocăință sinceră și curată.

Pastor, Vasile Bel

 

Capitolul 1 - Începuturile bisericii baptiste române din Baia Mare

În primele rânduri ale acestei lucrări vom prezenta principalele „pietre de hotar” în ceea ce privește începuturile bisericii baptiste române din Baia Mare.1

1.1. Primii membrii care au constituit biserica

S-a oprit zgomotul armelor. Geografia Europei s-a schimbat mult și Conferința de pace de la Paris s-a încheiat. Tot astfel, la Versailles s-a semnat tratatul de pace. Acum, unii dintre camarazi erau deja în familiile lor. Într-adevăr, viața a revenit la normal, în Ardealul care la începutul războiului aparținea unei alte capitale, cu drumuri spre vest, iar acum drumul ducea spre sud.

Familiile înstărite angajau servitori ca sa-și poată reveni din starea rea adusă de război. Unii servitori au ajuns în familii mai îngăduitoare, iar alții în familii mai dure și mai pretențioase. O servitoare a nimerit într-o familie în care se vorbea o altă limbă, adică cea maghiară, dar totuși era diferită, era mai caldă, mai înaltă, mai cu respect. Oare ce se petrecea în această familie? Capul familiei vorbea cu respect, se adresa servitorilor cu dragoste și bunăvoință, iar aceștia erau destul de nedumeriți, însă au înțeles în timp că este vorba de o schimbare ce a avut loc cu multă vreme în urmă, în viața stăpânului casei. Acest cap de familie se numea Virag Gabor. El a participat la Primul război mondial, a fost luat prizonier în Rusia și acolo a primit botezul nou-testamentar. Familia lui nu s-a bucurat de lucrul acesta, așa că s-a întors și și-a format el familie, cu o soție credincioasă. A început să-i meargă bine, să adune bani, și-a angajat și el servitori și a predicat Evanghelia celor din casa lui si celor din jur. Oamenii erau uimiți că auzeau o evanghelie nouă, nu așa cum o auzeau ei în bisericile istorice din acea vreme.

O servitoare din această casă, numită Floarea Bonta, (căsătorită Bud, foto alăturat) era foarte interesată de religia stăpânului său și căuta să învețe tot mai multe lucruri importante ce țineau de trăirea pe calea credinței. Floarea Bonta a început să spună celor din casa ei și altor cunoștințe ce comportament deosebit are stăpânul ei, cum predică el Biblia, și mai mulți oameni de naționalitate română au fost interesați să audă și ei această minunată veste. Floarea a vorbit cu stăpânul ei și el i-a invitat să vină la casa lui și să audă mai detaliat cele ce se predicau din Biblie. Acești români știau și limba maghiară, așa că ca nu era nicio problemă să audă și să înțeleagă mesajul.

Prima persoană evanghelizată de Floarea, deși nu era botezată încă, este Szekj Nagy Maria, mama surorii Magdalena Miclăuș, viitoarea soție a fratelui Costin. Maria era îngrijită de Floare în casa ei, deoarece părinții îi muriseră. Szeleschi Gheorge si Hotea Ioan au auzit și ei Cuvântul Domnului și au fost foarte interesați să cunoască și să se boteze, conform cu învățătura Scripturii.

1.2. Botezul primilor baptiști din Baia Mare

Baia Mare era o localitate importantă prin istoria ei. Avea o industrie minieră atractivă pentru oamenii dornici de a câștiga și de a avea un venit mai sigur. Aici au avut loc și boteze nou-testamentare, dar cu membrii maghiari, sau veniți de prin localitățile din jur.

În anul 1932 a avut loc un botez oficiat de către fratele Ioan Bălănean și fratele Nicolae Miclăuș (foto mai jos). Atunci s-au botezat primii credincioși români, convertiți în casa fratelui Virag. Poza pusă la dispoziția noastră de către familia Miclăuș Iosif și Magdalena ne arată acest moment înălțător.

Erau prezenți copii, oameni de rând și mai mulți candidați, dintre care numai patru au format Biserica Baptistă Baia Mare. Soldatul din poză este fratele Costin, venit în permisie din armată pentru a participa la botezul prietenei dumnealui Szekj Nagjy Maria. În poză se vede și fratele Bud Ioan, cel cu pălăria în mână. În spatele dumnealui este Floare, iar în fața ei, adică între Floare și Ioan, este Maria. Predicatorul de lângă Ioan Bud este fr. Nicolae Miclăuș si cel de lângă soldat este Ioan Bălănean.

Tot atunci s-au botezat și Szeleschi Gheorge si Hotea Ioan.

Aici avem, deja, primii patru frați botezați în Baia Mare (și din Baia Mare), deoarece în oraș au mai apărut frați botezați în alte localități. Fratele Bud Ioan, care era din Bârsău, cizmar de meserie, ajunge în comuna Sârbi, unde aude Evanghelia și se botează. În anul 1928 se mută în Baia Mare si caută să afle frați de credință. Găsește câțiva prieteni ce se adunau în casa Virag. Fratele Bunaciu scrie că s-a mutat cu familia, dar viitoarea lui soție, Floarea Bonta, era din Baia Mare, așa că este posibil ca prima soție sa-i fi murit si apoi să se recăsătorească cu aceasta din urmă, după ce în anul 1932 s-a botezat. Acest frate participa și la adunarea grupului de prieteni.
 

Note de subsol:

1 Mai multe informații se găsesc în: Grel Petru, Studiu Monografic cu privire la Credința Baptistă în județul Maramureș, 1998, pp. 40-81; Alexa Popovici, Istoria Baptiștilor din Romania 1856-1989, Oradea: Făclia, 2007, pp. 495-496; Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din Romania, Oradea:Făclia,2006, pp. 223-224; Ioan Bunaciu, Istoria Răspândiri Credinței baptiste in Romania, București: Uniunii Comunităților Creștine ,1981 , pp.225-226.

 

VA URMA

---

Notă: Materialul de mai sus este publicat cu aprobarea autorului, Vasile Bel. Cartea sa a fost publicată în 2015 la Editura Risoprint din Cluj Napoca. Va prezentăm mai jos un material video din cadrul lansării acestei cărți și a cărții prezentate până în luna aprilie 2015 despre viața și lucrarea lui Ioan Bălănean.

 

---