Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Marturia Evangheliei
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Marturia Evangheliei
Exegetica
Viaţa Creştină
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Mărturia Evangheliei

 

 

Vasile Bel

Pagina Mărturia Evangheliei este realizată de

 

Vasile Bel

Pastor şi pasionat de istoria Baptistă

 

Lupta Credinţei - de Vasile BelLupta Credinţei

 

O prezentare a apariţiei credinţei baptiste în zona oraşului Târgu Lăpuş  din jud. Maramureş

 

Introducere

Cartea de faţă conţine trei secţiuni: o scurtă prezentare a credinţei baptiste, urmează partea strict istorică prezentată pe localităţi şi a treia, anexele care redau documente referitoare la înfiinţarea Bisericii Creştine Baptiste din Târgu Lăpuş.

Este concepută în acest fel pentru a fi mai uşor de lecturat. Nu este o lucrare ştiinţifică ci conţine relatări adevărate despre oameni simpli şi fapte trăite pe aceste meleaguri străbune. Unele fapte sunt cunoscute de mine, altele mi le-au povestit cei ce le-au trăit şi urmaşii acestora, în unele cazuri.

Eu m-am întors la Domnul în anul 1976 şi am cunoscut generaţia primilor creştini baptişti din această zonă. Cel care mi-a oferit cele mai multe informaţii despre apariţia baptiştilor în localitatea Rohia se numeşte Cosma Nicolae, născut în 1929 şi care de mic copil a fost martor la unele evenimente petrecute aici. Mulţumesc foarte mult fratelui pentru că mi-a acordat multe ore din timpul său pentru a răspunde întrebărilor mele, mătuşii mele, Reghina Pop, surorii Ana Onisim şi tuturor celor care mi-au trimis mărturii scrise, care sunt publicate în paginile cărţii.

De asemenea mulţumesc fiicei Claudia Voichiţa pentru sprijinul acordat în redactarea lucrării.

Dorinţa noastră este ca această prezentare să fie o piatră de aducere aminte pentru generaţiile viitoare.

Prin această lucrare aducem laudă Dumnezeului cerului care în dragostea Sa a dat pe Fiul Său, Domnul Isus Hristos pentru mântuirea tuturor oamenilor. A Lui să fie slava în veci.

Vasile Bel
Rohia – 18.05.2010

PREFAȚĂ

Paginile prezentei lucrări se constituie a fi o adevărată „mină de aur” pentru credincioșii baptiști din zona Maramureșului și, în general, pentru baptiștii din România. Motivele care stau la baza unei asemenea afirmații îndrăznețe sunt multiple.

În primul rând, conținutul lucrării este inestimabil. Cititorul va descoperi file din istoria mișcării baptiste din zona orașului Târgu Lăpuș și a satelor din împrejurimi, de la origini și până în prezent, mărturii ale unor oameni care au fost parte activă în desfășurarea evenimentelor descrise, date statistice, detalii de „culise”, puncte de cotitură, interviuri etc.

Mai apoi, stilul în care este scrisă lucrarea este unul captivant și dinamic. Atmosfera care se creează atunci când citești paginile ei este una de curiozitate, interes și angajament personal. Autorul, pastorul Vasile Bel, se distanțează de stilul clasic, rece și adesea plictisitor de relatare a unor date istorice (motiv pentru care mulți oameni au o reticiență față de istorie) și recurge la un stil vioi, dinamic și atractiv presărat uneori cu intervenții și lămuriri care au scopul de a clarifica cele spuse. Este clar că autorul nu a intenționat să scrie o lucrare științifică în sensul strict al cuvântului (deși tezaurul informațiilor oferite de autor este deosebit de valoros și vrednic de crezare), ci mai degrabă o cronică a istoriei credinței baptiste care a înmugurit și a înflorit pe meleaguri maramureșene, cu bune și rele, dar marcată în mod pregnant de providența desăvârșită a lui Dumnezeu.

Valoarea lucrării reiese și din importanța acesteia pentru contemporaneitate. Da, baptiștii români din zona Maramureșului și, de fapt, din întreaga țară, au la dispoziție un instrument în plus prin care își pot cunoaște originile și istoria. Datorită harului lui Dumnezeu și efortului impresionant al pastorului Vasile Bel, cititorul contemporan are acces la informații care nu mai apar în nici o altă carte de istorie baptistă românească. Chiar dacă există aspecte care se regăsesc și în alte lucrări, autorul amintit mai sus aduce contribuții unice. Prin acestea, credinciosul de astăzi găsește un sprijin real atât în demersul apologetic de apărare și dovedire a credinței creștine cât și în demersul de creștere spirituală individuală și comunitară.

În sfârșit, deși ar mai putea fi spuse multe alte lucruri, menționăm doar câteva cuvinte sărace cu privire la autor, numite astfel pentru că ele nu pot descrie cu suficientă acuratețe profilul uman pilduitor al pastorului Bel. Astfel, evidențiem că autorul acestei lucrări este un personaj cunoscut în zona Maramureșului și foarte apreciat de comunitatea credincioșilor din această zonă și nu numai. Slujirea pastorală desfășurată cu lepădare de sine pe parcursul zecilor de ani, iubirea de semeni și bonomia prin care s-a făcut remarcat dovedesc că pastorul Vasile Bel merită să fie ascultat atunci când are ceva de spus. Mai mult decât atât, se impune a fi meționat și faptul că paginile acestei lucrări au fost scrise după cercetări minuțioase făcute la fața locului și după discuții și interviuri realizate cu oameni care au fost într-o relație strânsă și directă cu evenimentele descrise.

Pentru toate acestea îl slăvim pe Dumnezeu și îi mulțumim autorului că nu a uitat de noi, generația mai tânără.

Da, avem nevoie ca înaintașii noștri să ne spună de unde venim pentru că, poate așa, vom ști și noi mai bine încotro să mergem.

Prep. Drd. Costel Ghioancă
Institutul Teologic Baptist din București

Cuvânt înainte

Baptiştii au apărut pe scena istoriei din cauza că cei ce pretindeau că sunt urmaşi ai Domnului au abandonat ceea ce dă autoritate unei biserici, adică Cuvântul lui Dumnezeu sau Biblia.

Istoricul preot – profesor ortodox, Ioan Rămureanu, recunoaşte că împăratul Constantin a făcut lucruri greşite, care au avut un efect defavorabil în cursul istoriei:

„Politica lui religioasă, urmată în general de fiii lui şi de succesorii acestuia, cu excepţia lui Iulian Apostatul (361-363), a făcut din creştinism, înainte de sfârşitul secolului al IV-lea, sub Teodosie cel Mare (379-395), religie de stat....Este adevărat că politica religioasă inaugurată de Constantin cel Mare , a avut şi unele urmări defavorabile Bisericii. Împăraţii s-au amestecat în chestiuni religioase, ba chiar şi-au impus uneori voinţa... Au pătruns în creştinism oameni cu superstiţii păgâne şi cu moravuri lumeşti, nivelul general al vieţii morale a scăzut.”[1]

Încet, încet, biserica a abandonat Cuvântul lui Dumnezeu şi şi-a construit „Sfânta Tradiţie” care, spun ei : „Dar Sfânta Tradiţie deţine o valoare egală cu cea a Sfintei Scripturi... Fără Biserică nu ar fi fost Sfânta Scriptură ... Sfânta Tradiţie este mai extinsă”[2]

Deşi Ortodoxia susţine că Tradiţia are aceeaşi valoare cu Biblia, Sfântul Evanghelist Ioan susţine că ceea ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu este suficient pentru a crede şi a fi mântuiţi:

“Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui”. Ioan 21:30, 31

Istoria Bisericească confirmă că ceea ce s-a introdus în biserică au fost adăugate de-a lungul istoriei. Nu toate sunt rămase de la apostoli ci adăugate şi unele sunt chiar contrar Scripturii : „Prin ajutoarele materiale pe care le-a primit din partea lui, ca şi prin dărnicia credincioşilor lor, neîmpiedicaţi acum dinafară, s-au putut ridica locaşuri de închinare măreţe şi bogat împodobite. Formele de cult din perioada precedentă s-au dezvoltat. Printre noii convertiţi se aflau foarte mulţi antici care aduceau cu ei îndelungata obişnuinţă a unui cult fastuos şi simbolic. Cultul creştin trebuia să le ofere o compensaţie şi aceasta se putea realiza uşor, deoarece formele de cult ample şi solemne ajutau şi ele la intensificarea sentimentului religios”.[3]

Odată cu venirea acestor oameni, cultura păgână a pătruns în biserică şi învăţătura biblică a fost denaturată.

Exemplele sunt multe şi m-aş opri la câteva:

1. Botezul. Prof. Rămureanu explică cum se făcea acesta în primele 3 secole:

„Botezul se făcea după o lungă pregătire, în apă curgătoare şi după ce omul postea”. [4]

„Este adevărat că botezul copiilor nu devenise o regulă generală în primele secole”[5]

Dacă în primele secole botezul se făcea conform Scripturii, care spune: „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit” - Marcu 16:16, cum poate ordodoxia susţine că botezul copiilor este valabil, când el s-a introdus numai după ce Împăratul Constantin a dat libertate creştinilor?

2. Închinarea la sfinţi este un alt exemplu de abatere de la Scriptură pentru că în multe versete ni se spune că şi sfinţii sunt oameni: „Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: "Scoală-te, şi eu sunt om!" Fapte 10:25,26.

„Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni”. Iacov 5:17

Deasemenea şi îngerii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, ei sunt slujitori:

„Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei).” Apocalipsa 19:10

Redăm mai jos acest verset din traducerea ortodoxă, pentru că suntem acuzaţi că am modificat Biblia prin traducerea Cornilescu:

“Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei.” Apocalipsa 19:10

Un cuvânt mai clar este în Coloseni 2:18 : „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti”, aici ne arată că închinarea la îngeri aduce cu sine pierderea premiului.

Să nu uităm cuvintele Domnului Isus care spune clar şi răspicat: “„Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Matei 4:10 Biblia nu spune să ne rugăm sfinţilor ca ei să intervină pentru că suntem chemaţi de Persoana Domnului Isus direct la El.

3. Icoanele. Acestea sunt iar adaugate în tradiţie, contrar Bibliei şi a unor oameni temători de Dumnezeu din perioada războiului iconoclast (Iconoclasm= distrugerea icoanelor şi Iconomahie=lupta contra icoanelor). Războiul a început cu împăratul Leon al III – lea, în anul 717 şi a ţinut până la 843, mai mult de 100 de ani.

Iată ce se spune în unul din sinoade: “Sfinţii părinţi de la sinodul VII Ecumenic (787) hotărăsc, după tradiţia Bisericii, ca sfintele icoane să fie cinstite cu sărutare şi închinare respectoasă”[6]

Biblia chiar aceasta combate în cea dintâi poruncă: “ Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,” Exod 20:4,5.

O minciună spusă de ortodocşi este asemănarea unei icoane cu poza. Poza redă clar infăţişarea fiinţei dragi şi este copie fidelă a unei personae reale, cu toate trăsăturile feţei persoanei respective, pe când icoana redă ideea omului,cum crede el şi nu este redarea corecta a feţei Mântuitorului, de exemplu, fiecare pictor îl pictează cum crede de cuviinţă.

Redăm şi versiunea ortodoxă: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam” - Exodul 20:4 .

Unii oameni s-au ridicat împotriva acestor practici, dar au fost excluşi ca eretici dar au continuat lupta de-a lungul istoriei zbuciumate a creştinismului fiind persecutaţi.

Grupările cunoscute sub numele de: Novaţieni, Donatişti, Paulicieni, Paterni, Catari, Waldenzi, Albigenzi, Anabaptişti şi Baptişti au luptat ca Sfânta Scriptură să fie respectată şi să nu se adauge la ea nimic pentru că este prevăzut clar a nu adauga la ce este scris: „Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, ca să trăiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.” Deuteronomul 4:1-2

Este greşit ce spune ortodoxia despre baptişti că sunt sectanţi şi eretici, din punctul lor de vedere este corect, dar din punctul de vedere al Bibliei nu, pentru că baptiştii respectă întru totul ce este scris. Eretici sunt domniile lor că au abandonat Biblia şi se ţin de tradiţie, dar Domnul Isus spune: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu Sunt decât nişte porunci omeneşti. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră..” Marcu 7:7, 8,9

În lucrare prezentată la Istoria Bisericii de studentul Iustian PETRE, anul I pr. prof. dr. Emil DUMEA , de religie romano – catolic, menţionează:

“Din ordinul califului Yazid al II-lea (720-724), guvernator al Egiptului, s-a început distrugerea icoanelor din biserici, ceea ce provoca indignarea populaţiei. În acelaşi timp, se declanşează în Imperiul Bizantin lupta iconoclastă, inspirată de mediile pătate de maniheism (Paulicienii). Cele două evenimente sunt în relaţie; Coranul interzice icoanele şi condamnă venerarea lor, conformându-se prin aceasta obiceiului evreiesc; monofiziţii se opuneau reprezentării lui Isus în umanitatea sa; adversarii icoanelor se aflau în clasele cultivate bizantine.”

Oamenii au fost mereu interesaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, însă cei chemaţi să-l facă cunoscut l-au ţinut sub obroc.

Istoricul german, catolic, August Franzen scrie despre secolele X – XI, următoarele: „ Nu numai cei ce se întorceau din Ţara Sfântă, ci şi cei rămaşi acasă aveau înintea ochilor imaginea vie a Mântuitorului sărac şi aceasta îi înflăcăra să-l imite. S-a trezit interesul pentru Evanghelie. Monahi şi clerici se dedicau citirii Scripturilor; dar şi laicii se adunau în cercuri restrânse pentru a li se citi şi explica Scripturile. Voiau să cunoască viaţa lui Hristos şi a apostolilor nemijlocit din Scriptură. Poporul creştin era literal flămând după Cuvântul lui Dumnezeu... Din compararea vieţii sărace a lui Isus cu situaţia existentă se putea naşte uşor o opoziţie faţă de Biserica instituţională. Biserica feudală a Evului Mediu era bogată, nu numai în Germania, unde episcopii erau întotdeauna prinţi, ci şi în Franţa, Anglia şi Italia. Peste tot episcopiile şi abaţiile se aflau în mâna nobililor şi a celor puternici”.[7]

Baptiştii urmează tradiţia acelor oameni dornici de a citi Scriptura, de a o asculta şi de a o împlini. Aceasta este şi cerinţa ei.

„Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Apocalipsa 1:3

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” Psalm 119:11

 

Note de subsol:

1. Istoria Bisericească Universală, manual pentru Institutele teologice – Volumul I ( 1 – 1054) de la Editura Institutului Biblic si de misiune Ortodoxa – Bucuresti -1975, pag 107
2. Indrumari misionare – Editura Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane – Bucuresti – 1986. pag 40 ,41, 42
3. Istoria Bisericească Universală, pag. 316
4. Istoria Bisericească Universală, pag. 65-66
5. Indrumari misionare, pag. 518
6. Indrumari misionare, pag. 841
7. Mică istorie a Bisericii – August Franzen , Editura Galaxia Gutenberg, 2009 pag. 239

 

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate