Marturia Evangheliei

Bălăneanu Ioan – portret [1]

A venit în lumea aceasta pe 08.09.1885, în comuna Brebi județul Sălaj. Familia dumnealui este printre primele care primesc Cuvântul Domnului și în 1905 este botezat de fratele Ioan Țirban. De la această dată a început să lucreze în via Domnului. Peste puțin timp fratele Ioan Bălănean a fost ordinat ca pastor în cercul Sălaj, dar a străbătut meleagurile noastre străbune din zona Maramureș, Baia Mare, Satu Mare, spre Oradea, Cluj pe toată zona Someșului. A plecat ca un neînfricat față de vitregiile din acea vreme, a știut ca are cu el un braț atotputernic, că are un scut ce-l apără, ca se încrede în Dumnezul atotputernic și biruitor.

Figura lui era blândă, vorbele lui erau alese cu grijă, vorbea rar, dar plin de învățătură, a fost un om care nu a știut să urască pe nimeni, ci a iubit oamenii din preajma lui. Caracterul lui plăcut l-a ajutat să adune oameni, să facă ucenici după porunca Domnului Isus, dar să își aleagă dintre ei ucenici care să îi calce pe urme în predicarea Evangheliei. Așa l-a gasit pe tânărul, dar trecut prin vâltoarea vieții, însemnând război, luptă la baionetă, rănit grav, luat prizoner, dar mâna Domnului l-a ajutat să ajungă acasă. Este vorba de Nicolae Miclăuș, care era cercetat de Cuvânt, iar cei doi călăuziți de Duhul se întâlnesc. Fratele Bălenean Ioan stă de vorbă cu Nicolae, îl învață, îl sfătuieşte prezentându-i mărturisirea de credință baptistă și tânarul cere botezul. Apoi îl sfătuieşte să se pregatească pentru câmpul evangheliei. Fratele îi vorbește despre seminar și îl indeamană să meargă să studieze, ceea ce și face tânărul.

Un alt ucenic folositor Biserici din Baia Mare, dar format de fr. Bălănean a fost fr. Rusu Simion care de multe ori îmi povestea cu mare drag de învațătorul său, iar ca semn de preţuire fratele Rusu își lasă mustață, asemenea învățătorului său. Mesajul fratelui Rusu la înmormântarea invățătorului său este plin de emoție, de dragoste, de durere, de lacrimi. Eu am citit cu plăcere acest mesaj, dar soția mea Aurelia l-a auzit, pentru că mama ei a luat-o de mână și au mers la înmormântare.

A fost ales în comitetul de conducere al Comunității Bihor[2], comunitate ce se întindea până la Sighet. A alergat mult, a botezat mult popor, îndeplinindu-şi foarte bine slujba.

Acesta a fost slujitorul Bălănean, om cu o ținută înaltă, responsabil ce și-a făcut bine slujba. Iată cum a plecat la Domnul, citez ce spune fr Rusu: ”Ajuns aici, (în biserică) în timp ce fratele Alexa Taloș, diaconul bisericii din loc (Jibou) s-a dus la amvon pentru a ținea ora de rugăciune, fratele Ioan Bălănean a condus cântrea 523, (Fii cu mine, acuși se-nserează Se-ntunecă, Doamne, ia-mă-n brațe.) pe care a cântat-o în întregime cu placere și voie bună împreuna cu biserica. După cântare fr Alexa citește textul Bibliei arătând apoi importanța rugăciunii în viața noastră de credincioșie, iar după câteva îndemnuri, biserica se pleacă pe genunchi pentru rugăciune, și cel dintâi care se roaga este fr. Ioan Bălănean. În timp ce rostea primele cuvinte ale rugăciuni sale și anume: ”Cu milostivii Tăi ochi Dumnezeul nostru sfânt privește spre copiii Tăi”, sufletul lui s-a desprins de trup și s-a înălțat la Tatăl Ceresc. Frații așteptau în zadar să-și continue rugăciunea, dar nu au mai auzit nici un cuvânt, căci fratele nostru scump Ioan Bălănean plecase la Domnul.

La înmormântarea sa au luat parte frați din toate împrejurimile.

[3]

Note de subsol:

[1] Acest portret este făcut pe mesajul rostit de fratele Rusu Simion în data de 17.04.1964. scris pe 7 pagini și rostit la înmormântarea fr. Bălănean Ioan.

[2] Farul Creștin anul IV nr.2 – 15.01.1938 pag.7.

[3] Arhiva Uniunii Baptiste din România (AUBR), Fond Corespondență, Dosar 45/1939-1941, prin fr. Marius Silveșan.