Ioan Bălănean – un pastor cu viziune (ultima parte)

 

de Vasile Bel şi Teofil Mihoc

 

Capitolul 6 - Mărturii ale celor care l-au cunoscut.

Acum, la împlinirea a 130 de ani de la nașterea fratelui Bălănean am căutat să stăm de vorbă cu oamenii care l-au cunoscut personal și care s-au bucurat, din plin, de faptul că l-au întâlnit. Unii dintre ei erau abia niște copii și ascultau discuțiile dintre părinții lor și fratele Ioan, alții erau tineri care au dat mâna cu el, și au avut conversații directe cu acesta.

Redăm câteva mărturisiri ale acestora:

· Maria Copos din Cuceu, născută în 1935, căsătorită cu fr. Rusu Simion din Jac: „Era un frate bun și credincios, venea la noi în familie și tata îl iubea deși nu era întors la Domnul. Fratele ne-a cununat la Biserica din Cuceu.”

· Fratele Ionel Mânzat, născut în 1934, din Câțcău jud. Cluj păstor în Dej din anul 1965 ne-a spus: „Am fost la dumnealui de multe ori și viața lui a fost cum îi este și numele. Un om blând, activ în lucrare, omul păcii.”

· Aurel Matei din Creaca, născut în 1942: „Fratele venea doar la noi când venea în zonă și aduna pe frații responsabili din zonă: Creaca, Brusturi, Jac, Brebi, Prodănești și mai vorbea câte un frate mai apăsat, mai strigau la dumnealui pentru că erau cazuri de disciplină, dar el zicea: „Doamne iartă-mă, dar oare câți draci am botezat?!” După plecarea lor fr. Ioan Bălănean mânca cu tata împreună și discutau, dar nu era supărat sau să vorbească de rău pe nimeni.! Fratele Aurel spune că dumnealui a donat locul pentru construcția casei de rugăciune.

· Maria Buzatul, născută în 1948 în Brebi: „Numai ce am auzit despre dumnealui, că a fost un om credincios al cărui exemplu trebuie urmat.”

· Iosif Miclăuș din Baia Mare, fiul lui Nicolae Miclăuș, a fost repartizat la industria locală în Jibou în 1955:„Fratele vroia să știe multe lucruri și de aceea mă întreba de tata de mama, pentru că dumnealui i-a cununat, întreba de familie pentru că eram mai mulți frați, întreba de lucrare cum merge, pentru că pe tata îl ținea ca pe copilul lui.”

· Aurelia Cherecheș născută în 1955, căsătorită Bel, își amintește cum mama ei îi povestea despre fr. Bălănean, observând din vorbele mamei respectul și aprecierea pe care le avea pentru fr. Ioan. Aurelia și mama ei au participat chiar la înmormântarea marelui slujitor și om, care a fost Ioan Bălăneanu.

Capitolul 7 - „La capătul vieții”: mărturia fratelui Rusu Simion

Fratele Rusu Simion a fost cel mai apropiat ucenic, crescut și educat de către fratele Ioan Bălănean. Prezentăm mai jos mărturia fratelui Rusu, cu ocazia serviciului de înmormântare al fr. Bălănean: „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de el.” (Psalmul 116:15).

„Sâmbătă seara, 28.03.1964 a plecat din mijlocul nostru un mare bărbat și pionier al Evangheliei din Sălaj, fratele Ioan Bălănean în vârstă de 79 ani. Numele acestui vestit predicator este cunoscut aproape în toată țara, pentru rolul cel mare pe care l-a avut, din momentul în care a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, crezând în Evanghelia Sa, și până ce sufletul lui s-a dus la Tatăl Ceresc pentru a primi odihnă și răsplată după muncă.

Numele lui însă rămâne ca o scumpă amintire și va fi păstrat cu multă cinste în memoria noastră, a multor credincioși ai Noului Testament și a multor biserici Baptiste din Ardeal, pentru faptul că în viața lui de predicator al Evangheliei lui Hristos, timp de aproape 60 de ani, a fost unul din cei mai devotați bărbați, trăind o viață model de credincioșie, care n-a cunoscut oboseala în a servi pe Hristos cu multă cinste, mergând neobosit zi și noapte din sat în sat și din biserică în biserică, pentru a face recunoscut pe Domnul Isus și jertfă tuturor celor păcătoși. Astfel, el a învățat pe mulți să cunoască pe Hristos și să umble în neprihănirea cerută de El.

Fratele Ioan Bălănean a fost cunoscut în tot Sălajul și până pe la Cluj, Oradea, Satu-Mare, Baia-Mare și Sighet ca un bun și devotat predicator al Evangheliei lui Hristos. Faptul acesta a făcut ca lângă sicriul lui să ne adunăm un număr așa de mare de frați și surori din toate părțile; dinspre Oradea, Satu-Mare, Baia-Mare, Sighet și Cluj, cât și un mare număr de bărbați și femei din satele din jur, la fel mai multe personalități de seamă din Jibou, pentru a da ultimul salut a celui care ne-a fost scump și pe care l-am iubit atât de mult pentru viața lui de credincioșie, plină de demnitate față de toți și pentru sfaturile lui blânde și vrednice de urmat, pline de învățături pe care le împărțea atât celor tineri, cât și celor bătrâni, cu multă dragoste.

Astfel, pentru viața lui devotată cauzei lui Hristos, merită să i se rezerve o pagină în istoria frumoasă a poporului nostru baptist din România și să fie pus în rândul celor mai harnici pionieri ai Evangheliei.

În viața sa el n-a știut să urască pe nimeni, ci să iubească pe toți, chiar și pe răuvoitorii lui, îndeplinind astfel cu cinste porunca Domnului Isus pe care L-a iubit mult (din Ioan 13:34-35).

În seara zilei de 8 martie a.c. la sfârșitul unei săptămâni de muncă, fratele Ioan Bălănean ca întotdeauna, s-a dus la casa de rugăciune spre a se închina lui Dumnezeu și a-i aduce mulțumiri pentru mântuirea primită în dar, pentru multele binecuvântări de care i-a făcut parte până aici, și pentru ajutorul Său care n-a lipsit niciodată în nevoi. Ajuns aici, după ce au sosit frații, în timp ce fratele Alexa Taloș, diaconul bisericii de loc, s-a dus la amvon pentru a ține ora de rugăciune, fratele Ioan Bălănean a condus cântarea 523 în întregime, pe care a cântat-o cu atâta plăcere și voie bună împreună cu biserica.

După cântare, fratele Alexa citește textul biblic arătând apoi importanța rugăciunii în viața noastră de credincioșie, iar după câteva îndemnuri biserica se pleacă pe genunchi pentru rugăciune, și cel dintâi care se roagă e fratele Ioan Bălănean. În timp ce rostea primele cuvinte ale rugăciunii sale și anume: „Cu milostivii tăi ochi Dumnezeul nostru Sfânt privește spre noi, copii Tăi; sufletul său s-a desprins de trup și s-a înălțat la Tatăl Ceresc.

Frații așteptau mereu să-și continue rugăciunea, dar n-au mai auzit nici un cuvânt, căci fratele nostru scump, Ioan Bălănean, plecase la Domnul. În timpul acesta, careva dintre frați a privit spre dânsul să vadă ce este, dar fratele nostru și-a sfârșit lupta și a ajuns la capăt.

Așa s-a sfârșit viața aceluia pe care l-am iubit mult; în casa Domnului, în mijlocul fraților și pe genunchi rugându-se lui Dumnezeu. Pentru fratele nostru Ioan Bălănean și pentru viața lui binecuvântată de Dumnezeu plină de roduri bogate, pentru statornicia în credință și lupta sa dusă până la capăt se potrivesc așa de bine cuvintele marelui apostol Pavel pe care le găsim în II Tim. 4:7-8.

„M-am luptat lupta cea bună mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”.

Astfel acest mare bărbat a apus din mijlocul nostru, pentru a răsări dincolo în veșnicii, în mijlocul celor sfinți ai lui Dumnezeu unde va străluci ca stelele în veac și-n veci de veci ,cum spune în Cartea lui Daniel 12:3. Prin acest frate scump noi am pierdut un om al bucuriilor sfinte; un om al drumurilor, care parcurgea zeci de kilometri pe jos ca să ajungă acolo unde era durere și suferință pentru ca să mângâie și să îmbărbăteze pe cei întristați, ducându-le vestea cea bună a Evangheliei lui Hristos. Trecerea la cele veșnice a iubitului nostru frate Ioan Bălănean a lăsat un mare gol în Biserica lui Hristos, care se va simți multă vreme, toți frații și prietenii care le-au cunoscut.

Eu, personal, de când l-am cunoscut și până astăzi, l-am avut ca cel mai intim frate, mai mare și colaborator în lucrarea măreață și sfântă a Evangheliei, considerându-mă ca un copil al său în Isus Hristos. Figura-i blândă și vorbele alese ce le rostea rar, dar pline de învățături, m-au ajutat mult și mi-au cauzat multe prilejuri de bucurie în viața mea.

Convingerea pe care o am despre acel pe care l-am iubit este că el se găsește acum printre cei mântuiți și răscumpărați în împărăția slăvită a Tatălui nostru Ceresc. Aceasta mă mângâie și-mi dă putere să șterg adeseori lacrimile ieșite din ochii bătrânei sale soții rămasă văduvă, sora Ludovica Bălănean, prin afirmarea hotărâtă că asemenea bărbat ca cel care a fost odată și nu mai este printre noi, nu poate să fie decât în rândul drepților care proslăvesc pe Dumnezeul cel Sfânt.

Amintirea lui va rămânea pururea în mintea noastră și viața lui rămâne ca o epistolă vie pentru noi. Iar în aceste clipe de întristare rugăciunea mea către Dumnezeu este ca El să ne ajute să ne revedem în ceruri, la dreapta Sa unde pentru totdeauna vom fi cu Domnul Isus și unde nu ne vom mai despărți niciodată. Până atunci, noi rugăm pe Tatăl nostru Ceresc să ne dea mulți bărbați ca acela care s-a numit Ioan Bălănean.

Iată ceva din biografia vieții acestui om:
Ioan Bălănean s-a născut la 8 septembrie 1885 în comuna Brebi, raionul Zalău, regiunea Cluj. A primit pe Domnul Isus și credința baptistă în anul 1905, fiind botezat de către fratele Ioan Țirbau, de la care dată a și început a lucra în via Domnului.

Peste puțin timp fratele Ioan Bălănean a fost ordinat ca pastor în cercul Sălaj, fiind chemat de Dumnezeu, ales și pus deoparte pentru a vesti dragostea Sa și jertfa mântuitoare a Domnului Isus. Actul ordinațiunii a fost ținut tot de către fratele Ioan Țirbau, cel care a început lucrarea Evangheliei în Sălaj, pe care apoi fratele Ioan Bălănean a dus-o mai departe cu multă cinste și demnitate până în ultima clipă a vieții sale.

În această calitate a lucrat fără șovăire, începând din Jac și Brebi, primele biserici din Sălaj care au luat ființă prin anii 1903-1904. În curând, tot Sălajul a fost cutreierat de dânsul, ducând peste tot Vestea cea bună a Evangheliei lui Hristos și chemând pe cei păcătoși la mântuire.

Apoi, s-a dus mai departe prin Bihor, până aproape de Oradea, pe la Satu-Mare, Baia-Mare, Sighet și până către Cluj. Atât în Sălaj, cât și în celelalte părți, în scurt timp au luat ființă nenumărate biserici mici și mari, oamenii venind cu grămada la Domnul Isus, iar fratele Ioan Bălănean, în baza mărturisirii de credință a Noului Testament, boteza sute de membri în fiecare an.

Prin anul 1923 fratele s-a mutat cu domiciliul la Jibou, unde a stat până la sfârșitul vieții sale. De aici făcea misiuni în toate părțile cercului de activitate. Pentru viața lui frumoasă, pentru statornicia în credință și pentru munca lui neobosită pe ogorul Evangheliei lui Hristos, timp de aproape 60 de ani, conducerea Uniunii și Consiliul Casei de Pensii a Cultului nostru au hotărât ca fratele I. Bălăneanu să primească pensie, ca ajutor la bătrânețe, de care fratele s-a bucurat timp de mai mulți ani, până la plecarea sa din aceasta viață.

Serviciul funebru s-a ținut la data de 31 martie 1964 și a fost îndeplinit de către următorii frați predicatori: fratele S. Rusu, A. Bulzanu, N. Miclăuș și Ioan Dan, fiind împodobit de corul bisericii din Cuceu, combinat cu frații din Cehei.

De la locuință și până la mormânt străzile erau pline de mulțimea care a venit să ia parte la mormântarea unui om bun și credincios. Iar sicriul cu corpul neînsuflețit a fratelui I. Bălănean a fost dus pe mâinile celor patru predicatori și colaboratori ai săi; fratele S. Rusu, A. Taloș, M. Brustureanu și D. Gorun, ca semn al iubirii lor față de cel plecat la Domnul Isus.”

,...Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” „Zice Duhul; „Ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează”. (Apocalipsa. 14:13)

Bistrița, la 17 VI 1964
Pastor, Simion Rusu

Bibliografie
Cărți
***, Biblia, traducere Dumitru Cornilescu.
Bel, Vasile, Biserica Creștină Baptistă Română din Baia Mare Istorie și reflecții, Cluj-Napoca: Editura Risoprint, 2015.
Bunaciu, Ioan, Istoria bisericilor baptiste din România.
Oradia:Făclia,2006.
Brânzeu, Nicolae, Pocăiții, Lugoj: Editura Autorului, 1927. Haranguș, Cornel, Istoria bisericii creștine baptiste Dej,
Dej: Astra, 2004.
Popovici, Alexa, Istoria baptiștilor din România 1856-1919,
vol. 1, Chicago: Bisericii Baptiste Române , 1980.

Reviste
Adevărul, Revistă: Comunitatea Bisericească Baptistă Română, Nagvarad.
Îndrumătorul Creștin Baptist, revista Uniunii Creștine Baptiste.
Farul creștin, revistă religioasă editată de Comunitatea Baptistă din Arad.
Farul mântuirii, revistă religioasă a Uniunii Baptiste Române din Romania.
Lumina, revista oficială a Comunității Bisericești Baptiste Române din Oradea.