Colaboratorii

Pagina de Literatură creştină

Din cuprinsul acestei ediţii

Caricatura [pe această pagină]

Tabla înmulţirii cu cerul (continuare) [pagina 2]

Aşa vorbeşte Domnul [pagina 3]

Adah Lorena [pagina 4]

Caricatura

Biblia ne vorbeşte despre posibilitatea de a nu vedea paiul din ochiul fratelui meu datorita bârnei din ochiul propriu… Când încă bârna aceasta nu mi-a astupat vederea de tot, văd totuşi ceva. Dar ceva confuz, schimonosit, o caricatură a ceea ce este fratele meu, de fapt.

Unii iau această caricatură drept realitate. Şi când te gândeşti că nu e vorba decât de un pai, o pată… 

Caricatura este o judecată. Hazlie, ironică, sarcastică. E "integritatea" şi talentul observatorului, creionând o stare de fapt, cu o anumită intenţie. Adeseori suntem cât se poate de edificaţi cu privire la realitatea pe care demersul unor „critici” ai anumitor situaţii şi oameni din biserici o caricaturizează. Personal, sunt cu totul împotriva unor astfel de abordări extreme.  De multe ori există cazuri particulare, dar care nu susţin o generalizare tendenţioasă, iar totalitatea situaţiilor - sau majoritatea care  ar susţine opinia, nu e cunoscută. Însă chiar dacă există această stare care permite critica - şi ştiu că în multe locuri există -  tot nu putem generaliza.

Totuşi apare un nume. Asta mă loveşte cel mai tare, mai tare decât orice generalizare: numele Bisericii lui Hristos. Toate acele elemente critice sunt legate atât de răutăcios si de violent, şi toate descriu Biserica lui Hristos...

A dărâma altarele lui Baal, cum a făcut Ghedeon, nu înseamnă a le caricaturiza.

Mulţi au, uneori pe bună dreptate, impresia de a avea un "pumn în gură"… Eu i-aş spune „bârnă în ochi”.  Este acesta motivul suficient pentru a trece la demolări? Nu cred… Şi dacă dărâmăm aceste altare, ştim ce vom pune în loc? Ghedeon a zidit un altar Domnului.

Ştim în cine lovim cu criticile noastre ? Da, haina are şi pete, dar ele pot fi curăţate nu doar tăind petele cu tot cu trupul de sub ele…

Peste tot sunt pete. Dar e chemarea mea să mă ocup de ele? Depindem uneori de oameni pe care îi vedem nepricepuţi, limitaţi şi invidioşi, meschini, făţarnici, linguşitori, mincinoşi, interesaţi… Ce e de făcut? Cel mai bine e să căutăm alt făgaş pentru eliberarea energiilor proprii. Aşa vom descoperi nu doar care e locul fiecăruia în Trupul Domnului, dar şi care şi cum sunt adevăraţii fraţi. Şi că Trupul Domnului este mai mult decât petele şi decât haina dimprejurul lor. Că Trupul Domnului este viata acestei haine şi lumina ei.  Lovim vreodată haina numai ca să ne doară… petele?

Oare nu suferă Trupul, când lovim haina? Pentru că noi Îl îmbrăcăm pe Hristos. Iar Regele nostru nu poartă zdrenţe decât pe cruce.

Există ceva ce numim politică eclesială. Este o haină ce nu prea se păstrează curată… Un fel de… „salopetă” bisericească. Ea va fi curată însă - şi va fi apreciată ca atare - doar în măsura în care fiecare îşi iubeşte fraţii.

A exclude dragostea de fraţi din definiţia politicii eclesiale,  înseamnă a-L separa pe Hristos de Biserică şi a deveni un caricaturist…

sus