Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Literatură
 


Home
Arhiva editurii

 

Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri

Colaboratorii

 


Pagina de Literatură creştină

 

 

Ionatan Piroşca

Paginile de Literatură sunt realizate de

Ionatan Piroşca

Autor creştin

Din cuprinsul acestei ediţii

 

Ipostaze ale sărbătorii [pe această pagină]

 

Tabla înmulţirii cu cerul (continuare) [pagina 2]

 

Unde ne sunt inimile [pagina 3]

 

Restauratio [pagina 4]

Ipostaze ale sărbătorii

În contextul spiritualităţii creştine, sărbătoarea s-a născut o dată cu naşterea lumii: "Şi în ziua a şaptea, Dumnezeu S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecunvâtat ziua a şaptea şi a sfinţit-o" (Genesa 2:3). Fiinţa Lumii şi-a scris Istoria inventariindu-şi sărbătorile, orice eveniment care i-a modificat cursul a devenit paragraf al memoriei universale. La vechii iudei, sărbătoarea a fost instituită prin porunca divină: "Ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău; să nu faci nici o lucrare în ea"; "de trei ori pe an să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea" (Exodul 20:10, 23:14). Fără sărbătoare, existenţa omului este golită de sens. A acumula la nesfârşit tensiuni, energie, fără a le consuma, are drept urmare legică o moarte prematură.

  

În societăţile arhaice, viaţa omului era de neconceput fără adorarea zeilor, fără jertfele aduse pe altarele zeităţilor protectoare, fără celebrarea intrării şi ieşirii dintr-un ciclu cosmic într-altul, a solstiţiilor şi a echinocţiilor calendaristice, fără lauda adusă pamântului, în scopul  invocării fertilităţii sale, fără marcarea festivă a momentelor esenţiale ale vieţii: naşterea, căsătoria şi moartea. 

  

În lumea antică, olimpiadele erau prilejuri de sărbătoare la care participa întreaga comunitate, la fel întrunirile oratorice din piaţa publică, banchetele la care se purtau discuţii înalte despre soartă şi zei, despre Bine, Frumos şi Adevăr, se exprimau reflecţii retorice şi filosofice, dar şi jucarea tragediilor şi comediilor, ori iniţierea în mistere în Grecia antică, erau tot atâtea prilejuri de întâlnire a membrilor comunităţii într-un centru care devenea astfel prin excelenţă festiv.

  

Sărbătoarea însemna ieşirea din alienanta rutină, comuniunea reală cu semenii, şi în ordine spirituală, cu lumea de dincolo, suprema modalitate de fiinţare, căci ceea ce interesează în primul rând în sărbătoare este regenerarea fiinţei printr-o trăire plenară, în care comunică Acum şi Aici, în Marele Timp şi Marele Spaţiu, cu transcendentul, cu sine şi cu semenii săi.

  

În cultura secolului XX se vorbeşte tot mai adesea despre o criză a trăirii sărbătoresti, sau chiar despre declinul sărbătorii, despre "impotenţa festivă" a omului modern. Căci autoritatea divină a fost negată, principiul nietzscheean "Dumnezeu a murit", luat ad litteram, a avut drept consecinţe instituţionalizarea anarhiei, incoerenţa, amprenta hybrisului, a demonicului, a carnavalizării, afirmarea multiplului, fireşti urmări ale negării principiului unificator, al Unului. Reorientarea înţelegerii culturale care s-a produs în secolul nostru a plasat sărbătorescul într-o fundamentală stare de criză, ideea de transcendent a fost reconvertită într-un sens negator, al fixaţiei la demonic, omul modern acceptând precum Faust pactul cu diavolul, auto-condamnându-se la alienare, pentru că depăşirea de sine este utopică, iar şansa de a mai ieşi din joc, de a renega pactul, nu i-a mai fost acordată.

 

* * *

  

Ce ne spune nouă sărbătoarea? Suntem o generaţie de foc, gata să ne multiplicăm propriile chipuri. Criză de originalitate? Ineditul ne mistuie? Nerostitul, nefăcutul, neîntocmitul, nemaiauzitul, nemaivăzutul? Mergem din obicei: la biserică, aniversări, concerte, teatru, spectacole, revelioane, botezuri, nunţi, înmormântări etc. şi uităm să respirăm sărbătoarea. Fiindcă ne-a ieşit prin porii pielii şi nu ne-a produs mâncărimi absenţa ei... Ne vom dedubla şi-l vom lăsa pe celălalt să decidă. De mai înseamnă pentru el sărbătoarea o împăcare cu sine, cu semenii şi cu Dumnezeu...

  

Una dintre obişnuitele definiţii ale sărbătorii este aceea că ea înseamnă un timp pus deoparte, în care regulile care au guvernat viaţa omului înainte de timpul sărbătorii sunt înlocuite cu reguli specifice, valabile pe toată durata desfăşurării ei... Şi una dintre regulile pe care sărbătoarea le instituie este regula excesului.

 

Exact asta le rămâne multora dintre semenii noştri şi din semnificaţia Craciunului. Excesul de mâncare şi de băutură. Copilul născut pentru a schimba cursul Istoriei universale este un simplu pretext. Cât mai actualizăm din semnificaţiile originare ale sărbătorilor? Suntem o generaţie de foc, suntem puşi pe fapte mari, ne re-creăm pe noi înşine, în loc să ne lăsăm creaţi şi modelaţi de El. La fiecare sărbătoare. Să murim faţă de ce am fost şi să re-naştem mai buni pentru o nouă etapă a existenţei. În care să ne împlinim slujind, împlinindu-i pe cei de lângă noi...

  

Este perioada sărbătorilor care urmează o ocazie pentru tine de a te împăca cu tine însuţi, cu semenii tăi şi cu Dumnezeu? O ocazie de moarte şi de înviere? O ocazie de celebrare a divinităţii care să te re-încarce cu sens?

 

"Să fiu trupul Tau!!!"

 

Rodica Bogdan

sus

 


Ce este nou?

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE
(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate