Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Literatură
 

Home
Arhiva editurii

Cuprins Publicaţie
EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Literatură
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

 


Pagina de Literatură creştină

Ionatan Piroşca

Paginile de Literatură sunt realizate de

 

Ionatan Piroşca

Autor creştin

horizontal rule

Din cuprinsul acestei ediţii

 

 

Învăţături din pildele Domnului Isus [pe această pagină]

 

Tabla înmulţirii cu cerul (continuare) [pagina 2]

 

Morţile de fiecare zi [pagina 3]

horizontal rule

Învăţături din pildele Domnului Isus

 

Cele zece fecioare

 

Frumoasa parabolă a domnului Isus, pe care ne-o prezintă şi Matei în Evanghelia sa pare a nu avea legătură cu Învierea Domnului. Spun “se pare”, fiindcă, dacă ne gândim mai atent la “intriga” scurtei, dar atât de elocventei relatări, vom vedea că momentul central al ei îl constituie venirea Mirelui.

 

Venirea Mirelui se petrece într-un decor interesant: e târziu, afară este întuneric, iar fecioarele, şi cele înţelepte şi cele neînţelepte, dorm. Domnul Isus nu condamnă în nici un fel faptul că fecioarele au adormit. Doar îl constată, ca pe ceva cu totul normal. Somnul este o nevoie vitală a organismului uman. Ca şi a mânca şi a bea. Despre El Însuşi ni se spune de mai multe ori în Evanghelii că a adormit, sau că dormea. Dacă gândim aşa, atunci înţelegem că ceea ce s-a întâmplat cu toate cele zece fecioare a fost ceva absolut normal şi cu totul nevinovat, un răspuns cerut de condiţia comună de fiinţe cu viaţă. Adică un dat comun tuturor oamenilor: viaţa însăşi.

 

Şi mai e ceva ce posedă toate cele zece fecioare: candelele. Adică instrumentul de produs lumină.

 

Toţi oamenii duc cu ei aceste candele care se cheamă religiile lumii. Diversele credinţe care ar trebui să asigure lumina în care se poate orienta Mirele din cer şi cortegiul Său.

 

Mireasa eternă va trebui să aibă lumina. Ea vine dintr-o relaţie. Când fecioarele neînţelepte au constatat că nu au tot ceea ce este necesar pentru a-L întâmpina cum se cuvine pe Acela pe care-L aşteptau, au cerut tovarăşelor lor untdelemn. Adică exact ceea ce întreţine flacăra care asigură lumina.

 

Ştim bine că, în Scriptură, untdelemnul Îl simbolizează pe Duhul Sfânt şi harul special primit prin ungerea Sa.

 

Fecioarele înţelepte nu au dat din ceea ce aveau ele. Duhul Domnului nu poate fi împărţit, administrat şi gestionat de oameni, iar harul nu e tot una cu deţinerea lui, aşa cum îşi închipuiau fecioarele neînţelepte şi cum îşi închipuie unele dintre bisericile creştine. Ele trebuia să meargă la “cei ce vând untdelemn”. Adică la sursa Duhului, Treimea-Dumnezeu. Până şi distincţia gramaticală (“cei ce vând”, nu cel ce vinde”) folosită de Domnul Isus, ne demonstrează cunoaşterea Sa despre (şi de) Dumnezeu.

 

(Aici se impune o paranteză. Unii dintre cei ce citesc în mod superficial acest text afirmă că fecioarele înţelepte au dat dovadă de… egoism. Nu spune Domnul Isus la Matei 5:42: “Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.” Aceasta devine o problemă numai dacă privim simplist şi unilateral. De fapt e vorba despre cu totul altceva. Nu avem de-a face cu o competiţie între cele două tipuri de fecioare. Cum spuneam, untdelemnul pentru candele înseamnă lumină. Lumina Duhului reflectează şi asigură o relaţie corectă cu momentul venirii Mirelui şi cu prezenţa Sa. Această Lumină - care e însăşi Înţelepciunea - nu poate fi transferată. Nu e vorba aici de o competiţie, ci de imposibilitatea existenţei ei. De ce nu avem concursuri mixte, între carul cu boi şi tren, de exemplu? Răspunsul e natura tracţiunii. Un om "tractat" de Duhul Sfânt nu va putea intra în competiţie cu un om "tractat" de interese personale egoiste, şi nici nu va putea dărui propria-i "dotare", chiar dacă ar vrea. Aşa cum locomotiva nu va putea ceda motorul ei unui car cu boi. Deci tipul de interpretare nu trebuie să fie unul direct şi imediat, ci unul spiritual, care se hrăneşte cu această Înţelepciune.) Toţi creştinii afirmă nevoia de Hristos. Toţi speră că vor deveni Mireasa Lui. Dar din toţi aceştia, numai aceia care n-au uitat să-şi asigure pe tot timpul “somnului” acestei vieţi, untdelemnul păstrat ca urmare a unei categorice determinări pentru Hristos, Îi vor putea ieşi în întâmpinare.

 

Bine, bine, dar care este legătura cu Învierea? veţi întreba. Spuneam ca momentul culminant al desfăşurării evenimentelor prezentate în pildă este venirea Mirelui. Către acest moment se îndreaptă toate detaliile povestirii, este deznodământul-învăţătură al ei.

 

Venirea Mirelui va avea loc ca urmare a plecării Lui la cer să ne pregătească un loc. Iar plecarea s-a petrecut ca urmare a încheierii misiunii Sale de răscumpărare, desăvârşită la cruce. La Golgota El a plătit preţul veşnic acoperitor care ne-a asigurat nouă untdelemnul. Darul Său de nuntă pentru Mireasa Sa este asigurarea “somnului” vieţii noastre în prezenţa şi la lumina fără sfârşit a candelei mereu aprinse care este credinţa în cere arde Duhul Său. Ca să avem acest Duh, el a plătit preţul, a înviat şi s-a dus la Tatăl ca să ne trimită un Mânietor, care este Duhul Adevărului.

 

Credinţa creştină care va face din “fecioarele” de azi, adormite ca în poveste, în “somnul” istoriei, nu este doar purtarea unei candele nefuncţionale, îndeplinirea unor forme şi ritualuri tradiţionale, afirmarea şi preţuirea valorilor şi a frumuseţii camerei de nuntă, ci flacăra vie a untdelemnului care întreţine arderea.  

 

spui “Hristos a înviat” şi să nu te intereseze momentul venirii Lui e un nonsens religios. Este momentul stingerii candelei. Mai mult, sunt oameni care intră în sala de nuntă şi trag uşa după ei, ca să nu intre celelalte surate. Desigur, acolo nici Mirele nu va putea intra… Auzeam pe cineva declarându-se creştin cu toată puterea sa. Şi afirma plin de convingere (oare câţi “creştini” nu fac aşa, chiar şi dintre noi?) că “Numai ortodocşii sunt corecţi în religia lor, poate şi catolicii (s-a gândit, probabil, că s-ar plictisi singur), ceilalţi sunt greşiţi cu toţii.” Un astfel de om şi-a ridicat propria lui cameră de nuntă unde nu primeşte pe altcineva şi închide uşa după sine . Mirele nu va intra acolo... 

 

Ionatan Piroşca 

sus

 


Ce este nou?

CHAT Apologetic!

Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

Miercuri seara, între orele 21 si 22 (ora României) este disponibil pentru discuţii online Caius Obeada, Apologet Baptist, Realizatorul paginilor de Apologetică, Pastorală, Editorial, precum şi fondator al Misiunii Vox Dei.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

 

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate