Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Literatură
 


Home
Arhiva editurii

 

Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri

Colaboratorii

 


Pagina de Literatură creştină

 

Paginile de literatură sunt realizate de Ionatan Piroşca.

Din cuprinsul acestei ediţii

 

Când ni se face frig [pagina 1]

 

Tabla înmulţirii cu cerul (continuare) [pe această pagină]

 

Poezia ca numire [pagina 3]

 

Politica lui Dumnezeu [pagina 4]

Tabla înmulţirii cu cerul

(continuare)

 

(Carte apărută în 1998, reeditare în versiune electronică, pe fascicole)

 

Cele mai frumoase poezii din aceasta carte pot fi ascultate în lectura autorului, fiind imprimate şi audio, pe un foarte frumos fond muzical creat de Călin Boca.

 

Puteţi comanda caseta sau compact disc la:

Studio Mesaj,

CP 2016  OP 1  Cluj-Napoca

Tel. 0264.436150

email smesaj@mail.dntcj.ro

 

***********

Fascicolul 05

 

***********

 

Inimă cu

vele

 

Să treacă-n fum cuvintele şi ele

şi mâna de miresme ce le umple…

Eu gol să stau ca flacăra pe cele

mai aspre veri în nopţi secate, sumbre.

 

Eu gol să stau ca firul de otavă

în calea coasei, pe un gât de deal,

privindu-mi lumea veselă şi gravă

pitită-ntre real şi ireal.

 

Şi cum în fum cuvintele trecute

din aripi dau zadarnic, din ecou

aş vrea să ies, cu sunetele-mi multe

să mă pronunţe numele-mi din nou.

 

Nu se mai poate asta, vei rosti,

ţesându-mi, doamne, albe giulgiuri moi

ce-n aripă de duh m-or mistui,

în frângerea de smirnă şi aloi.

 

Nu se mai poate, numai pocăit

pecinginile vorbelor nu te-or

cuprinde veşnic- gâză în zenit,

prăpastie sub arcuit ponor.

 

Să treacă-n fum cuvintele şi ele

şi mâna de miresme ce le umple…

Tu pune-mi, Doamne, inimă cu vele,

pe mările tăcerii să triumfe.

 

Mai bate,

inimă…

 

Mai bate, inimă, spune-I Domnului, rar,

că frigul ţi-a frânt aripa albă…Iată,

acum agăţată-i în vânt, ca-ntr-un par,

şi-i gata s-o-ngheţe şi pe cealaltă.

 

Spune-I că nu mai poţi zbura, că nu mai ştii

drumul din aer al rugăciunilor.

Că nu mai cântă ca-n copilării

lemnul merilor, perilor, prunilor.

 

Spune-I cât te doare frica din ceilalţi,

visele din pietrele ce le pun căpătâi,

că, pe deasupra, plopii sunt mai înalţi,

că nu poţi, dedesubt, să mai rămâi.

 

Şi apoi, bate rar şi ascultă atentă:

El îţi va răspunde cu tine la toate.

Fiinţa Lui te va face rostire fluentă.

Mai bate, inimă…Bate!

 

Numai frica de Tine

nu mă face să ţip

 

Ne-am întors dintre maluri de lume zăcută,

izul ei încă pipăie cu mănuşa de lut.

Dinţi minusculi de apă se opresc să-şi ascută

lame frânte pe raze de soare căzut.

 

Ne-am întors ca din lagăre de exterminare,

trupul încă mai poartă tatuaje cu morţi;

sufletul mi-l străpunge cu gamele murdare-

în adâncu-le zornăie, viscolind, vechii sorţi.

 

Doamne, treci Tu din nou pe aleile mele,

toamne de îmi alungă din sfioasele-nchinări,

scoate-mi visul întreg dintre dure atele,

fă-Te munte înalt şi m-aşterne cu nori,

 

Ia-mi din frică cireada monstruoasă de ură

ce m-aleargă prin dunele unui bob de nisip…

Ţip de câtă se-adună, în apusuri, arsură…

Numai frica de Tine nu mă face să ţip.

 

Ne-am întors bandajaţi şi cu cârje-n priviri,

cu poemul pe moarte, vin şi eu să Ţi-l pun

la picioare: e tot ce, din foste zidiri,

mai rămas-a…E tot ce-am rămas, Doamne bun!

 

Punând în loc rănile

Tale, ca florile…

 

Pot începe acest poem doar împingând

inima mea în gândul acesta plăpând

al orbului pe care l-ai vindecat, sau la leprosului,

întregire a văzului, cărnii, mirosului.

 

Pot şopti cu onomatopeele unui mut

când limbile poeziei mele se-ascut

la porunca Ta, cum se ascut în cer îngerii

purtători de amfore cu mir de nard, ale ungerii.

 

Pot ghemui fiinţa mea într-o scriere cuneiformă

până vii Tu, Doamne, să îi dai citire şi formă,

până ce crucea Ta, în litere, ca o rimă,

pune cântare şi le răsună şi le alină.

 

Dar cum aş putea, atâta înviere a cere

fără smerirea inimii, fără îngenunchiere?

Când ai spart universul ca pe un pahar ce-Ţi purta sângele,

cum aş putea, fără ecoul lui, fără dor, fără plângere?

 

Şi de unde să am atâta putere de întristare

în faţa Trupului Tău chinuit, care doare?

Cum altfel m-ar durea şi pe mine rănile Tale

dacă nu-mi dai Tu, din ele, vindecare?

 

Când mă vei pune să-ţi citesc poeziile, la înviere,

eu nu voi şti decât o caldă şi uriaşă tăcere:

atunci le vei recita Tu, corectându-mi toate erorile

şi punând în loc rănile Tale, ca-n flori, culorile.

 

____________________

 

[În curând va apărea încă o carte de poezie creştina semnată de Ionatan Piroşca. Numele ei e „Liniştea dintre două tăceri”.

Cei interesaţi de achiziţionarea şi/sau distribuirea acestei cărţi precum şi a eseului pe temă biblică „Subordonarea suverană” se pot adresa autorului la adresa de e-mail ionatan@flex.ro]

 

 

 

sus

Ce este nou?

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt)
 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

 

 

 



 Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate